tehnician in turism - protejarea si conservarea resurselor naturale in activitatea turistica din romania

 

PROTEJAREA SI CONSERVAREA RESURSELOR NATURALE IN ACTIVITATEA TURISTICA DIN ROMANIA

CAPITOLUL I

Pozitia si localizarea geografica

Potentialul turistic al judetului Covasna

Situat aproape in centrul Romaniei (pe teritoriul sau se intretaiate meridianul de 25° 45' longitudine estica si paralela de 45° 45' longitudine nordica), judetul Covasna se afla intr-o zona de contact a marii depresiuni a Baraoltului cu unitatile Carpatilor de Curbura.
    Avand o suprafata de 3.705 km², reprezentand 1,6% din teritoriul tarii, judetul Covasna are ca resedinta municipiul Sfantu Gheorghe, situat in dreapta cursului raului Olt, si mai cuprinde 4 orase, 33 de comune cu 122 sate.
    Beneficiind de un relief variat, de la campia brazdata de rauri si punctata de lacuri la dealuri sub montane, si bucurandu-se de vecinatatea muntilor, judetul Covasna incinta ochiul si sufletul prin frumusetea neasemuita a peisajului, in care verdele puternic al coniferelor, domina ca un brau inconjurator, inaltimile muntilor ce parca imbratiseaza aceste plaiuri transilvane.
  Pe teritoriul lui intalnim trei mari unitati de relief: unul exterior al muntilor mai inalti, cu altitudini de peste 1.600 metri; al doilea central, depresiunea plana a Brasovului; al treilea din interior, munti ai caror altitudini rar depasesc 1.200 metri.
Trasatura caracteristica a reliefului consta in acest 'zid' muntos care inconjoara dinspre est, vest si nord partea nordica si centrala a zonei depresionare.
La nord, regiunea este marginita de extremitatea Muntilor Harghitei cu altitudini de 1.000 - 1.200 metri. In partea estica a judetului se intind Muntii Vrancei, munti cu altitudini mijlocii (1.600 - 1.800 m). In sud-estul zonei se afla Muntii Intorsurii, iar in vest partea nordica a Muntilor Persani, avand altitudini care variaza intre 800 - 1.000 m. Despre nord se intrepatrund in interiorul judetului Muntii Baraolt si Bodoc; intre acestea se situeaza culoarul Oltului. Aceste culmi muntoase paralele formeaza partea centrala si central-vestica a judetului. Partea depresionara a judetului se compune din mai multe unitati depresionare, avand altitudini medii intre 550 - 560 metri. In partea de nord, cat si in cea de sud, se intinde depresiunea Targu Secuiesc, avand latimea de 20 km si lungimea de 40 km. In partea centrala se afla depresiunea Sfantu Gheorghe, iar in nord-vest se afla depresiunea Baraoltului, avand cele mai joase altitudini din judet - 456 metri.
Toate cele trei unitati se leaga organic intre ele, prin portile de la Reci si Feldioara.
 Alaturi de elementele naturale, care formeaza limitele zonei depresionare (munti, piemonturi si sesuri), se suprapune si un element 'uman': intreaga zona de contact dintre munte si depresiune este marcata de asezari situate sub munte, mai putin fiind cele risipite pe sesul depresiunii. Aceasta din cauza ca zona de contact dintre munte si depresiune ofera conditii optime desfasurarii vietii umane, care face ca intreaga regiune sa fie intens populata.
Situat printre judetele mici ale tarii in ce priveste suprafata si populatia sa, judetul Covasna are ca limite administrative: la nord, judetul Harghita; la est, judetul Bacau, Vrancea si Buzau; la sud, sud-vest si vest, judetul Brasov. Pe teritoriul sau, zonele muntoase si cele de ses se imbina armonios, fiind un factor prielnic in dezvoltarea turismului si determinand complexitatea activitatilor turistice in zona.
   Reteaua hidrografica de suprafata este bine organizata si densa. Raurile ce strabat judetul isi au obarsia fie din regiunea muntoasa mai apropiata, fie din regiunea muntoasa mai indepartata (Raul Olt, Raul Negru, Zabala si Covasna), avand drept colector principal Oltul, doar o mica parte a apelor curgatoare fiind colectate de raul Buzau (apele din partea sud-estica a judetului).
 Cursurile de ape si-au creat vai largi pe versantul vestic, si adanci, in partea lor superioara. Unele dintre ele pot fi considerate drept micro depresiuni, cum sunt ale paraielor Aita, Semeria, Ilieni si Debren, iar mai spre nord cea formata de Paraul Mare la Valea Crisului. Aceste cursuri de ape parasesc zona muntoasa uneori prin vai epigenetice.
   Principalele cursuri de apa sunt: Oltul, Raul Negru, Casinul, Covasna, Baraoltul, Cormosul, Buzaul, Basca, Oituzul, iar printre lacurile judetului amintim: Complexul Reci, Lacul Belin, Lacul Sfantu Gheorghe, Complexul Zabala, Lacul Arcus si Lacul Padureni.
 Judetul Covasna se bucura de o clima de tranzitie, intre clima temperata de tip oceanic si temperata de tip continental, umeda si racoroasa in zonele de munte, cu precipitatii reduse si temperaturi scazute in zonele mai joase, cu ninsori abundente in timpul iernii si cu veri calde. Ca temperatura medie anuala se inregistreaza in zonele inalte 1°C, iar in depresiuni, 7-8°C; aceasta fiind cu 3°C mai joasa decat media pe tara, valori care difera datorita reliefului. Caracteristica zonei este inversiunea de temperatura, pe care o intalnim mai ales in partea nordica a localitatii Targu Secuiesc.
   Cantitatea medie anuala de precipitatii variaza intre 500-650 mm; cele mai mari cantitati le intalnim in zona orasului Covasna si in depresiunea Baraoltului. Directia principalelor culmi muntoase din judet determina micsorarea maselor de aer, vanturile avand directia vest-est pe timpul verii si est-vest pe timpul iernii.
Ca si celelalte componente ale peisajului geografic, solurile si vegetatia au o influenta deosebita asupra dezvoltarii turismului in judet.
   Solul, care poate fi caracterizat ca un element foarte complex al naturii, cu insusiri de fertilitate datorita conditiilor naturale foarte diferite intalnite in spatiul judetului Covasna, prezinta o serie mare de tipuri genetice, rezultate din actiunea complexa a factorilor litologici, de relief, hidrologici precum si a celor topoclimatici si agroameliorativi.
   Cea mai mare suprafata a judetului Covasna o ocupa solurile cu regim de apa alternant. In acesta grupa se intalnesc pe mari spatii solurile brune, cu o serie de subtipuri si varietati hidromorfice.
   Intregul teritoriu al judetului este o complexitate geologica ce favorizeaza prezenta unor zacaminte minerale utile si o morfologie variata, datorita fundamentului cretacic, precum si o zona a izvoarelor si a emanatiilor de bioxid de carbon.
   O importanta economica prezinta, de asemenea tezaurul hidromineral si al gazelor mofetice din aceasta regiune. Rezervele de ape minerale de diferite tipuri hidrochimice au o calitate foarte buna ca de altfel si zacamintele de bioxid de carbon. Ele sunt valorificate pe scara industriala sub forma apelor minerale imbuteliate - Bodoc, Valcele, Covasna, Malnas, Biborteni - si in cura balneara ca bai carbogazoase la statiunile balneoclimaterice de interes national si local - Covasna, Balvanyos, Valcele, Sugas, Ozunca, Hatuica. Bioxidul de carbon se utilizeaza la Covasna si Malnas care, impreuna cu apele minerale, constituie factori terapeutici naturali de mare importanta, de care se leaga tratamentul bolilor cardiovasculare si tratarea unor boli digestive si de nutritie.
   Datorita constitutiei geologice relativ complexe a teritoriului judetului, marile unitati structurale adapostesc o gama destul de larga de rezerve de substante minerale utile, necesare industriei si in special, celei a constructiilor. Dintre rezervele cu o importanta majora se gasesc: lignitul, andezitele, gresiile cretacice, argilele.
   Configuratia treptelor de relief, solurile, imprima vegetatiei o repartitie altitudinala. Inaltimile muntoase sunt acoperite de paduri de brad, molid, fag si stejar. Padurile coboara in depresiune pana la aproximativ 650 - 700 metri. In zona de contact cu muntele si pe piemonturile inalte cresc stejarul si gorunul, iar fagul, bradul si molidul se dezvolta in partile superioare. O parte insemnata a depresiunii este ocupata de terenuri mlastinoase si balti, carora le sunt caracteristice asociatii hidrofile cu specii relicte, marind si sub acest aspect individualitatea geografica a acesteia si potentialul turistic al zonei.
  Judetul Covasna din punct de vedere al turismului dispune de 30 unitati de cazare de o capacitate de 3.477 locuri din care: 16 hoteluri cu o capacitate de 2.644; 3 hanuri si moteluri cu 118 locuri; o cabana cu 10 locuri; un camping cu 102 locuri; 3 vile turistice cu 27 locuri si 3 tabere scolare cu 540 locuri.

Pamant al apelor minerale si al statiunilor balneoclimaterice, judetul Covasna este situat pe cursul raului Olt, in arcul Carpatilor. Avand o suprafata de aproximativ 4000 km², inconjurat de munti acoperiti cu paduri de brad si fag, judetul Covasna are un climat ozonizat si ionizat. Relieful este alcatuit in principal din munti vulcanici de joasa altitudine, iar apele minerale si iezerele trebuie mentionate. Numai in jurul orasului Covasna se gasesc peste 1000 de izvoare cu ape minerale, unele avand un debit de 1000 l/ora. Bogate in acid carbonic, aceste ape sunt diferite atat in ceea ce priveste gustul, cat si efectele curative. De aceea, judetul Covasna este un tinut al apelor, avand numeroase statiuni balneoclimaterice. Aerul ionizat si apele carbogazoase au adus faima statiunii Covasna.

CAPITOLUL II

Turismul si mediul inconjurator

Calitatea mediului inconjurator de a fi baza tuturor activitatilor, inclusiv a celor turistice, il face inseparabil de fenomenul turistic. Varietatea mediului natural, calitate si aspectul sau estetic, constituie resurse de baza pentru turism in lumea de azi, tot mai omogenizata prin procesul globalizarii economiei. Intre mediul inconjurator si diferitele forme de turism exista relatii reciproce complexe, de interdependenta, care uneori sunt descrise ca o simbioza. Turismul trebuie organizat si practicat in asa fel incat sa utilizeze mediul, dar in acelasi timp sa contribuie activ la pastrarea calitatii lui. Un mediu inconjurator de calitate favorizeaza dezvoltarea turismului.

2.1 Influentele mediului inconjurator asupra activitatilor turistice

Turismul este prin natura sa o activitate atrasa de mediile inconjuratoare naturale si sociale, mai ales de cele ce au calitatea de a fi unice si fragile. Analizand relatia dintre acestea, se observa ca in cele mai multe cazuri se calculeaza beneficiile economice ale turismului si nu se lasa si posibilitate cuantificarii consecintelor sale asupra mediului inconjurator, ca factor si turismul, ca activitate, exista influente pozitive si negative. Se vorbeste mai mult de impactul turismului asupra mediului, in special de latura negativa a acestuia, generata de o activitate antropica intensa si gresit dirijata. Orice manifestare naturala sau activitate antropica cu impact pozitiv sau negativ asupra mediului inconjurator se reflecta direct sau indirect asupra activitatii turistice dintr-o regiune. Dintre modificarile mediului, unele sunt temporare si deci reversibile (calitati valoroase ale componentelor mediului se refac intr-un anumit interval de timp) sau profunde si devin ireversibile (deci fara speranta de refacere).

Regiunile cu taieri masive ale padurilor si activitati industriale legate de acestea (depozitarea rumegusului si deseurilor pe malurile apelor si in albiile raurilor), ariile cunoscute ca locuri de depozitare a deseurilor de orice fel ( de la cele radioactive la gropile de gunoi ale oraselor) descurajeaza activitatile turistice.

Avand in vedere numeroasele cauze care distrug mediul inconjurator, privit ca resursa de baza a turismului, in perioada actuala apare tot mai mult necesitatea cercetarii impactului mediului inconjurator asupra turismului.

In particular, indicatorii de mediu pot fi folositi pentru a determina costurile si beneficiile refacerii lui, dar si pentru stabilirea standardelor de mediu adecvate.

Rezulta implicit ca se va concepe si o amenajare a mediului inconjurator pentru practicarea unui turism de calitate. Pentru aceasta trebuie facuta o buna planificare a turismului in ariile de destinatie, in concordanta cu protejarea mediului inconjurator, dar si cu dezvoltarea sociala si culturala. In ultimi ani, tehnicile de planificare si management turistic exista si sunt bine implementate in multe tari. Dar devin tot mai necesare inlaturarea unor bariere existente in calea planificarii si managementului utilizat (care exista in unele locuri) si introducerea efectiva a tehnicilor moderne. In dezolvarea acestor probleme, un obstacol destul de serios este privatizarea agentiilor de turism si procesul de reglementare.

2.2 Impactul turismului asupra mediului inconjurator

Turismul excesiv sau prost planificat afecteaza mediul natural de destinatie. In multe areale, gandirea si exploatare comerciala a turismului au permis aparitia unor constructii neaspectuoase (hoteluri, moteluri sau pensiuni) care nu se potrivesc cu arhitectura sau cu mediul ambiant. Evident au fost construite pentru atragerea turistilor, dar si pentru castiguri imediate, fara a se gandi cineva la incadrarea lor in peisaj. Efectele devin uneori dramatice, mai ales cand sunt completate cu gunoaiele si resturile acestei "dezvoltari" datorate turistilor, ale carei urme se imprima pe intinse suprafete cu soluri fertile, pe malurile apelor (rauri, lacuri, mari), pe terenuri si localitati sau din apropierea acestora .

Finantatori pun pe primul plan recastigarea investitiei lor si nu investitiile in reabilitarea mediului. In ultimii ani, studiile academice se preocupa de rezolvarea problemelor de mediu in special de ariile de destinatie cerute de dezvoltarea turismului si deschiderea unor noi areale turistice. Aceasta rezulta in aparitia unei noi terminologii care vine sa o completeze pe cea existenta, desi uneori se creeaza chiar confuzii care nu clarifica lucrurile.

Dezvoltarea accelerata a turismului din ultimele decenii, continuata in acelasi ritm si in prezent, impune o abordare in concordanta cu preocuparile tot mai concrete pentru pastrarea mediului inconjurator. Experienta din trecut raportata la scara globala subliniaza efectele pozitive si negative ale raporturilor dinamice dintre cei doi termeni. Judecarea evolutiei lor trebuie sa aiba un aspect spatial si unul temporar. Ceea ce este pozitiv azi se poate usor transforma in negativul de maine.

Cu toate acestea, relatia dintre turism si mediul inconjurator nu chiar fundamentala, dar este foarte complexa. Exista o interdependenta intre cei doi factori care adeseori este descrisa ca o simbioza. Cu alte cuvinte aceasta inseamna ca atunci cand turismul este localizat intr-un mediu inconjurator de calitate, aceleasi calitati proprii mediului care beneficiaza de masuri de protectie mentin valoarea si ca resursa turistica.

Capitolul III

Comportamentul persoanelor implicate in turism

Pot fi evidentiate trei categorii de persoane implicate in desfasurarea activitatii turistice:

1. turistul al carui comportament poate fi analizat fata de el insusi, fata de alti turisti sau fata de populatia locala.
2. locuitorul, populatia locala.
3. agentul economic cu activitatea turistica.

pentru fiecare dintre acestia, vom incerca o evaluare etica a comportamentului, incercand totodata elaborarea unei deontologii a turismului.

4.1 Comportamentul turistului

Calatoria turistica da posibilitatea turistilor sa faca cunostinta cu oamenii, cu cultura,cu natura; in acelasi timp, le da posibilitatea sa se cunoasca mai bine.

Turistul ar trebui sa faca un efort de a sti, mai intai de toate, ceea ce este cu adevarat important, de a intelege mai bine oamenii din zona de destinatie, de a le intelege cultura, modul de viata sau de gandire. El ar trebui sa evite sa caute numai ceea ce este sugerat prin publicitate, care, adeseori, se concretizeaza asupra catorva atractii turistice si ofera o falsa imagine a locurilor vizitate. Acest efort al turismului trebuie vazut ca o obligatie morala, pe care trebuie sa o aiba in vedere inainte de plecarea in calatorie.

O alta remarca este legata de conceptul de libertate. Un turist este liber de orice indatorire profesionala si familiala, poate calatori oriunde, poate face orice doreste, poate trai diverse aventuri, este independent de rutina zilnica si de aceea se poate simti eliberat de obligatia de a respecta normele morale care reglementeaza viata de zi cu zi. O astfel de libertate este vazuta ca o eliberare, dar ea nu ar trebui sa insemne o negare a principiilor eticii.

Ca turisti, noi trebuie sa respectam aceleasi valori, ca si acasa; noi suntem perceputi de populatia locala ca reprezentanti ai comunitatii din care facem parte, cea ce ne face sa fim responsabili pentru faptele si vorbele noastre.

Fata de alti turisti, fiecare dintre noi trebuie sa manifeste o atitudine de toleranta, respect si chiar intrajutorare la nevoie. Daca este vorba despre excursiile in grup, fiecare din noi trebuie sa incerce sa se adapteze grupului sa se conformeze programului si regulilor specifice in semn de respect pentru ceilalti participanti.

In sfarsit locuitorii zonelor vizitate ar trebui sa fie tratati ca persoane nu ca obiecte;indiferent de nivelul lor de educatie sau de culoare a pielii, nu pot fi tolerate manipularea, umilirea sau obtinerea unor avantaje incorecte de pe urma lor.

Atitudinea turistilor fata de locuitorilor trebuie sa fie una de toleranta, de acceptare a multiplelor diferente (de rasa, educationale, de religie, de nivel de trai etc.). este important sa respecti valorile care au semnificatie pentru locuitori, sa respecti ceea ce este sacru pentru ei ( sa te comporti ca atare intr-un lacas de cult). Din alt punct de vedere, in zonele de destinatie intalnim oameni care lucreaza pentru noi, turisti, oamenii care de regula au venituri mai modeste dar care de multe ori, se lasa atrasi de obiceiurile de consum extravagante ale turistilor mergand pana la consumul de alcool sau de droguri. De aceea, responsabilitatea turistilor ar trebui sa fie una mai ridicata.

4.2 Comportamentul localnicilor

In cele mai multe dintre cazuri, impactul activitatii turistice se manifesta la nivel local; comunitatile gazda suporta efectele aglomeratiei, presiunea asupra resurselor si provocarile de conservare a culturii locale. Intensitatea impactului depinde de o serie de factori, precum timpul si rata de crestere, a numarului de vizitatori, sezonalitate etc. aceste efecte sunt mai putin resimtite insa unde acolo activitatea turistica aduce beneficii economico-financiare comunitatii. In caz contrar, comunitatile gazda pot exercita presiuni sau se pot manifesta cu ostilitate fata de turisti.

Atitudinea locuitorilor fata de turisti oaspeti trebuie sa fie una de ospitalitate si de buna vointa. Turistul are dreptul sa fie bine informat, sa se bucure de serviciile oferite la preturi rezonabile, corecte. Este impotriva eticii sa inseli sau sa-l furi pe turist, dar, din pacate, asa inteleg unii sa primeasca turisti.

Din acelasi motiv al castigului din turism, foarte adesea culturile autentice devin comercializate, devin valori "de vanzare" sau sunt chiar falsificate, inseland buna creatie a turismului.

Turistul are dreptul la ajutor medical, la igiena publica satisfacatoare si la o calitate ridicata a serviciilor (in limita normelor etice ale comunitatii, respectand demnitatea localnicilor).

Securitatea turistilor trebuie sa fie garantata. Turisti au, de asemenea, dreptul de a-si practica propria religie si de a avea acces la facilitatile respective.

Nu este permisa discriminarea de nici un fel in randul turistilor, pe motive de rasa religie, nationalitate etc. persoanele cu handicap ar trebui sa aiba acelasi acces la atractiile si facilitatile turistice ca oricare persoane.

Turismul ar trebui sa devina un element esential nu numai pentru dezvoltarea economica a societatii ci si pentru dezvoltarea culturala a acesteia. El poate crea posibilitatea de a reduce somajul. El poate largi orizontul gandirii in randul locuitorilor, devenind " o fereastra deschisa" catre lume, un factor de educatie, de formare a atitudinii de toleranta , dar nu trebuie sa fie un factor de relativism al moralitatii. Locuitorii trebuie sa pastreze valorile traditionale, sa fie impotriva comercializarii acestora, sa aiba respect pentru tot ce le este sfant si sa-si pastreze identitatea nationala si culturala.

Comportamentul agentilor economici din turism

in randul agentilor economici de turism intra toate intreprinderile implicate in pregatirea calatoriei, in transport in organizarea sederii a sejurului turistilor, fie prin prestarea unor servicii specifice ( cazare, masa, agrement, transport), fie prin oferirea unor bunuri sau servicii suplimentare foarte diverse. Tot aici vom include si referiri la autoritatile locale sau guvernamentale.

Daca ne referim, spre exemplu, la turoperatori sau agentii de voiaj, ar trebuie spus ca cele mai importante indatoriri ale acestora sunt: sa ofere transport confortabil si sigur, sa asigure securitatea turistilor si protejarea drepturilor, sa respecte contractele incheiate cu hotelurile si sa respecte toate obligatiile asumate fata de turisti. In plus ei trebuie sa asigure o buna informare a turistilor ca acestia sa achizitioneze pachetul turistic. Hotelurile la randul lor, trebuie sa asigure securitatea turistilor un grad de confort adecvat categoriei de adecvare, conditii de odihna, de igiena, o calitate ridicata a serviciilor. De asemenea, trebuie sa tina cont, de nevoile speciale ale persoanelor handicapate. Principiile eticii impun ca personalul sa fie cinstit si sa nu insele oaspetii. Acelasi principii nu ar trebui sa permita unele practici imorale, cum ar fi prostitutia.

Investitorii in turism, indiferent de obiectul lor de activitate, trebuie sa tina cont, in dezvoltarea planurilor de investitii, de drepturile si interesele locale, sa nu distruga mostenirea culturala si mediul natural. De asemenea, ei trebuie sa asigure oportunitati de angajare a localnicilor, care au dreptul de a fi informati cu privire la aceste oportunitati, la posibilitatile de educare si pregatire profesionala pentru turism, precum si la posibilele consecinte dezvoltarii turistice locale. Mai mult, comunitatile-gazda trebuie invitate sa participe la deciziile de dezvoltare turistica zonala. Turismul asa cum mentionam anterior trebuie sa reduca somajul in zona dar sa nu agraveze conditiile zilnice de trai ale populatiei locale prin consumarea in exces al unor resurse de (apa energie etc.). administratia turistica locala sau nationala este responsabila de politica turistica de planificare si creare a conditiilor necesare dezvoltarii turismului. Din punct de vedere al eticii este important ca acestea sa ia in considerare toate efectele turismului in plan economic, social, cultural, educational; este de asemenea important ca de aceste planuri de dezvoltare turistica sa beneficieze toate zonele. La acest nivel trebuie sa se creeze conditiile necesare pentru atragerea turistilor in zonele de destinatie, incepand cu infrastructura si terminand cu o foarte buna informare turistica.

Guvernele s-au implicat si se implica in combaterea unor fenomene negative, cum ar fi prostitutia si promovarea unor pachete turistice de turism sexual, printr-o serie de reglementari. Spre exemplu, legea americana prevede sanctiuni aspre pentru agentiile de turism care vand asemenea produse turistice.

Un rol important il au si scolile impreuna cu dascalii lor. Este responsabilitatea lor de a educa tinerii ca viitorii turisti, in spiritul respectului fata de alti oameni, fata de natura, fata de cultura proprie sau a altor popoare.

In concluzie, intreaga activitate de turism ar trebui sa respecte principiile morale, raspunzand totodata si cerintelor impuse de dezvoltarea durabila. Chiar daca nu intotdeauna incalcarea eticii este urmata de anumite sanctiuni, mai mult sau mai putin imediate, toti participanti la actul turistic trebuie sa actioneze cu responsabilitate si respect fata de semeni.

CAPITOLUL IV

Protectia si conservarea mediului

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator, acesta reprezentand "materia sa prima"obiectul si domeniul de activitate si de desfasurare a sa, purtatorul resurselor sale.

Omul ca urmare directa a exploziei demografice, a expansiunii oraselor, cresterii considerabile si intr-un ritm rapid inregistrate in industrie, agricultura si alte domenii de activitate, amplificarii sistemelor de transport, comunicatii, exploatarii intensive a resurselor naturale.

Acestea implica:

- aerului;

- apei;

Poluarea - solului;

- sonora;

- a peisajului;

- padurilor;

Degradarea - rezervatiilor si monumentelor naturii;

- obiectivelor antropice;

Altul, mai putin agresiv, cu caracter sezonier care decurge din folosirea mediului inconjurator pentru activitati de turism si agrement.

Acesta este rezultatul:

a) conceptii gresite de valorificarea a unor resurse turistice, zone, puncte sau obiective turistice (retele incarcate de poteci, amenajari improprii pentru vizitarea pesterilor, ocuparea intensiva a unui spatiu cu constructii).

b) Presiuni directe a turistilor asupra peisajului, florei faunei sau a altor obiective turistice pe care le poate deteriora total sau partial (intensificarea circulatiei turistice, automobilistice, circulatie turistica in afara traseelor marcate).

In ceea ce priveste protectia si conservarea mediului, in tara noastra este creat un cadru juridic solid, reflectat in sistemul de legi, hotararii si alte acte normative care stabilesc principiile, normele generale si speciale, precum si raspunderile ce revin societatilor, persoanelor fizice si chiar organelor centrale si de control in acest domeniu.

Zonele si statiunile turistice beneficiaza de prioritati pentru ameliorarea si protectia mediului inconjurator prin masuri si programe speciale, care vizeaza asigurarea si incurajarea dezvoltarii turismului.

In Romania se intalnesc toate tipurile de ape minerale cunoscute in lume: ape oligominerale, ape carbogazoase, ape alcaline, ape alcalino feroase, ape arsenicale ape feruginoase, ape clorurate sodic, ape iodurate, ape sulfuroase, ape sulfatate, ape radioactive.

Valoarea curativa ridicata factorilor naturali de cura existenti in Romania a fost confirmata de numeroase premii obtinute de-a lungul timpului, de ape minerale de la Calimanesti-Caciulata, Olanesti, Slanic Moldova, Covasna, Baile Herculane, citate in literatura de specialitate printre cele mai importante statiuni balneare din lume.

CAPITOLUL V

Fenomene de risc in turism

Calitatile pozitive ale mediului inconjurator (formele atractive de relief, climatele favorabile, apele curate, padurile) sunt fenomene favorabile dezvoltarii activitatilor turistice.

Manifestarile naturale extreme sau in termeni sociali, pericolele naturale care se abat asupra comunitatilor umane (disconfortul conditiilor climatice, fenomenele hidro-meteorologice exceptionale, deplasarile de teren, avalanse, socul cutremurelor) sunt considerati factori care exclud sau impiedica serios dezvoltarea turismului.

Arealele care prezinta un pericol natural potential sunt considerate incompatibile cu scopul recreativ al turismului. Aceste concluzii se apreciaza diferit in functie de formele de turism practicate. De exemplu acestea au un impact deosebit fata de turismul sportiv. Studiul pericolelor si analiza cauzelor accidentelor care se produc in timpul practicarii diferitelor forme de turism sunt dedicate evaluarii unor aspecte geografice privind obstacolele si fenomenele naturale periculoase pentru turism.

Cunoasterea cauzelor poate ajuta la gasirea unor posibilitati de neutralizare a acestor piedici ce aduc prejudicii infrastructurii si afecteaza activitatile turistice. Majoritatea sunt datorate evolutiei naturale a comportamentului mediului inconjurator, dar modul lor de manifestare, in conditiile presiunii antropice, poate lua o amploare greu de anticipat.

Fenomene de risc in turism

O serie de fenomene naturale si activitati antropice, manifestate brusc si la parametri mai ridicati decat valorile normale, produc daune activitatilor turistice.

Dintre acestea mentionam:

- Riscurile naturale

1. Despaduriri pentru partii de schi-pericol de avalanse;

2. Precipitatii exceptionale, inundatii, alunecari de teren, curgeri de noroi ; caderi de pietre si rostogoliri de blocuri.

3. Cutremure

4. Vulcanism actual

Cutremurele sunt printre cele mai groaznice fenomene naturale care se petrec in ariile seismice ale globului. Din punct de vedere stiintific cutremurele reprezinta rupturi bruste in interiorul scoartei terestre, de la care undele se propaga pe o arie mai mare. Acolo unde acestea ating suprafata terestra se resimt cutremurele. Marimea unui cutremur, care este magnitudinea pe scara Ritcher, este masura energiei totale eliberata la sursa.

Efectele cutremurelor sunt descrise prin intensitate pe scara Mercalli. Gravitatea socurilor intr-un loc anume, care este intensitatea cutremurului, depinde de magnitudine, de cat de departe este de epicentru, de tipul de roci, iar pentru constructii,de tipul si standardele lor.

Cutremurele majore (peste 7 grade) se petrec rar (in aria Seismogena Vrancea se produc 3/secol), iar efectele lor pot fi catastrofice pe areale reduse, dar pe ansamblu, riscul lor nu este mai mare decat al altor hazarde (accidentele petrecute in trafic). Masurile de prevenire pot reduce riscul pierderilor de vieti omenesti si a daunelor materiale. Facilitatiile turistice in ariile seismice trebuie sa dispuna pe planuri de urgenta adecvata si informatii privitoare la ceea ce trebuie facut in caz de cutremur.

Teama de cutremure izvoraste din ignoranta, dar cu o amenajare a teritoriului adecvata si cu precautiile necesare, efectele cutremurelor pot fi reduse la un nivel acceptabil in asa fel incat sa nu impiedice activitatea turistica.

-Riscurile tehnologice antropice

1. Poluarea aerului, apelor, solurilor.

2. Ploile acide (in vechi regiuni industriale: Germania, N-estul Statelor Unite, China de nord-est, Japonia).

3. Accidentele de productie

4. Accidentele nucleare

5. Tensiunile politice, starile conflictuale, razboaiele, actele teroriste ( 11 septembrie 2001).

In anumite regiuni cu activitate turistica intensa, cunoasterea tipului de risc contribuie la evitarea lui, cel putin partial.

Riscul natural asupra turismului in regiunile montane.

Turismul montan este afectat de unele pericole naturale care trebuie cunoscute:

-Avalanse- formate datorita acumularii excesive a zapezii pe versanti; se declanseaza in anumite conditii, urmand anumite trasee numite culoare de avalanse; pot apare in urma despaduririlor pentru partii de schi sau taierea unor drumuri; studiul lor este avansat in muntii Alpi, in legatura cu prezenta statiunilor pentru sporturi de iarna

-Torenti de noroi- formati in conditii de suprasaturare a rocilor, fenomen aparut in urma caderii unor ploi puternice intr-un timp scurt (primavara, vara anului 2002, astfel de fenomene violente au acoperit drumuri si localitatii rurale din muntii Apenini, Italia);

-Torenti de pietre-frecventi in regiunile montane, datorita dezagregarii rocilor si concentrarii fragmentelor pe talvegurile unor organisme torentiale;

-Caderi de pietre - despriderea unor fragmente mari de roca si rostogolirea lor pe versanti; in drumul lor imprevizibil distrug locuinte sau blocheaza drumuri.

Capitolul VI

Europa se intoarce la natura

Schimbarile climatice dramatice din ultimii ani au determinat UE sa conceapa o noua politica de folosire a resurselor naturale, mai prudenta si mai eficienta.

Parlamentul European a adoptat recent o rezolutie privind stoparea declinului biodiversitatii, pana in 2010. Europarlamentarii au propus ca biodiversitatea sa constituie unul dintre principiile-cheie ale politicii agricole comune. Principiul trebuie insa extins si la alte domenii de activitate: transport, energie, industrie, turism. Legislativul european a cerut consolidarea retelei "Natura 2000″, prin extinderea acesteia la cele 12 noi state membre, mai ales ca, acum, Marea Neagra face parte dintre apele comunitare. Eurodeputatii au subliniat importanta parteneriatelor cu detinatorii si utilizatorii principalelor resurse terestre, hidrologice si marine, fie ei vanatori, pescari, silvicultori sau fermieri. In Uniunea Europeana, 38% din speciile de pasari si 45% din fluturi sunt amenintate. In nordul si vestul Europei, peste 600 din intinderile de apa au fost pierdute. Doua treimi din pomi sunt afectati de poluare, iar in partile de sud eroziunea solului incepe sa creeze zone desertice.

Pana de curand, protectia solului nu a fost un subiect important pentru UE, insa, din cauza poluarii si a eroziunii accelerate, Bruxelles-ul a hotarat ca trebuie dezvoltata o noua politica. S-a constatat ca trebuie acordata mai multa grija marilor europene, prin evitarea pescuitului excesiv si a poluarii cu petrol si chimicale. Padurile, cheia resurselor naturale, trebuie administrate cu mai multa grija. UE a stabilit deja programe pentru a furniza metode de gospodarire ecologica si pentru a conserva habitatele naturale.

Prin intermediul proiectului "Natura 2000″, 12% din teritoriul comunitar european reprezinta zone protejate. Obiectivele pe care si le-a propus pentru anii ce vin Executivul european sunt: protejarea si, acolo unde este necesar, refacerea structurii si functionalitatii sistemelor naturale; oprirea pierderii biodiversitatii; protejarea solului impotriva eroziunii si poluarii.

Delta Dunarii, unicat pe continent

Un tinut exotic cu peste 1.200 de specii de copaci si plante, cu cea mai bogata fauna ornitologica de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) si ihtiologica, reprezentata de cele 100 de specii de pesti. Delta Dunarii este cea mai mare rezervatie de tinuturi umede din Europa, acoperind o suprafata de 2.681 km2.

 Zilnic, peste 150 de specii dispar in lume

Statistica prezentata recent de Natiunile Unite, cu prilejul Zilei Biodiversitatii, e alarmanta. In fiecare an dispar intre 18.000 si 55.000 de specii, adica peste 150 in fiecare zi. Ritmul fara precedent al degradarii biodiversitatii, accelerat si de schimbarile climatice, i-a determinat pe liderii lumii sa accepte masuri pentru reducerea acestuia, pana in 2010. "Raspunsul global la aceste provocari trebuie sa fie mult mai rapid, mai decis, si la toate nivelurile - national si local", avertizeaza comunicatul emis de Centrul de Informare al ONU, cu prilejul Zilei Biodiversitatii. In absenta unor masuri decise, inclusiv reducerea poluarii si a emisiilor de bioxid de carbon,in curand va fi amenintata insasi specia umana.

 Politica Agricola Comuna se modifica

Comisia Europeana a propus o reforma pe termen mediu a Politicii Agricole Comune (PAC). "Nu ne putem astepta ca regiunile noastre rurale sa prospere, mediul inconjurator sa fie protejat, animalele din fermele noastre zootehnice sa fie mai bine ingrijite, iar fermierii nostri sa supravietuiasca, fara sa platim pentru aceste lucruri. Propunerea noastra inseamna, pentru fermieri, consumatori si platitori de taxe, o utilizare eficienta a resurselor", declara Franz Fischler, fostul comisar european pentru agricultura, dezvoltare rurala si pescuit.

 Inapoi la ingrasamintele naturale

Si europenii pot ajuta aceasta politica, cumparand produse care provin din agricultura durabila, produse regionale, care nu au parcurs un drum prea lung pana in magazine. Fermierii ar trebui sa ingrase pamantul cu ingrasaminte naturale, sa nu foloseasca pesticide si erbicide, sa planteze plante locale. In Europa s-a renuntat la monoculturile intinse. Agricultorii cultiva o mare diversitate de plante dupa principiul rotatiei, astfel incat insectele, atrase de cate o anumita specie, sa dispara cand sunt plantate altele. Specialistii sustin ca nu este bine sa se extermine toti daunatorii, pentru ca astfel se elimina si dusmanii lor naturali, care tin in viata un ecosistem sanatos.

 Reversul dezvoltarii economice

Dezvoltarea rapida a infrastructurii, agricultura intensiva sau turismul de masa pot aduce, pe moment, beneficii vizibile, profit si bunastare. Hiperdezvoltarea poate provoca, insa, pe termen mediu, si daune uriase, adesea ireparabile. Pana si ariile protejate, considerate insule naturale in oceanul dezvoltarii, vor avea de suferit.

 Pesticidele, dusmanul ariilor protejate

Abandonarea agriculturii traditionale in favoarea celei intensive duce la mari pagube ale naturii si peisajului. Nu toate formele traditionale de agricultura sunt inofensive ecologic. Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru natura si peisaje. Pentru cresterea productivitatii au fost distruse numeroase habitate rare, in special prin drenarea zonelor umede si irigarea zonelor aride. Pe alocuri, practicile de tip industrial aproape au eradicat plantele si animalele salbatice. Folosirea intensiva a fertilizatoarelor, pesticidelor si erbicidelor a dus la poluarea si distrugerea ariilor naturale invecinate - chiar si a marilor din apropiere.

 Turismul de masa poate provoca daune

Ca activitate economica, acesta poate cauza pagube mari ariilor protejate, in special daca nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneficii. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel incat ariile naturale frumoase devin tot mai mult locuri pentru turismul de lunga durata, vizite de o zi si chiar sport. In ariile protejate, intens vizitate, natura si calitatea turismului sufera. Facilitatile turistice intra deseori in conflict cu telurile de conservare si strica peisajele naturale. Daca este planificat si administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forta foarte pozitiva, aducand beneficii atat ariilor protejate, cat si comunitatilor locale.

 Infrastructura, in detrimentul naturii

Infrastructura rutiera are un impact negativ asupra ariilor protejate prin poluarea aerului, congestie, zgomot etc. Punerea la punct a unei retele de arii protejate este impiedicata de faptul ca Europa este traversata de o retea densa de drumuri. Sistematizarea raurilor poate pune in pericol tinuturile umede riverane, iar traseele alese pentru caile ferate de mare viteza pot afecta habitate valoroase. De asemenea, transportul pe mare al unor marfuri deseori periculoase poate afecta zonele costale. Deseori, pagubele produse ariilor protejate sunt ignorate sau subestimate in planificarea infrastructurii.

 Energia alternativa nu e solutia ideala

Trei sectoare au impact deosebit asupra ariilor protejate: industria energetica, manufacturiera si extractiva. Chiar si reorientarea catre energii refolosibile poate crea probleme ariilor protejate. Hidroenergia a adus multe pagube prin crearea de rezervoare in parcuri nationale. Energia mareelor poate afecta estuarele biologic productive. Si energia eoliana poate fi o "agresiune" vizuala asupra peisajelor de coasta sau muntoase. Industria manufacturiera poate afecta ecosistemul din apropiere, in principal prin efectele poluarii si generarii de trafic greu. Industria extractiva pune probleme speciale. Din cauza ca multe arii protejate adapostesc resurse sau zacaminte, exploatarea acestora intra deseori in conflict direct cu scopurile unei arii protejate.

 Ecoturismul - si curat, si profitabil

Distrugerea de catre om a habitatelor naturale, a florei si faunei, precum si pericolul generat de supradezvoltarea turismului, fenomene aparute si dezvoltate in ultimele decenii ale secolului XX, au dus la aparitia ecoturismului. Acesta a insemnat de fapt crearea unei noi forme combinate de protejare a naturii, care, in acelasi timp, s-a concretizat sub forma actuala a turismului ecologic. Intr-un fel, se poate spune ca ecoturismul inseamna o reintoarcere a omului la natura.

Se urmareste conservarea habitatelor turistice printr-o forma de dezvoltare durabila a mediului, cat si printr-un produs turistic ce aduce venituri considerabile comunitatilor locale, firmelor sau altor segmente de afaceri implicate in activitati ecoturistice. Ecoturismul este considerat turismul viitorului, in care oamenii vor coabita armonios cu natura, protejand-o si, in acelasi timp, dezvoltand importante afaceri si surse de bani.

 Ultima padure intacta, in Carpatii romanesti

Organizatia Greenpeace a descoperit, anul trecut, ca in vestul Carpatilor Meridionali din Romania se gaseste una dintre ultimele paduri intacte de pe planeta si ultima de acest fel din Europa, situata la sud de Cercul Polar. Peisajul forestier intact, localizat in partea de vest a Carpatilor Meridionali, include cea mai mare parte a Parcului National Retezat, suprafete din Parcul National Domogled -Valea Cernei si din Geoparcul Dinozaurilor Hateg. Habitatul din Parcul National Domogled -Valea Cernei, care adaposteste, printre alte specii endemice, si pinul negru de Banat, face parte din reteaua "Natura 2000″.

 Circa 600 de arii protejate, in Romania

Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 de arii protejate (intre care 13 parcuri nationale), ceea ce reprezinta 4,8% din teritoriul Romaniei (1.140.590 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei in cadrul Programului UNESCO - MAB: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii.

Ultima este, de asemenea, inscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala. Din pacate, aceasta Retea Nationala a Ariilor Protejate este doar pe hartie, pentru ca nu exista planuri de management pentru a fi administrate eficient.

Capitolul VII

Patrimoniul natural

Pot fi propuse doua definitii ale patrimoniului, una mai apropiata de limbajul economic,

alta mai apropiata de limbajul socio - politic. Din perspectiva economica, patrimoniul este un ansamblu de bunuri care, printr-o gestionare adecvata, sunt susceptibile sa conserve pentru viitor potentialitatile de adaptare la utilizari neinventariate in prezent.

Din perspectiva socio - politica, patrimoniul este un ansamblu de elemente materiale si

nemateriale care concura la mentinerea autonomiei si identitatii titularului lor, in conditiile adaptarii in timp a acestuia la un mediu dinamic.

Prin urmare, conform celor doua definitii, conceptul de patrimoniu pune accent pe

elementele materiale si nemateriale ale patrimoniului, relevand, in acelasi timp, o pozitie obiectiva (patrimoniul este o realitate), dar si subiectiva si relationala (patrimoniul se defineste in relatie cu un titular).

Notiunea de patrimoniu se poate aplica in domenii foarte diverse, putand vorbi astfel

despre: patrimoniul genetic al unei specii, patrimoniul cultural al unei etnii sau a unei natiuni, etc.; deasemenea, patrimoniul unui individ se poate compune din: patrimoniul afectiv ( familie, prieteni, relatii), patrimoniul socio - cultural (diplome, cunostinte, experienta, situatia profesionala), patrimoniul material (casa, bani, etc.) si patrimoniul comun (istorie, mediu de viata, apartenenta la un ecosistem global).

Dincolo de aceasta mare varietate de continut al patrimoniului, putem identifica anumite

trasaturi generale, aplicabile mai ales atunci cand este vorba despre resurse si spatii naturale.

1. Notiunea de patrimoniu nu se aplica numai realitatii obiective, ci inglobeaza si ansamblul relatiilor dintre elementele constitutive ale patrimoniului si titularul lor, fiind vorba deci despre o notiune relationala.

2. Constituirea patrimoniului este un proces cumulativ, ce exprima o anumita continuitate intre trecut si viitor.

3. Patrimoniul prezinta o structura, precum si o retea de relatii intre elementele ce-l compun, aceasta din urma facilitand si proprietarului un comportament adecvat dinamicii mediului in care evolueaza. Capacitatea de adaptare nu este, insa, infinita; atata vreme cat nu se dispune de un patrimoniu suficient de adaptabil, poate apare riscul unei degradari ireversibile. De aici necesitatea preocuparii pentru adaptarea continua a patrimoniului, ca o garantie a depasirii incertitudinilor viitorului.

4. Intelegerea mediului exterior de catre titularul unui patrimoniu, puterea de a sesiza

aspectele pozitive ale experientelor, joaca un rol important in mentinerea adaptabilitatii

patrimoniului.

5. Sistemul de gestionare a elementelor patrimoniale vii trebuie sa respecte ciclurile si

ritmurile acestora, tinand cont, deci, de dimensiunea spatio-temporala a proceselor biologice pe care le prezinta, de pragurile a caror depasire poate antrena fenomene de degradare ireversibile.

6. Capacitatea de adaptare a unui patrimoniu este direct proportionala cu diversitatea

componentelor sale. (Pentru a putea raspunde la variatia mediului exterior, un patrimoniu trebuie sa se caracterizeze printr-o varietate superioara acestuia).

Notiunea de varietate nu este o proprietate intrinseca a unui anumit sistem. Varietatea se

defineste in raport cu cel care face observarea pe baza unor coduri, limbaje, modele de reprezentare.

Cu cat limbajele sunt mai evoluate, cu atat sporesc posibilitatile identificarii elementelor de nuanta, privitor la varietate.

Prin urmare, sesizarea varietatii depinde de grilele utilizate, de nivelul de cultura; asa se

explica faptul ca in timp ce un individ poate descoperi intr-un segment al realitatii un element patrimonial, pentru altul acesta trece neobservabil si adopta un comportament ce conduce uneori la distrugerea elementului respectiv.

7. Orice tendinta de specializare, respectiv orice alocare a unui element patrimonial pentru o utilizare precisa reprezinta o optiune fata de potentialul utilizabil al acestuia. In acest caz are loc o diminuare a varietatii potentiale a patrimoniului, dar, la fel de adevarat este ca destinatia atribuita poate genera noi potentialitati de adaptare si deci, in ultima instanta, de imbogatire a patrimoniului.

De aici rezulta necesitatea unui comportament intre prudenta si hazard, care sa evite simplificarile periculoase ale structurii unui patrimoniu, dar si riscul unui conservatorism incompatibil cu dinamica realitatii inconjuratoare. Strategia gestionarii varietatii patrimoniale nu se bazeaza atat pe actiunea lucida si voluntara a proprietarului, cat pe jocul dintre hazard si necesitate; relatiile de ordine si structura, o varietate mai mult sau mai putin complexa, pot avea originea in dezordine si intamplare. Mai mult, ceea ce pare dezordine totala poate fi doar o limita a limbajului, a modelelor, a sistemelor de intelegere a realitatii.

Consideratiile generale asupra conceptului de patrimoniu justifica unele intrebari de fond:

carui segment al cunoasterii serveste acest concept? Care sunt noile relatii, raporturi, la a caror instaurare poate contribui? Care-i morale i se subordoneaza conceptul de patrimoniu? Fondat, in mod evident, pe incertitudine, fie si numai in dimensiunea sa temporala (reprezentata de necesitatea abordarii pe termen lung), conceptul de patrimoniu poate oferi o putere mai mare unor actori sociali cum ar fi cercetatorii, silvicultorii, economistii, ecologii, asociatiilor pentru protectia naturii etc.

Acesti actori resimt lipsa unei contra-puteri eficiente in raport cu cei care risca sa

determine, prin forta tehnologiilor utilizate, o deteriorare a conditiilor de viata pentru generatiile viitoare. Atata vreme cat individul poseda cunostinte care ii permit sa intrevada riscuri ce pot ipoteca viitorul, este absolut legitima dorinta de exprimare a acestuia (printr-un limbaj adecvat), de dobandire a unei pozitii(a unei puteri) care sa permita prezervarea libertatii de alegere a modului de viata pentru generatiile viitoare. Grija pentru viitor nu trebuie sa se transforme insa intr-o invocare a trecutului, intr-un conservatorism nejustificat ce poate degenera in eco-totalitarismul bazat pe

dogme ecologiste.

Existenta unei morale in numele careia respectul pentru libertatea de optiune a

generatiilor viitoare isi gaseste locul cuvenit inseamna adoptarea unei atitudini echidistante fata de idolatrizarea trecutului si a naturii si idolatrizarea fortei pe care progresul tehnologic o confera omului.

In planul praxisului se pune intrebarea: care sunt persoanele, institutiile susceptibile sa

sustina punerea in aplicare a unei gestiuni patrimoniale in concordanta cu continutul acestui concept? Dificultatea raspunsului deriva, in primul rand, din existenta mai multor actori ce revendica acelasi element patrimonial. Astfel, o padure poate fi considerata ca un element al patrimoniului national, generator de resurse naturale regenerabile; ca patrimoniu al proprietarului terenului; ca patrimoniu local, ce ofera, de exemplu, posibilitatea practicarii vanatului; ca patrimoniu cultural pentru cei care utilizeaza un astfel de spatiu ca decor, ca loc de promenada (fara definirea, intr-o maniera precisa, a drepturilor in acest sens) etc. Evident, intr-un asemenea context, se confrunta sisteme de gestiune diferentiate in functie de strategiile actorilor, de cunostintele si de

puterea lor (politica, economica etc.) de actiune, iar conceptul de patrimoniu se poate transforma intr-un limbaj de negociere a utilizarilor. Negocierea sistemului de gestiune este un proces delicat, atata vreme cat presupune reevaluarea raporturilor politice(in sensul propriu al termenului) dintre persoane si grupuri sociale. In asigurarea echilibrului dintre actorii principali participanti la negociere, un rol important revine statului, dar nu de pe pozitia de "jandarm" ci de meditator, in calitate de garant al promovarii unor modele prin care sa se ia in calcul si interesele generatiilor viitoare.

Conceput in acest mod, aparatul administrativ capata roluri multiple:

- supravegherea stocului de resurse naturale, cu scopul evitarii degradarilor

ireversibile si mentinerii potentialului de adaptare si de regenerare;

- acordarea de ajutor, tehnic si /sau financiar, acelor actori sociali care propun proiecte

ce poarta amprenta interesului pentru viitor;

- lansarea de proiecte - pilot proprii.

Indeplinirea acestor roluri presupune dezvoltarea de practici contractuale adecvate intre

stat, colectivitati, persoane fizice sau juridice, in care respectarea si aplicarea "regulilor de joc" negociate in comun ramane esentiala.

CAPITOLUL VIII

STUDIU DE CAZ

Lacul Sfanta Ana

Lacul Sfanta Ana este un lac de origine vulcanica,fiind singurul lac din Europa Centrala care s-a pastrat intact. Este situat in Masivul Ciumatul Mare din Muntii Harghitei,de pe stanga Oltului,in apropiere de Tusnad. Lacul este asezat pe fundul craterului unui vulcan stins,denumit Ciomatu(sau,dupa alte surse,Ciomadu),din masivul vulcanic Puciosu,locul celei mai recente eruptii vulcanice in Carpati si in Europa de Est,care a avut loc acum cateva zeci de mii de ani(probabil mai recent de acum 42.000 ani). Lacul Sf. Ana se afla la o altitudine de 946 m. De forma aproape circulara,similar cu o paleta de pictor,are o lungime de 620 m si o latime maxima de 460 m,o suprafata de 19.50 ha si o adancime maxima de 7 m.

Lacul isi completeaza apele numai din precipitatii,neavand izvoare.

Apa-fiind o apa aproape distilata-este extrem de curata,mineralizatia fiind de 0.002%,lacul este considerat cel mai curat din lume,dar din lipsa sarurilor minerale apa nu este potabila. Capacitatea trofica redusa a apei lacului se datoreaza si emanatiilor mofetice prin fundul lacului si prin peretii craterului.

Prima harta bartimetrica a fost intocmita in anul 1909,atunci lacul avea o adancime de 8.3 metri. In anul 1896 s-a stabilit o adancime de 12 m. Deci intre anii 1869 si 1955,lacul s-a colmatat simtitor reducandu-si adancimea cu 5 m.

Pe fundul lacului exista un strat de mal cu grosimea de 1.2-2 m,provenit din spalarea versantilor,colmatarea lacului fiind un pericol continuu pentru existenta sa.

Lacul Sf. Ana,este o rezervatie complexa naturala,geologica,floristica si faunistica.

Fauna lacului este saraca,fiind reprezentata de sarpele de casa,tritonul cu creasta,plosnita de apa,crustacee inferioare si somonul pitic american..

Malul lacului este un loc ideal pentru recreare,pentru scaldat in perioadele mai calde ale anului.

Lacul se afla intr-o zona protejata,iar camparea nu este permisa in perimetrul lacului pentru aceasta existand o zona amenajata la cateva sute de metrii departare de lac.

Aici se afla o capela romano-catolica,purtand hramul Sfintei Ana.

Pelerinajul la aceasta capela este o traditie pentru aceste locuri,inca din secolul XII.

In anul 1654,pe malul lacului s-a ridicat o capela de piatra,iar popularitatea zonei a facut ca de-a lungul secolului XVII si XVIII sa ajunga pe malul lacului peste 30-40 de mii de pelerini.

Se spune ca dupa astfel de pelerinaj,tinerii si-au fi gasit aici partenerii de viata,femeile care aveau probleme cu sterilitatea - si-ar fi gasit in acest mod o rezolvare a problemelor.

In timpurile moderne,pelerinajul inca se practica,insa cu o intensitate mult mai scazuta,ramanand mai mult un loc de intalnire pentru tinerii din zona.

Turistii veniti la Lacul Sfanta Ana nu au nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla cum va fi vremea,ei avand la indemana o metoda empirica,dar exacta,oferita de muntele vulcanic:cele doua fisuri formate in munte care prevestesc vremea cu precizie de suta la suta. Localnicii stiu ca '' Daca emanatiile din fisura pisca la nas,atunci e semn de furtuna,iar daca nu,ziua va fi insorita,tocmai potrivita pentru drumetii''. Fenomenul are o explicatie stiintifica. In munte se desfasoara inca o activitate post-vulcanica,sensibila la orice schimbare a presiunii atmosferice. Cand presiunea atmosferica scade,gazele,precum bioxidul de carbon si sulful,urca spre suprafata si inunda fisurile cu un miros intepator,semn ca vine ploaia.

Zona-inclusiv Tinovul Mohos din craterul vulcanic vecin,cu numeroase raritati botanice de pe vremea glaciatiunii(roua cerului,o planta carnivora) este legata cu poteci turistice marcate de statiunea Tusnad Bai,respectiv cu Baile Balvanyos.

Drumul de acces spre lac porneste din localitatea Bixad din judetul Covasna. O ruta alternativa este prin Targu Secuiesc-Turia-Balvanyos-Sfanta Ana.

Concluzii

In concluzie prin aceasta lucrare am realizat cum se poate proteja natura practicand turismul. Prin acumularea de informatii pe care le-am obtinut concepand aceasta lucrare

ANEXE

Anexa I

Anexa II

Anexa III

Bibliografie

Geografia turismului - Mihaela Dinu

Economia turismului - Oscar Snak, P. Barau, N. Neacsu

Ecoturism ed. Economica - Fl. Brau, T. Simion, P. Nistrau

Ecoturismul - mediul de afaceri in judetul Covasana

Amenajare turistica - Butu Izidor

Protectia si ingineria mediului

Manual de tehnici operationale in activitatea de turism - editura Irecson - Ruxandra Andrei

Potentioalul turistic al Romaniei - Mlinda Candea

Geografia turismului - Pompei Cocean