Uniunea europeana si drepturile omului

UNIUNEA EUROPEANA SI DREPTURILE OMULUI

Absenta unori instrumente cu forta juridica in materia drepturilor omului a contituit multa vreme o problema de ordin atat teoretic cat si practic ,in Comunitatile Europene si mai apoi in U.E. La inceputul existentei Comunitatilor aceasta lacuna nu suscita preocupari importante in masura in care in, privinta competentelor comunitare in prim plan se afla caracterul pur economic al acestora.O data cu diversificarea acestor competente,ele depasind sfera economica ,s-a pus problema legaturii intre dreptul comunitar si libertatile fundamentale.O interventie decisiva in acest sens a avut-o Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, care inca din 1969 a elaborat-o jurisprudenta ce tindea sa protejeze eficient unele drepturi si libertati fundamentale.Intr-o prima etapa,Curtea de Justitie a refuzat sa exercite controlul de legalitate asupra actelor comunitare sub aspectul drepturilor fundamentale, garantate doar de constitutiile statelor membre ,pe considerentul ca "nu ii revine sarcina de a asigura respectarea regulilor interne,chiar constitutionale ,in vigoare intr-unul sau altul din statele membre".

Ca raspuns la aceasta pozitie a Curtii ,unele instante constitutionale nationale si-au exprimat vointa ferma de a controla constitutionalitatea tratatului constitutiv si a normelor comunitare derivate sub aspectul protectiei drepturilor omului garantate de constitutiile nationale.Motivul invocat la momentul respectiv de Tribunalul Constitutional Federal German a fost acela ca ' procesul de intergrare a Comunitatii nu a atins un stadiu suficient de avansat pentru ca dreptul comunitar sa cuprinda un catalog in vigoare de drept fundamental'.

Sub aspectul declaratiilor politice in 1989 Parlamentul European a adoptat o declaratie a drepturilor si libertatilor fundamentale,dar acest document nu a fost mentionat in prevederile tratatelor ulterioare,ramanand un « catalog » de drepturi lipsit de forta obligatorie.Tot in 1989 a fost adoptata Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale,document cu forta pragmatica in domeniul protectiei unor drepturi social-economice.

Tratatul de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 intrat in vigoare la 1 mai 1999,precum si Tratatul de la Nisa din 26 februarie 2001 contin importante dispozitii relative la respectul drepturilor omului.Ele cuprind intentia statelor de a mari posibilitatea de interventie a Curtii de la Luxembourg in acest domeniu.Tratatul de la Amsterdam consacra cele 3 principii ce formeaza « patrimoniul comun de valori » al statelor membre :respectarea drepturilor omului,democratia,preeminenta dreptului.Tratatul consacra garantia jurisdictionala a respectului drepturilor omului prin recunoasterea competentei Curtii de Justitie in domeniul controlului respectului drepturilor fundamentale de catre organele comunitare (art 46 lit d).

Tratatele mentionate pun in lumina si importanta garantiei politice a drepturilor omului,al caror respect deplin a devenit o conditie de adeziune si de apartenenta la Uniune.Astfel,Consiliul European exercita un control politic cu doua fatate :preventiva si repulsiva.

Principii ce rezulta din dreptul comunitar in materia protectiei unor drepturi.

Principiul liberei circulatii a persoanelor si al nondiscriminarii prevazute de Tratatul CE,sunt principii fundamentale "structurale" ale Comunitatii.

Principiul liberei circulatii

Acest principiu se aplica in mod diferentiat ,dupa cum este vorba de cetateni ai statelor membre sau cetateni ai altor state.Libera circulatie implica si drepturile statelor la exercitarea unui control asupra intrarii strainilor pe teritoriul lor.In interitoriul Comunitatii insa libera circulatie este un principiu esential.Art 48 parag 3 al Tratatului CE prevede dreptul lucratorilor de a se deplasa liber pe teritoriul statelor membre,de a ramane pentru a munci si chiar de a ramane dupa parasirea slujbei avute.Lucratorii au dreptul de a se reuni cu familia pe teritoriul statului unde au locul de munca.

Principiul liberei circulatii a resortisantilor comunitari are un camp vast de aplicare ,el acoperind atat libertatea de a se stabili pe teritoriul unui stat cat si pe cea de a-si alege un loc de munca intr-unul dintre statele membre.

Libera circulatie a fost consolidata si prin aparitia Acordurilor de la Schengen,care au suprimat treptat controalele de frontiera in interiorul Uniunii.Aceste acorduri cuprind si referiri la un « sistem de informatii Schengen » in scopul luptei contra crimei organizate ,cu prevederea si a unor garantii ale unor libertati fundamentale in care :protectia datelor personale,dreptul de acces,rectificare,si stergere a datelor personale.

Principiul nondiscriminarii

In dreptul comunitar nu exista o dispozitie generala si unica care sa consacre principiul nondiscriminarii in toate domeniile.De aceea Curtea Europeana de justitie a facut din acest principiu unul din principiile fundamentale ale dreptului comunitar.Tratatul de la Amsterdam realizeaza un minim in acest sens :Consiliul va putea lua masuri pentru a combate orice discriminare bazata pe sex,rasa,origine etnica,religie sau credinta,handicap, varsta,orientare sexuala.Orice discriminare este interzisa ,cu exceptia cazului cand este legitima,adica bazata pe o justificare obiectiva si rezonabila dupa formula,devenita clasica a Curtii de Justitie :tratamentul diferit al situatiilor comparabile si tratamentul identic al situatiilor diferite sau interzise.

A :Interdictia discriminarilor bazate pe nationalitate

Art 6 Tratatul CE interzice,de maniera generala,discriminarile bazate pe nationalitate.Aceasta interdictie este apoi reluata in cazuri speciale.Dispozitia generala confera o mai mare eficienta celorlalte intarind interdictiile si limitand exceptiile prevazute de dispozii speciale,in special rezerva « ordinii publice » sau cazul special al angajarilor in administratia publica.Dispoziile speciale sunt prevazute in norme de drept privat.

Dreptul comunitar interzice discriminarile bazate pe nationalitate doar in privinta cetatenilor statelor membre de UE.De aceea tratamente diferite pot aparea pentru cetateni ai altor state.

B :Interzicerea discriminarilor bazate pe sex

Tratatele constitutive nu contin dispozitii generale asupra egalitatii sexelor,dar exista numeroase texte care fac referire la aceasta,de exemplu art 119 al Tratatului CE potrivit caruia statele trebuie sa asigure aplicarea principiului egalitatii remuneratiilor intre barbati si femei pentru munca egala.Aceasta prevedere este direct aplicabila si se bucura de efect direct :particularii o pot invoca in fata instantelor nationale.

Carta Drepturilor Fundamentale a UE,de la Tratatul privind Constitutia Europeana de la Tratatul de la Lisabona.

Toate aceste evolutii legale si jurisprudentiale au generat ideea « codificarii » conceptiei UE despre drepturile omului intr-un document unic care sa valorifice atat traditiile statelor membre cat si experienta anterioara a organizatiei.Pe langa motivele de ordin tehnic si juridic ,la baza ideii de a se elabora un catalog de drepturi propriu Uniunii au stat si considerente de ordin politic si filozofic : Europa ,esenta ei este in plina transformare.De la ideea unei piete comune si a unei comunitati politice si de valori fundamentale.Inevitabila extindere a Uniunii va aduce noi actori ,ale caror traditii si preocupari in sfera drepturilor omului nu coincid intru totul cu cele ale Europei Occidentale.

Acestia sunt cativa dintre factorii care au stat la baza elaborarii Cartei drepturilor fundamentale a UE.

Continutul si structura Cartei.

Carta contine o serie de principii generale ,care privesc in primul rand campul sau de aplicare,autonomia sa,limitarile aduse drepturilor.Cat priveste catalogul drepturilor, documentul reafirma drepturile clasice :demnitatea umana,libertatile,egalitatea,justitia, continand insa un bogat catalog de drepturi sociale :dreptul la munca,la securitate sociala, la ajutor social,la greva.

Uniunea Europeana si statele terte in materia protectiei drepturilor omului.

Respectul drepturilor omului a devenit o conditie de aderare la UE dar si unul din principiile ce guverneaza in general relatiile externe ale Uniunii.Respectul drepturilor fundamentale trebuie sa mearga dincolo de simplele declaratii de principii :luarea in considerare a acestor drepturi este o realitate ce se impune cu putere in relatiile UE cu statele candidate la aderare,atat in momentul negocierii cat si al incheierii acordurilor de asociere.Acordurile de asociere cuprind astfel prevederi referitoare la drepturile omului sub forma unor cause de conditionare.

Apartenenta la Consiliul Europei si aderarea la Conventia Europeana a Drepturilor Omului constituie uneori o etapa prealabila pentru aderarea la UE.Aceasta conditie necesara dar nu suficienta este deosebit de importanta mai ales pentru statele fost comuniste und erespectul drepturilor omului nu fusese una din preocuparile majore si unde s-au facut pasi importanti spre o schimbare de legislatii,mentalitati si practice.

BIBLIOGRAFIE :

1. « Protectia europeana a drepturilor omului » Editia 3

Editura CH Beck Bucuresti 2008

Autor Bianca Selejan-Gutan