Studiu de prospectare turistica - muntii gilau- muntele mare

UNIVERISTATEA "BABES-BOLYAI"

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIA TURISMULUI

MUNTII GILAU- MUNTELE MARE

STUDIU DE PROSPECTARE TURISTICA

PREZENTARE GENERALA

Muntii Gilau-Muntele Mare

Asezare si limite

Reprezinta cel de-al doilea compartiment inalt al Muntiilor Apuseni, situati aproximativ in nord-estul acestora, fiind sprijiniti in nord de Depresiunea Huedin, in sud pe Aries, in timp ce in est ajung pana la Culoarul Iara_Savadisla, iar in vest se intalnesc cu Muntii Batrana si Vladeasa.

1. Fondul Morfoturistic

Sunt constituti din sisturi cristaline si intruziuni granitice ale Paleozoicului superior, relative central, la care se alatura, in sud-vest, sedimentarul cretacic, in cadrul carora vaile s-au adancit puternic, formand defile destul de clar exprimate.

In ansamblu, unitatea se caracterizeaza prin frecventa ridicata a culmilor rotunde si a suprafetelor plane, de la care se lasa, spre vai, versante cu panta accentuate. Cel mai inalt varf din Masivul Muntele Mare este Varful Muntele Mare ce atinge 1826 m, iar din Muntii Gilau este Varful Chicera Comarii (1475m).

2. Fondul climatoturistic

Climatic, Masivul Gilau-Muntele Mare , situal in "umbra" Bihorului si Vladesei, se caracterizeaza prin procese catabice, cu influente, in primul rand, in reducerea evidenta a cantitatilor de precipitatii: 843 mm/an la Baisoara (1385m), 925 mm/an la Maguri-Racatau (1219m) si 766 mm/an la Giurcuta (1100m).

Pe culmile inalte, la peste 1600 m, temperatura medie anuala se situeaza in jurul valorii de 2 grade Celsius, pentru ca la poale sa se ridice la 7-8 grade Celsius. In luna ianuarie, pe culmi, temperatura medie este de -5 grade Celsius, la poale -1 grad Celsius pe versantii vestici si sud-vestici si -3 grade Celsius pe cei nordici si nord-estici. In luna iulie, temperatura medie este de 10-11 grade Celsius pe culmi, iar la poale 17-18 grade Celsius pe versantii nordici si nord-estici si 17-19 grade Celsius pe versantii cu expozitie sudica si vestica.

Nebulozitatea prezinta valori ridicate, cu exceptia catorva luni de toamna si de sfarsit de iarna (octombrie, februarie).

3. Fondul turistic hidrografic

Reteaua hidrografica din nord-estul acestui masiv a fost amenajata in sistem complex: baraj de anrocamente, Somesul Cald, la Belis, cu o hidrocentrala subterana la Marisel, baraj de beton in arc la Tarnita, apoi la Somesul Cald si Gilau, in acumularile de pe Somesul Cald fiind "intoarsa" apa si din vaile Iara si Somesul Rece. Prin amenajarea complexa de pe Somesul Cald, castigul cel mai semnificativ consta in asigurarea alimentarii cu apa potabila de foarte buna calitate a orasului Cluj-Napoca, precum si a altor centre mai apropiate sau mai indepartate: Gilau, Floresti, Aghires si cele de pe Somesul Mic, in aval de Cluj-Napoca pana la Gherla.

4. Fondul turistic biogeografic

Vegetatia prezinta o evidenta etajare pe verticala. Se succed de la poale spre culmi paduri de stejar si gorun, paduri de fag, mai sus amestec de foioase cu molid, apoi molidisuri si in final etajul subalpin. Pajistile alpine propriu-zise lipsesc, fiind suplinite de pajisti subalpine primare si secundare, cu caracter de 'poieniri', alcatuite in principal din rogoz alpin, parusca, tuporisca, rugina si tufe de ienupar pitic.

In acest segment al Muntilor Apuseni exista elemente de mare interes din punct de vedere botanic. In rezervatia Scarita-Belioara se intalnesc suprapuneri de componente floristice care la prima vedere se exclud reciproc. Astfel, din stadiile glaciare reci au rezistat, in unica lor statiune din Apuseni si sub altitudinea lor obisnuita de aparitie, o serie de plante alpine si subalpine: gentiana-cupa (Gentiana acaulis), gentiana-cupa de calcar (Gentiana clusii), strugurii ursului (Arctostaphillos uva-ursi), argintica (Dryas octopetala), sangele voinicului (Nigritella rubra). Tot aici se pastreaza din timpul perioadelor mai calde ale erei glaciare o specie mediteraniana intr-o statiune cu totul izolata si in cel mai nordic punct al arealului: sapunarita galbena (Saponaria bellidifolia). Din perioadele uscate si reci se pastreaza relicte stepice, precum laleaua pestrita (Fritillaria montana), iarba firezului (Serratula raoliata) etc. Nu lipseste de pe stancariile Scaritei nici celebra albumita (Leontopodium alpinum), cunoscuta si sub denumirile improprii de floare de colt sau floarea reginei.

    Valoroasa din punct de vedere biogeografic este si padurea de pe platoul Scaritei, alcatuita din exemplare seculare de pin (Pinus sylvestris), molid (Picea abies), Larice (Larix decidua), ienupar (Juniperius communis si Juniperius sabina), precum si din brad, fag, carpen, scorus, alun etc. intr-un uimitor amestec. Pe stancile Scaritei apare si tisa (Taxus baccata), specie ocrotita.

Pe versantii dezvoltati pe gresie langa Belioara (Posaga de Sus) apare o planta ce nu creste nicaieri in alta parte in lume: vulturica Posegii , endemism strict local cu denumirea stiintifica Hieracium praebiharicum.

    Masivul Muntele Mare mai adaposteste elemente biogeografice relicte de mare valoare in turbariile din zona izvoarelor Somesului Rece. Cunoscute sub denumirea de tinoave, asemenea turbarii apar la altitudini ridicate, in conditii climatice specifice padurilor de conifere, pe roci silicioase impermeabile si ape sarace in substante minerale nutritive. (Sunt mlastini de tip oligotrof). Apar predominant pe terenuri plane, supuse unei umiditati accentuate, unde lipseste aerisirea si exista conditii de acumulare a resturilor vegetale.

Tinoavele se dezvolta centrifug, avand o forma convexa, bombarea la centru datorandu-se cresterii rapide a muschilor de turba (Sphagnum si Polytrichum) situati in zona centrala. De jur imprejurul lor se formeaza un inel mlastinos cu apa acida, unde isi fac aparitia rogozuri, bumbacarita, afinul, merisorul, rachitele, roua cerului, carora li se adauga arbusti piperniciti (molid, pin, mesteacan). Aici intalnim relicte glaciare caracteristice tundrelor mlastinoase, pastrate din timpul perioadelor glaciare: Carex magellanica, Carex limosa, Carex pauciflora, drosera rotundifolia, Eriophorum vaginatum, Vaccinum oxycoccos. Tinoavele sunt cunosucte in aceasta regiune sub denumirea de molhasuri, iar doua dintre ele au fost puse sub protectie, constituind rezervatia naturala Molhasurile Capatanii.

    Pe versantii Vaii Ierii, in cateva puncte, apare liliacul ardelenesc (Syringa josikea), splendid arbust cu flori roz, intalnit numai in Apusenii nordici si in Carpatii Padurosi.

Cadrul natural precum si varsta reliefului au facilitat dezvoltarea unor specii floristice unice in tara si in lume.

Fauna zonei este foarte bogata. Dintre mamifere amintim in primul rand ursul (Ursus arctos), care salasluieste mai ales in bazinul superior al Vaii Ierii si Soimului, de unde face frecvente incursiuni nocturne la namasele din munte, dand mult de furca taranilor, apoi lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veverita (Sciurus vulgaris), nevastuica (Mustela nivalis). Dintre numeroasele specii de pasari se evidentiaza acvila de stanca (Aquila chrysaetos), specie foarte rara, ocrotita, ce cuibareste pe stancariile de la Scarita-Belioara, fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), bufnita (Bubo bubo) si corbul (Corvus corax). Dintre insecte amintim speciile rare de fluturi intalnite in rezervatia Scarita-Belioara, cum este Phybalapterie calligraphata.

Ariile protejate sunt zone in care exista elemente naturale sau construite foarte valoroase, pentru care s-a instituit un regim deosebit, concretizat prin reguli specifice si proceduri de supraveghere si interventie in vederea mentinerii calitatii, pastrarii echilibrului permanent intre conservare si valorificare si asigurarii unor relatii armonioase cu vecinatatile. Fiecare arie protejata este supusa prevederilor din actele normative generale cu implicatii in protectia mediului si patrimoniului si amenajarea teritoriului si, in plus, are un regulament propriu ce stabileste detaliat limitele ei, valorile ce fac obiectul protectiei, restrictiile si regulile ce trebuie respectate in acea zona, supravegherea si administrarea, stabilirea si sanctionarea incalcarilor regulamentului etc. In masivul Muntele Mare se gasesc mai multe arii naturale protejate de importanta nationala si judeteana, precum si obiective ocrotite pe linie de patrimoniu cultural, cum sunt Ruinele Cetatii Lita.

    Rezervatia geobotanica Scarita-Belioara (adesea numita, in mod gresit, Scarisoara-Belioara) se gaseste la 3 ore de mers spre sud-est din statiunea Baisoara, pe teritoriul comunelor Posaga si Ocolis (jud.Alba). Initiativa punerii sub protectie a acestui areal a avut-o savantul Alexandru Borza inca din anii '20. Rezervatia a fost infiintata prin Jurnalul Consiliului de Ministri nr.886 / 1941, la propunerea Academiei Romane, extinsa in 1958 si reconfirmata prin decretul 287 / 1962 si Deciziile 190 / 1962 a Sfatului Popular al Regiunii Cluj si 175 / 1969 a jud.Alba. Rezervatia cuprinde fanatul Sesul Craiului, situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, si in continuare padurea de pe muntele Scarita, precum si spectaculoasele abrupturi ce strajuiesc obarsiile vaii Belioara (afluent al Posegii), cu pereti verticali, tancuri semete, valcele intrerupte de saritori, brane, creste ascutite si multe grote si pesteri. Rezervatia are o suprafata de 450 ha si adaposteste multe specii rare de plante si animale anterior mentionate.

Pana in 1986, rezervatia a fost ingrijita de un localnic inimos, paznicul Gligor Rafaila. Ulterior, ramasa fara pasionatul ei ocrotitor, a fost puternic agresata de lipsa de constiinta ecologica a oamenilor.

Un incendiu de padure a facut mari pagube in 1993, dar mai grav s-a dovedit pasunatul necontrolat, stopat in 1994 prin reconstruirea gardului ce bareaza intrarea in rezervatie (in cadrul unei mai ample actiuni a Clubului de Ecologie si Turism Montan 'Albamont' din Alba Iulia).

Rezervatia Scarita-Belioara este un valoros teren de studiu pentru numerosi botanisti si alti oameni de stiinta si o atractie turistica majora, pentru a carei conservare se recomanda evitarea parasirii potecii si se interzice pasunatul, camparea, facerea focului, culegerea oricaror plante si orice activitati ce pot dauna mediului.

    Acumularea Bondureasa este situata pe valea Iara, la vest de statiunea Baisoara (3 ore de mers), intre micul lac de acumulare Bondureasa si confluenta Vaii Ierii cu paraiele Marutu si Galbena. In acest perimetru, Valea Ierii, aflata aici nu departe de izvoare,formeaza un mirific amfiteatru cu pereti stancosi, cu creste, limbi de grohotis si tancuri pe care se incumeta sa creasca ici si colo mesteceni si molizi piperniciti. Zona este destul de izolata, accesibila cu autovehicule pe drum forestier din Valea Ierii, dar avand pentru drumeti si cicloturisti montani legaturi in toate directiile. Aici exista un canton silvic si o cabana forestiera. Zona se gaseste pe teritoriul comunei Valea Ierii si a fost pusa sub protectie la propunerea Clubului de Cicloturism 'Napoca', prin Decizia 147 / 1994 a Consiliului Judetean Cluj, interzicandu-se deschiderea de cariere, ridicarea de noi constructii si alte activitati ce pot dauna mediului.

    Statiunea Baisoara este ea insasi o zona protejata (Decizia 147 / 1994 a Delegatiei Permanente a Consiliului Judetean Cluj), fiind interzise activitatile ce polueaza sau degradeaza peisajul, inclusiv ridicarea de constructii a caror arhitectura nu se integreaza armonios in cadrul natural.

    Valea Ierii. Pitorescul Vaii Ierii de la gura Vaii Soimului pana in satul Caps si in aval de satul Valea Ierii, pana la Baisoara, atrage tot mai multi turisti. In ultimii ani s-au ridicat numeroase case de vacanta iar luncile sunt folosite pentru campare. In vederea conservarii frumusetii ei, zona, situata pe teritoriul comunelor Valea Ierii si Baisoara,  a fost declarata, prin Decizia 147 / 1994 a Consiliului Judetean Cluj, arie protejata de importanta judeteana, interzicandu-se activitatile poluante si cele ce pot sa afecteze valoarea peisagistica. Regulamentul de urbanism se refera la zona satului de vacanta proiectat la confluenta cu valea Soimului, unde valea Ierii se largeste, formand o depresiune inconjurata de paduri falnice de molid si abrupturi stancoase, dar si la celelalte sectoare. Accesul auto se face din satul Baisoara, mai greu pe cele trei drumuri neasfaltate ce vin din valea Somesului Rece. Drumetii sunt asteptati de cabana Poienita. La gura Soimului, o cabana gazduieste vanatorii atrasi de parcul cinegetic din apropiere.

    Cheile Ocoliselului sunt situate pe teritoriul comunei Iara, pe valea Ocoliselului, intre satele Ocolisel si Valea Vadului. Desi mai putin spectaculoase decat Cheile Runcului, situate mai la vest, Cheile Ocoliselului incanta prin salbaticia vaii, nestrabatuta de vreun drum sau poteca, impunand rarilor vizitatori sa sara din piatra in piatra. Versantii sunt in general impaduriti, cu limbi de grohotis si rari pereti verticali. Cea mai impunatoare formatiune este 'Cetatea' - un pinten stancos ce se inalta semet pe malul stang. Accesul in zona se poate face din statiunea Muntele Baisorii, in 3-4 ore, pe valea Vadului sau pe culmea muntelui Boinic, sau de pe valea Ariesului. La propunerea Clubului de Cicloturism 'Napoca', cheile au fost declarate de Consiliul Judetean Cluj zona protejata de interes judetean, prin Decizia 147 / 1994, fiind interzisa deschiderea de cariere, ridicarea oricaror constructii si alte activitati ce pot degrada peisajul.

    Alte arii protejate, situate spre periferia masivului Muntele Mare / zonei turistice Baisoara, sunt: Molhasurile Capatanii, Defileul Somesului Rece, Cheile Dumitresei, Valea Somesului Rece, Cariera Corabia, Defileul de la Surduc.

    Molhasurile Capatanii sunt o rezervatie situata intre varfurile Capatana si Balomireasa, pe un platou impadurit, la circa 1600 de metri altitudine, la limita intre judetul Cluj (com.Maguri - Racatau) si judetul Alba. Molhasurile Capatanii sunt tinoave ce adapostesc specii rare de plante, enumerate anterior. Pentru ocrotirea acestor valori, zona a fost pusa sub protectie in 1969, fiind interzise orice activitati de constructii, exploatare sau alte modificari ale situatiei actuale. Accesul din statiunea Baisoara se face in circa 6 ore de mers, pe traseul marcat cu banda rosie ce duce la Ursoaia, iar cu autovehicule se poate ajunge in apropiere urcand din Racatau pe drumul de pe pe valea Somesului Rece, apoi pana la capatul drumului forestier de pe paraul Zboru.

Drumuri forestiere leaga zona si de bazinul vaii Ierii si de cel al Racataului. Dinspre sud, dinspre valea Ariesului, se poate veni pe drumul forestier ce trece din Bistra peste munte, pe la Steaua, in bazinul Somesului, sau pe jos, pe valea Bistricioarei sau pe culmile ce urca in muntele Balomireasa.

    Defileul Somesului Rece. Somesul Rece formeaza intre Gura Negrutei si locul La Luncuta un defileu adanc, pe vremuri salbatic, azi strabatut de un drum nemodernizat, ce urca abrupt, strecurandu-se peste limbile de grohotis si pe sub peretii de stanca, pe unii dintre care exista chiar scurte trasee de alpinism. Langa un impresionant pinten stancos inaltat in mijlocul vaii se afla un mic loc de parcare, unicul din defileu. Putin mai amonte este gura Dumitresei. La capatul superior al defileului ajungem la barajul Somesul Rece. Defileul se gaseste pe teritoriul comunei Maguri-Racatau si a fost declarat de catre Consiliul Judetean Cluj ca zona protejata, prin Decizia 147 / 1994, la propunerea Clubului de Cicloturism 'Napoca', fiind interzise orice constructii, cariere sau alte elemente ce modifica peisajul.

    Cheile Dumitresei. Dumitreasa, dupa un parcurs domol (insotit de drum forestier),  formeaza pe ultima portiune inainte de varsarea in Somesul Rece un sector de chei salbatice. Ele se gasesc pe teritoriul comunei Maguri-Racatau si au fost declarate in 1994, la propunerea Clubului de Cicloturism Napoca, zona protejata de interes judetean, in care se interzice orice activitate umana, cu exceptia vizitarii. O poteca firava se catara pe versantul stang, deasupra apei ce curge vijelios in succesiuni de cascade. Amonte de chei, dintr-un mic lac, apa este deviata prin subteran, scazand debitul in chei si permitand turistilor experimentati sa mearga chiar pe firul paraului. Vizitarea se poate face in circuit, plecand din defileul Somesului Rece si intorcandu-ne pe drumul forestier (ce evita cheile) sau continuand pe vale pana la colibele La Popi si apoi Dumitreasa, unde intalnim marcajul banda galbena.

    Valea Somesului Rece. Din satul Somesu Rece si pana aproape de Racatau, valea Somesului Rece a atras prin largimea luncilor si frumusetea peisajului numerosi clujeni care vin aici la iarba verde ori si-au ridicat case de vacanta. Din loc in loc se gasesc catune locuite permanent. Din punct de vedere administrativ, zona apartine de comuna Gilau. Pentru a mentine calitatea mediului si un aspect urbanistic atractiv pentru turisti, zona a fost pusa sub protectie in 1994, reglementandu-se ridicarea  de constructii si interzicandu-se activitatile poluante. Accesul in zona se face pe soseaua ce vine din Gilau prin satul Somesu Rece spre Racatau. Numeroase drumuri neasfaltate si forestiere fac legatura cu valea Ierii si cu bazinul superior al Somesului Rece si de acolo spre Aries sau Somesul Cald. Doua cabane intampina turistii.

    Cariera Corabia este un monument al naturii, situat pe teritoriul comunei Gilau, pe versantul vestic al muntelui Corabia, care isi trage numele din forma sa iesita din comun. Aceasta zona protejata de importanta nationala ocroteste rocile ultrametamorfice foarte vechi, de mare valoare stiintifica, care pot fi, numai aici, admirate la suprafata pamantului de geologi si turisti.

Accesul este facil, pe sosea din Gilau la cabana Somesul Rece, iar de aici in circa 15 minute pe traseul turistic marcat cu cruce rosie ce intra pe valea Barlogu si duce apoi prin Paltinei, Matesti si Plopi spre cetatea Lita si cabana Muntele Filii. In zona este interzisa exploatarea rocilor sau alta activitate ce poate degrada acest unicat.

    Defileul de la Surduc. Valea Ierii formeaza pe ultimul ei sector, din satul Surduc pana la varsarea in Aries, un defileu cu pereti inalti, pe care padurea alterneaza cu abrupturile stancoase, duritatea rocii obligand raul sa formeze spectaculoase meandre, pe care soseaua le urmareste in serpentine stranse. Frumoasele lunci si lipsa interventiei antropice (cu exceptia soselei si a unei cariere inchise) atrag numerosi turisti ce campeaza pe malul raului.

Administrativ, defileul se gaseste pe teritoriul comunei Iara si, la propunerea Clubului de Cicloturism 'Napoca', a fost declarata prin Decizia 147 / 1994 a Consiliul Judetean Cluj zona protejata de interes judetean, neadmitandu-se ridicarea de constructii, activitati industriale poluante sau alte surse de degradare a peisajului.

Alte obiective care merita a fi vizitate in Muntele Mare, accesibile din statiunea Baisoara, sunt:

- Cheile Runcului, situate pe valea Ocolisului, intre satele Lunca Larga si Runc, cu versanti semeti, cu tancuri si arcade, strabatute fiind de un drum nemodernizat si de de marcajul turistic cruce albastra;

- Cheile Pociovalistei, situate pe valea omonima, amonte de satul Runc, pe traseul marcat cu triunghi albastru, chei odinioara mai salbatice, astazi strabatute de un drum forestier;

- Cheile Posagii, situate pe valea Posegii, amonte de schitul Posaga, prezentand spectaculoase verticale, tancuri si creste, grohotisuri si valcele si adapostind doua fenomene carstice de exceptie - izbucurile Bujor si Feredeu, precum si o cariera in care gasim frumoase cristale de calcit;

- Manastirea Posaga, situata la iesirea din Cheile Posegii, amonte de satul omonim, o adevarata bijuterie de sculptura in lemn, cu zidul de incinta decorat cu medalioane din mozaic reprezentand portrete nu ale unor sfinti biblici, ci ale luiBurebista, Decebal, Traian, Mircea,Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Cuza, Balcescu, Brancusi, Eminescu si alte personalitati istorice si culturale, cu o statuie a lui Avram Iancu in curte si cu chipul lui Horea, Closca si Crisan sculptate pe poarta De hramul manastirii, de Santamarie Mare (15 august) se aduna mii si mii de credinciosi;

- Manastirea Baisoara, recent construita, situata pe valea Ierta, pe soseaua ce urca din satul Baisoara spre Muntele Baisorii;

- Manastirea Lupsa, situata pe Valea Ariesului, amonte de satul Lupsa, cu biserica de lemn datand din sec.XV - printre cele mai vechi pastrate in Transilvania;

- Schitul de la Plopi, recent ridicat pe o muchie de deal, vizibil de la mari distante, accesibil din Muntele Rece, Valea Ierii sau Finisel;

- Ruinele Cetatii Lita, amplasata intr-un cadru natural foarte pitoresc, cu pereti de stanca si paduri. Atestata documentar din secolul XIV (1324 - Castrum Leta ), cetatea a avut un trecut foarte zbuciumat. Grav avariata ca urmare a exploziei magaziilor de pulbere la 12 februarie 1562, in urma unui asediu, cetatea cu zidurile ruinate isi asteapta vizitatorii, condusi de cele doua marcaje ce trec pe aici, urcand de La Porut (confluenta Vaii Ierii cu valea Huda) - cruce rosie, ce duce la Cab.Somesul Rece, respectiv triunghi rosu, ce duce la Liteni;

- Muzeul Etnografic din Lupsa, situat in centrul comunei, unul dintre cele mai interesante din tara, realizat prin munca de o viata a regretatului profesor Pamfil Albu;

- monumentele eroilor de la Baisoara, Posaga, Lupsa, Somesu Rece si cimitirele eroilor de la Plopi.

    De asemenea, din statiunea Baisoara se poate ajunge, intr-o zi de mers, la Cheile Turzii, Defileul Hasdatelor, Cheile Borzestilor, Defileul Ariesului de la Buru, la abrupturile Bedeleului, la pestera Huda lui Papara si la Manastirea Salciua etc., cu posibilitatea de a ne intoarce a doua zi, pe alt traseu.

    Statiunea Baisoara poate fi punct de plecare si spre Ghetarul de la Scarisoara, Cheile Rametului, Cheile Intregalde, Detunatele, Coltii Trascaului, Cheile Aiudului, statiunea Belis-Fantanele etc., toate situate la o distanta de 2 zile de mers.

5. Fondul turistic etnografic si folcloric

Spre deosebire de Muntii Gilaului si de Munceii Ariesului, Muntelui Mare   nu-i sunt caracteristice satele risipite pe culmi, majoritatea fiind situate pe vai, la periferia masivului (Somesu Rece, Stolna, Finisel, Hasdate, Liteni, Sacel, Baisoara, Masca, Cacova Ierii, Iara, Surduc, Buru, Vidolm, Lunca Ariesului, Salciua, Brazesti, Sartas, Valea Lupsii, Lupsa, Bistra, Maguri-Racatau etc.) sau pe vai, in interiorul masivului (Caps, Valea Ierii, Muntele Sacelului, Muntele Baisorii, Muntele Cacovei, Valea Vadului, Ocolisel, Lunca Larga, Runc, Ocolis, Posaga, Belioara, Sagagea, Orasti etc.). Dintre cele situate pe culmi, multe sunt situate mai mult in Munceii Ariesului, spre Tara Motilor (Runcuri, Novacesti, Aronesti, Poiana Bistrei, Cheleteni, Tomnatec, Dealu Capsei) si putine in nordul si estul masivului (Plopi, Muntele Filii, Muntele Bocului, sau catunele Ghermanesti, Busesti, Otelesti, Balta, Vidreni, Rasca, Arsura, Paltinei, Gera, Murgesti, Vacesti etc.).

De remarcat este faptul ca centrul si vestul masivului sunt total lipsite de asezari permanente, ci sporadic se intalnesc doar asezari cu caracter temporar.

    In schimb, in Muntele Mare intalnim la mare altitudine, in locuri adesea foarte izolate, gospodarii sezoniere, grupate in namase. La inceputul lunii iunie, taranii urca in fiecare an la munte, la aceste 'colibe', case foarte simple, de obicei cu pamant pe jos, cu ferestre minuscule si paturi acoperite cu paie, avand de regula o singura incapere. Aici, in mijlocul  padurilor de molid, ei 'muntaresc' pana la inceputul lunii septembrie cu toate animalele, neavand in sat culturi agricole cu exceptia unor mici parcele de cartofi. Satele unde locuiesc sunt situate adesea la zeci de kilometri de namas. Casele mari si foarte aratoase stau astfel aproape parasite toata vara, cu exceptia perioadei fanului. Astfel de namase sunt Izvorele, Gabriana, Crint, Buhuia, Sesul Cald, Lapsor,Talvele, Laita, Marginea, Macrisi, Balacioaia, Fagetele, Pogaceaua, Capraretele, Filea, Runculeul Tomnatecului, Prislop, Vartopeni, Motorasti, Barnesti, Smidele, Buciseni, Capatana, Stiranitele, Picioragu, Runcu, La Nedei, Fundoaia, Zboru, Letoasele, Blajoaia, Fiesu, Irisoara, Hodireu, Bogdanu, Tina Bogdanului, Dumitreasa, La Popi, Urasa, Fagetu, Negrele de Jos, Negrele de Sus, Dobrin, Negruta.

La majoritatea namaselor de pe teritoriul judetului Cluj, vareaza moti din judetul Alba. Mai deosebite sunt namasele de la obarsia Vaii Tisa, situate la o ora de mers de statiunea Baisoara, si anume Crucea Crencii, Bocsesti, Stiolnele si Zapodie, care sunt situate intr-o zona de fanat, prin faptul ca taranii nu locuiesc aici vara decat in perioada fanului, in schimb vin iarna si locuiesc cu animalele aici, neputand transporta fanul pana in sat din cauza drumurilor proaste si distantelor mari.

Multe dintre satele de munte sunt intr-o accelerata scadere demografica, generata de reducerea natalitatii dar mai ales de migratia spre oras, fenomen inceput inca din anii '20 dar devenit curent in ultimele patru decenii si accelerat dupa 1990. Reducerea si imbatranirea populatiei se reflecta si in abandonarea multor colibe sau namase intregi (Buhuia, Straja) si chiar disparitia unor catune permanente, cum au fost Incesti si Plesesti.

6. Baza material turistica

Spatii de cazare. In afara de statiunea Muntele Baisorii, masivul nu mai dispune de alte structuri de primire decat la periferie (Cab.Somesul Rece, Hanul lui Popa din Baisoara, Vila Poienita de pe V.Ierii, camping-ul din Lupsa etc.). Cabana Muntele Filii nu mai functioneaza de mai multi ani, iar cabana Muntele Mare (Casa Pogaceaua), prezenta inca pe diverse harti editate in anii 80, a fost demolata acumpeste 30 de ani .

Ideal pentru  turele de mai multe zile este cortul. In lipsa lui, drumetii pot gasi adapost in satele din zona, unde se fac primii pasi in agroturism, la manastirea Posaga, la numeroasele cabane silvice si forestiere din masiv (unele date oficial in circuit turistic) si eventual la nevoie si la zecile de namase si la tabara scolara Blajoaia. In situatii exceptionale se poate apela la unitatea militara de pe varful Muntele Mare.

    Marcaje turistice. Statiunea Baisoara este punctul nodal al retelei de marcaje turistice din masivul Gilau-Muntele Mare, de aici plecand marcajele: banda rosie, spre Ghetarul de la Scarisoara;  cruce rosie, spre Lupsa;  cruce albastra, spre Ocolis;  cruce rosie, spre Baisoara si banda albastra, spre cab. Muntele Filii. Aceste marcaje fac legatura cu altele: triunghi albastru Scarita - Cheile Pociovalistei - Runc; banda galbena Smidele - Bogdanu - Dumitreasa - Urasa - Irisoara - Racatau; cruce galbena Piatra Grosilor - Bogdanu - Dumitreasa - Dobrin - Negruta - Racatau; triunghi rosu Dobrin - Plopi - Finisel si triunghiul rosu La Porut - Ruinele Cetatii Lita - Liteni; crucea rosie La Porut - ruinele cetatii Lita - Plopi - Matesti - Cab.Somesul Rece. 

    Marcajele au fost refacute partial in perioada 1985-1990 de Salvamont Cluj in colaborare cu membri actuali ai Clubului de Cicloturism 'Napoca' si un grup de pionieri, dar lipsa de stalpi de marcaj si calitatea inferioara a vopselei, precum si taierile de arbori, furtul unor stalpi si vandalismul  unor (ne)oameni au dus la degradarea lor prematura. Marcajele ce pleaca din statiunea Baisoara, precum si triunghiul albastru si crucea galbena anterior mentionate au fost din nou refacute in vara anului 1996 de catre asociatiile turistice clujene Clubul 'George Valsan' si Clubul de Cicloturism 'Napoca', prin munca voluntara a membrilor celor doua cluburi si a altor inimosi - echipa Salvamont Cluj si elevi de la mai multe scoli din municipiul Cluj-Napoca. In primavara anului 1997 se vor reface si restul marcajelor.

    Din pacate, modul de organizare a retelei de marcaje din masiv nu este la ora actuala adaptat specificului Apusenilor si situatiei din teren. Sunt trasee ce merg pe vale, cate 10 km de drum forestier (banda albastra pe V.Huzii, crucea galbena pe V.Negruta), desi paralel sunt culmi splendide, cu drumuri clare si privelisti minunate. Culmea Piatra Grosilor - Cetatea Lita, in buna parte adevarata creasta principala a Apusenilor (cumpana de ape intre Somes si Mures), are pe trei portiuni trei marcaje diferite, doua cruci si un triunghi Alte marcaje leaga (foste) cabane, la periferia masivului, in timp ce culmi importante, mult mai atractive, nu sunt marcate. Sistemul de marcaje se cere revizuit, dar deocamdata, in lipsa unui for decizional de resort, la nivel national, se mentine reteaua stabilita cu multe decenii in urma, iar prezentul ghid, ca si traseele pe teren, il respecta.

REPARTITIA UNITATILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE

Bistra

1. mosaic petrografic (carst, sisturi cristaline, granite)

2. clima comunei Bistra este de tip continental, specifica sectorului de munte. Precipitatiile sunt dese si abundente, datorita intinselor suprafete impadurite

3. intregul bazin hidrografic al comunei este compus din, vaile raului Aries si ale paraurilor: Valea Lipaii, Valea Bistrisorii, Valea Mare, Valea Dobrii, Valea Petresii, Valea Stefancii

4. vegetatia este specifica atat zonelor de deal, cat si celor de munte, iar pe malurile vailor creste o vegetatie specifica zonei de lunca. Padurile de conifere si foioase sunt cele mai extinse. Ele constituie si principala resursa economica a comunei. Zonele inalte, in munti, sunt acoperite de pasuni si fanete.
   Terenul arabil reprezinta o suprafata destul de restransa. Predomina culturile de cartofi, grau, ovaz, porumb, secara etc.

Fauna terestra este formata din vulpi, ursi, lupi, mistreti, iepuri, cerbi, caprioare, veverite, dihori, rasi, iar apele sunt bogate in pesti: pastrav, morun, clean etc. Animalele domestice sunt reprezentate mai ales de bovine (vaci si boi), ovine, porcine, cabaline, asini, pasari (gaini) etc.

Rezervatii naturale: Molhasurile Capatanei, pietrele de la Dube, izvorul lui Ganea de la Varsi, fagii lui Ursut din Balesti, fantana Spiruli din Munceloasa.

Comuna ofera posibilitatea vizitarii a numeroase monumente istorice si naturale si asezaminte culturale, situate atat pe teritoriul ei cat si in imediata apropiere.

Biserica ortodoxa cu hramul 'NASTEREA MAICII DOMNULUI' din Bistra: cel mai mare lacas de cult din Muntii Apuseni. A fost construita pe temeliile altei biserici, care s-a scufundat. Pana in anul 1947 a apartinut cultului greco-catolic, dupa aceasta data fiind preluat de stat si transformata in Biserica Ortodoxa. Clopotul Bisericii este turnat din aliaj de argint, are un sunet specific, care poate fi auzit de la o distanta de 20 km

Monumentul si placa comemorativa PETRU PAVEL ARON (1709-1764) - episcop al Blajului, intemeietorul primului seminar si liceu romanesc din Transilvania (1764), a primei tipografii si a unui mare numar de scoli satesti. Monumentul este situat in centrul localitatii Bistra, langa Primarie.

Placa comemorativa VASILE LADISLAU-FODOR (1814-1865) - tribun al lui Avram Iancu, aparator al trecatorii Remetea - Ponor (1848 - 1849)

Bustul si placa comemorativa, compozitorul NICODIM GANEA (1878-1949) - compozitor si dirijor al corurilor societatii corale 'Carmen' din Bucuresti si ale Societatii Academice 'Petru Maior'din Budapesta. Autor al mai multor compozitii patriotice si al volumului de poezii 'Din sarmana mea gradina'.

centru de incrustrari ; produse de dulgherie; Inedite sunt instalatiile taranesti de apa, din care mai functioneaza astazi doar trei mori si cateva fierastraie. In urma cu cinci decenii, ele puteau fi numarate cu zecile: peste 20 de mori, numeroase pive pentru ulei, valtori si fierastraie (joagare).

in Bistra este inregistrata, deocamdata, o singura pensiune turistica: "Marioara", neclasificata, cu 6 locuri de cazare; Drumeagurile de munte, in totalitate din pamant, ofera conditii ideale pentru raliuri cu masini de teren, gen 'off - road'.

8. Retele de comunicatie

Centrul de comuna este traversat de drumul national DN 74, asfaltat, care reprezinta principala cale de comunicatie.

Comuna Bistra are una din cele mai lungi retele de drumuri interne din tara: 14 drumuri comunale si 83 de drumuri satesti. Drumurile intracomunale sunt din pamant si insumeaza o lungime totala de peste 170 km.

Transportul este asigurat exclusiv pe cale rutiera, dupa ce a fost desfiintata calea ferata ingusta care facea legatura intre Abrud si Turda. Infrastructura exista inca si poate fi valorificata pentru turism CF.

Statii de cale ferata accesibile: Zlatna - 41 km, cu legatura prin Alba Iulia
Alba Iulia-81km, cu legatura spre Bucuresti, Arad, Timisoara Vintu de Jos - 95 km,cu legatura spre Sebes, Sibiu, Bucuresti, Turda 84km, cu legatura spre Cluj, Oradea, Baia-Mare Aiud - 103 km, cu legatura spre Blaj, Sighisoara, Brasov, Ploiesti, Bucuresti

Ocolis

1. In aceasta zona, formatiunile cristalofiliene hercinice sunt reprezentate de calcare cristaline. Invelisul sedimentar este reprezentat prin depozite de varsta mezozoica care apartin jurasicului superior reprezentat prin calcare noduloase care trec pe verticala la calcare in placi, calcare masive si calcare recifale, cretacicului reprezentat prin sisturi argiloase slab metamorfozate, microconglomerate si gresii, apartinand cretacicului inferior respective depozite conglomeratice si grezoase de varsta cretacic superior. Exocarstul este reprezentat prin campuri de lapiezuri, doline si uvale despartite de dilme. Zona muntoasa care se suprapune peste platforma dealurilor: Muntele Bedeleului (1227m), Dealul Mare (1265m) in vest, Virful Prislop (1280), Dealul Ciresului. Zona depresionara: reteaua hidrografica formata in cuaternar, a creat noi forme de relief: zone de lunca, depuneri de depozite deluviale, conuri de dejectie.

2. clima comunei Ocolis este de tip continental, specifica sectorului de munte. Precipitatiile sunt dese si abundente, datorita intinselor suprafete impadurite

3. reteaua colectoare este data de paraul Ocolis si afluentii sai. Paraul Ocolis nu a secat niciodata in raport cu afluentii sai mai ales cei din zonele necalcaroase iar pe o distanta de aproximativ 5 km ce strabate satul Vidolm trece raul Aries.

4. Vegetatia naturala este reprezentata de pasuni si vegetatie forestiera: fag, gorun, molid, brad, mesteacan, carpen.Padurile intinse care imbraca muntii din zona studiata adapostesc numeroase specii de animale salbatice: lupul, mistretul, iepurele, vulpea, caprioara, veverita. Dintre pasari, in regiunile calcaroase, se intalnesc destul de frecvent presura de stanca, mierla de piatra si fluturasul de stanca, o adevarata perla printer pasari.

Rezervatii naturale: in arealul satului Vidolm exista o padure de larice(zada 92 ha) si rezervatie forestiera cu arbori seculari(35-40m inaltime)

5. in satul Lunca Larga exista o biserica de lemn din sec XVIII

6. -

7. cantonul silvic de la Vidolm; 'Tabara de odihna si creatie' din satul Lunca Larga

8. acces la DN 74; halta Ocolis si Vidolm

Posaga

asezata pe versantii sudici ai Muntelui Mare si cei vestici ai Masivului Bedeleu, are un relief dezvoltat pe calcare si sisturi cristaline desfasurat pe o altitudine cuprinsa intre 700 si 1400 m. Prezenta calcarelor cristaline in partea nordica a comunei a favorizat dezvoltarea unui relief spectaculos poe Valea Posegii si pe afluentul acesteia, Belioara.

clima comunei Posaga este de tip continental, specifica sectorului de munte. Precipitatiile sunt dese si abundente, datorita intinselor suprafete impadurite.

Posaga la confluenta raului Posaga cu raul Aries

vegetatia este specifica atat zonelor de deal, cat si celor de munte, iar pe malurile vailor creste o vegetatie specifica zonei de lunca.
Padurile de conifere si foioase sunt cele mai extinse. Ele constituie si principala resursa economica a comunei. Zonele inalte, in munti, sunt acoperite de pasuni si fanete. Terenul arabil reprezinta o suprafata destul de restransa. Predomina culturile de cartofi, grau, ovaz, porumb, secara etc.

Fauna terestra este formata din vulpi, ursi, lupi, mistreti, iepuri, cerbi, caprioare, veverite, dihori, rasi, iar apele sunt bogate in pesti: pastrav, morun, clean etc. Animalele domestice sunt reprezentate mai ales de bovine (vaci si boi), ovine, porcine, cabaline, asini, pasari (gaini) etc.

rezervatii naturale: Cheile Posagii, Scarita-Belioara, izbucul Feredeului si Bujorului, Piatra Bradului, valea Beliorii, abruptul Bedeleului, cascada Incesti, La Stiolne, Piatra Cantatoare

5. Posaga de jos-schitul "izvorul Posaga"

Posaga de sus-biserica din lemn "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril

6. - casa Pavel a lui Zegheri, Rusdea Gligor, Cremene Palaghia

-casa Cucea Gligor, Cucea Augustin, Dumitrusi Stefan Bleant,
Aurel, Partila Victorin Posaga de Sus,
-casa Bulgar Teodor, Oara Nastasiain Orasti,
-CrisIleana, Brad Gligorin Segagea,
-suripoligonale:Bardea Vasile,Bardea Simion,
- case vechi: Rusdea Ileana

-

8. ACCES - DN 75: Lunca - Campeni - Posaga - Turda

TRASEE TURISTICE
1. Statiunea Baisoara - Sesul Cald - Muntele Mare - Smidele - Capatana - Balomireasa - Steaua - Petreasa - Saua Ursoaia - Ghetarul Scarisoara
-marcaj:banda rosie
-timp de mers:17-20ore.
2. Posaga - Belioara - valea Rastoaca - Bradatel - Cornul Pietrii
-marcaj:nemarcat,
- timp de mers: 4 ore.

Huedin

1. Constitutia si structura geologica, solurile, ce compun muntii, dealurile si depresiunile orasului sunt foarte variate. Caracteristice sunt rocile cuarto-feldspatice, sisturile cuartice, magmetitele superioare (microgranite, granodiorite, dacite si andezite), calcare, formatiuni sedimentare, conglomerate, gresii, sisturi argiloase sau silicoase.

2. clima racoroasa; temp medie anuala 6-8 gr Celsius; precip moderate 700-800 mm/an

3. Principalul rau: Crisul Repede este tranzitor prin oras, acesta avand insa foarte multi afluenti mai mari sau mai mici care impanzesc toata zona.Reteaua hidrografica foarte bine dezvoltata se datoreaza in primul rand precipitatiilor abundente, mai ales in zona montana. Datorita povarnisurilor abrupte si a geologiei bazinelor vailor formate in special din roci impermeabile, argile si marne, scurgerea apelor provenite din ploi sau topirea zapezii se face rapid, cu debite mari, accentuand procesul de eroziune si producand adeseori inundatii.   Aluviunile aduse de viituri, apele in general, au contribuit considerabil la formarea actualei configuratii a teritoriului comunei. Colmatarea albiei raurilor mari a dus in timp la schimbarea cursurilor acestora, stabilizarea lor pe o albie mai sigura a facut posibila dezvoltarea satelor sau mutarea acestora pe terenurile mai fertile parasite de ape.

4. vegetatia este specifica atat zonelor de deal, cat si celor de munte, iar pe malurile vailor creste o vegetatie specifica zonei de lunca. Padurile de conifere si foioase sunt cele mai extinse. Ele constituie si principala resursa economica a comunei. Zonele inalte, in munti, sunt acoperite de pasuni si fanete. Terenul arabil reprezinta o suprafata destul de restransa. Predomina culturile de cartofi, grau, ovaz, porumb, secara etc.

Fauna terestra este formata din vulpi, ursi, lupi, mistreti,iepuri,cerbi, caprioare, veverite, dihori, rasi, iar apele sunt bogate in pesti: pastrav, morun, clean etc. Animalele domestice sunt reprezentate mai ales de bovine (vaci si boi), ovine, porcine, cabaline, asini, pasari (gaini) etc.

5. muzeul de istorie si etnografie; biserica din secolul XIII-XV; conacul "Barcsay" sec XVIII; biserica reformata (sat Bicalatu sec XVII); castrul roman de la Bologa, cetatea medievala, biserica din Valea Draganului,cabanele, barajul si lacul de acumulare 'Floroiu', iar pe sosea - casa memoriala 'Octavian Goga'

6. satul-muzeu al produselor de artizanat Izvoru Crisului si izvorul raului cu acelasi nume; prelucrarea lemnului (mobile, cherestea, butoaie); 'Zilele Huedinului - In florar la Huedin'

7. hotelul 'Vladeasa', cu o capacitate de 50 de locuri, care nu este folosit nici 10%. La acesta se pot adauga case de vacanta, gospodarii amenajate pentru cazare si servirea meselor cu specific local

8. orasul este traversat de magistrala rutiera Bucuresti - Cluj - Oradea si de cea feroviara cu acelasi parcurs

Izvoru Crisului

zona deluroasa

clima racoroasa; temp medie anuala 6-8 gr Celsius; precip moderate 700-800 mm/an

Crisul-Repede

Vegetatia naturala este reprezentata de pasuni si vegetatie forestiera: fag, gorun, mesteacan, carpen;

Animalele domestice sunt reprezentate mai ales de bovine (vaci si boi), ovine, porcine, cabaline, asini, pasari (gaini) etc.

rezervatia de liliac salbatic

Biserica Reformata-Calvina.; Biserica de lemn din Nadasu cu hramul Sfintii Mihail si Gavriil (1720-1730)

festivalul dansului si a cantecului popular; productie artizanala; centru de tesaturi populare si de confectionarea obiectelor din lemn

-

E60

Manastireni

1. Din punct de vedere morfologic regiunea este alcatuita din dealuri cu coame domoale sau plane ce se constuie in martori ai eroziunii manifestate de-a lungul timpului, dealuri ale caror inaltimi nu depasesc altitudinea de 800m, specifice zonelor premontane (fiind vorba de Muntii Apuseni).
2. In ceea ce priveste regimul temperaturilor, analizand mediile lunare se constata ca temperatura cea mai scazuta este in luna ianuarie ( - 4,4 °C), iar temperatura cea mai ridicata se atinge in luna iulie (18 °C). Temperatura din zona dealurilor premontane este mai scazuta, media anuala fiind in jur de 6 °C.
3. paraul manastureni
4. vegetatie; fauna similare regiunii Huedin; rezervatie floristica.
5. monumente istorice: Biserica Reformata, Biserica Ortodoxa Bica si Bedeciu
6. mestesuguri ridicate la rang de industrie mica; centru de cojocarii si prelucrarea lemnului.
7. Pensiuni turistice:P.F.Kovacs Eva, PF Elisabeta, PF Tise MAriana, PF Bogdan Elisabeta
8. E60; DJ 108 C; drumuri forestiere

Margau

Este situata intr-o zona montana, dominata de Muntii Vladeasa .

Muntii Vladesei au forma unei potcoave cu deschiderea spre nord. Scobitura potcoavei o formeaza bazinul hidrografic al Draganului (partial inclus si comunei Margau). Axa de simetrie pe care o constituie Draganul, ne permite sa distingem o ramura vestica si una estica care include si spatiul administrativ al comunei Margau, respectiv sectorul sud-estic.

Sub aspect climatic, comuna Margau se incadreaza in tipul montan cu cea mai mare parte a suprafetei sale iar cu o mica parte a teritoriului in cel de dealuri inalte.

Temperatura medie multianuala este cuprinsa intre 1oC (pe cele mai mari inaltimi) si 7,5oC in zona deluroasa. Fata de aceasta medie, au loc abateri anuale in functie de particularitatile circulatiei generale. Temperatura medie a lunii celei mai calde (luna iulie) variaza intre 18oC in zona deluroasa si 9-10oC pe cele mai mari inaltimi. Fata de aceste medii, valorile maxime absolute au fost chiar si de 2 ori mai mari (ex.: 27,6oC in anul 1988 la cota 1400 si 23,4oC pe Varful Vladeasa). Temperatura medie a lunii celei mai reci (luna ianuarie) este cuprinsa intre - 8oC (in zona inalta) si - 5oC in zona deluroasa.

Raurile care dreneaza comuna Margau se inscriu in doua bazine hidrografice   majore, Somes si Crisul Repede. Bazinului hidrografic Somes, in arealul comunei ii apartine Somesul Cald care constituie limita sudica a comunei intre confluenta cu Ponoru si amonte Smida si dreneaza prin numerosi afluenti scurti sectorul sudic al Muntilor Vladesei. Dintre afluentii mai importanti amintim: Ponorul aduna apele la o altitudine de circa 1420 m de sub Micau si Pietrele Talharului, traverseaza bariera de calcare de pe cursul mijlociu unde se gaseste si renumita "Pestera Onceasa sau Pestera Zmeilor" si conflueaza cu Somesul Cald la o altitudine de 1044 m. Valea Firea ( sau Valea Firii) aduna apele de sub abruptul Micau, Nimaiasa la o altitudine de circa 1500 m si se varsa in Somesul Cald la o altitudine de 997 m. Pe cursul sau mijlociu se gaseste una din cele mai mari pesteri din Muntii Apuseni - Pestera din Dealul Humpleului. Cursul sau inferior este urmarit si de drumul de acces de la Rachitele spre Padis. Bazinul hidrografic al Crisului Repede in arealul comunei include sectoare din bazinele Draganului, Hentului si Calatei.Bazinul Draganului include din hotarul comunei sectorul nord-vestic, respectiv o portiune din bazinul Craciunului, care constituie si limita de comuna. Craciunul izvoraste de la o altitudine de aproximativ 1690 m iar dupa un curs de 12 km conflueaza cu Draganul la 870 m. Sectorul amonte de confluenta cu Valea Stanciului include efectiv izvoarele Vaii Hentului care-si strange apele in vecinatatea Pasului Prislop, varful Cuciulata si Magura Calatele. Valea Stanciului (sau Valea Seaca) este cel mai important afluent de pe cursul superior. Isi aduna apele prin intermediul unor paraie de sub Nimaiasa, Tiglaul, Saua intre Munti (izvorul principal la 1400 m). Valea Stanciului este importanta deoarece de existenta sa se leaga apatitia unor fenomene unicat sau rare in judetul Cluj (cascada Rachitele si carstul din areal care include si Pestera Virfurasul). Sectorul dintre confluenta Vailor Stanciului si Racadului acopera o suprafata bazinala de 75 kmp. In acest sector Hentul primeste cativa afluenti, cu izvoarele la altitudine de 1200 - 1400 m, din Masivul Vladeasa (Cetatuia, Seciul), iar din Munceii Hentului singurul afluent important al Hentului (Sacuieului), Valea Margauta. In aval de confluenta Sacuieului cu Margauta a fost realizata acumularea Margauta. Apele din acumulare sunt ridicate prin intermediul statiei de pompare, la aproape 190 m de unde este indreptata gravitational spre acumularea Floroiou de pe Dragan. Ultimul afluent al Hentului este Valea Racadului, care constituie limita fata de comuna Sacuieu. Raurile din perimetrul comunei Margau prezinta scurgerea maxima in lunile aprilie, mai si iunie, candre loc topirea zapezilor suprapusa cu precipitatiile abundente, iar debitele minime sunt inregistrate in septembrie, octombrie si noiembrie. Totusi, raurile cu izvoarele in zonele carstice sau care traverseaza zone carstice (Ponor, Firea, Stanciu cu Valea Arsului) prezinta un debit relativ mai constant explicat de alimentarea subterana.

parcul natural "Muntii Apuseni", arii naturale protejate de interes national si judetean: Pestera Mare(valea Firei) si Dealul Humpleului, Pestera Varfurasu, Pietrele Albe, Piatra arsa, Cheile Vaii Stanciului si Cascada Rachitele cu o inaltime de 30 m.

.biserica " Sf. Arhangheli" sat Ciuleni din sec. XVIII, biserica fortificata "Sf. Arhangheli" din Margau construita in anul 1506, monumente istorice si de arhitectura. Biserica din Rachitele, sec XVIII.

gospodarii taranesti traditionale, port si folclor authentic.Exploatari de aur, argint si cupru si activitati de "geamarit"

. 15 pensiuni agro-turistice, o pensiune turistica si casute de vacanta

DJ 108 C, Existenta magistralei de cale ferata M300- care face legatura si cu tarile din centrul si vestul Europei. Apropierea de drumul european E60 - la o distanta de cca. 15 km

Calatele

1. Mare parte a comunei Calatele este situata in zona montana asa-zisa in literatura de specialitate a Muntilor Gilaului-Muntele Mare, care apartin grupei Apusenilor, munti formati dintr-o uriasa cupola de granit cu benzi periferice de sisturi cristaline, cu un metamorfism din ce in ce mai slab spre exterior. Spre nord comuna se intinde pe depresiunea intramontana Huedin-Calatele, formata dintr-un relief destul de sters, sub forma unor dealuri domoale, in monoclin, separate de vai largi, cu lunci supuse permanent inundatiilor. Alcatuirea geologica a comunei este diversa si nu lipsesc unele bogatii ale subsolului. In jurul localitatii Calatele se afla depozite de turba. Documente din veacul al XV-lea atesta prezenta unor mine de aur pe teritoriul satului Valeni.

2. clima este caracteristica regiunilor vestice si nord-vestice ale Romaniei, incadrandu-se in sectorul cu clima continental moderata. Iarna predomina invaziile climatice de natura maritim-polara sau maritim-artica din nord-vest, iar vara aerul cald din sud-vest din cadrul activitatii ciclonice nord-mediteraneene.

3. bazinul hidrografic al cursului superior al raului Calata

4. vegetatia comunei este caracterizata prin plante de cultura, ierburi si tufisuri alpine inferioare, grupari de pajisti primare si secundare, paduri intinse.

Principalele forme de vegetatie intalnite pe teritoriul comunei sunt, in paduri, bradul, salcamul, pinul, molidul, mesteacanul, fagul, stejarul, carpenul, ulmul, frasinul, apoi arbustii: porumbarul, macesul, sangerul, in lunci cresc plopi, arini, salcii, trestie, rogoz, etc. Pe teritoriul localitatii cresc si plante medicinale, ciuperci si se obtin si fructe de padure.

Fauna este caracteristica etajarii vegetatiei. Se intalnesc animale ca lupul, vulpea, caprioara, viezurele, veverita, mistretul, iepurele, etc.

Animale domestice sunt: vite, bivoli, cai, oi, porci, capre. Printre pasari, intalnite sunt: pasari domestice (gaini, gaste, rate, curci, etc.), fazanul, vrabiile, cotofana, ciocanitoarea, graurul, pitigoiul, ratele salbatice, prepelite, uliul, cucul, etc.

Sarpele, ariciul, vipera, soparla se intalnesc de asemenea pe teritoriul comunei. Pe terase traiesc si rozatoare: harciog, soarece de camp si insectivore (ariciul si cartita).

Desi nu s-a facut o cercetare sistematica a teritoriului comunei Calatele din punct de vedere arheologic, totusi, in urma unor sapaturi, si mai mult in mod accidental, in vatra localitatilor care o compun s-au descoperit importante vestigii ale prezentei umane in acest spatiu inca din neolitic (perioada a istoriei comunei primitive situata intre mezolitic si epoca metalelor, cuprinsa intre anii 6500 si 2700 i.e.n.).

Astfel, pe teritoriul satului Calata, pe dealul numit Varful Glimeii s-a descoperit o asezare neolitica apartinand fazei a doua a culturii Tisa (cand se accentueaza sedentalismul si incepe prelucrarea cuprului pentru unelte mici si podoabe). Au fost identificate sase bordeie de forma circulara, reduse ca dimensiune, cu ceramica si unelte litice.

Tot pe teritoriul satului Calata s-au descoperit intamplator si doua topoare neolitice de cuartit, unul slefuit si unul in forma de ciocan, cu ceafa plata.

Pe teritoriul satului Valeni s-au descoperit fragmente ceramice cu crestaturi si dungi apartinand culturii Cotofeni (din perioada de tranzitie de la neoliticul tarziu la epoca timpurie a bronzului, 1900-1700 i.e.n., purtatorii acestei culturi fiind triburile indo-europene). In 1831 s-au descoperit trei inele de bucle din aur (aflate azi la muzeul din Viena). O alta bucla similara se afla din 1898 in muzeul din Budapesta. Aceste obiecte apartin epocii bronzului (1700-1150 i.e.n.). Tot culturii Cotofeni, fazei de tranzitie spre epoca bronzului, ii apartin si doua topoare descoperite pe teritoriul satului Valeni, unul de amfibolit, gasit in 1876, si unul de piatra, gasit in 1879. In peretele din partea de sud a bisericii reformate din Valeni se afla zidit un relief funerar din epoca romana, reprezentand doua figuri feminine, relief de provenienta necunoscuta. Cercetarile din 1906 au dus la concluzia ca in Valeni ar fi fost o asezare romana. Foarte probabil ca zona sa fi fost a dacilor liberi.

Biserica reformata din Valeni, sec XIII, biserica de lemn "Inaltarea Domnului" din Dealul Negru, biserica din lemn "Sf. Voievozi" din Calatele 1764. Biserica Fortificata din sec XII-XV.

.Prelucrarea lemnului, centrul de dogarit si de confectionare a uneltelor din lemn .Stilul de constructie al caselor din Tara Calatei, studiu documentat pe baza informatiilor locale. Aflam astfel ca lemnele de brad pentru constructia casei erau taiate din vatra individuala si fatuite pe loc in mare, cu securea, apoi taiate la capete pentru a realiza muscatura sau adancitura necesara inchiotorarii la colturile peretilor. La colturile caselor mari se implantau pietre mari sau pietre mici legate cu pamant, apoi un zid de piatra continuu, zid care s-a marit treptat, pe masura ce oamenii si-au construit si pivnite. Peste aceasta temelie se asezau talpile de fag sau stejar, cioplite. Se inaltau apoi peretii din barne de brad inchiotorate la capete si fixate cu cuie de lemn.

Pe coama peretilor se asezau frontare si grinda principala pentru consolidarea constructiei, apoi se fixau cununile de care se fixau la randul lor cornii din lemn de brad. Leaturile din lemn de plop, brad ori fag, erau prinse pe corni cu cuie de lemn, peste care se cladea acoperisul gros de paie de secara sau de grau, incepand la stresinare, care slujeau ca suport sub strasina. Sub paie se aseza obisnuit un strat de vrejuri de fasole pentru a nu aluneca paiele cladite pe acoperis.

Se construia apoi tavanul casei din scanduri de brad. Cand posibilitatea achizionarii de lemne lungi era dificila, se executau constructii in chiotari, din stalpi intermediari, intre care se fixau barne mai scurte. Acoperisul era executat, in vechime mai ales, din sindrila, Tara Calatei fiind un vechi centru mestesugaresc al sindrilei. Inspre curte se construia un tarnat suspendat, din talpa si stalpi numiti brancari, folosit pentru paravane contra ploilor laterale si unde se adaposteau unelte sau ladoaie cu cereale. Tarnatul era adeseori imprejmuit cu scandura, prins de talpa si de un brau. Stalpii tarnatului erau simplu construiti sau cu diferite ornamente.

In scurt timp se vor realiza doua partii de schi in partea de nord a satului de vacanta, una cu o lungime de 550 metri destinata pentru incepatori, iar mai jos una mai abrupta, pentru profesionisti. Tot pe timp de iarna se vor organiza drumetii cu sanii trase de cai si excursii aproape de Vladeasa, pe varful Magura si lacul Fantanele.

8. DJ 108 statie finala de cale ferata.

Maguri Racatau

prezinta ca martori de eroziune magurile(de unde si numele) ; relief dezvoltat pe calcare si gresii rezultand defilee(defileul Somesului Rece si a Racataului) si chei( a Dumitresei) . Subsolul comunei , din punct de vedere geologic, are aceeasi structura ca restul Muntilor Gilaului, fiind constituit din granite si roci metamorfice sub forma de sisturi cristaline care se pot observa foarte bine in profilele malurilor taiate de Somesul Cald in zona Fantanele - Gura Lesului. Dispunerea unei bare de calcare carbonifere in partea de sud-est, coroborata cu actiunea de eroziune exercitata de factorii externi , a dus la aparitia unor pitoresti sectoare de chei pe Valea Racataului si de minicascade.

prima zapada se aseaza in a doua jumatate a lunii noiembrie si dainuie de multe ori pana in aprilie, acesta fiind un atu pentru practicarea jocurilor si sporturilor de iarna. Relieful inalt determina o clima specific montana, cu o temperatura medie anuala de +4 grade C. Luna ianuarie este cea mai friguroasa cu o medie de -5 grade C, iar luna iulie cea mai calduroasa cu media cuprinsa intre 10-16 grade C. Circulatia generala a maselor de aer este din sector vestic. Aceasta circulatie explica si amplitudinile termice anuale mai mici decat in Carpatii Meridionali sau Orientali. Aceeasi influenta vestica determina caderea unor cantitati mai mari de precipitatii in vestul comunei (1000-1200mm anual) si pe versantii cu expozitie vestica dinspre comuna Belis.

acumulari lacustre pe Somesul Rece, Dumitreasa si Racatau.

fauna zonei este bogata si se compune din diferite specii de pasari si animale: pasarea de stanca numita si brumarita (Prunella), cinteza (Fringilla coelebs), fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), veverita (Sciurus vulgaris), nevastuica (Mustela nivalis), corbul (Corvus corax), bufnita (Bubo bubo). In etajul padurilor de conifere este prezent cocosul de munte, ciocanitoarea neagra, mierlele negre. Padurile si tufisurile pasunilor subalpine si alpine adapostesc: mistreti (Sus scrofa), rasi (Lynx lynx), lupi (Canis lupus), vulpi (Vulpes vulpes), iepuri (Lepus europaeus) si ursi (Ursus arctos). Apele repezi de munte precum si cele linistite ale lacurilor de acumulare ofera conditii pentru diferite specii de peste: cleni, mrene, lipani, lostrite si mult ravnitii pastravi-curcubeu.  

Rezervatii naturale:turbaria de la Capatana(partial), defileul Somesului Rece, Obarsia Somesului Rece, cheile Dumitresei si defileul Racataului.

'Molhasurile Capatanii' de pe raza comunei Maguri-Racatau constituie o rezervatie naturala botanica (molhas = mlastina oligotrofa).

Biserica de lemn "Invierea Domnului" din Muntele Rece sec XVIII

Exploatarea si prelucrarea lemnului; exploatarea feldspatului

O cabana turistica, doua pensiuni turistice si numeroase case de vacanta.

Din Maguri-Racatau  pana in Gilau , din Gilau prin Savadisla si Baisoara pana la Buru si apoi din Buru pe Valea Ariesului pana la Bistra, masivul este inconjurat de sosele modernizate (Din Bistra urca pe V.Bistra un drum nemodernizat pana in culmea principala, la Steaua, de unde trece la izvoarele Somesului Rece si coboara pe firul lui pana in Maguri-Racatau, inchizand patrulaterul).

Rasca

din punct de vedere geologic, are aceeasi structura ca restul Muntilor Gilaului, fiind constituit din granite si roci metamorfice sub forma de sisturi cristaline

In ceea ce priveste regimul temperaturilor, analizand mediile lunare se constata ca temperatura cea mai scazuta este in luna ianuarie ( - 4,4 °C), iar temperatura cea mai ridicata se atinge in luna iulie (18 °C). Temperatura din zona dealurilor premontane este mai scazuta, media anuala fiind in jur de 6 °C.

la nord de cursul apei Somesul Rece

Fauna zonei este foarte bogata. Dintre mamifere amintim in primul rand ursul (Ursus arctos), , apoi lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veverita (Sciurus vulgaris), nevastuica (Mustela nivalis). Dintre numeroasele specii de pasari se evidentiaza acvila de stanca (Aquila chrysaetos), specie foarte rara, ocrotita, , fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), bufnita (Bubo bubo) si corbul (Corvus corax). Dintre insecte amintim speciile rare de fluturi intalnite in rezervatia Scarita-Belioara, cum este Phybalapterie calligraphata

Produse artizanale, tesaturi din rafie

Pensiunea Valea Fericirii

E60; DJ 108 C; drumuri forestiere

Gilau

Roci dure cristaline in amestec cu granite si carst

Clima acestuia este influentata de pozitie (fiind situata pe traiectoria circulatiei vestice), altitudinile modeste si fragmentarea reliefului. Altitudinile induc, pentru o mare parte a zonei montane, un climat de dealuri, climatul montan reducandu-se ca areal doar la zona centrala.

Regimul temperaturilor, analizand mediile lunare se constata ca temperatura cea mai scazuta este in luna ianuarie ( - 4,4 °C), iar temperatura cea mai ridicata se atinge in luna iulie (18 °C). Temperatura din zona dealurilor premontane este mai scazuta, media anuala fiind in jur de 6 °C.

Este cofluenta dintre Somesul Mic si Paraul Capus.Precum si confluent Somesului Rece cu Somesul Cald. Lacul de acumulare antropic de acumulare Gilau cu pastravaria anexa.

fauna zonei este bogata si se compune din diferite specii de pasari si animale: pasarea de stanca numita si brumarita (Prunella), cinteza (Fringilla coelebs), fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), veverita (Sciurus vulgaris), nevastuica (Mustela nivalis), corbul (Corvus corax), bufnita (Bubo bubo).

In zona  de confluent a raului Capus cu Somesul Mic exista vestigii preistorice cu ceramic apartinand culturii Tisa.(mil 7-3 I. hr.) si prefeudale( fragmente ceramic sec VII-VIII)

Cesti dacice, borcane, castroane, opiate, catarame etc.

Cetate sec IX-X, a existat.

Castelul "Wass" sec XV, conacul "Gallus", sec XIX

Biserica ortodoxa din lemn "Pogorarea Sfantului Duh" 1728 .

Exploatare de andezit si de felspat , centru de rotarit. Prelucrarea lemnului, comert, material de constructii, etc

Pensiuni agroturistice si turistice, Pensiunea Tudorana, vile si cabane turistice.

E 60 , DJ 108 C si drumuri de acces forestier.

Valea Ierii

. sisturi cristaline cu introziuni granitice. Este present carstul.

Clima acestuia este influentata de pozitie (fiind situata pe traiectoria circulatiei vestice), altitudinile modeste si fragmentarea reliefului. Altitudinile induc, pentru o mare parte a zonei montane, un climat de dealuri, climatul montan reducandu-se ca areal doar la zona centrala.

Prin amenajarea captarilor Lindru-Iara-Soimu si Calu din bazinul superior al raului Iara, comuna Valea Ierii contribuie la producerea energiei electrice din sisstemul national prin asigurarea unui debit 1,78 mc/sec, apa pentru hidrocentrala de la Marisel

vegetatia comunei este caracterizata prin plante de cultura, ierburi si tufisuri alpine inferioare, grupari de pajisti primare si secundare, paduri intinse.

Principalele forme de vegetatie intalnite pe teritoriul comunei sunt, in paduri, bradul, salcamul, pinul, molidul, mesteacanul, fagul, stejarul, carpenul, ulmul, frasinul, apoi arbustii: porumbarul, macesul, sangerul, in lunci cresc plopi, arini, salcii, trestie, rogoz, etc. Pe teritoriul localitatii cresc si plante medicinale, ciuperci si se obtin si fructe de  padure.

Fauna este caracteristica etajarii vegetatiei. Se intalnesc animale ca lupul, vulpea, caprioara, viezurele, veverita, mistretul, iepurele, etc.

la cca 30km de Cluj-Napoca, in raza localitatii Liteni (ca punct de plecare) aflata pe soseaua ce uneste Luna de Sus (de pe DN60) cu Buru (de pe Valea Ariesului), drum cunoscut schiorilor ce frecventeaza statiunea Muntele Baisorii. O alta varianta de acces este drumul ce trece prin Faget - Salicea - Ciurila, apoi dreapta Lita, apoi stanga 3km Liteni.

Zona este destul de vasta ca intindere si consta din numerosi pereti calcarosi de mici dimensiuni (pana in 30m) raspanditi in jurul Cetatii Lita - o ruina de cetate medievala construita in 1241. Practic zona apartine bazinului Vaii Ierii avand o expunere generala sud-vestica cu un peisaj deosebit.

Cetatea Liteni (Cetatea Geczy, Cetatea Lita), este o cetate medievala construita la 3 km sud-vest de actuala localitate Liteni (magh. Magyarléta) din judetul Cluj pe o stanca deasupra Vaii Iara. Ruinele cetatii (unele din cele mai pitoresti ruine medievale din Ardeal)

Valea Ierii prezinta o zona mult mai devoltata in comparatie cu zonele inconjuratoare, avand la dispozitie gospodarii pentru agroturism si pensiuni turistice pentru exigent medii (2-3***). Vilele si casele de vacant sunt cele care dau colorit acestei zone.

DN 76.

Savadisla

Din punct de vedere geografic comuna se afla la inceputul zonei Muntilor Apuseni relieful fiind format din depresiuni intramontane, solul fiind slab productiv, avand gradul de fertilitate IV - V. Solurile predominante sunt cele podzolice brune cu fertilitate mediocra, nota de bonitare a solurilor variaza intre 16 (Finisel) si 24 (Savadisla), mai scazuta decat media judeteana situata la nivelul de 29 si mult sub media nationala (54).

Altitudinea medie la care se afla comuna este de 450-500 m, satele situandu-se la adapostul unora dintre dealurile inconjuratoare care ating chiar si altitudini de peste 700 m. Acest lucru confera un climat caracterizat de o temperatura medie anuala de +7 grade Celsius, mai scazuta decat media judeteana (+8 grade ). Vanturile predominante bat directia nord-vest si nord, iar nivelul precipitatiilor anuale se situeaza intre 700-800 mm. Iernile nu sunt prea aspre, cu precipitatii moderate si veri potrivit de calde.

Exista anumite zone in cadrul localitatilor, care sunt expuse la posibile inundatii datorita neregularizarii cursurilor unora dintre parauri, in Hasdate pericolul de inundatii este prezent pe aproape toata suprafata teritoriului intravilan.

Comuna este strabatuta de doua cursuri de apa care izvorasc dinspre munte, cu un debit de apa, care creste in perioada ploioasa a anului. Astfel Valea-Hasdatii, care trece prin satele Hasdate si Lita, varsandu-se in lacurile piscicole de la Ciurila si trecand prin Cheile - Turzii se varsa in Aries. Valea Finiselului, care traverseaza satele Finisel, Savadisla si Vlaha si prin Luna de Sus se varsa in Somes.

Principalele forme de vegetatie intalnite pe teritoriul comunei sunt, in paduri, bradul, salcamul, pinul, molidul, mesteacanul, fagul, stejarul, carpenul, ulmul, frasinul, apoi arbustii: porumbarul, macesul, sangerul, in lunci cresc plopi, arini, salcii, trestie, rogoz, etc. Pe teritoriul localitatii cresc si plante medicinale, ciuperci si se obtin si fructe de padure.

Fauna este caracteristica etajarii vegetatiei. Se intalnesc animale ca lupul, vulpea, caprioara, viezurele, veverita, mistretul, iepurele, etc.

Muzeulde arta, castelul din sec XIX Mikes Savadisla, care in present gazduieste un sanatoriu TBC. Biserica Romano-Catolica din sec XIV di Vlaha, biserica ortodoxa de lemn "Cuvioasa Paraschiva si Sf. Nicolae" din Stolna construita la 1730. Ruine ale cetatii medieval Lita.Biserica din lemn 1758 la Finisel.biserica Catolica din sec XVIII de la Savadisla. In comuna Savadisla exista amenajat un muzeu satesc cuprinzand obiecte de imbracaminte si mobilier specifice portului popular si gospodariilor taranesti din satul Savadisla, muzeu patronat de biserica reformata din localitate. In satele Finisel si Stolna exista doua biserici ortodoxe construite inainte de 1900 acestea fiind considerate monumente istorice si atractii turistice. De asemenea in satul Vlaha se afla o biserica romano-catolica, care prezinta importanta deosebita, fiind foarte veche.

In pasunea satului Liteni la limita cu hotarul satului Sacel, la opt km de Savadisla se afla vestigiile unei cetati (Géczy), zona respectiva fiind protejata pe o suprafata de aproximativ 2 hectare.

Cele mai mari atractii culturale sunt zilele satelor Savadisla si Vlaha. In fiecare an, in luna iunie cu ocazia Zilelor Satului Savadisla are loc Intalnirea Internationala a Corurilor iar cu ocazia Zilelor Satului Vlaha in luna august are loc si o intalnire internationala a formatiilor de dansuri populare. Aceste evenimente sunt vestite atat prin calitatea artistica a manifestarilor cit si prin prezentarea porturilor populare dintr-o arie destul de larga.

Exploatari de marmura rosie.

O pensiune, Savadisla .

DJ 107

Belis

Localizarea lacului Fantanele o putem descrie ca fiind marginita: la nord-vest de Muntele Vladeasa care domina cu creasta sa pronuntata intreaga regiune, la sud-vest de Muntii Bihor -cu varful Curcubata, de 1.849 m, cel mai inalt din Muntii Apuseni, care sunt cei mai spectaculosi prin variatele lor fenomene carstice prezente in cele doua mari forme, exocarstul adica relief de suprafata , caracteristic pentru acesta fiind lapiezurile, dolinele, uvalele, izbucurile, ponoarele, si endocarstul adica relief subteran avand doua forme, pesterile si avenele - la est de Muntii Gilaului care sunt situati intre izvorul Crisului Repede si valea Ariesului in a caror structura domina sisturile cristaline metamorfice - la sud de Muntele Mare , un urias bloc de granit si totodata cel mai vechi masiv din Apuseni.Configuratia reliefului, depresiunile intramontane, altitudinile moderate , vaile domoale , trecatorile si pasurile asigura o buna circulatie in intreaga zona.

. continental  moderat de munte ( + 25 grade C vara, -6 grade C iarna)

. Lacul Belis-Fantanele este un lac artificial de acumulare din Muntii Gilaului judetul Cluj. A fost amenajat in perioada cu scop hidroenergetic pe cursul raului Somesul Cald. Are suprafata de 9,8 ˛ si lungimea de 13 km, fiind situat la o altitudine de 990 m. Pe malul lacului se afla statiunea turistica Belis-Fantanele.Ruinele scufundate ale bisericii din Belisul Vechi Belis in zona Muntilor Gilaului

Lacul Fantanele a fost proiectat pe cursul superior al Somesului Cald,Zona lacului Fantanele este situata in vestul judetului Cluj, in partea nordica a muntilor Apuseni, la o altitudine de aproximativ 1.000 m, la confluenta dintre muntii Gilaului (situati la est), muntii Vladeasa (situati la vest) si Muntele Mare (situat in sud). la sfarsitul anilor '60. In perioada locuitorii vechii comune Belis au fost nevoiti sa se stramute pe actuala localizare a satului. Catune precum Milioan, Ples, Dadesti, Bolojesti sau Giurcuta de Jos sunt acum de domeniul amintirii si doar in verile foarte secetoase, cand apa lacului scade foarte mult, se pot vedea ruinele caselor abandonate de moti, cele mai celebre fiind ruinele fostei biserici din Belis

Ca in toti Carpatii, si in muntii Apuseni vegetatia este etajata pe verticala: goluri alpine, paduri de rasinoase , paduri de foioase alternand cu fanetele.Golurile alpine apar de la 1600 m in sus, fiind prezente in Biharia si in Vladeasa, unde ocupa platourile de altitudine si culmile inalte. Aici  predomina gramineele , iar in locurile pietroase apar tufele de ienupar, smirdar, afine si coacaze de munte. Jneapanul apare rar, ca de exemplu in Piatra Graitoare a Bihariei, pe muntele Bohodei sau pe culmea de est a Vladesei.
Padurile montane sunt bine dezvoltate in bazinele superioare ale vailor, intre altitudinile de 1200 si 1600m. In acest etaj de vegetatie predomina molidul alaturi de care se intalneste bradul, laricele si tisa. In unele locuri etajul rasinoaselor dispare cu totul, fagetul venind direct in contact cu pasunile montane. Limita dintre padurile de fag si cele de molid este situata intre altitudinea de 600 m si cea de 1300 m, in functie de relief, substrat si microclima, ajungand pana la inversiuni de vegetatie.
 In padurile de fag, alaturi de specia dominanta, apare paltinul si uneori  mesteacanul. Asociat apare un mare numar de specii de arbori, arbusti si subarbusti, diseminati uneori in masa fagetului, dar predominant la marginea acestuia. Padurile de amestec de foioase(fag, gorunul, teiul, frasinul, ulmul, scorusul, alunul) cu stejar apar pe versantii vestici. In poienite si raristi creste zmeurul si mai rar murul.Afinul este foarte raspandit in toata zona iar in padurile umbroase si umede cresc o varietate mare de ciuperci comestibile dintre care cea mai cunoscuta este hribul.
    In zone carstice unde fundul dolinelor este impermeabilizat cu argila (Padis, Brasa, Onceasa) este intalnita planta carnivora roua cerului (Drosera rotundifolia), planta ocrotita. Ca numar de specii identificate pana in prezent, aici se gasesc peste 1.000 de specii de plante. Ca urmare a conditiilor specifice a diverselor tipuri de ecosisteme existente in perimetrul muntilor Apuseni, a fost identificat un mare numar de specii endemite dintre care amintim: liliacul transilvanean (Syringa josikaea), omag  (Aconitum calibrotryon ssp skarisorensis), garofita (Dianthus julii wolfii), vioreaua (Viola josi), mai multe forme de vulturica (Hieracium bifidum ssp biharicum, H. sparsum ssp porphiriticum, H. kotschyanum etc.), Edraianthus kitaibelii, miaza-noapte (Melamphyrum biharense).

In  urma exterminarii ursului si a cerbului carpatin in prima jumatate a secolului XX, aceste specii au fost reintroduse in Muntii Apuseni in perioada anilor l960-1975. A fost colonizata, de asemenea, capra neagra, in bazinul superior al Crisului Pietros-Valea Boghii (capra neagra nu a existat in Apuseni in timpurile istorice).
O alta actiune de repopulare, realizata cu succes intre anii 1970-1980, a vizat reintroducerea in Apuseni a cocosului de munte, disparut din cauza vanatorii abuzive.
In zona traiesc cateva pasari montane, precum: mierla gulerata (Turdus torquatus), forfecuta (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), pitigoiul motat (Parus montanus), huhurezul mare (Strix uralensis), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina) etc. Dintre reptile, sunt de mentionat: vipera comuna (Vipera berus), soparla de ziduri (Lacerta muralis) si soparla de munte (Lacerta vivipara), iar dintre amfibieni - salamandra (Salamandra salamandra). Alte animale specifice climatului montan : mistreti, caprioare, pisici salbatice, lupi,  rasi, iepuri, nevastuici, parsi, vidre, ulii, vulturi, bufnite.  

In apele repezi de munte intalnim pesti specifici acestor ape adica pastravul si lipanul si foarte rar lostrita iar in lacuri pe langa acestia creste cleanul , bibanul  , mreana iar in lacul Fantanele pana nu demult se gasea si coregon un peste inrudit cu lipanul.

Etnografia si folclorul reprezentate prin bisericile de lemn din Arieseni (1791), Garda de Sus (1781), Lazesti - comuna Scarisoare (secolul al XVIII-lea), Vidra (secolul al XIII-lea); ; mori de apa pe Valea Stearpa (afluent al Ariesului), pe Valea Garda Seaca, datand din secolul al XVIII-lea, la Costesti (comuna Horea), pe Valea Morilor (Ponorel); muzee etnografice la Albac, Avram Iancu, Lupsa, colectia etnografica "Roman Flutur" din comuna Pietroasa, Chiscau; ), Avram Iancu (formatie de tulnicarese); vestigiile si monumentele istorice: urmele unei exploatari miniere de pe timpul romanilor si muzeul mineritului la Rosia Montana; muzee memoriale la Horea si Ivram Iancu; locuri istorice legate de trecutul motilor, cele mai importante apartinand de rascoala taraneasca condusa de Horea, Closca si Crisan din localitatile Horea, Scarisoara, si de Avram Iancu, supranumit "Craisorul -Muntilor", simbol de barbatie si patriotism al Tarii Motilor, in localitatea Avram Iancu.

. Prelucrarea artistica a lemnului la Arieseni, Garda de Sus, Albac, Sohodol, Avram Iancu, Ponorel; tesaturi populare la Chiscau si Arieseni; port popular traditional la Garda de Susformatii artistice populare in Albac (formatie de dansuri), Horea (formatie de tulnicarese), Lupsa (manifestari folcloricePe Muntele Gaina in fiecare an se organizeaza in cea mai apropiata duminica de 20 iulie, cea mai mare sarbatoare traditionala romaneasca in aer liber "Targul de fete". Sarbatoarea reuneste formastii artistice din judetele Alba, Hunedoara, Cluj, Bihor, Arad si din alte judete ale tarii, realizand un adevarat festival al cantecului si jocului, al traditiilor si datinilor stramosesti. Originea acestei sarbatori se pierde in negura vremii , cert este ca in Muntii Apuseni in urma cu circa o jumatate de secol asfel de sarbatori erau in multe alte varfuri ( Calineasa , Dealul Stanii,Capatana,Dealul.Marcului,Negrileasa).
  Dominant din punct de vedere al cotei, de unde se deschide o larga panorama a zonei, locul a devenit dupa legenda legata de aurul Apusenilor, punct de intalnire al locuitorilor din imprejurimile mai apropiate sau mai indepartate. Traditia crestina a fixat acest "targ" in a doua decada a lunii iulie, in preajma sarbatorii temutului Sfantul Ilie. Era un prilej de revedere, o ocazie de a vinde (sau cumpara) felurite produse, prilej de nedeie populara cu cantece dansuri si petreceri campenesti. Se spune ca fetele veneau cu zestrea incarcata pe cai, iar cununia se facea pe loc de catre preoti care veneau acolo in acest scop, tinerii plecind apoi la casele lor. Ceremonia era insotita de cintece si jocuri cu ‑ strigaturi , veritabile probe de maiestrie si iscusinta, iar fetele  se luau , nu se cumparau. Firesc, ca si in zilele noastre se infiripau idile, povesti de dragoste, ce se finalizau cu cereri in casatorie si chiar cu vanzarea cumpararea simbolica a fetelor. Astazi Tirgul de fete de la Gaina s-a transformat intr-o mare sarbatoare folclorica, la care isi dau concursul locuitorii din zona Muntilor Apuseni, din judetele apropiate si chiar din tinuturi mai indepartate ale tarii.Pregatirile se fac cu citeva zile inainte, iar plecarea spre munti se face in jurul orei patru dimineata. Deschiderea o fac vestitele tulnicarese de la Avram Iancu, dupa care urmeaza programul artistic al participantilor care dureaza pina spre seara. Pentru turisti tirgul mai ofera si produse artizanale specifice zonei: tulnice, vase de lemn pirogravate, ceramica de Bihor si Zarand, unelte de lemn, tesaturi populare de casa si produse culinare.

. Spatiile de cazare omologate cuprind 6869 de locuri, unde ponderea cea mai mare o detin hotelurile din statiuni cu 3332 de locuri, vilele cu 1633 de locuri si cabanele cu 907 locuri.
    Structurile turistice de agrement sunt reduse ca structura si numar, fiind vorba de partiile de schi de la Stana de Vale deservite de cate un babyschi si un teleschi, partia de schi de la Vartop (Arieseni), deservita de un teleschi, precum si agrementul nautic de pe Lacul Fantanele (barci cu rame, hidrobiciclete), partia de schi de la Fantanele, deservita de un teleschi.

Agroturism
   Formele de turism cel mai frecvent practicate in regiunea turistica a Muntilor Apuseni sunt turismul de odihna si recreere in statiunile turistice, sporturi de iarna, speoturismul, alpinismul, drumetiile montane, pescuitul, turismul de aventura, turismul cultural, o dezvoltare impotanta inregistrand si ecoturismul si agroturismul. In zona studiata exista mai multe gospodarii omologate pentru turismul rural

Accesul rutier spre aceasta zona se face :
 Dinspre Cluj : DN 1 Cluj-Napoca - Huedin apoi  DJ 108 Huedin -Sancraiu- Calata iar la iesirea din Calata pe DJ 108 C , Buteni -Margau-Scrind Frasinet-Rachitele-Doda Pilii- (cu ramificatie spre Ponor - Padis) -Giurcuta de Sus , sau spre Belis din Calata tot inainte.

Dinspre Oradea de pe DN 1 la Bologa se ia dreapta pe DJ 103 H  , spre  Sacuieu  iar de la Scrind Frasinet  pe aceeasi ruta, sau spre Belis prin Huedin.

Marisel

Subsolul comunei , din punct de vedere geologic, are aceeasi structura ca restul Muntilor Gilaului, fiind constituit din granite si roci metamorfice sub forma de sisturi cristaline care se pot observa foarte bine in profilele malurilor taiate de Somesul Cald in zona Fantanele - Gura Lesului. Dispunerea unei bare de calcare carbonifere in partea de sud-est , coroborata cu actiunea de eroziune exercitata de factorii externi , a dus la aparitia unor pitoresti sectoare de chei pe Valea Racataului si de minicascade. Formele cele mai inalte de relief, numite de localnici dealuri, sunt : Dealul Fantanele de 1341m, Dealul Copcei de 1289m si Dealul Arsuri de 1238m. Inaltimile amintite impreuna cu vaile Somesului Cald si Racataului sunt pecetea locului. Somesul Cald a sculptat in trupul pietros al pamantului, faurindu-si o albie plina de cotituri, mici cascade si zbateri, incepand din apropierea locului numit Grinduri si creand un splendid defileu, numit Cheile Somesului Cald cu o inclinare a vaii de 300m si o lungime de 13km, ocupatiile unor localnici, dar a aparut si interesul pentru turism al multora din afara. Comuna este strabatuta de mai multi afluenti de dreapta ai Somesului Cald care creeaza vai de o frumusete salbatica: Gherghel, Bologului, Darabesti, Scrideiului, Crisan, Lesului, Ijar. Spre sud, Valea Racataului aduna mai putine parauri, incepand cu cel de la Fantanele, paraul Huschi, paraul Bisericii, apoi paraul Batranii, al Caselor, al Rapii.

Prima zapada se aseaza in a doua jumatate a lunii noiembrie si dainuie de multe ori pana in aprilie, acesta fiind un atu pentru practicarea jocurilor si sporturilor de iarna.

Relieful inalt determina o clima specific montana, cu o temperatura medie anuala de +4 grade C. Luna ianuarie este cea mai friguroasa cu o medie de -5 grade C, iar luna iulie cea mai calduroasa cu media cuprinsa intre 10-16 grade C.

Circulatia generala a maselor de aer este din sector vestic. Aceasta circulatie explica si amplitudinile termice anuale mai mici decat in Carpatii Meridionali sau Orientali. Aceeasi influenta vestica determina caderea unor cantitati mai mari de precipitatii in vestul comunei (1000-1200mm anual) si pe versantii cu expozitie vestica dinspre comuna Belis.

Langa Grinduri a fost construit un prag de arocamente care se numeste Barajul Fantanele , la granita dintre Marisel, Rasca si Belis, in fata caruia s-a format lacul de acumulare cu acelasi nume care se intinde in partea stanga si pe teren mariselean. Apa acumulata aici este dirijata spre Centrala Hidroelectrica Marisel, iar de aici revine la suprafata in apropiere de varsarea Vaii Lesului. In aval, pe o distanta de 8km se acumuleaza intr-un nou lac numit Tarnita, jumatate din acesta aflandu-se de asemenea pe pamant mariselean.

La sud, pe Valea Racataului, la granita cu comuna Maguri-Racatau, s-a amenajat lacul de acumulare Racatau de unde apa este dirijata in lacul de la Fantanele. Astfel asezarea montana Marisel are parti de sat sub trei lacuri de acumulare, fapt care i-a schimbat geografia si clima

Bazinul Hidrografic al Somesului Mic este format din sub-bazinele raurilor Somesul Rece si Somesul Cald, cu afluentii lor, la care se adauga, din punct de vedere hidrologic, si bazinul superior al Vaii Ierii (pana la barajul Bondureasa) si afluentii ei de stanga - Calul si Soimul. Acest sistem a pecetluit legatura dintre Somesul Rece si Somesul Cald, care, pe langa faptul ca se unesc in acumularea Gilau, mai au acum doua legaturi artificiale subterane, prin care Somesul Rece isi daruieste o mare parte din ape Somesului Cald. Din lacul Belis-Fantanele, apa este deviata prin subteran, printr-un tunel de 8,475 km, pana la turbinele Centralei Hidroelectrice Mariselu, situate adanc in inima muntelui. Dupa un nou parcurs subteran de 3,65 km, apele ies la suprafata la coada lacului Tarnita.

Amenajarea hidrografica de pe Somesul Cald si Somesul Rece

Barajul si Lacul  Fantanele. La 26 noiembrie 1976 barajul a atins inaltimea de 92m, inghitind 2.300.000mc de stanca. Barajul a stavilit apele Somesului Cald la care se adauga apele Racataului adunate in barajul Izvorului Alb si cele adunate prin captarile Somesul Rece, Negruta, Soimu, Lindru si Iara, obligate sa parcurga o cale subterana pe sub Marisel. Astfel, bazinul lacului aduna 220 milioane mc de apa, intinzandu-se pe o lungime de 22km.

Centrala Hidroenergetica Mariselu. Apa Lacului Fantanele este dirijata printr-un tunel-galerie de 8,475km spre Centrala Hidroenergetica Mariselu. Dupa cea de la Lotru, aceasta centrala este a doua ca marime de pe cursurile interioare ale Romaniei. Ea are o putere instalata de 220,5MW, fiecare turbina avand cate 75.000 de cai putere. Amenajarea hidrocentralei la 80m sub munte provoaca vizitatorilor uimire si admiratie.

Alt obiectiv din salba amenajarilor hidroenergetice este si Lacul Tarnita cu un volum de 74 milioane mc si o lungime de 8km. In acest lac, printr-o galerie de 3339m sunt dirijate si apele Somesului Rece. In 1974 a fost terminat barajul inalt de 97m de la cota de 520m altitudine si centrala care poate furniza sistemului energetic o putere de 45MW.

4. Vegetatia. Relieful si clima muntoase permit etajarea distincta a vegetatiei in aceasta parte de Apuseni. In etajele joase intalnim paduri de foioase, cu predominanta fagete (Fagus silvatica), dar si gorun (Quercus sesilliflora) si stejar( Quercus robur), apoi amestec de fagete si rasinoase, iar peste 1000 de metri altitudine domina molidul (Picea). Sus, pe platou, intalnim jnepeni (Pinus mugo), ienuperi (Juniperus communis) si tufe de afini (Vaccinium myrtillus), merisori si intinse pajisti subalpine primare si secundare alcatuite din rogoz alpin (Carex), parusca, toporisca, rugina (Juncus effusus) si ienupar pitic. Componenta floristica este caracterizata de gentiana-cupa (Gentiana acaulis), strugurii ursului (Arctostaphillos uva-ursi), sangele voinicului (Nigritella rubra), sapunarita galbena (Saponaria bellidifolia), sanzienele (Galium mollugo), brandusa de toamna (Colchicum autumnale), ghiocelul (Galanthus nivalis).

Padurile statului se intind pe o suprafata de 4034ha din suprafata comunei la care se adauga 1178ha de pasuni impadurite ceea ce inseamna aproximativ 60% din suprafata totala a comunei, situand-o din acest punct de vedere in fruntea comunelor din judet. Padurea este administrata de trei ocoale silvice: Somesul Rece cu 721ha, Belis cu 585ha si Gilau cu 2697ha paduri propriu-zise si 4478ha pasuni impadurite. Brigada silvica din Marisel gestioneaza acest patrimoniu verde prin trei cantoane: Dobrus, Grinzi si Magurita.

Padurile de pe pantele abrupte ale vailor Somesului Cald si Racataului au si rol insemnat de protectie antierozionala, pe langa cel de sursa de materie prima si nu in ultimul rand de plaman verde, datator de oxigen, liniste si relaxare.

Pe rocile cuartoase ale vailor se dezvolta ferigile si muschii, precum si mlastinile de turba numite si tinoave sau molhasuri, uneori cu molizi piperniciti si scorusi (Sorbus). De asemenea sunt prezente si laptele cainelui (Euphorbia), fraga de padure (Fragaria vesca), arbusti de paducel (Crataegus), alun (Corylus), sanger (Cornus sanguinea), crinii de padure (Lilium martagon), lalelele pestrite (Tulipa) si liliacul salbatic (Syringa josikea).

In zona Fantanele s-au dezvoltat crangurile, desi solurile sunt brun acide sarace si cu o fertilitate naturala scazuta. In zonele joase, pe vaile Racataului si Somesului Cald, mai ales la Rosesti intalnim si plopul (Populus), arinul negru (Alunus glutinosa), murul (Rubus caesius), brusturul (Arctium lappa), urzica (Urtica dioica).

Fauna. Fauna zonei este bogata si se compune din diferite specii de pasari si animale: pasarea de stanca numita si brumarita (Prunella), cinteza (Fringilla coelebs), fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), veverita (Sciurus vulgaris), nevastuica (Mustela nivalis), corbul (Corvus corax), bufnita (Bubo bubo).

In etajul padurilor de conifere este prezent cocosul de munte, ciocanitoarea neagra, mierlele negre.

Padurile si tufisurile pasunilor subalpine si alpine adapostesc: mistreti (Sus scrofa), rasi (Lynx lynx), lupi (Canis lupus), vulpi (Vulpes vulpes), iepuri (Lepus europaeus) si ursi (Ursus arctos).

Apele repezi de munte precum si cele linistite ale lacurilor de acumulare ofera conditii pentru diferite specii de peste: cleni, mrene, lipani, lostrite si mult ravnitii pastravi-curcubeu.

Biserica din Marisel, locas primordial pentru pastrarea credintei fata de Dumnezeu si neam, sta marturie a eroilor neamului care s-au perindat pe aici. Elementul unicat il constituie portretele medalion ale celor trei eroi ai motilor: Horea, Pelaghia si Iancu. Horea, prezent la Marisel in noiembrie 1784, cand a numit conducatori din aceste parti, era sustinut de mariseleni care-si puneau mari sperante in izbanda luptei pentru abolirea iobagiei. Pelaghia Rosu este infatisata robusta si frumoasa amintindu-ne de cuvintele atribuite ei : "Pentru noi Dumnezeu privegheaza". Portretul din dreapta ni-l prezinta pe craiul motilor si al Muntilor Apuseni, reprezentantul dreptatii: Avram Iancu. Sub privirea-i patrunzatoare ii deducem hotararea de a nu se incovoia in fata nici unui strain si rostind deviza: " Sau punem pumnul in pieptul furtunii sau pierim".

Biserica din Rusesti este cel de-al doilea locas de ruga si credinta de pe teritoriul Mariselului. A fost ridicat in anul 1907 din lemn, in forma de corabie, in stil maramuresean.

Zonele din Copcea situate de-a lungul drumului judetean sunt propice dezvoltarii unitatilor de turism, avand acces direct la sosea, precum si utilitati necesare confortului turistilor si fiind situate in centrul comunei, aproape de centrele de interes turistic din vecinatatea  satului: Cheile Somesului Cald si ale Racataului, lacul Belis si Tarnita, viitoarea partie de schi dinspre Belis

Cetatile Ponorului, cetatile Radesei, mausoleul lui Octavian Goga (comuna Ciucea), expozitia folclorica 'la Izvorul Crisului'.

Aceste locuri incarcate de istorie, folclor si peisaje desprinse din basmele cu zane si zmei ale lui Ispirescu, te invita sa poposesti pe Dealul Fantanele la 1341 de metri sau pe Dealul Copcei la 1289 de metri si sa admiri Mariselul in toata maretia, seninatatea si culoarea lui de catedrala strajuita de linistea muntilor.

Aici, mai aproape de cer, asisti la spectacolul norilor, la concertul vantului printre brazi, iti incarci retina cu frumusetea peisajului alpin si asculti povestile si legendele izvoarelor culese de prin negura timpului si de prin cotloane numai de ele stiute. Te simti mai liber, mai aproape de stramosi, de traditii, de Dumnezeu, de viata rustica si arhaica.

Adevar si legenda este intreaga istorie a mariselenilor transmisa din generatie in generatie si zugravita in biserica satului in chip de Horea, de Avram Iancu si de Pelaghia Rosu. Nicaieri numele locului Fantanele n-a devenit ca aici simbolul libertatii, iar varianta Mioritei sub forma Trei Pacurarei si Balada Pelaghiei Rosu sunt unice si redau atasamentul localnicilor fata de locurile si fiintele dragi si fata de eroii locului si neamului.

In comuna Marisel, datorita rezervatiilor si a climatului optim pentru dezvoltarea turismului si a agroturismului, se dezvolta industria turismului. Acest fapt fac posibile investiti semnificative in infrastructura de transport. Capacitatea de cazare se mareste pe zi ce trece si standardul la care se ridica este conform cu cerintele pietei. Cu  toate acestea, o atentie deosebita este orientate catre ecologismul din zona.

. Datorita accesibilitatii mai mari si culmilor domoale, zona Mariselului are o retea de cai de comunicatie mai deasa decat alte zone montane din tara. Principala cale de legatura cu Marisel si intre mai multe cranguri este drumul judetean 107P, care din localitatea Somesul Rece urmeaza pe stanga Valea Somesului Cald pana la crangul Rosesti (denumit si Marisel - Colonie deoarece aici s-au stabilit cei care au lucrat la Centrala Hidroelectrica, precum si cei care o intretin), urca pe Valea Lesului pana pe platou, apoi serpuieste in panta lina pana la Crucea Iancului de la Fantanele si coboara la locul numit La Grinzi.In fiecare an, in luna iunie, are loc aici Raliul Clujului, serpentinele si panta acestui drum judetean asigurind conditiile optime pentru desfasurarea lui.

 De asemenea, exista si drumul judetean 110A cu o lungime de 14,6km pe teritoriul comunei care face legatura dintre Maguri-Racatau si crangul Stanesti. Celelalte drumuri dintre cranguri sunt pietruite si pot fi practicabile cu caruta, sania si alte vehicule de teren si ofera o panorama splendida in toate anotimpurile.

Pentru aprovizionarea cu lemne, transportul fructelor de padure culese de pe povarnisuri si din paduri, mai sunt practicabile si drumurile forestiere Paraul Porcului I (4,3km), Paraul Porcului II (1,8km), Sub Ijar I (3,2km), Sub Ijar II (2km), Captare Racatau (3,6km) si Dobresti (4km), acestea fiind o calatorie prin timp si frumusete.

-Alte cai de cominicatie rutiera:

- Brasov-Sighisoara-Tg Mures-Cluj-Napoca (270km)

- Vama Bors-Oradea-Cluj-Napoca (157km)

- Iasi-Suceava-Bistrita-Cluj-Napoca (435km)

- Pitesti-RmValcea-Sibiu-Cluj-Napoca (67B - E81,323km)

Timisoara-Oradea (309km)

- cale feroviara - din orice mare oras al tarii

Iara

1. Relieful comunei Iara este foarte diversificat, de un pitoresc aparte, el constituind o importanta sursa turistica. Depresiunea Iara, in care se afla localitatea de centru, este strajuita,de o parte si de alta,de Muntele Mare si de Dealul Agrisului.Doi munti falnici si vestiti, Muntele Mare si Muntele Trascaului, sunt prezenti in cadrul comunei, primul prin extremitatea sa estica, inspre Ocolisel, al doilea prin prelungirile din estul, sud-estul si sudul comunei. La randul lui, Dealul Agrisului, de 801 metri, este una dintre culmile semete ale zonei. Valea Ocoliselului este puternic adancita (300-400 m), cu pante longitudinale mari (6-7 m/km) si numeroase rupturi de pante. Strabatand intercalatiile de calcare cristaline, apa a creat aici un sector de chei pitoresti,Cheile Ocoliselului.
    Relieful Muntilor Trascau este strans legat de particularitatile litologice, capatand adesea un caracter greoi, cu culmi rotunjite si vai care-l strabat, uneori, sub aspect de defileu (Defileul Surduc, Defileul Ariesului). Pe valea paraului Borzesti, relieful capata un aspect neuniform, avand forma de chei, cu fenomene exocarstice si numeroase rupturi sub forma de cascada. Relieful fluviatil este si el bine individualizat, zona fiind strabatuta de Aries, care are o vale adancita, sub forma de defileu. Afluentul sau principal este Iara , avand o vale cu o lunca larga, pe alocuri mlastinoasa precum si terase supuse unor procese slabe de tasare, in aval de Surduc, avand o vale adancita sub forma de defileu.
    Procesele de versant sunt diverse, de la eroziuni uneori foarte intense la alunecari de teren, (cu posibilitate de a afecta si localitati ca Fagetul Ierii, Masca, Cacova Ierii, Agris si Borzesti), surpari, procese de deplasare lenta, 'tip creep si poliflexiune' - spun specialistii - raspandite pe versantii cu o inclinare estica si nord-nord-estica.
    Dezvoltat este si relieful antropic, reprezentat prin cariere, halde de steril etc. In cadrul carierei Fagetul Ierii sunt afectate arii extrem de extinse prin declansarea unor alunecari masive de teren.

CLIMA. Muntele Mare prezinta un climat de munte cu anumite nuantari ce decurg din pozitia masivului fata de circulatia atmosferica dominanta si masivele muntoase invecinate. Situat mai estic in cadrul Apusenilor, masivul Muntele Mare este 'ecranat' de Muntii Bihor si Vladeasa, ce 'fortifica' Apusenii spre vest. Ca urmare, cantitatea medie anuala de precipitatii este redusa (circa 1000 mm) in comparatie cu cea din M.Bihor si Vladeasa (1200 - 1300 mm / an). Circulatia generala a maselor de aer este din sector vestic. Aceasta circulatie explica si amplitudinile termice anuale mai mici decat in Carpatii Meridionali sau Carpatii Orientali. Aceeasi influenta vestica determina caderea unor cantitati mai mari de precipitatii in vestul masivului si pe versantii cu expozitie vestica.

. Reteaua hidrografica a comunei Iara este tributara Bazinului Hidrografic al Muresului (Bazin de ordinul I), avand drept colector principal Valea Ariesului, care traverseaza tangential comuna in partea de sud a acesteia, si Valea Ierii, care traverseaza longitudinal- pe directia NV-SE- teritoriul acesteia, constituindu-se ca afluent de stanga al raului Aries. Se mai adauga Valea Ocolisel, afluent de stanga al raului Iara.
    Regimul hidrologic al cursurilor de apa de pe teritoriul comunei se diferentiaza in doua tipuri:

• regim carpatic transilvan caracteristic pentru Valea Ariesului, Valea Ierii si Valea Ocoliselului, cu ape mari de primavara cu durata de1-2 luni (martie-aprilie). Aceasta perioada este urmata de viiturile de la inceputul verii (mai-iulie). Din luna iulie pana in noiembrie se instaureaza o perioada caracterizata prin seceta hidrologica,cu intreruperi determinate de viituri care sunt in crestere ca frecventa in ultimii ani.Viiturile de toamna au o fecventa de producere de 30-40% iar iarna se pot produce viituri catastrofale, cu frecventa de producere de 10-20%, determinate de incalziri bruste.

• regimul pericarpatic transilvan caracteristic pentru cursurile de apa dezvoltate in partea de est a comunei (paraul Agrisului, paraul Caprei), cu ape mari de scurta durata, de origine pluviala in luna martie si cu viituri mai ales in perioda mai-iulie.

    Alimentarea hidrica a cursurilor de apa aferente comunei Iara este pluvionala, in special, urmata de cea subterana, care are un caracter moderat. In zona montana cantitatea de precipitatii este in crestere: de la 7l/s/km patrati in partea de est a comunei pana la 10l/s/km patrati in zona montana.Scurgerea medie a aluviunilor in suspensie pe teritoriul comunei are valori de 0,1-1t ha/an. Turbiditatea medie (continutul in particule diverse, aflate in suspensie) a cursurilor de apa (cu exceptia Agrisului) are o valoare de 250-500gr/m cub, fiind mai crescuta in partea deluroasa din estul comunei, unde se dezvolta pe suprafete extinse argilele. Chimismul apelor este bicarbonatic (200mg/ l) in partea de sud a comunei si sulfuric in nordul si estul comunei, cu cresteri ale concentratiei de fier pe cursul mijlociu al Ierii (la intrare raului in aria exploatarii de minereu de fier de la Masca, care se deverseaza pe cursul principal prin intermediul reziduurilor in suspensie, provenite de la instalatiile de flotare a minereurilor).Cursul de apa propriu-zis, care dreneaza teritoriul comunei Iara, este Ariesul. El este colectorul principal al tuturor apelor.  La intrarea pe teritoriul comunei, Ariesul are un debit mediu multianual de cca. 19 mc/sec., iar la iesire de cca. 23mc/sec. Panta medie este de 2,3m/km la confluenta cu Iara. Ape mari sunt primavara (cca 50 mc/sec in aprilie), apoi in scadere vara, mici toamna (cca 10mc/sec in septembrie) si ape in crestere din a doua parte a iernii. In perioada apelor mari de primavara, debitul se apropie de 100 mc/sec, iar debitul mediu minim scade toamna la 5 mc/sec (in septembrie).
    Principalul afluent de stanga al Ariesului este raul Iara, care dreneaza partea centrala a comunei pe directia NV-SE. Curge pana in Aries, in dreptul satului Buru, la o cota de 358 m. Pe teritoriul comunei curge pe o distanta de cca. 15 km, de la izvorul sau  in masivul Muntele Mare (1.775 m altitudine), versantul sudic are o panta medie de 66%, panta medie generala fiind de 30%. Suprafata bazinului este de 321 kmp, iar cea a fondului forestier de 14545 ha, rezultand un procent de impadurire de 45.3%.
    Pe teritoriul comunei, raul Iara are caracter longitudinal. Dupa iesirea din depresiunea Iara - Savadisla intra in defileul de la Surduc, la nivelul luncii valea avand o latime de 50-80 m. Terasele aproape lipsesc in acest sector, cea mai dezvoltata avand-o lunca.
    Valea Ocolisel este mai dezvoltata in partea vestica a comunei, in zona montana. Izvoarele sale se afla la o altitudine de 1540 m, in perimetrul Muntilor Baisorii. Este afluent de stanga al Ariesului, lung de 25 km, si conflueaza cu Ariesul in amonte de satul Lungesti, la o altitudine de 374 m.Panta medie de curgere este de 47%. Asa se face ca are un aspect de vale salbatica,cu repezisuri,mai ales in chei. Suprafata bazinului este de 51 km2, iar a fondului forestier din cadrul bazinului este de 1836 ha, rezultand un procent de impadurire pe bazin de 36%, procent superior mediei de baza. Aceasta vale are un aspect peisagistic de vale montana tipica. Agrisul ( Valea Agrisului), afluent de stanga al Ierii, este tip de apa de deal. Izvoraste de sub Dealul Agrisului, de la cota 670 de m. Conflueaza cu Iara , in zona defileului Surduc, la cota 475 m. Panta medie este de 31% si are  un coeficient de sinuozitate de 1,8. Pe cursul superior valea are aspect de defileu.
    Paraul Agrisului, dupa ce curge pe directia NV-SE, brusc realizeaza o schimbare de directie de 90 de grade la contactul cu structurile subvulcanice, acesta curgand in continuare pe directia NE-SV.
    Suprafata bazinului este de 14 km2, iar cea a fondului forestier de 148 ha. Pe bazin, procentul de impadurire este de 10, 5% ( foarte mic), care corelat cu structura geologica fragila din partea superiora si mijlocie a cursului favorizeaza intense procese de eroziune.
    Apa freatica este prezenta pe intreg teritoriul comunei, dar la diferite adancimi si calitati. In ariile de lunca si terase au diferite medii si potabilitate buna.

Evolutia vegetatiei si a faunei a fost influentata de conditiile fizico-geografice generale ale zonei, dar si de modificarile intervenite in timp, prin amenajari forestiere, defrisari, schimbarea destinatiei unor terenuri cu vegetatie spontane in arabil, pasuni, spatii construite.
    Specialistii identifica urmatoarele subetaje si etaje de vegetatie:

• Subetajul gorunului ocupa zona nordica a comunei.Astazi padurile sunt insularizate, in urma defrisarilor ce au avut loc mai ales in ultimii 15 ani.
• Subetajul fagului ocupa cea mai mare parte din fondul forestier al comunei, in centrul si sudul ei.
• Etajul boreo-nemoral, de amestec, apare sporadic pe versantii umbriti sau in arealele inverzite din vaile inguste.

• Vegetatia forestiera azonala se intalneste in luncile Ariesului, a Ierii si a afluentilor acestor ape. Au fost identificate urmatoarele asociatii de arin negru, de arin albce apar in zona inalta. Plantatiile de pin negru au fost efectuate in scopuri antierozionale.

    Se intalnesc, pe alocuri, fagete montane, amestecuri de rasinoase cu fag.
    Vegetatia ierboasa este in mare parte de provenienta secundara. In lunci, in microdepresiuni umede se intalnesc asociatii de hidrofile de lunca si unele asociatii de faneata.Alte asociatii se intalnesc in locurile mlastinoase.
    In locul padurilor defrisate s-au instalat asociatii vegetale ierboase secundare cu caracter stepic. Pe versantii sudici se afla asociatii de ierboase cu pronuntata tenta xerofila.
    Suprapasunatul duce la reducerea gradului de inchegare a vegetatiei, a biodiversitatii generale si reducerea speciilor cu valoare nutritiva, furajera, acestea fiind inlocuite cu buruienisuri. Nici arinisurile, nici salicetele nu au scapat de impactul antropic.
    Aceste distrugeri au determinat scaderea functiei hidrologice si antierozionale. In ce priveste subetajul nemoral al gorunului, se intalnesc peste 120 de specii nemorale native si aproximativ 100 de specii in pajistile ce au rezultat ca urmare a defrisarii padurilor. Aici se intalnesc specii rare precum:

• Papucul Doamnei,
• Bulbucul (in locul numit Dumbrava Ierii, situat la 2,5 km N-E de Iara).

    In ceea ce priveste fagul, sunt peste 250 specii nemorale si 144 specii de pajisti secundare.
    Din ecosistemele azonale si intrazonale se remarca cele cacifile (peste 400 de specii native).
Fauna
    Aceasta zona are o fauna bogata. Fata de patrimoniul forestier ce-l are comuna, fondul de vanatoare este relativ mare, fiind format din mamifere de talie mare, ca: mistretul, capriorul, vulpea, precum si iepurele comun. Mai rar se intalnesc: lupul, cerbul, extrem de rar rasul.

In categoria pasari, se intalnesc: fazanul, cocosul de munte, potarnichea, prepelita, turturica, uliul porumbar, uliul pasarar, bufnita, corbul, cotofana, gaita, butura, vrabia, mierla, privighetoarea, cucul, ciocanitoarea, sturzul.

Dintre pasarile migratoare se intalnesc randunica si barza.
In apele ce strabat comuna (Aries, Valea Ierii, Valea Vadului), traiesc: pastravul indigen, scobarul, porcusorul, cleanul, chiscanul. Cu exceptia pastravului indigen, ceilalti pesti sunt pe plan secundar in apele de munte (Valea Ierii, Valea Vadului). Aceste specii se gasesc pe Aries, in sus spre Moldovenesti. In ce priveste fauna localitatilor pot fi intalniti: sobolanul de casa, soarecele de casa, nevastuica.

  Podurile caselor vechi sau ale celor nelocuite sunt preferate de cucuvele si lilieci.

La Iara, la locul 'Groapa Papii', pe drumul ce duce spre Baisoara, s-au descoperit urme de constructii, ceramica, tegulae mamatae din epoca romana. Se presupune ca, pe aici, ar fi existat o asezare de mineri care se ocupau cu extractia minereurilor, a aurului cu deosebire si tot aici il spalau si il prelucrau. In perimetrul satului Cacova Ierii, la punctul numit 'Cetate', au fost descoperite fragmente ceramice din faza de tranzitie spre epoca bronzului, apartind culturii Cotofeni, faza a doua, si in epoca bronzului, cutura Sighisoara-Wietenberg, faza a doua si a treia.La Buru a fost descoperit un depozit de bronzuri din care amintim un cazan si o ceasca, din acest depozit mai facand parte si numeroase culturi de bronz, care se afla in muzeul din Budapesta.
   Pe teritoriul satului Fagetu Ierii se afla numeroase urme de unde s-a extras aur si s-au efectuat operatiile de spalare a aurului. Foarte probabil ca aceste urme pot fi datate in perioada dacica, daco-romana si romana.Pe teritoriul satului Surduc si in hotarul sau au fost descoperite importante urme de spalare a aurului in epoca romana (despre aceste descoperiri se fac referiri in lucrarile istoricului Teglas).

Biserica Romano-Catolica    Constructia bisericii s-a facut prin contributia populatiei din Iara la anul 1332. De atunci dateaza si parohia. Primul preot paroh a fost Demeter care a platit la Sfantul Scaun 40 dinari.

Biserica Reformata Dintr-o serie de documente, rezulta ca prima biserica reformata s-a construit la Iara in anul 1730, prin donatie de bani si teren. Din acesti bani s-a construit o mica biserica cu peretii din lut. Atunci s-a infiintat si parohia. Actuala biserica s-a construit in anul 1820, pe cheltuiala grofului Thoroczkoyi Pal.
    In anul 1849, biserica a fost incendiata disparand clopotele. Biserica a fost reconstruita in anul 1858. In aceasta biserica se afla o biblie tiparita la Budapesta in anul 1805 si o orga din anul 1893.

Monumente ale eroilor Monumentul 'Ioan Arion' construit in anul 1997, monument realizat cu aportul Consiliului Local, al Primariei Iara, respectiv al conducerii Exploatarii miniere Iara. Mentionam ca Ioan Arion este originar din satul Agris, el participand la Marea Unire de la Alba Iulia din anul 1918, fiind ucis miseleste la drumul de intoarcere spre casa in gara din Teius; Monumentul lui Avram Iancu a fost dezvelit in anul 1996, cu aportul financiar al Consiliului Local Iara, partas la ridicarea acestuia fiind poetul Vasile Copilu Cheatra. In cimitirul comunei s-a construit Monumentul Eroilor, ridicat in  cinstea eroilor cazuti in cele doua razboaie mondiale. Numarul eroilor cazuti este de peste 250 de soldati romani si soldati sovietici.

Comuna Iara, impreuna cu satele ce-i apartin, au jucat un rol important pe toate planurile in aceasta zona, Iara fiind din vremuri indepartate un centru, un mare 'targ', unde se intalneau atat ramuri ale Apusenilor, cat si ale Campiei Transilvaniei.

• ZILELE IERII, sarbatoare campeneasca incarcata de traditie ce se desfasoara  la inceputul lunii adica august 5- 6 august, aceasta sarbatoare are menirea de a inlocuii traditionala zi a minerului.

La aceasta sarbatoare campeneasca se aduna toate personalitatile comunei, oameni simpli care au un renume atat la nivel local cat si la nivel national.
    Sarbatoarea se desfasoara pe durata a doua zile. este precedata de diverse expozitii ale artistilor si mesterilor populari din zona.

In zona Muntele Baisorii, pe langa cabana veche, s-a dat in folosinta o noua unitate de cazare de tip hotel alpin, prevazuta cu partie de schi. Acest complex turistic constituie punctul de plecare spre masivul Muntele Mare, Scarita-Belioara, Cheile Runcului etc. Dat fiind faptul ca multe localitati din mediul rural sunt traversate de magistrale feroviare si rutiere, dispun de mijloace de telecomunicatie si sunt conectate la activitati industriale semnificative, exista premise ca, prin cresterea gradului de dotare si a ponderii unor functii economico-sociale, unele din acestea sa devina in perspectiva, asezari urbane. In acest sens pot fi mentionate: Apahida, Aghires, Gilau, Iara, Mociu.

Drumul national (DN 75):

• Turda - Mihai Viteazu - Moldovenesti - Buru spre Campeni - Abrud, care este si limita cu judetul Alba, strabate comuna de la Buru pana iesirea din satul Lungesti; pe firul acestei sosele se gaseste satul Lungesti la cca. 3.5 km de Buru, in sus pe Aries.

Drumul judetean:

• DJ 197 de la Buru - Surduc - Iara - Baisoara - Luna de Sus - Floresti;
• DJ 107 Iara - Surduc.

    Drumul comunal:

• DC 103 Iara-Agris;
• DC 87 Iara-Borzesti;
• DC 102 Iara-Cacova Ierii;
• DC 105 Iara-Ocolisel deviat prin DN 75;
• DC 104 si DC 106 Iara-Surduc-Magura;
• DC 104 Iara-Valea Agrisului;
• DC 102 Iara-Cacova Ierii-Valea Vadului;

    Distantele de la centrul de comuna, Iara, spre:

• Cluj-Napoca - 43 km;
• Turda - 31 km;
• Agris - 5 km;
• Borzesti - 15 km;
• Buru - 10 km;
• Cacova Ierii - 3 km;
• Fagetul Ierii - 0.5 km;
• Lungesti - 13.5 km;
• Masca - 4 km;
• Magura Ierii - 9 km;
• Ocolisel - 9 km;
• Surduc - 3 km;
• Valea Agrisului - 3.5 km;
• Valea Vadului - 9 km.

Baisoara

Substratul geologic prezinta o mare complexitate litologica si structurala. Fundamentul acestui masiv il constituie rocile cristaline vechi (din ciclurile orogenice prebaikalian si baikalian), al caror grad de metamorfozare creste dinspre periferie spre zonele centrale. Aceste roci metamorfice sunt reprezentate in principal din sisturi cloritoase si sericitoase, gnaise, filite, amfibolite etc. In axul acestui fundament cristalin a fost injectata o puternica masa de granite sub forma unui batolit imens, cunoscut sub denumirea de Granitul de Muntele Mare. Pe latura sudica si sud-estica isi fac aparitia si rocile sedimentare de diferite varste. Dispunerea unei bare de calcare carbonifere in partea de SE, coroborata cu actiunea de eroziune exercitata de factorii externi, a dus la aparitia unor abrupturi si creste calcaroase spectaculoase (Scarita - Belioara, Vulturesele, Leurda - Leasu) precum si unor pitoresti sectoare de chei (Cheile Runcului, Cheile Pociovalistei, Cheile Posegii etc.). Masivul Muntele Mare constituie zona cea mai veche a muntilor Apuseni. Impreuna cu Muntii Bihor si Muntii Vladeasa, formeaza pivotul orografic al Apusenilor, dominand ca un bastion zonele inconjuratoare (Valea Ariesului, depresiunea Iara - Vlaha - Savadisla, depresiunea Huedin). Nota dominanta a reliefului este data de larga desfasurare a suprafetelor de nivelare, reprezentate de culmi largi cu aspect de platou, si de vaile puternic adancite, adesea cu caracter de defileu (V.Iara, V.Somesului Rece etc.). Urmele evolutiei indelungate a acestor munti sunt concretizate prin prezenta celor trei suprafete de nivelare sincrone celor din Carpatii Meridionali: Farcas - Carligati (la 1600 - 1800 m altitudine), de o planitate remarcabila, Marisel - Maguri (1000 - 1300 m), cu multe asezari risipite de tip crang, si Fenes (600 - 800 m), mai putin dezvoltata. Fiind inconjurat de zone depresionare joase si vai adanci, Muntele Mare pare mai inalt si mai masiv decat este in realitate. Altitudinea maxima se inregistreaza in Vf.Muntele Mare, care cu cei 1826 m este al treilea ca inaltime in Apuseni, dupa Cucurbata Mare (1849 m) si Vladeasa (1836 m).

Muntele Mare prezinta un climat de munte cu anumite nuantari ce decurg din pozitia masivului fata de circulatia atmosferica dominanta si masivele muntoase invecinate. Situat mai estic in cadrul Apusenilor, masivul Muntele Mare este 'ecranat' de Muntii Bihor si Vladeasa, ce 'fortifica' Apusenii spre vest. Ca urmare, cantitatea medie anuala de precipitatii este redusa (circa 1000 mm) in comparatie cu cea din M.Bihor si Vladeasa (1200 - 1300 mm / an). Circulatia generala a maselor de aer este din sector vestic. Aceasta circulatie explica si amplitudinile termice anuale mai mici decat in Carpatii Meridionali sau Carpatii Orientali. Aceeasi influenta vestica determina caderea unor cantitati mai mari de precipitatii in vestul masivului si pe versantii cu expozitie vestica.

Pe culmile inalte, la peste 1600 m, temperatura medie anuala se situeaza in jurul valorii de 2 grade Celsius, pentru ca la poale sa se ridice la 7-8 grade Celsius. In luna ianuarie, pe culmi, temperatura medie este de -5 grade Celsius, la poale -1 grad Celsius pe versantii vestici si sud-vestici si -3 grade Celsius pe cei nordici si nord-estici. In luna iulie, temperatura medie este de 10-11 grade Celsius pe culmi, iar la poale 17-18 grade Celsius pe versantii nordici si nord-estici si 17-19 grade Celsius pe versantii cu expozitie sudica si vestica. De exemplu, in statiunea Baisoara, la altitudinea de 1370 m, temperatura medie multianuala este de 4,7 grade Celsius, iar cantitatea medie de precipitatii de 977 mm / an, destul de redusa, din cauza situarii intr-o 'umbra' de precipitatii, cu fenomene evidente de foehn. Nebulozitatea prezinta valori ridicate, cu exceptia catorva luni de toamna si de sfarsit de iarna (octombrie, februarie).

. Reteaua hidrografica apartine bazinelor Muresului si Somesului. Ariesul colecteaza apele de pe versantul sudic, sud-estic, estic si nord-estic (vaile Bistra, Bistricioara, Valea Mare, Valea Caselor, Lupsa, Sartas, Salciuta, Posaga Ocolisul, Ocoliselul, Valea Ierii cu afluentii ei) iar Somesul Rece de pe versantul vestic si nord-vestic (Valea Ursului, Irisoara, Sateanu, Fagetu, Negruta, Paltinita, Caprita, Barlogu, Rasca). Regimul hidrografic reflecta conditiile climatice specifice, inregistrandu-se frecvente viituri iarna si o scurgere maxima primavara. De exemplu, Valea Ierii a inregistrat la Iara un debit mediu multianual de 3.16 mc / s ( 6,54 metri cubi / secunda in mai si 1,73 mc /s in noiembrie). Odata cu realizarea sistemului hidroenergetic Somesul Cald, au fost deviate prin tunele de aductiune apele vailor Iara, Calu, Soimu, Dumitreasa, Negruta, Somesul Rece s.a. Cu aceasta ocazie au aparut si micile acumulari Bondureasa, Soimu I si Soimu II, Calul, Dumitreasa, Somesul Rece (Izvorul Baii) si altele. In mai multe locuri (Bondureasa, Gura Irisorii) se vad urmele vechilor haituri (baraje pentru plutarit).

    Aici trebuie amintite fenomenele carstice din bazinul Posaga: izbucurile de la obarsia Belioarei si mai ales celebrele izbucuri Feredeu si Bujor din Cheile Posegii, din apropierea schitului Posaga, unul mezotermal si celalalt intermitent !

4. FAUNA. Fauna zonei este foarte bogata. Dintre mamifere amintim in primul rand ursul (Ursus arctos), care salasluieste mai ales in bazinul superior al Vaii Ierii si Soimului, de unde face frecvente incursiuni nocturne la namasele din munte, dand mult de furca taranilor, apoi lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veverita (Sciurus vulgaris), nevastuica (Mustela nivalis). Dintre numeroasele specii de pasari se evidentiaza acvila de stanca (Aquila chrysaetos), specie foarte rara, ocrotita, ce cuibareste pe stancariile de la Scarita-Belioara, fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), bufnita (Bubo bubo) si corbul (Corvus corax). Dintre insecte amintim speciile rare de fluturi intalnite in rezervatia Scarita-Belioara, cum este Phybalapterie calligraphata.

    VEGETATIE. Vegetatia prezinta o evidenta etajare pe verticala. Se succed de la poale spre culmi paduri de stejar si gorun, paduri de fag, mai sus amestec de foioase cu molid, apoi molidisuri si in final etajul subalpin. Pajistile alpine propriu-zise lipsesc, fiind suplinite de pajisti subalpine primare si secundare, cu caracter de 'poieniri', alcatuite in principal din rogoz alpin, parusca, tuporisca, rugina si tufe de ienupar pitic.     In acest segment al Muntilor Apuseni exista elemente de mare interes din punct de vedere botanic. In rezervatia Scarita-Belioara se intalnesc suprapuneri de componente floristice care la prima vedere se exclud reciproc. Astfel, din stadiile glaciare reci au rezistat, in unica lor statiune din Apuseni si sub altitudinea lor obisnuita de aparitie, o serie de plante alpine si subalpine: gentiana-cupa (Gentiana acaulis), gentiana-cupa de calcar (Gentiana clusii), strugurii ursului (Arctostaphillos uva-ursi), argintica (Dryas octopetala), sangele voinicului (Nigritella rubra) etc. Tot aici se pastreaza din timpul perioadelor mai calde ale erei glaciare o specie mediteraniana intr-o statiune cu totul izolata si in cel mai nordic punct al arealului: sapunarita galbena (Saponaria bellidifolia). Din perioadele uscate si reci se pastreaza relicte stepice, precum laleaua pestrita (Fritillaria montana), iarba firezului (Serratula raoliata) etc. Nu lipseste de pe stancariile Scaritei nici celebra albumita (Leontopodium alpinum), cunoscuta si sub denumirile (improprii) de floare de colt sau floarea reginei.

    Valoroasa din punct de vedere biogeografic este si padurea de pe platoul Scaritei, alcatuita din exemplare seculare de pin (Pinus sylvestris), molid (Picea abies), Larice (Larix decidua), ienupar (Juniperius communis si Juniperius sabina), precum si din brad, fag, carpen, scorus, alun etc. intr-un uimitor amestec. Pe stancile Scaritei apare si tisa (Taxus baccata), specie ocrotita. Pe versantii dezvoltati pe gresie langa Belioara (Posaga de Sus) apare o planta ce nu creste nicaieri in alta parte in lume: vulturica Posegii , endemism strict local cu denumirea stiintifica Hieracium praebiharicum.

    Masivul Muntele Mare mai adaposteste elemente biogeografice relicte de mare valoare in turbariile din zona izvoarelor Somesului Rece. Cunoscute sub denumirea de tinoave, asemenea turbarii apar la altitudini ridicate, in conditii climatice specifice padurilor de conifere, pe roci silicioase impermeabile si ape sarace in substante minerale nutritive. (Sunt mlastini de tip oligotrof). Apar predominant pe terenuri plane, supuse unei umiditati accentuate, unde lipseste aerisirea si exista conditii de acumulare a resturilor vegetale. Tinoavele se dezvolta centrifug, avand o forma convexa, bombarea la centru datorandu-se cresterii rapide a muschilor de turba (Sphagnum si Polytrichum) situati in zona centrala. De jur imprejurul lor se formeaza un inel mlastinos cu apa acida, unde isi fac aparitia rogozuri, bumbacarita, afinul, merisorul, rachitele, roua cerului, carora li se adauga arbusti piperniciti (molid, pin, mesteacan). Aici intalnim relicte glaciare caracteristice tundrelor mlastinoase, pastrate din timpul perioadelor glaciare: Carex magellanica, Carex limosa, Carex pauciflora, drosera rotundifolia, Eriophorum vaginatum, Vaccinum oxycoccos. Tinoavele sunt cunosucte in aceasta regiune sub denumirea de molhasuri, iar doua dintre ele au fost puse sub protectie, constituind rezervatia naturala Molhasurile Capatanii.

    Pe versantii Vaii Ierii, in cateva puncte, apare liliacul ardelenesc (Syringa josikea), splendid arbust cu flori roz, intalnit numai in Apusenii nordici si in Carpatii Padurosi.

Cetatea Liteni (Cetatea Geczy, Cetatea Lita), este o cetate medievala construita la 3 km sud-vest de actuala localitate Liteni (magh. Magyarléta) din judetul Cluj pe o stanca deasupra Vaii Iara. Ruinele cetatii (unele din cele mai pitoresti ruine medievale din Ardeal) se afla la cca 30 km sud-vest de municipiul Cluj-Napoca si la cca 30 km nord-vest de municipiul Turda, pe drumul dintre Luna de Sus si Buru, in apropierea cetatii aflandu-se si statiunea Muntele Baisorii

Evenimente: In fiecare an in luna Iulie, la monumentul Crucea lui Avram Iancu din centrul statiunii, se organizeaza o serbare campeneasca si manifestari comemorative.

Se pot practica diverse sporturi si jocuri, baza ramane insa pe sporturile montane, pentru practicarea carora exista in zona vaste posibilitati, in special pentru drumetie, schi alpin, schi de tura, ciclism montan, parapanta, in mai mica masura schi fond, alpinism si speologie.

La partia de ski de la Baisoara se ajunge doar cu masina, intr-o ora si un pic. Este situata la 50 de km de Cluj-Napoca. Mai degraba un satuc decat o statiune, Muntele Baisorii ofera cateva posibilitati de cazare: Hotel Alpin si cateva vile particulare cum este si Vila Baisoara. Partia este scurta, in weekend foarte aglomerata, de obicei pe portiunea numita 'Zidul Mare' este gheata sau pietrii si teleskiul este destul de scump, dar este foarte la indemana clujenilor. In timpul saptamanii (de luni pana joi) teleskiul este ceva mai ieftin si partia mai libera.

Schi.alpin/Snowboarding
Exista doua partii de schi in statiune insa doar una dintre ele (Partia Mare) este folosita regulat si intensiv:

Statiunea ofera posibilitati vaste si pentru schi de tura, schi fond si parapanta.
Drumetie
Exista o multitudine de trasee turistice marcate si nemarcate.  Mai jos sant doar cateva din aceste trasee. Traseele au fost documentate de catre membri ai Clubului de Cicloturism 'Napoca', Cluj-Napoca 1A Baisoara - Ghetarul de la Scarisoara 2A.Baisoara-Lupsa 3A.Baisoara-Rezervatia-Scarita-Belioara-Ocolis 5A,5B.Statiunea->Baisoara<->Satul->Baisoara 6A.Statiunea Baisoara-Cabana Muntele Filii

Ciclism montan: Zona este excelenta pentru practicarea ciclismului montan.  Toate drumurile forestiere si traseele de drumetie se preteaza la parcurgerea cu bicicleta de munte.

Tabere scolare / cantonamente: Palatul Copiilor din Cluj-Napoca organizeaza tabere si cantonamente pentru sportivi la cabana 'Pionierul' din Baisoara

In statiune se ajunge pe un drum modernizat, ce se desprinde din DJ 107M in Baisoara si urca  10 km pe valea Ierta pana in satul Muntele Baisorii, apoi inca 8 km pana in statiune. (Distanta Cluj-Napoca - statiune: 60 km). Din statiune mai pleaca trei drumuri nemodernizate: unul coboara in valea Vadului, unul urca pana pe Vf.Muntele Mare (1826, al treilea ca inaltime din Apuseni) si unul coboara in Muntele Baisorii pe paraul Crintului. Afluxul turistic este mare, in special iarna si la sfarsit de saptamana. Accesul obisnuit se face dinspre Cluj-Napoca sau Turda cu automobilul sau cu autobuze pana in satul Muntele Baisorii, apoi pe jos 45' sau cu ocazii. Iarna exista autobuze pana in statiune.