ACTUL ADMINISTRATIV

I.     Este o categorie speciala de ate juridce alaturi de celalte acte juridce cum sunt: contractul, legea , hootararile de guvern.

Actul administrativ reprezinta forma principala prin care autoritatile administratiei publice centrale si locale isi exercita atributiile pe care le au, cu alte cuvinte actul adminstrativ se realizeaza in principal de administratia publica.

Se realizeaza in principal ca instrument, deoarece in afara de a administra, adminstratia publica se realizeaza si prin alte forme, nu neaparat emiterea de acte adminstrative, respectiv serealizeaza si prin operatiuni tehnico-adminstrative sau prin activitati prestatoare, care nu necesita neaparat emiterea de acte administratie.

Actul adminstrativ adopta sau emite nu numai autoritatile adminstratiei publice ci si celelalte autoritati publice si din sferea puterii judecatoresti, dar emiterea acetor acte o fac doar ca activitati auxiliare, ca activitati ajutatoare in exercitarea atributiilor lor specfice.

Actul admistrativ ca institutie de baza a dreptului administrativ este sau se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi specifice:

Actul adm reprezinta in principiu o manifestare de vointa unilaterala, vointa care apartine autoritatilor care-l adopta;

Prin actul adm autoritatea emitenta isi impune vointa sa celorlalti subiecti. Din acest punct de vedere este de retinut faptul ca nu intotdeauna manifestarea vointei unilaterale este exprimata in mod direct si evident, astfel uneori actul adm este emis la cererea unei persoane fizice sau juridice. Aceasta cerere nu inseamna ca acest act emis in baza cererii nu mai exprima o vointa unilaterala, deci nu suntem in prezenta a 2 vointe concordante ci actul adm emis in urma cererii exprima tot o vointa unilaterala a autoritatii competente sa completeze cererea.

Actul adm poate sa exprime si o vointa comuna a doua sau mai multe autoritati ale adm publice, de pilda doua ministere emit in comun instructiuni de aplicare a unei legi, aici suntem tot in prezenta unei vointe unilaterale din cadrul grupului prin vointa comuna. In aceasta situatie, emintentii acestora statu pe picior de egalitate si sunt situate la acelasi nivel central sau local, cu alte cuvinte nu ar putea sa se adopte in comun un act adm de catre o autoritate centrala impreuna cu una locala.

In alte situatii actele adm se pot emite "cu acordul" sau cu autorizarea sau confirmarea altei autoritati publice. In aceste situatii actul adm emis nu va produce efecte juridice decat numai dupa ce sa obtinut acordul, autorizarea sau confirmarea. Autorizarea care urmeaza din aceste acceptiuni nu se mai situeaza pe acelasi plan sau nivel cu emitentul actului ca in cazul actelor adm emise in comun, ci sunt autoritati situate la nivelul superior celor care emit actul, dar si in aceste situatii actul emis exprima tot o vointa unilaterala a emitentului.

Are forta juridica obligatorie atat fata de persoana caruia I se adreseaza cat si fata de emitent. Aceasta forta juridica obligatorie deriva din faptul ca el este emis in baza si executarea legii, si din aceasta cauza el se bucura de prezumtia de legalitate. Din aceasta trasatura mai rezulta pe de o parte ca actele adm emise de autoritatea ierarhica superioara sunt obligatorii pentru autoritatile subordonate, iar pe de alta parte autoritatile publice superiaore pot anula actele adm de autoritatile ce li se subordoneaza, dar autoritatile ierarhic superiaroare nu au niciodata drept competenta sa se substituie autoritatilor inferioare subordonate, adica sa reglementeze ele prin acte proprii probleme din competenta autoritatilor inferioare.

Actele adm fiind emise in baza legii si executarea ei, ele nu pot sa contina dispozitii relgelmentari, contrare prevederilor legale, in timp ce legea poate oricand sa modifice sau abroga un act adm. Prin urmare actul adm cu forta juridica inferioara trebuie sa fie intotdeauna in concordanta cu legea si cu actul adminstrativ cu forta juridica superioara. Se mai face deosebirea intre actul adm cu carcter normativ si actul adm cu caracter individual. In cazul actelor adm cu caracter normativ, autoritatea adm publice poate sa adopte un asemenea act sub conditia ca, problema ce constituie obiectul sa nu fie rezervata prin lege parlamentului. Autoritatea adm publice nu ar putea emite un atc cu caracter individual, deoarece acestea sunt acte de aplicare a unui act cu caracter normativ si prin urmare daca nu avem un act cu caracter normativ nu se poate emite un act cu caracter normativ in aceasta problema.

Actul adm are caracter executoriu deindata ce a intrat in vigoare, acest lucru inseamna ca pentru executarea actului adm nu mai este necesara o prodedura distincta ca in cazul hotararilor judecatoresti.

In practica se intalnesc si acte adm care nu dobandesc trasatura de punere in executare in mod direct, asa de pilda procesele verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor, ele pot fi puse in executare numai daca contravenientul nu face plangere impotriva acestui proces - verbal.

Categoriile principale de acte administrative sunt:

Dupa natura lor jurdica avem:

1. acte adminstrative de autoritate;
2. acte adminstrative de gestiune;
3. acte adminstrative jurisdictionale;

a.  actele adm de autoriate sunt acele acte care sunt emise de o autoritate publica in mod unilateral si imperativ. Este emis in baza si executarea legii si produce efecte juridice (nasterea, emiterea, abrogarea).

2. Cele de gestiune sunt actele care se incheie de o autoritatea a amdininstratie publice cu o alta persoana fizica sau juridica si care  au ca obiect gestionarea bunurilor materiale sau prestarea de servicii. Aceste acte nu au un caracter unilateral ci exprima o vointa bilaterala.
3. Actele adminstrative cu caracter jurisidictional sunt acele acte care se adopta de o autoritatea a amdinistratie publice sau de alta structura adminstrativa constituita pe langa o autoritatea a adminstratie publice si care (fara sa se subordonzeze acesteia) au ca obiect solutionarea unor conflicte juridice din sfera amdinsitratiei publice, conflicte nascute intre o autoritate a administratie publice si o persoana fzica sau juridica.

Dupa competenta materiala avem:

a.  acte administrative cu caracter general, acestea fiind emise de autoritatile adminstratiei publice cu comopetenta materiala generala. Din aceste acte pot fi emise sub forma legilor, decretelor, hotararirilor de guvern, ordonante, hotararile consiliilor locale sau judetene, ordinele prefectilor sau dispozitiile primarilor.

2. Acte adminstrative de specialitate sau de domenii , care au ca obiect probleme din cmpetenta autoritatilor adminstratiei publice care au competenta  materiala speciala: ordinele si instructiuni ale ministrilor si actele emise de serviciile publice deconcentrate ale acestor ministere.

Dupa competenta teritoriala se impart in:

1. acte adm adoptate de autoritati ale adminstratiei publice centrale (presedinte, parlament,guvern, minstere). Specific acestor acte este faptul ca produc efecte juridice pe intreg teritoriul tarii.
2. Acte adminstrative emise de adminstratia publica locala (consiliile judetene, prefectii, primarii, consiliile locale, serv publice deconcentrate ale minsterelor.). aceste acte produc efecte juridice numai in unitatile administrativ teritoriale in care functioneaza si se organizeaza emitentul. De regula aceste acte trebuie sa fie in concordanta cu actele adm emise de organele centrale.

Dupa intinderea efectelor pe care le produc actele administrative se clasifica in:

1. acte adminsitrative cu caracter normativ;
2. acte administrative cu caracter individual;

a.  cele cu caracter normativ produc efecte juridice cu caracter general si impersonal, deci se aplica in toate situatiile prevazute in ipoteza actelor juridice. Pot avea caracter normativ (unele decrete ale presedintelui Romaniei, hotararile de guvern, orgonantele, hotararile consiliilor locale si judetene, unele ordine ale prefectilor si unele dispozitii ale primarilor.

2. Cele cu caracter individual produc efecte juridice numai intr-un caz indiviziualizat, determinabil, ele neaplicandu-se si altor situatii individuale, ele se consuma prin aplicarea la un singur caz. Din aceasta categorie fac parte: unele decrete ale presedintelui, unele hotarari si ordonante de guvern, unele ordine ale ministrilor, unele ordine si hotarari ale prefectilor si primarilor.

Dupa natura efectelor juridice avem:

1. unele acte adminstrative acorda drepturi unor persoane fizice sau juridice;
2. alte acte constata existenta unor drepturi (actele adminsitrative cu caracter jurisdictional);

Dupa perioada in care produc efecte juridice:

1. acte administrative cu caracter permanent. De la intrarea in vigoare si pana la abrogare.
2. Acte adminstrative temporare, produc efecte juridice pentru o perioada determinata.

ANALIZA CATEGORIILOR ACTELOR AMDINISTRATIVE

Actele administrative de autoritate (analiza acestora). Aceste acte administrative se mai numesc si acte administrative de putere publica, intrucat ele sunt emanatia unei autoritati publice investite de stat, cu competenta de a emite astfel de acte.

Prin aceste acte se asigura in principal organizarea executarii legii si executarea acestora.

Pentru ca aceasta categorie de acte sa-si indeplineasca acest rol este necesar ca ele sa indeplineasca o serie de cerinte de legalitate:

a.  actul administrativ de autoritate sa fie emis sau adoptat de catre autoritatille publice comparative din punct de vedere material si teritorial si in limitele acestei competente.

b. Continutul acestor acte sa fie in stricta conformitate cu legea pe care o pune in executare si sa raspunda scopului urmarit de aceasta lege.

c.  Actul sa fie adoptat sau emis in forma ceruta de lege si cu respectarea procedurilor si a normelor de tehnica legislativa prevazute de lege.

a.  prin prima cerinta se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor care revin autoritatilor publice in exercitarea carora ea este abilitata si cu drepturi de a emite acte. Competenta emiterii unui act administrativ este conferita prin norma cu putere de lege si este strans legata de o anumita functie publica, deci numai cei care detin aceasta functie publica au si competenta de emitere. Faptul ca competenta emiterii actului admistrativ este strans legata de o anumita functie publica deriva din faptul ca exista chiar daca functia in cauza nu este ocupata de o persoana. Pe de alta parte cel care detine functia respectiva nu ar putea sa transfere aceasta competenta altei persoane, decat numai daca si in conditiile in care prevede legea.

Competenta materiala este data de atributiile prevazute de lege, aceasta inseamna ca acea autoritate publica va putea sa emita un act administrativ de autoritate numai avand ca obiect atributiile respective, altfel ar insemna o depasire a competentei materiale, iar actul emis ar fi lovit de nulitate.

Competenta teritoriala, aceasta are in vedere numai autoritatile locale, deoarece actele autortiatilor centrale sunt valabile pentru intreg teritoriul tarii. Competenta locala rezulta ca efectele juridice ale actelor lor se produc numai in unitatile adminstrativ teritoriala respectiva si pentru subiectii acelei unitati adminstrativ teritoariale. In dreptul administratriv, competenta teritoriala este uneori determinata de domiciliul persoanelor (pata,impozitului, inscrierea in listele electorale). In ale stiuatii este determinata de locul savarsirii faptelor (contraventia). Alte ipoteza este legata de locul situarii bunului.

Competenta personala determina in planul administratiei publice uneori si compententa autoritatilor adminstrative care emite actul (militarii in termen care se afla in persmisie).

Competenta materiala se exercita de regula in mod continuu, unerori insa apar

situatii obiective sau subiective in care teritoriul competentei nu-si poate exercita competenta.

In aceste ipoteze vorbim de institutiile suplinirii si delgarea competentei.

Suplinirea de competenta inseamna exercitarea atributiilor pe care le are titularul competentei de o alta persoana pe timpul cat titularul nu le poate exercita.

O asemenea suplinire este, functioneaza de drept in virtutea legii intrucat legea prevede o semenea posibilitate (prefectul este suplinit de dretpul de exercitare atributie de care subprefectul, ministrul de secretarul de stat, primarul de viceprimar).

Delegarea de competenta consta in desemnarea de catre lege sau de catre titularul competentei, de desemnarea unei persoane care sa exercite anumite atributii ale titularului competentei, prin urmare ceea ce deosebeste institutia suplinirii de institutia delegarii o constituie in principal sfera atributiilor care sunt incredintate altuia, in sesnul ca in cazul suplinirii toate atributii titularului sunt exercitate de suplinitor, in timp ce in cazul delegarii numai anumite atributii sunt exercitiu de o alta persoana, aceasta alta persoana fiind precizata de lege prin actul scris al titularului competentei.

In executarea competentelor se retine faptul ca acesta pot fi exercitate in mod direct de catre titularul sau ori de catre suplinitor sau persoana delegata, dar in literatura de specialitate se vorbeste si de exercitarea competentei in forma indirecta. In aceasta ultima ipoteza se face vorbire modalitatea de exercitare sub forma avizului conform, prin care se exprima un punct de vedere al altei autoritati in legatura cu emiterea actului administrative sau poate imbraca forma unei aprobari prealabil a actului administrativ sau a unei aprobari ulterioare a actului administrativ.

Prin urmare in cazul ca lipseste anvizul conform, actu administrativ nu poate fi emis ca si in cazul aprobarii prealabile.

In cazul aprobarii utlerioare, actul administrativ desi a fost emis daca lipseste aceasta cerinta, actul nu prduce efecte juridice, considerandu-se ca inexistent.

b. Conformitate cu legea si continutul legii.

Indeplinirea acestei cerinte este o conditie esentiala, intrucat actul administratiei este o conditie esentiala intrucat actul administratiei trebuie sa asigure aplicarea corecta a legii, realizarea scopului legii.

Indelinirea acestei cerinte se apreciaza in raport cu toate normele cuprinse in legea pusa in executare prin acel act administrativ, ba mai mult se apreciaza in raprot cu fiecare element component al fiecarei norme juridice. Prin urmare actul administrativ trebuie sa fie in  stricta conformitate cu ipotezele normelor juridice din legea respectiva cu dispozitiile acestora si cu sanctiunile lor.

Cu alte cuvine in actul administrativ de punere in executare a legii nu s-ar putea prevedea alte ipoteze, alte dispozitii sau alte sanctiuni.

Cat priveste conformitatea cu scopul legii, intrucat rolul actului administrativ este de a pune in executare legea, inseamna ca scopul acestui act este prestabilit prin lege.

c.  Necesitatea indeplinirii conditiilor de forma trebuie sa fie emis si aplicat in forma scrisa si in limba romana. Cerinta formei scrise este necesara din mai multe puncte de vedere:

in primul rand pentru a se cunoaste cu precizie continutul actului;

este necesara pentru ca in caz de litigiu cu privire la aplicarea actului, trebuie sa se faca dovada actului;

este necesara pentru a se putea controla indeplinirea conditiilor de legalitate;

Forma scrisa la actele administratiei cu caracter normativ este o conditie de validitate a acestora care deriva din necesitatea ca actul cu caracter normativ sa fie adus la cunostinta publica.

Este vorba de act administrative cu caracter individual forma scrisa nu este o cerinta de validitate a acestuia decat numai daca legea precede acest lucru.

CONDITIILE DE FORMA ALE ACTULUI ADMINISTRATIV

a.  Conditii de forma exterioara;

b. Conditii de ordin tehnic;

a.  Ca forma exterioara amintim: lipsa autoritatii emitente, lipsa datei, lipsa semnaturii etc.

Lispa acestora atrage anularea actului administrativ.

b. Cerinte de ordin tehnic: structura, impartirea pe capitole, alineate, sectiuni, modul de redactare etc.

Actele adm mai trebuie sa fie actuale si oportune. Ele trebuie sa asigure punerea in executare a legii astfel incat raporturile juridice adminsitrative care se nasc sa asigure finalitatea si scopul legii.

Sub acest aspect este posibil ca cu o masura oportuna la un moment dat sa devina ulterior neoportuna, ca atare actul adm initial a fost oportun dar ulterior nu mai este oportun (regimul de pescuit si vanatoare).

Necesitatea ca actele adm, pentru unele dintre ele se prevede cerinta contrasemnaturilor de catre cei care au obligatia asigurarii executarii lor.

PROCEDURA ADOPTARII SAU REVIZUIRII ACTELOR ADMINISTRATIVE

Consta in complexul de activitati desfasurate de personalul de specialitate al autortatilor publice suprerioare, dar si in colaborare cu specialistii altor autoritati publice care concura la adoptarea actului.

In elaborarea actului adm se desfasoara o serie de activ care intr-o prima etapa au rolul de pregatire a elaborarii actului adm.

Asta este etapa cea mai laboriaoasa,deoarece ea presupune un complex de activitati de natura informativa care sa fundamenteze necesitatea elaborarii actului.

Dupa ce pe baza acestor informatii se ajunge la concluzia necesitatii elaborarii actului, urmeaza ca actul sa fie initial.

Competenta initierii este data de urmatoarele autoritati publice:

Guvernul, ministerele, celelalte autoritati de administratii publice centrale din subordinrea guvernului, autoritatii autonome ale adminisratiei publice, autoritatile administratiei publice din subordinea ministerelor, prefectii, consiliile judetene si consiliul judetean al municipiului Bucuresti care isi exercita functiile prin intermendiul administratiei si internelor.

Pentru elaborarea proiectului propriu-zis se constituie colective de specialisti prin ordinul scris al conducatorului care are drept de initiativa. In acest colectiv sunt membrii juristii si alti specialisti.

Proiectul de act normativ trebuie sa fie insotit de ceea ce se cheama instrumente de prezentare si motivare.

Acestea sunt: expuneri de motive cand este vorba de proiecte de lege, note de fundamentare in cazul ordonantelor si hotararilor guvernului si referate de aprobare pentru celelalte proiecte de acte admistrative.

Aceste instrumente de prezentare si motivare cuprind urmatoarele elemente: ]

cerintele care reclama necesitatea actului administrativ respectiv;

trebuie sa cuprinda elementele noi ale proiectului si implicatiile acestuia asupra reglementarilor existente;

fazele pe care le-a parcurs proiectul de act normativ.

In cazul proiectelor ordonantelor de guvern trebuie sa fie prezentate elemente de fapt si

de drept care determina situatiile extraordinare care motiveaza ordonantele de guvern.

Aceste elemente trebuie sa fie cuprinse nu numai in note de fundamentare ci si in preambulul proiectului de act normativ.

Aici intra si compatibilitatea reglementarilor cuprinse in proiectul respectiv cu reglementarile comunitare.

Proiectele de acte normative trebuie sa fie avizate de anumite autoritati publice, precizate prin normele de tehnica legislativa.

Acestea sunt avizele. Ele nu sunt altceva decat punct de vedere, opinii ale unor anumite autoritati publice in legatura cu continutul, forma proiectului de act normativ in cauza.

Avizele pot fi:

a.  avize facultative;

b. avize consultative;

c.  avize conforme;

a.  Cele facultative se caracterizeaza prin solicitarea de catre initiatorul proiectului de act normativ din proprie initiativa. Ele sunt subordonate sau egale la nivel central.

Efectul: Adoptarea actului se poate face si  fara sa se solicite un asemenea aviz prin luarea in considerare a observatiilor cuprinse in avizul solicitat care insa nu au valoare juridica.

b. Avizul consultativ. Cerinta acestuia este precizata in lege, initiatorul actului are obligatia sa solicite acest aviz, uneori legea precizand autoritatea care avizeaza avizul consultativ.

Adoptarea actului fara solicitare atrage anularea acestuia.

Observatiile si propunerile in avizul consultativ nu sunt obligatorii pentru initiatorul actului, dar initiatorul trebuie sa motiveze de ce nu ia in considerare observatiile si propunerile cuprinse in avizul consultativ.

c.  Avizul conform este acel aviz care are oblgativitate pentru initiatorul actului atat in al solicita cat si in a tine cont si a se conforma observatiile si propunerile din avizul conform.

Cerinta avizului conform trebuie sa fie precizata prin norma cu litera de lege.

Adoptarea actului administrativ fara sa tina cont de afirmatiile avizului este lovit de nulitate.

In cazul in care initiatorul nu este de acord cu observatiile, trebuie sa renunte la avizarea actului. Asimilat cu avizul conform est si situatia in care legea prevede acordul prealabil sau acordul posterior. Lipsa acestui acord avand efecte juridice similare avizului conform.

Avizurile consultative si conforme insotesc proiectul de act normativ pana la finalizarea acestuia.

H.G. si O.G. ca acte administrative trebuie sa fie avizate de organul legislativ.

AUTORITATILE CARE URMEAZA SA EMITA PROIECTE DE ACTE ADIMINISTRATIVE

Aceste autoritati sunt:

consiliul legislativ care potrivit constitutiei avizeaza toate proiectele de legi , propunerile legisative HG. Si OG. Ale guvernului.

Toate aceste avize ale acestei autoritati se dau numai dupa ce proiectul de act

normativ a fost avizat de initiatori, carora le revin obligatii curprinse in actul

normativ.

Dupa ce s-a incheiat si aceasta faza a avizarilor, initiatorul proicetului actului normativ are obligatia sa elaboreze forma finala a actului.

Adoptarea proiectului de act adminstrativ cu caracter normativ se face prin dezbaterea proiectului in cadrul sedintei autoritatii competente.

Cerinta dezbaterii priveste numai autoritatile colegiale. In cazul autoritatilor unipersonale nu se mai face sedinta de dezbatere.

Mai intai se prezinta in cadrul sedintei intrumentul de prezentare si motivare de initiator, urmarit apoi de proiectul propriu-zis.

Se face analiza fiecarui articol si se pot face propuneri de modificare de complectare sau eliminare a fiecarui articol, votandu-se fiecare articol in parte si in final se voteaza intregul act.

Unele acte normative precizeaza si cvorumul necesar care trebuie sa existe pentru ca sedinta care dezbate proiectul sa fie legala.

Cvorumul reprezinta numarul membrilor autoritatilor ce dezbat actul (numarul minim).

Proiectul de act normativ se supune apoi votului pentru a fi adoptat. Adoptarea actului facandu-se numai cu numarul de voturi minim necesar precizat prin lege. Acest numar poate sa reprezinte o majoritate absoluta sau o majoritate calificata, si una si alta raportandu-se fie la numarul celor prezenti, fie la numarul total al membrilor autoritatilor respective in lege si in regulamentul de organizare interioara.

Dupa ce actul normativ a fost supus votului si a fost adoptat el inca nu a imbracat forma finala sa poata produce efecte juridice.

Actul normativ trebuie sa indeplineasca o serie de conditii utlerioare adoptarii:

sa fie datat calendaristic, fiind cea in care a fost supus votului;

I se da un numar de ordine, numarul acordandu-se pe ani calendaristici;

Sa fie semnat de autoritatile competente prevazute de lege;

Sa fie adus la cunostinta publica facandu-se prin Monitorul Oficial parte I a Romaniei cand este vorba de acte ale administratiei publice centrale.

Actele locale se publica in M.O. al judetului sau municipiului ori orasului, dupa caz;

De regula se aduce la cunostinta prin afisare la autoritatile publice prin presa;

Dupa publicare de la data intrarii in vigoare care poate avea loc fie pe data publicarii fie pe termenul precizat in chiar actul normativ.