Rolul si evolutia investitiilor straine in romania

ROLUL SI EVOLUTIA INVESTITIILOR STRAINE IN ROMANIA[1]

Definitie:

In general, investitia reprezinta orice utilizare a unui activ in calitate de capital, deci pentru obtinerea de profit. Cum activele sunt reale sau financiare, investitiile, la randul lor, pot fi reale (in proprietati, bunuri de echipament etc.) sau financiare (respectiv in titluri de valoare de tipul actiunilor, obligatiunilor ori in plasamente bancare).

Prin urmare, investitia reprezinta cumpararea de proprietati, actiuni, obligatiuni etc., sau depunerea de bani la institutii financiare in scopul asigurarii unui venit (dobanda, dividend, chirie etc.) si a unei cresteri de capital.

Modalitatile concrete prin care un agent economic poate realiza o investitie cu componenta internationala sunt:

construirea "pe loc gol" a unei societati comerciale sau deschiderea unei filiale a celei existente intr-o alta tara;

achizitionarea unei firme straine sau fuziunea cu o astfel de firma,

crearea unor societati mixte;

cumpararea de actiuni de pe o piata straina sau emise de o alta firma din alta tara;

cumpararea de obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;

acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic strain;

incheierea de contracte internationale de leasing sau franchising cu componenta investitionala.

Felurile investitiilor

Prin prisma raportului ce se stabileste intre agentul economic emitent si cel receptor se pot distinge investitiile directe si investitiile de portofoliu.

In literatura de specialitate si in practica tranzactionala se apreciaza ca, atunci cand investitia presupune transferarea catre agentul emitent al fluxului investitional a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii receptorului avem de a face cu o investitie directa.  In cazul in care investitia nu presupune statuarea unui astfel de raport, este vorba de o investitie de portofoliu. Investitia de portofoliu reprezinta intotdeauna un plasament pur financiar, o investitie financiara.

De cele mai multe ori, incadrarea unei investitii internationale in unul din cele doua tipuri este extrem de dificila, astfel ca intre investitia directa si cea de portofoliu exista o asa numita "zona gri". Un exemplu semnificativ in acest sens poate fi oferit de achizitionarea de actiuni pe piata financiara internationala. Cum pachetul de control al actiunilor nu reprezinta un anumit procent fix in totalul actiunilor, ci variaza de la caz la caz, in mod corespunzator investitia poate fi incadrata in unul sau altul din cele doua tipuri.

In mod conventional, statisticile cuprind in categoria investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma. In general, marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunea si numarul actionarilor unei firme.

Componenta importanta si deosebit de dinamica a fluxurilor economice internationale, investitiile internationale din ultimele trei decenii au avut un impact puternic asupra cresterii economice, a comertului exterior si a structurilor productive din aproape toate tarile lumii.

Principiile care fundamenteaza corelarea intre politica privind investitiile straine si mersul actual al procesului de reforma economica in Romania pot fi prezentate succint astfel:

atragerea de resurse financiare externe, in special sub forma de asistenta economica nerambursabila, pentru sustinerea procesului de transformare a structurilor economice interne;

orientarea capitalului strain spre sectoarele pentru care detinem avantaje comparative cum sunt agricultura, industria alimentara si industria bunurilor de consum (articole electronice, electrotehnice, automobile, articole de uz casnic, medicamente, cosmetice, textile si incaltaminte, mobilier, sticlarie, ambalaje si altele);

folosirea unor resurse externe in special sub forma capitalului de imprumut pentru necesitatile de sustinere a programului pe termen scurt de stabilizare macroeconomica;

alocarea unor resurse externe si interne importante pentru dezvoltarea infrastructurii (transporturi, comunicatii, constructii si utilitati publice) si a sistemului financiar-bancar pentru asigurarea conditiilor necesare dezvoltarii economice pe ansamblu.

Rolul prioritar al investitiilor directe de capital trebuie dublat de incurajarea formelor noi de investitii: contractul de concesionare, de inchiriere si de locatie a gestiunii, punerea la dispozitie a facilitatilor de productie s.a.

La sfarsitul anului 1996 volumul total al investitiilor straine in Romania se ridica la 2,2 miliarde de dolari SUA, numarul societatilor cu participare straina fiind de 49.500.

Evolutia pe ani a investitiilor straine in Romania este prezentata in tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 13

Dinamica investitiilor straine in Romania in perioada 1990-1996

Nota: Cifrele includ si majorarile de capital la societatile comerciale constituite in anii anteriori.

Date pana la 30 noiembrie 1996.

Din punct de vedere al originii investitiilor straine, pe primul loc se afla Europa Occidentala (59%), urmata de Asia (17%), America de Nord (10%), Orientul Mijlociu (6%), alte zone (8%).

Primele cinci tari investitoare la sfarsitul anului 1996 erau: Coreea de Sud, Italia, Germania, Olanda, S.U.A.

In ceea ce priveste ponderea investitiilor straine in economia nationala, ea se prezinta astfel: industrie 41%, comert 20%, turism 12%, sistem bancar si asigurari 5%, exploatari miniere 4%, servicii 4%, agricultura 3%, infrastructura 2%, alte sectoare 9%.