 |  |
|
MECANISME DE SOLUTIONARE SI GARANTII IN REGLEMENTAREA TRANSNISTREANA
Solutionarea conflictului cuprinde problema formatului de negocieri, a retragerii trupelor ruse, rezolvarea problemei frontierei moldo-ucrainene si exercitarea influentei asupra Tiraspolului. Problema garantiei este compusa din chestiunile legate de viitorul statut si functionarea Moldovei reintregite, reabilitarea si reconstructia post-conflict, viitorul formatiunilor para-militare si militare ale Tiraspolului, democratizarea Transnistriei etc.
Intregul complex de problemele legate de conflictul transnistrean nu pot fi rezolvate exclusiv in cadrul formatului pentalateral. Reintregirea Moldovei nu se va face prin semnarea unor documente, ci prin realizarea unui complex intreg de actiuni de ordin politic, militar, economic, financiar, social si cultural. Capacitatea politica si experienta anterioara a Rusiei, Ucrainei si OSCE sugereaza ca acestea nu vor putea garanta integral un rezultat pozitiv al eforturilor de reintregire a Moldovei. Actualii mediatori sunt parti indispensabile, dar prezenta lor nu este suficienta pentru solutionarea definitiva a problemei transnistrene. Numai OSCE a fost implicata in reintegrarea unor state (Bosnia, Macedonia), dar si atunci OSCE a jucat rolul de sustinator secund al eforturilor intreprinse de catre NATO si UE. Rusia si Ucraina au participat tehnic la implementarea unor operatiuni de mentinere a pacii in Bosnia si Kosovo, insa acestea nici pe departe nu au avut responsabilitati politice de prim plan, ci au actionat sub comandament politic si militar NATO.
In decursul ultimului deceniu Europa de Sud-est a trecut printr-o serie intreaga de conflicte mai mult sau mai putin violente. Totusi datorita implicarii actorilor occidentali situatia din Balcani cunoaste o ameliorare graduala. Tari ca Albania, Bosnia, Croatia, Macedonia, Serbia-Muntenegru, care au trecut prin conflicte acum au perspective clare de aderare la UE fiind parte in Procesul de Stabilizare si Asociere (PSA). O simpla comparatie a situatiilor de conflict din Europa de Sud-est cu cele din spatiul post-sovietic indica de ce Moldova trebuie sa tinda spre un model de solutionare a conflictului transnistrean dupa un model sud-est european, aceasta presupunand in primul rand participarea UE si NATO in calitate de garanti in solutionarea unor conflicte.
In Bosnia, dupa semnarea acordurilor de la Dayton in 1995, comunitatea internationala, prin NATO, UE, ONU si OSCE este implicata politic si economic in edificarea unui stat cat de cat stabil. Prezenta militara internationala este in scadere, iar accentul trece pe aspectele civile de gestionare a crizei - edificarea institutiilor (politie, vama, sistemul judecatoresc etc), controlul frontierelor, lupta cu crima organizata si traficul de droguri, arme si persoane.
In Albania implicarea Greciei, Italiei si altor state UE in 1997 au curmat pericolul unui razboi civil in aceasta tara, permitand acestui stat, considerat altadata cel mai sarac din Europa, sa se angajeze in procesul de integrare europeana si euro-atlantica (Tripodi, 2002)
Macedonia, dupa ce a fost zguduita de ciocniri violente intre comunitatile slava si albaneza in 2001, a supravietuit ca stat numai datorita presiunilor politice ale NATO si UE asupra ambelor parti aflate in conflict si promisiunilor de apropiere de NATO si UE conditionate de flexibilitatea partilor. Eforturile NATO si UE au constat in vizitele frecvente ale Secretarului general NATO George Robertson si al Inaltului Reprezentant pentru PESC Javier Solana la Skopje, o operatiune de demilitarizare si monitorizare a situatiei condusa de NATO, iar din aprilie 2003 de catre UE. Un rol cheie in eforturile de stabilizare a situatiei in Macedonia a fost promisiunea unor perspective europene pentru acest stat. In cazul Macedoniei pentru prima data a fost folosita perspectiva aderarii la UE prin semnarea unui acord de stabilizare si asociere in calitate de instrument politic de rezolvare/gestionare a conflictelor. Pe viitor este posibila o transformare a functiilor fortei de mentinere a pacii UE din Macedonia pentru a face fata riscurilor non-militare din regiune. UE si-ar putea asuma un rol in gestionarea frontierei dintre Macedonia si Kosovo, care este insuficient de sigura pentru a limita traficul de droguri, arme si persoane, retelele transnationale de crima organizata.
In cazurile problemelor secesioniste in Macedonia si Serbia-Muntenegru perspectiva de aderare la UE a fost utilizata drept instrument care a impiedicat, sau cel putin suspendat, dezintegrarea unui stat. UE a conditionat acordarea statutului de membri asociati pentru Beograd si Podgorica prin mentinerea unei forme de asociere statala.
In toate aceste state afectate de conflicte, UE a fost implicata in calitate de actor politic cheie in ameliorarea situatiei. Parghiile utilizate au fost economice si politice - reconstructie post-conflictuala, edificarea unor institutii democratice, perspectiva de integrare europeana ca factor unificator al tarii si al bunelor relatii cu vecinii. Astazi in Europa de Sud-est situatia ramane dificila, insa tendintele politice si economice sunt destul de pozitive. Procesele pozitive din Europa de Sud-Est se datoreaza in mare parte perspectivei de integrare europeana a statelor afectate de conflict, fapt ce a avut un efect stabilizator asupra evolutiilor regionale (Whyte 2002:36)
Prin contrast cu tendintele pozitive din Europa de Sud-Est situatia conflictelor din spatiul post-sovietic ramane in cel mai bun caz "inghetata". Situatia din jurul Karabah-ului ramane la fel de tensionata. Prezenta militara rusa in Armenia creste. Azerbaijanul investeste o parte considerabila a veniturilor provenite din extragerea si tranzitul de petrol in modernizarea armatei. Sistemele politice raman la fel de nedemocratice. Aceste evolutii nu contribuie deloc la demilitarizarea Caucazului de Sud, si nici la stabilizarea situatiei pe termen lung. Situatia din Abkhazia este o sursa permanenta de tensiuni dintre Georgia si Rusia ajungandu-se pana la acuzatii reciproce de agresiune. Georgia suspecteaza Rusia de "anexarea" graduala a Abkhaziei prin acordarea masiva a cetateniei ruse si achizitionarea obiectivelor economice. Pe termen mediu si lung, tendintele raman negative. In Transnistria exista anumite tendinte pozitive, insa si acestea sunt intr-o buna parte efecte ale evolutiilor externe legate de extinderea NATO si UE. In plus, cand este vorba de conflictele post-sovietice se subestimeaza importanta reconstructiei post-conflictuale si al dimensiunii non-militare de gestiune a crizelor, care ar viza democratizarea, controlul frontierelor si lupta cu crima organizata.
Tinand cont de comparatia dintre situatia conflictelor din Europa de Sud-Est cu cele din spatiul post-sovietic, Moldova trebuie sa tina cont de limitele OSCE, Rusiei si Ucrainei in solutionarea conflictelor. Aceasta este valabil in special in conditiile necesitatii unor mecanisme internationale de garantie a solutionarii conflictului.
Modele de garantie a reglementarii transnistrene.
Mecanismele internationale de garantii pentru solutionarea unui conflict presupun de cele mai multe ori o dimensiune supranationala. Prin urmare, subscrierea la un anumit mecanism de garantii in problema transnistreana va insemna cedare de suveranitate din partea Moldovei in favoarea garantilor. Tinand cont de aceasta, este important pentru Republica Moldova sa asigure o formula de garantii in problema transnistreana care nu va constrange pe viitor libertatea relativa de actiune a tarii, sau cel putin nu va transforma Moldova intr-un protectorat al unui stat anume. Garantia internationala trebuie sa vina din partea catorva actori cu pondere internationala comparabila, permitand Moldovei sa pastreze dreptul de apel in problemele ce vor interveni in procesul de reintegrare a tarii.
In al doilea rand trebuie accentuat faptul ca garantiile politice nu trebuie sa difere substantial prin componenta de cele militare. Ar fi inadmisibila ca de exemplu operatiunea militara sa fie asigurata de o forta de pace "predominant ruseasca", iar garantiile politice sa fie asigurate de OSCE, Rusia, Ucraina si alti actori. Un astfel de model ar insemna ca deciziile in ultima instanta vor fi luate de statul ce asigura operatiunea militara. Daca se doreste un format de garantii viabile, atunci nici unul din garanti nu trebuie sa detina monopolul nici asupra dimensiunii politice, nici a celei militare a garantiilor.
Moldova are nevoie de echilibrarea procesului de reglementare transnistreana, prin implicarea unor noi actori internationali. In 4-5 ani legitimitatea intereselor NATO si UE (proximitate geografica) in Moldova va fi mai mare decat legitimitatea intereselor ruse (sfera "traditionala" de interese). Deaceea este absolut necesara studierea unor oportunitati de implicare a UE sau NATO, in cooperare cu Rusia, in modificarile peisajului de securitate la hotarul NATO si UE extinse si spatiul post-sovietic.
In plus, e nevoie si de o "independenta" a reglementarii conflictului transnistrean. Reglementarea transnistreana nu trebuie legata de forte politice sau anumite state "garante", pentru ca aceasta poate submina pe viitor durabilitatea reglementarii. Logica in favoarea acestor doua "independente" nu trebuie sa fie ideologizata, ci pur pragmatica. In centrul acestei abordari trebuie sa stea criteriile de eficacitate si durabilitate a politicilor de reglementare tranansnistreana. Un discurs centrat pe eficacitatea si persistenta de lunga durata a acestor politici publice poate obtine un suport intern maxim, dar si poate constitui un bun instrument de politica externa centrata pe interesele de lunga durata ale RM.
In continuare sunt evaluate patru modele de solutionare a conflictului transnistrean. Modelele sunt testate din perspectiva necesitatii de a asigura o reglementare transnistreana complexa si de durata. Un al doilea punct de pornire pentru analiza tine de dimensiunile de securitate, politica si economica al mecanismului de garantii. Este important sa se realizeze faptul ca solutionarea definitiva a conflictului transnistrean nu poate fi atinsa exclusiv prin semnarea unor documente si desfasurarea unei forte de pace. Chiar mai importante sunt aspectele non-militare ale solutionarii - reconstructia economica, integrarea spatiului vamal, controlul frontierelor din est, reforma si demilitarizarea structurilor de forta din Transnistria, democratizarea intregii Moldove etc.
Modelul OSCE - Operatiune de pace "multinationala".
Modelul de garantii pentru reglementarea transnistreana promovat de misiunea OSCE in Moldova presupune o operatiune de pace "multinationala" sub mandat OSCE, fara dominarea trupelor rusesti. Garantiile politice ar veni din partea Rusiei si Ucrainei. Dimensiunii economice a reglementarii, care este extrem de importanta, nu i se acorda atentia cuvenita. Aspectele civile ale reglementarii transnistrene sunt si ele practic absente.
a) Dimensiunea de securitate.
In viziunea sefului misiunii OSCE in Moldova, William Hill, in Moldova va fi necesara o operatiune "realmente internationala . asigurata de un contingent cu adevarat international, care sa difere esential de formula actuala" (BASA press, 1.02.2003), adica formula dominata de trupe rusesti. Mandatul acestei operatiuni trebuie sa fie limitat in timp, si foarte concret. Trupele ruse ar asigura doar o parte din aceasta operatiune, si nu ar fi majoritare.
In plus, modelul de garantii de securitate promovat de OSCE nu ne spune suficiente despre aspectele civile ale reglementarii transnistrene. Cine si cum sa ve ocupa de securizarea hotarului de est al republicii, de crearea unui sistem de gestionare a frontierelor unificat, de reformele democratice in Transnistria, de reforma si controlul structurilor de securitate transnistrene, de reforma sistemului juridic, implementarea unui sistem de control civil al armatei etc. Raspunsul pe care ar dori sa il dea OSCE este ca de aceste lucruri se va ocupa chiar Misiunea OSCE de la Chisinau. Insa experienta tuturor conflictelor din Europa din perioada de dupa sfarsitul razboiului rece sugereaza ca OSCE cel mult poate ajuta UE, NATO si ONU sa rezolve aceste probleme, insa nu le poate rezolva de una singura sau in cooperare cu Rusia si Ucraina.
Din punct de vedere militar operatiunea "multinationala" propusa de OSCE pare echilibrata, insa acest echilibru nu este valabil si pentru dimensiunile civila, politica si economica a garantiilor. Dupa cum s-a mai mentionat, aspectele economice si politice ale solutionarii crizei sunt mai importante decat cele militare, de aceea modelul sustinut de OSCE poate contribui la solutionarea doar unei parti a problemei transnistrene, si nu a intregului complex de probleme din Transnistria.
b) Dimensiunea politica.
Modelul sustinut de OSCE prevede ca garantiile politice pentru reglementarea transnistreana si cadrul politic de control al trupelor de mentinere a pacii vor fi asigurate de Rusia si Ucraina. Aceasta ar insemna o proiectare a problemelor formatului pentalateral si in viitor. Problemele acestea, mentionate mai sus, sunt:
dominarea formatului de catre Rusia prin veto-ul sau din cadrul OSCE si capacitatea de a influenta Ucraina;
lipsa clara de vointa politica si interes din partea Rusiei de a contribui cu adevarat la rezolvarea problemei transnistrene. Obiectivul principal al Rusiei este prezenta militara si politica in regiune, si nu reglementarea transnistreana;
incapacitatea OSCE si a Ucrainei de a contrabalansa Rusia si Tiraspolul in cadrul formatului pentalateral;
lipsa NATO si UE in formatul de garantii; aceste organizatii, alaturi de Chisinau, fiind tocmai partile cele mai interesate de solutionarea definitiva a problemei transnistrene;
lipsa de capacitate politica a garantilor actuali de a promova o democratizare, decriminalizare si demilitarizare a Transnistriei. Fara atingerea acestor obiective, Moldova nu va rezolva problema transnistreana, chiar daca se va ajunge la o solutie formala semnata de catre mediatori, Chisinau si Tiraspol.
c) Dimensiunea economica.
Dupa cum s-a mai mentionat, nici OSCE, nici Rusia si nici Ucraina nu pot asigura si implementa un plan de reconstructie economica a regiunii. Se va conta din nou pe sprijinul UE, insa este lipsit de temei sa se creada ca UE va fi gata sa contribuie prin fonduri importante la reconstructia economica in faza post-conflict, fiind exclusa din procesul de garantii politice in Moldova. Cu alte cuvinte UE nu va accepta sa finanteze un model de garantii al reglementarii transnistrene in care conducerea politica ii revine OSCE, Rusiei si Ucrainei, iar UE ii revine simplul rol de finantator fara drept de decizie politica. Astfel de sperante sunt rupte de realitate. Daca se doreste ca UE sa isi asume responsabilitati economice in reglementarea transnistreana, atunci UE trebuie sa joace si un rol cheie in sistemul de garantii politico-militare in Moldova. Iar modelul de garantii propus de catre OSCE nu prevede nici un rol de prim plan pentru UE.
Modelul rus de garantii - operatiune de pace "predominant ruseasca".
Modelul propus de Federatia Rusa presupune o forta de pace in Transnistria sub mandat OSCE cu o componenta militara "predominant ruseasca". Aceasta formula de garantii militare urmeaza a fi pusa sub controlul politic al actualilor mediatori in problema transnistreana - Rusia, Ucraina si OSCE. Modelul de garantii rusesc nu presupune o dimensiune clara de reconstructie economica, iar garantiile politice din partea Rusiei, Ucrainei si OSCE risca sa fie lipsite de eficacitate.
a) Dimensiunea de securitate.
Propunerile Federatiei Ruse se bazeaza pe asumptii mai vechi conform carora Rusia ar asigura "coloana vertebrala" al fortei de pace in Transnistria. Initial aceste asumptii erau implicit recunoscute de OSCE si de UE, insa in ultimul an, odata cu dubla extindere a NATO si UE, institutiile occidentale si OSCE au renuntat la ideea conform carei Rusia ar trebui sa fie principalul garant militar al reglementarii transnistrene. In conditiile in care Transnistria este o sfidare la adresa securitatii UE si NATO extinse, nu este logic ca situatia sa fie controlata integral de catre Federatia Rusa, care nu are interese directe in a elimina focarul de instabilitate din Transnistria. Republica separatista, asa cum este astazi, nu creaza nici un fel de probleme Rusiei - nici economice, nici de securitate - si motivatia Rusiei de a mentine regiunea stabila va fi intotdeauna mult mai mica decat dorinta Moldovei, sau a UE de a rezolva aceasta problema, inclusiv in ce priveste hotarele din est, contrabanda, crima organizata etc. Astfel o operatiune de pace "predominant ruseasca" nu rezolva problema transnistreana, ci va contribui la mentinerea unei republici nistrene puternice, autoritare si mafiote.
Modelul operatiunii de pace promovat de catre Federatia Rusa nu este un model care sa asigure rezolvarea problemelor legate de Transnistria in toata complexitatea lor. Logica propunerilor venite de la Moscova reiese nu din necesitatea de a rezolva definitiv problema transnistreana, ci din necesitatea de a mentine prezenta rusa in regiune dupa retragerea Grupului Operativ de Trupe Rusesti.
Propunerile ruse intentionat evita problema numarului si limitelor in timp ale mandatului. Din perspectiva Rusiei este important ca numarul de militari din trupele de mentinere a pacii sa fie cat mai mare, si cu o posibilitate de a extinde cat mai mult mandatul acestora. Insa aceasta nu tine cont de situatia reala din Moldova. In Transnistria nu exista pericolul unui razboi, si nu este nevoie de o operatiune de pace lunga si numeroasa. Din contra, Moldova are nevoie de o operatiune de pace civila care ar consta dintr-un grup de observatori militari si forta de politie civila. Rusia nici nu a luat in consideratie aspectele civile ale unei operatiuni de pace, pentru ca interesele sale sunt de cu totul alta natura decat simpla rezolvare a problemei transnistrene.
Dimensiunea civila a modelului de reintegrare a Moldovei este mai importanta decat operatiunea militara insasi. Problema este ca militarii rusi nu pot contribui cu nimic la securizarea hotarului de est al republicii, integrarea spatiului vamal, acordarea de sprijin logistic si de experienta pentru vame si graniceri, reformele democratice in Transnistria, edificarea unui stat de drept, reforma si controlul structurilor de securitate transnistrene, reforma sistemului juridic, implementarea unui sistem de control civil al armatei etc. Cine se va ocupa de rezolvarea acestor probleme de care va depinde viitorul statului reintregit? Modelul de garantii promovat de Federatia Rusa nu raspunde la aceste intrebari, care nici nu sunt pe agenda oficialilor rusi.
b) Dimensiunea politica.
Formatul de garantii politice ar fi mentinut in actuala componenta - Rusia si Ucraina, sprijinite de OSCE. Acesta ar exercita controlul politic asupra fortelor de pace, dar si asupra procesului de reintegrare a Moldovei. Problema este ca un astfel de format nu poate garanta nimic. OSCE nu a putut garanta retragerea trupelor rusesti conform prevederilor OSCE de la Istanbul; Ucraina nu a putut "garanta" impermeabilitatea hotarului de est al Moldovei; iar Rusia nu are interesul sa garanteze nici una nici alta. In plus Rusia, Ucraina si OSCE nu detin capacitatile si nici dorinta sa exercite presiuni credibile asupra Transnistriei, atunci cand Tiraspolul face tentative de a destabiliza situatia. Un deceniu de negocieri cu acesti trei mediatori a demonstrat lipsa de viabilitate a acestui format, care nu poate asigura nici motivatii pozitive ("carrot) si nici presiuni ("stick") asupra Tiraspolului.
Pe viitor nu este prea clar cum va functiona formatul Rusia-Ucraina-OSCE pentru ca acesta nu reflecta schimbarile politice fundamentale din regiune. Un format care nu include UE si NATO in reglementarea unui conflict situat chiar la hotarul acestor organizatii, in timp ce Rusia e la 1000 de kilometri, nu va fi un format credibil pentru ca nu tine cont de interesele noilor actori regionali.
c) Dimensiunea economica.
Modelul de garantii propus de Rusia nu prevede o dimensiune economica. Cu alte cuvinte Rusia vrea sa isi asigure rolul de lider militar si politic in reglementarea transnistreana, fara a contribui financiar la reabilitarea post-conflictuala in Moldova. In plus, nici Ucraina, nici OSCE nu pot face nimic pentru reconsructia economica a Moldovei. Desigur se va conta pe institutiile financiare internationale si europene - Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare - si fondurile din partea UE. Insa fara implicarea acestor institutii in formatul de garantii politice si chiar de securitate (in cazul UE), institutiile financiare internationale si UE nu vor avea acelasi nivel de responsabilitate politica si economica pentru stabilizarea Moldovei, comparativ cu alte state afectate de conflicte in Balcani.
Modelul ISS - Garantii comune UE-Rusia.
Un al treilea model de garantii in reglementarea transnistreana a fost propus de catre Institutul de Studii de Securitate (ISS) al Uniunii Europene, o agentie oficiala a UE care elaboreaza recomandari pentru Consiliul UE si Inaltul Reprezentant pentru PESC Javier Solana. Propunerile autorului Dov Lynch de la ISS sunt cel mai complex si credibil model de garantii in problema transnistreana dintre cele lansate in circuitul public. Solutionarea transnistreana este vazuta ca un proces care necesita garantii nu doar politico-militare, ci si economice (Lynch 2003). ISS se distanteaza de abordarea simplista specifica mediatorilor actuali, si propune un set de masuri menite sa faca fata intregului complex de probleme legate de Transnistria.
a) Dimensiunea politica.
In calitate de garant al reglementarii transnistrene ar fi creat un mecanism multilateral numit Grupul Regional de Lucru (Regional Task Force / RTF) compus din OSCE, Rusia, Ucraina, Romania si institutiile financiare internationale. Grupul ar fi co-prezidat de catre UE si Rusia prin intermediul unor trimisi speciali. Printre functiile grupului s-ar numara:
exercitarea de presiuni asupra Moldovei, si in special al Transnistriei pentru atingerea unui numitor comun in procesul de reglementare;
aplicarea unor presiuni politice asupra Ucrainei pentru a facilita securizarea hotarului de est al Moldovei;
garantiile de securitate a reglementarii conflictului.
b) Dimensiunea economica.
c) Dimensiunea de securitate.
Modelul ISS pune sub semnul intrebarii necesitatea unor trupe de pace in Moldova. Acest moment ridica o intrebare fundamentala: mai exista pericolul unui razboi dintre Tiraspol si Chisinau? Putine persoane cred cu adevarat ca mai exista pericolul unui nou razboi pe Nistru. In acest caz chiar nu e nevoie de nici o operatiune militara de mentinere a pacii in Transnistria. Exista indicii care sugereaza ca pacea poate fi asigurata si prin garantii politice si observatori militari cu participarea UE, iar eforturile comunitatii internationale trebuie sa se concentreze mai curand pe reconstructia economica.
ISS propune crearea unei misiuni de observatori militari, sub conducerea politica a grupului regional. Misiunea de observatori ar fi compusa din reprezentanti UE si a Rusiei. Mandatul Misiunii ar cuprinde:
sprijin material pentru casarea si retragerea munitiilor fostei armate 14;
sprijin pentru Tiraspol in demobilizarea numeroaselor "forte de securitate", "graniceri", "politie de frontiera" si crearea unei singure forte neinarmate (numita "Forta Nistru") dupa modelul Fortei de Protectie din Kosovo;
antrenarea si sprijinul pentru gestionarea comuna a segmentului transnistrean a frontierei moldo-ucrainene de catre Chisinau si Tiraspol;
preluarea functiilor Misiunii de observatori OSCE in monitorizarea zonei de securitate;
monitorizarea "Fortei Nistru" si a posturilor vamale comune la hotarul cu Ucraina;
desfiintarea Comisiei Unificate de Control si crearea unei "Comisii de Securitate Comuna" care se va reuni saptamanal pentru a monitoriza toate evolutiile din zona de securitate. Aceasta noua Comisie ar fi co-prezidata de UE si Rusia, si ar include OSCE, Moldova, Transnistria si Ucraina. Comisia ar fi subordonata Grupului Regional de Lucru.
Modelul propus de catre ISS este favorabil Moldovei din urmatoarele considerente:
prin realizarea unei operatiuni civile de pace in Moldova se elimina incertitudinile (termenul si componenta) legate de eventuala forta de pace, care poate deveni o alta forma de prezenta militara rusa pe teritoriul Moldovei;
este sugerat un intreg "pachet" de masuri menite sa contribuie la reintegrarea Moldovei. Aceste masuri sunt de ordin politico-militar si economic, si este mai complex si mai credibil decat modelele promovate de OSCE si Rusia;
se propune o apropiere a Moldovei la UE dupa modelul PSA, care ar crea impulsuri pozitive pentru reglementarea transnistreana. Aceasta este in concordanta cu eforturile de integrare europeana a Moldovei;
operatiunea civila de gestionare al conflictului transnistrean se va ocupa de problema hotarului moldo-ucrainean, de reforma si demilitarizarea structurilor de securitate nelegale ale Tiraspolului. In plus Misiunea de observatori UE-Rusia va sprijini logistic si financiar masurile de mai sus.
Modelul IV - Operatiune de Stabilizare a UE in Moldova.
"Operatiunea de Stabilizare in Moldova", decrisa mai jos, este o tentativa de a propune elementele de baza ale unui model ce ar putea fi promovat de Chisinau. Acest model tine cont de problemele pentru care mecanismele de garantii promovate de Rusia si OSCE nu ofera solutii. Modelul porneste de la interesele Moldovei care cuprind necesitatea unei solutii durabile si complexe a problemei transnistrene si apropierea de perspectiva integrarii europene. Nici un alt model din cele descrise nu porneste din perspectiva necesitatii de integrare europeana a Moldovei. Si numai modelul ISS tine cont de aspectele economice si civile (nu doar politico-militare) in solutionarea conflictului.
In cadrul modelului propus, numit conventional "Operatiunea de Stabilizare", dimensiunea de securitate ar consta din doi piloni o misiune UE-Rusia de observatori militari si o operatiune civila de politie condusa de UE in cooperare cu state terte, inclusiv Rusia. Dimensiuna civila ar presupune integrarea sectorala a Moldovei in Politica UE de Justitie si Afaceri Interne/JAI. Dimensiunea politica ar cuprinde garantii din partea UE, SUA, Rusiei, Ucrainei si a OSCE. Dimensiunea economica ar cuprinde un set de demersuri din partea Chisinaului prin care se va solicita includerea Moldovei in Procesul de Stabilizare si Asociere pe motiv ca perspectivele europene ar contribui la reintegrarea Moldovei. Din punct de vedere operational UE este gata sa participe atat cu trupe/observatori militari, cat si cu o forta de politie consistenta in Transnistria (Interviu G, Dubrovnik, 2003).
a) Dimensiunea de securitate.
Operatiunea de securitate in Transnistria va purta numele de "Operatiune de Stabilizarei". Aceasta va consta din doi piloni. Un contingent de observatori militari si o forta de politie condusa de UE.
Observatorii militari ar putea fi usor inarmati si ar urma sa substituie actualele trupe de pace. Observatorii militari ar urma se fie compusi din reprezentanti ai UE, SUA, Rusiei, Ucrainei si altor state membre OSCE. Nici un stat nu trebuie sa fie dominant in aceasta misiune. Ca si in modelul ISS misiunea de observatori militari ar sprijini casarea si retragerea armamentului rusesc, ar monitoriza demilitarizarea fortelor de securitate transnistrene, trupele de graniceri comune Moldova-Transnistria ce vor controla portiunea transnistreana a hotarului cu Ucraina si ar monitoriza zona de securitate.
Al doilea element al "Operatiunii de Stabilizare" ar fi o operatiune civila de amploare - "Misiunea Cooperativa de Politie in Moldova"/MCPM (Cooperative Police Mission in Moldova/CPMM). Misiunea Cooperativa ar sublinia caracterul de cooperare dintre UE si statele nemembre ale UE (Ucraina si Rusia) in stabilizarea Moldovei. MCPM ar consta dintr-o forta de politie condusa de UE, dupa modelul din Bosnia.
Nici unul din mediatorii actuali nu poseda nici experienta si nici capacitatea logistica pentru a desfasura o astfel de operatiune. In acelasi timp, in Bosnia circa 100 din 500 de politisti sunt din state nemembre UE, inclusiv din Rusia si Ucraina. Aceasta indica faptul ca mecanismele de cooperare in aceasta sfera dintre UE si Rusia sau Ucraina sunt operationale, ceea ce constituie un element pozitiv pentru Moldova. Prin urmare operatiunea de politie condusa de UE in Transnistria ar dezvolta experienta pozitiva din Balcani atat in stabilizarea statelor, cat si in cooperarea dintre UE si noii vecini estici. Propunerile de mai jos iau in consideratie experienta misiunilor de politie anterioare in Balcani (Nowak 2003; Nothdurfter 2003, EUPM.org), analizate din perspectiva utilitatii anumitor functii pentru Moldova.
Mandatul operatiunii de politie din Moldova ar cuprinde acele probleme ce nu pot fi rezolvate prin forta militara:
comandamentul politiei de frontiera pe intreg hotarul de est al Moldovei. MCPM ar fi reprezentata prin cativa observatori la fiecare punct de trecere al frontierei. Observatorii nu vor avea functii executive, dar ar monitoriza si controla functionarea punctelor de trecere a frontierei. Si Moldova, si UE sunt la la fel de interesate de diminuarea traficului de persoane si droguri la hotarele de est a tarii. Astfel implicarea unor elemente internationale in gestionarea hotarului de est ar mari sansele ca UE va investi mai multe fonduri in infrastructura de frontiera, iar problemele de coruptie vor fi limitate oarecum datorita monitorizarii permanente in teritoriu din partea UE;
MCPM va organiza cursuri si schimb de experienta pentru graniceri, politia de frontiera si vamesi in problemele gestionarii frontierelor, si implementarii noilor tehnologii in controlul frontierelor;
organizarea cursurilor de instruire in drepturile omului si monitorizarea privind respectarea de catre politia din intreaga Moldova a drepturilor fundamentale a omului;
lupta cu coruptia din interiorul politiei, inclusiv in cadrul politiei de frontiera;
in primii ani dupa inceperea procesului de integrare a politiei transnistrene in sistemul Ministerului de Interne de la Chisinau, forta de politie UE va avea functia sa sprijine organizarea, administrarea si controlul acestui proces. Aceasta s-ar face prin existenta unor reprezentanti ai MCPM la nivel local in regiunea transnistreana. Forta de politie internationala ar monitoriza si media in cazul unor eventuale conflicte locale de competenta si puteri in procesul de integrare a politiei de pe ambele maluri ale Nistrului. Aceasta ar permite sa fie prevenite si atenuate conflictele de ordin intern, ce ar putea aparea pe parcurs;
crearea conditiilor pentru desfasurarea alegerilor ulterioare in Transnistria conform legislatiei si a normelor democratice internationale.
Structura Misiunii Cooperative de Politie in Moldova ar trebuie sa includa:
un director al MCPM, membru cu drepturi depline in colegiul Ministerului de Interne (MAI); cativa adjuncti, si ofiteri de legatura la alte institutii internationale si din Moldova cu care MCPM va coopera;
Forta de politie ar avea urmatoarele sectii: politie de frontiera (pentru hotarul de est), de educatie si instruire, reintegrare (integrarea politiei din stanga si dreapta Nistrului) si sectia de asistenta logistica si financiara.
Reprezentantii MCPM ar fi prezenti in cadrul MAI, toate sectiile judetene/raionale de politie si la punctele de trecere vamala din Estul tarii.
forta de politie nu va avea prerogativele de a intreprinde direct actiuni specifice politiei, ci doar sa monitorizeze si sa controleze intr-o maniera echidistanta, si cu autoritatea sa internationala, procesele ce se desfasoara la nivel central si local.
O experienta pozitiva a Misiunii de politie va fi un pas important in directia integrarii europene. Conform viziunii UE fata de noii vecini, acestia ar urma sa fie integrati treptat in anumite politici ale UE, fara a fi membri deplini ai Uniunii. Acest tip de integrare se numeste sectorala, pentru ca prevede integrarea treptata in anumite sectoare ale constructiei europene. Integrarea sectorala este prevazuta pentru state din afara UE, si este deja aplicata in cazurile Norvegiei (Piata unica si Justitie si Afaceri Interne) si a Islandei si Liechtensteinului (Piata unica). Modelul de relatii pentru noii vecini prespune extinderea acestui tip de integrare si pentru alte state nemembre ale UE.
Participarea UE la aranjamentele de securitate interna in Moldova, si la controlul frontierei de est ar fi cel mai important pas pe care il poate face Moldova pentru a se integra in politica de Justitie si Afaceri Interne a UE. O astfel de cooperare ar presupune atat armonizarea legislatiei Moldovei cu acquis-ul comunitar, cat si apropierea de standardele de interoperabilitate al sistemelor de gestionare al frontierelor. O astfel de solutie ar fi sustinuta de catre oficiul Inaltului Reprezentant pentru PESC Javier Solana, care intr-un document intern din martie 2003, reactionand la Comunicarea Comisiei privind relatiile cu noii vecini, accentua importanta dimensiunii de justitie si afaceri interne in relatiile cu noii vecini. In plus, aceasta ar corespunde si recomandarilor Consiliului UE in privinta politicii pentru noii vecini care prevad necesitatea unei "cooperari intensificate pentru combaterea traficului de droguri si persoane, a crimei organizate prin . sprijinul pentru gestionarea frontierelor" al noilor vecini (Council of the EU, 12 June 2003).
b) Dimensiunea politico-economica.
Principalul element al aspectelor politico-economice de reglementare transnistreana s-ar axa pe includerea Moldovei in Procesul de Stabilizare si Asociere, care prevede perspective clare de aderare la UE. Va trebui gasita o formula care sa includa SUA si Rusia in sistemul de garantii politice ale reglementarii transnistrene. Aceasta se poate face prin Grupul Regional de Lucru propus de ISS, in care ar fi reprezentate UE, SUA, Rusia, Ucraina, Romania, OSCE si institutiile financiare internationale.
Argumentul traditional este ca Moldova nu va putea adera la UE daca nu rezolva problema transnistreana. Studiul de fata insa propune ca mesajul Moldovei fata de UE sa fie transformat in urmatorul fel: "Reglementarea transnistreana nu va fi viabila fara perspective de integrare europeana clare pentru Moldova, si fara includerea in Procesul de Stabilizare si Asociere". Moldova trebuie sa ceara ca reglementarea definitiva al conflictului sa coincida cu semnarea unui Acord de Stabilizare si Asociere, astfel creandu-se cel mai puternic impuls pozitiv pentru a facilita compromisul dintre Tiraspol si Chisinau.
Acest tip de argumentatie a fost folosit cu succes de catre Macedonia, Bosnia, Serbia/Muntenegru care au afirmat ca numai aderarea la UE si beneficiile unei asocieri politico-economice cu UE vor constrange partile aflate in conflict sa depaseasca disensiunile. Un alt exemplu in care integrarea europeana a lucrat in favoarea rezolvarii unor conflicte este Cipru. Aderarea Ciprului de Sud (grecesc) la UE a creat presiuni serioase din interiorul comunitatii turce in Ciprul de Nord pentru a accepta o solutionare definitiva a conflictului. Pespectivele europene ale Ciprului de Sud joaca un rol cheie in procesul de reunificare a insulei, pentru ca creaza tipul de impulsuri pozitive pentru partea secesionista care nu exista in cazul problemei transnistrene. Chiar daca Ciprul nu este unificat pana in acest moment, este foarte semnificativ faptul ca majoritatea populatiei a sustinut planul de unificare a insulei inainte de aderarea la UE, si numai conducerea politica a Ciprului de Nord s-a opus reunificarii. In orice caz perspectiva de aderare europeana pentru Cipru (de Sud) a transformat cardinal conditiile jocului privind reunificarea insulei.
UE a folosit conditionalitatea Procesului de Stabilizare si Asociere pentru stabilizarea situatiei in Balcani spunand ca daca partile aflate in conflict reusesc sa se inteleaga atunci ele primesc asistenta financiara, acces pe piata UE si perspectiva de aderare la UE. Acest model de conditionalitate creaza impulsurile pozitive ca statele Bosnia, Macedonia si Serbia-Muntenegru sa ramana (relativ) integre, pentru ca pretul separatismului ar fi izolarea totala, iar premiul reglementarii este perspectiva de aderare la UE in cadrul unui stat mai mare.
Moldova trebuie sa construiasca o linie de argumentatie la Bruxelles conform careia includerea in PSA ar crea premizele unei solutionari definitive a problemei transnistrene. Fara perspective europene pentru Moldova ar exista pericolul ca problema transnistreana sa reapara pe agenda si dupa reglementarea formala a conflictului. O solutie definitiva ar trebui sa fie construita nu doar pe presiunile externe asupra Transnistriei, ci si pe interesul economic si politic al populatiei de acolo si al agentilor economici sa faca parte din Moldova. La momentul actual Moldova nu este un stat atractiv pentru transnistreni, insa includerea Moldovei in PSA si accesul preferential pe piata UE ar favoriza in Transnistria tipul de procese interne care vor facilita reintegrarea Moldovei. UE ar juca in acest proces un rol cheie, pentru ca este singurul actor international capabil sa impulsioneze procesele din Moldova intr-o directie pozitiva si sa elaboreze o strategie cu adevarat multidimensionala pentru a sustine reintegrarea Moldovei.
Diviziunea functiilor in reglementarea transnistreana.
Tendintele pozitive in cazul conflictelor din Balcani se datoreaza eforturilor conjugate al organizatiilor internationale. Una din conditiile reusitei a fost si o divizare a muncii intre actorii implicati in solutionarea conflictelor. De aceasta experienta trebuie sa se tina cont si in cazul Moldovei. In modelul de garantii propus in acest studiu, garantilor le-ar reveni urmatoarele functii:
UE ar asigura:
(a) garantiile politice, care ar include si Procesul de Stabilizare si Asociere ca un impuls pozitiv pentru reintregirea Moldovei;
(b) conducerea politica si operationala a Misiunii Cooperative de Politie,
(c) participarea la misiunea de observatori militari;
(d) asistenta financiara pentru reconstructie si securizarea intregii frontiere de est a Moldovei reunificate;
(e) comert asimetric si perspective (politice) europene pentru Moldova, care ar "motiva" agentii economici din Transnistria sa isi doreasca o reunificare cu Moldova.
UE ar participa la stabilizarea periferiei sale conform intentiilor din politica pentru "noii vecini" si ar dezvolta un model de cooperare cu Rusia care ar adauga esenta parteneriatului strategic dintre Bruxelles si Moscova.
Rusia:
(a) ar co-garanta impreuna cu UE aspectele politice ale reintegrarii Moldovei;
(b) ar participa la misiunea de observatori militari pe care ar co-prezida-o impreuna cu UE;
(c) ar participa la operatiunea de politie, fiind reprezentata printr-un Director adjunct.
Printre efectele benefice pentru Rusia s-ar numara stabilizarea in regiune, si in special dezvoltarea unui model cooperativ Rusia-UE de rezolvare a unor crize. Toate summiturile UE-Rusia incepand cu octombrie 2000 mentioneaza importanta cooperarii in domeniul securitatii dintre Rusia si UE. Cazul transnistrean ar urma sa fie primul test al parteneriatului strategic Rusia-UE in domeniul securitatii.
Moldova:
(a) va beneficia de garantii credibile in rezolvarea conflictului transnistrean;
(b) isi pastreaza posibilitatea de a alege cursul strategic al politicii externe, fara a fi dependenta de un garant anume;
(c) va beneficia de doua modalitati de apropiere de UE. Prima este integrarea sectorala in politica de Justitie si Afaceri Interne a UE, si a doua este o noua linie de argumentatie pentru a fi acceptata in Procesul de Stabilizare si Asociere, care trebuie prezentat drept un factor ce va contribui la solutionarea problemei transnistrene;
(d) va beneficia de securizarea hotarului de est cu participarea UE ce va reduce din traficul de persoane, armament si droguri, coruptie, crima organizata si alte riscuri netraditionale de securitate;
(e) va beneficia fonduri de reconstructie pe care numai UE le poate mobiliza. In situatia in care UE nu ar fi unul din garanti, contributia financiara al UE ar fi cu mult mai redusa.
OSCE ar aplica experienta foarte pozitiva pe care o detine deja in Balcani. Aceasta tine de:
(a) sprijinul pentru edificarea institutiilor democratice,
(b) organizarea si monitorizarea alegerilor;
(c) armonizarea relatiilor interetnice, inclusiv prin instrumente legislative si programe de integrare;
(d) promovarea normelor democratice;
(e) reforma sistemului educational in Transnistria;
(f) elaborarea unor masuri de intarire a securitatii si increderii dintre partile implicate in conflict;
(g) expertiza legislativa.
SUA:
(a) ar fi co-garant al solutiei politice, conferind credibilitate acestor garantii;
(b) ar contribui cu asistenta financiara inclusiv prin intermediul institutiilor financiare;
(c) participarea la misiunea de observatori militari, si la Misiunea Cooperativa de Politie (in cazul in care va dori o implicare directa).
In concluzie, reglementarea transnistreana poate fi transformata din dezavantaj intr-o sansa pentru integrarea europeana a Moldovei. Folosind necesitatea solutionarii transnistrene, de care este interesata si UE, Moldova poate crea premisele pentru o integrare sectorala cu UE in domeniul de Justitie si Afaceri Interne, si includerea in Procesul de Stabilizare si Asociere. Acestea ar urma sa fie efectuate nu dupa reglementarea problemei transnistrene, ci ca parte indispensabila a procesului de reglementare transnistreana. Procesul de Stabilizare si Asociere a fost creat anume pentru state afectate de conflicte de la hotarul UE. PSA este destinat anume rezolvarii conflictelor ca in cazul Moldovei, si Chisinaul trebuie sa tina cont de aceasta in construirea discursului politic fata de Bruxelles. Conflictul transnistrean este un impediment pentru integrarea europeana a Moldovei, insa tot atat de adevarat este ca existenta acestui conflict este principalul argument ca Moldova sa faca parte din Procesul de Stabilizare si Asociere.
Republica Moldova are nevoie de o reglementare transnistreana durabila. Mecanismul actual de mediatori si garanti nu corespunde intru totul acestor exigente, si nici realitatilor regionale in contextul extinderii UE si NATO. Pentru a obtine o solutionare durabila a conflictului e nevoie ca formatul de reglementare a acestuia sa tina cont de largirea UE si NATO, si al interesului crescand din partea acestor institutii fata de problema transnistreana. Dupa cum a demonstrat participarea partiala a UE la solutionarea problemelor ce tin frontiera moldo-ucraineana si in exercitarea de presiuni asupra Transnistriei, o implicare mai consitenta din partea UE in reglementarea transnistreana va aduce beneficii Moldovei.
Dependenta excesiva a unei eventuale reglementari de vreunul dintre mediatori, vine in contradictie cu necesitatea de a asigura o solutie durabila a conflictului transnistrean. Cu alte cuvinte daca Moldova doreste ca Transnistria sa nu isi reactivizize tendintele separatiste dupa o eventuala reunificare, atunci trebuie sa existe o balanta a garantilor reglementarii transnistrene. Exista temeri ca mecanismul actual de garantii nu va putea asigura rezolvarea durabila al conflictului, ci suspendarea lui. Dupa o eventuala reunificare a Moldovei, intre Chisinau si Tiraspol vor exista suficiente probleme si tensiuni politice, economice, sociale sau culturale. Este necesara existenta unor forte externe care vor fi capabile sa aplice suficiente presiuni asupra Transnistriei ca aceasta sa nu recurga la argumentul "separatist" atunci cand ii va conveni. Pana la momentul actual nici Federatia Rusa, nici OSCE sau Ucraina nu au putut demonstra ca detin parghiile sau vointa politica de a presa cu succes Transnistria. In schimb acest tip de instrumente pot fi aplicate de catre UE, inclusiv in cooperare cu SUA, OSCE, Ucraina si Rusia.
Un model de reglementare al conflictului transnistrean in care Rusia ar juca un rol dominant, chiar quasi-monopolist, nu ar asigura o solutie durabila fara necesitatea implicarii constante a actorilor din exterior in afacerile interne ale noului stat. In fond nici la Chisinau, nici la Bruxelles, nu se doreste ca Republica Moldova reunificata sa devina un nou protectorat in Europa, cu diferenta ca ar fi un protectorat al Rusiei si Ucrainei, fara perspective de integrare europeana. Totodata, situatia cand Rusia ar fi principalul garant in reglementarea transnistreana ar ignora o serie de factori politico-economici care sunt indispensabili stabilizarii reale a Moldovei. Democratizarea, demilitarizarea si decriminalizarea Transnistriei nu pot fi atinse prin garantii ruso-ucrainene.
In plus, actualii mediatori nu pot veni cu un program economic de reconstructie al Moldovei, si nici garantiile politice nu sunt sificient de credibile in conditiile in care nici Ucraina, nici OSCE nu ar putea contrabalansa un eventual sprijin al Federatiei Ruse fata de tendintele centrifuge in Moldova. UE este singurul actor european care poate activiza intreg spectrul de instrumente necesare pentru reglementarea transnistreana - economice, politice si de securitate. Rusia, Ucraina si OSCE nu poseda aceste capabilitati, si nici un interes clar de a le aplica.
In cadrul politicii pentru "Europa largita" UE se declara gata de a fi mai activa in solutionarea crizelor de la periferia sa, inclusiv in Transnistria. Implicarea UE in reglementarea transnistreana va favoriza procesul de reglementare transnistreana, dar si eforturile de integrare europeana a Moldovei. O implicare mai activa a UE in reglementarea transnistreana ar aduce Moldovei urmatoarele beneficii:
UE este singurul actor ce detine intregul spectru de capabilitati economice, politice si de securitate pentru a sustine o reglementare pe termen lung al conflictului transnistrean;
prezenta UE in mecanismele de reglementare transnistreana (inclusiv in procesul de negocieri) ar asigura exigente politice mai mari fata de mediatori, si ar limita capacitatea lor de a declara unele lucruri, dar sa actioneze intr-o o maniera diferita. Astfel, Moldova poate promova ideea conform careia reglementarea transnistreana este unul din testele care demonstreaza faptul ca Rusia si Ucraina intr-adevar sunt gata sa isi construiasca parteneriatul strategic cu UE pe o comunitate de valori si principii de conduita internationala comune. Faptul ca UE va fi prezenta in procesul de reglementare transnistreana va limita politica actuala a Rusiei sau Ucrainei care la Bruxelles sau Strasbourg declara una, iar la Chisinau si Tiraspol actioneaza diferit;
participarea directa a UE la securizarea hotarului de est a tarii, va fi un pas in directia integrarii europene a Moldovei, prin faptul ca ar fi o actiune concreta de integrare sectorala in politicile UE. Prin invitarea UE la monitorizarea hotarului de est, Moldova ar putea lansa ideea integrarii sale treptate in politicile de Justitie si Afaceri Interne UE (Pilonul III), cu atat mai mult ca insasi ideea de integrare sectorala a statelor vecine UE a fost lansata de Comisia Europeana prin propunerile sale pentru Europa largita, si sprijinite de Consiliul UE;
UE detine capabilitatile civile necesare pentru asigurarea securitatii in regiuni afectate de conflicte. In Transnistria riscurile non-militare la adresa securitatii sunt mult mai actuale decat cele militare. UE este singurul actor credibil ce este direct interesat sa lupte cu crima organizata, traficul de persoane, arme si droguri, contrabanda in Transnistria si proasta gestionare a frontierei de est.
O implicare a UE in procesul de reglementare trasnistreana se poate face prin urmatorii pasi:
obtinerea crearii unor posturi vamale mixte moldo-ucrainene cu participare a UE pe segmentul transnistrean al frontierei;
contributia UE la lucrarile Comisiei Constitutionale trebuie incurajata. UE trebuie sa participe nu doar prin expertiza juridica realizata de expertii UE, ci prin implicare si mediere politica in lucrarile acestei comisii. UE detine parghiile politice si economico-financiare de a influenta atat lideri transnistreni cat si mediatorii. Rolul de mediator al UE la lucrarile Comisiei va ajuta Moldova sa isi promoveze mai bine propria viziune a solutionarii conflictului transnistrean;
invitarea reprezentantilor UE la toate sedintele sau rundele de negocieri dintre Moldova si Transnistria, fie ca este vorba de Comisia constitutionala, Comisia unificata de control (CUC) sau formatul pentalateral de negocieri. Motivul ar fi ca UE va avea in 3-4 ani mai multe interese de securitate in regiune decat oricare alt actor international. O astfel de prezenta din partea UE pot fi transformate si in garantii implicite in procesul de solutionare al conflictului. Moldova are nevoie de astfel de garantii.
Implicarea UE in mecanismul de negocieri va trebui sa fie proiectata in special asupra mecanismelor de garantii in conflict. Ultimul capitol din acest studiu prezinta in detalii un model de garantii care ar consta dintr-o misiune de observatori militari (eventual inarmati usor) si o forta de politie condusa de UE. Un astfel de model va permite nu doar o solutionare durabila al conflictului, limitand pericolul regenerarii tendintelor separatiste in cativa ani, ci va aduce si alte beneficii Moldovei, printre care mai multe sanse de acceptare in Procesul de Stabilizare si Asociere si integrare sectorala in Politicile UE ce tin de Afaceri Interne si Justitie. In plus UE este singurul actor capabil sa dezvolte o intreaga strategie de garantii in problema transnistreana, pentru ca o astfel de strategie trebuie sa cuprinda nu doar elemente politice si de securitate, dar si economice. OSCE, Rusia si Ucraina nu pot activiza intregul set de masuri necesare reintegrarii Moldovei.
Chiar daca din perspectiva Rusiei si Ucrainei o implicare a UE in reglementarea transnistreana ar putea trezi critici din partea unor actori politici, la nivel oficial Moscova si Kievul au pregatit demult baza politica pentru implicarea UE in reglementarea transnistreana. Fara a face referiri directe la Transnistria, Rusia si Ucraina au facut suficiente declaratii politice privind cooperarea in domeniul securitatii si al gestionarii conflictelor din Europa. Toate aceste declaratii, lansate practic la toate summiturile UE-Rusia si UE-Ucraina din ultimii ani, pot fi invocate drept o baza politica pentru o cooperare concreta, nu declarativa dintre Bruxelles cu Moscova si Kiev. In plus Ucraina s-a asociat unilateral la Politica Externa si de Securitate Comuna al UE in septembrie 2001, si acest lucru trebuie subliniat atunci cand politica Ucrainei fata de Transnistria nu corespunde intru totul politicii europene.
Cooperarea dintre UE si Rusia in reglementarea transnistreana trebuie prezentata drept un impuls care ar dezvolta un cod de cooperare in domeniul securitatii dintre acesti actori. Astfel s-ar realiza dorinta mai veche a Rusiei de a crea institutii comune cu UE responsabile de probleme de securitate in Europa. In plus o cooperare in problema transnistreana dintre UE si Rusia poate mari increderea reciproca intre parti si ar contribui la cristalizarea unor mecanisme de cooperare in sfera securitatii, de care pana acum s-a vorbit doar, si pe care si Rusia si le doreste. Cazul Transnistriei trebuie sa devina o realizare in practica a intentiilor de cooperare in sfera securitatii dintre UE si Rusia. Moldova are tot interesul ca reglementarea transnistreana sa devina una din sferele de cooperare mai intensificata dintre Rusia si UE, fapt care ar putea contribui la o reunificare durabila a Moldovei.
Pe viitor, Moldova trebuie sa construiasca o linie de argumentatie la Bruxelles conform careia incluedrea in PSA ar crea premizele unei solutionari definitive in problema transnistreana. Fara perspective europene pentru Moldova ar exista pericolul ca problema transnistreana sa reapara pe agenda si dupa reglementarea formala a conflictului. O solutie definitiva ar trebui sa fie construita nu doar pe presiunile externe asupra Transnistriei, ci si pe interesul economic si politic al populatiei si al agentilor economici din stanga Nistrului sa faca parte din Moldova. La momentul actual Moldova nu este un stat atractiv pentru transnistreni, insa includerea Moldovei in PSA si accesul preferential pe piata UE ar favoriza in Transnistria tipul de procese interne care vor facilita reintegrarea Moldovei. UE ar juca in acest proces un rol cheie, pentru ca este singurul actor international capabil sa impulsioneze procesele din Moldova intr-o directie pozitiva si sa elaboreze o strategie cu adevarat multidimensionala pentru a sustine reintegrarea Moldovei.
Solutionarea conflictului transnistrean cu participarea UE poate crea premisele pentru o integrare sectorala a Moldovei in anumite aspecte ale politicilor de Justitie si Afaceri Interne UE, si includerea in Procesul de Stabilizare si Asociere. Acestea ar urma sa fie efectuate nu dupa reglementarea problemei transnistrene, ci ca parte indispensabila a procesului de reglementare transnistreana. Procesul de Stabilizare si Asociere a fost creat anume pentru state afectate de conflicte de la hotarul UE. Conflictul transnistrean este un impediment pentru integrarea europeana a Moldovei, insa tot atat de adevarat este ca existenta acestui conflict este principalul argument ca Moldova sa faca parte din Procesul de Stabilizare si Asociere.
Bibliografie:
Buscher, Klemens, 1999: "The Missions to the Republic of Moldova and the Ukraine: A Double-Entry Balance Sheet", in: The OSCE Yearbook 1999, pp. 195-210.
CPSI 2003: "Sécurité Internationale: Défis et persectives", Le Centre de politique de sécurité internationale du Département Fédérale des Affaires Etrangères de la Suisse, Berne, 2003.
Coppieters, Bruno and Michael Emerson, 2002: "Conflict Resolution for Moldova and Transniestria through Federalization?, CEPS Policy Brief No.25, August 2002, Accessed on 23 January 2003; https://www.ceps.be
Council of the European Union, 12 June 2003: "Wider Europe - New Neighbourhood - draft Council Conclusions", 10447/03, LIMITE, NIS 78, COEST 47, PESC 342, MED 27, from COREPER to COUNCIL, 11 June 2003.
Declaration by the EU High Representative, 19.02.2003: "Dr. Javier Solana, EU High Representative for the CFSP, confirms the European Union's full commitment to see a rapid and peaceful outcome in Transnistria, following his meeting with Moldovan Foreign Minister Nicolae Dudau", Brussels, 19 February 2003, S0026/03.
Emerson, Michael, 2002: "The Wider Europe as the European Union's Friendly Doctrine", CEPS Policy Brief No.27, October 2002. Accessed on 23 January 2003, https://www.ceps.be
EU approach on Moldova, Policy Paper, the European Commission, 2002.
The European Commission, 11 March 2003: Wider Europe Neighbourhood: proposed new framework for relations with the EU's Eastern and Southern neighbours"; https://eurojournal.org/more.php?id=43_0_1_6_M7
EU Council Common Position 2003/139/CFSP of 27 February 2003 concerning restrictive measures against the leadership of the Transnistrian region of the Moldovan Republic, in: Official Journal of the European Union, 28.02.2003, L.53/60.
EU Declaration, 4.12.02: Declaration by the Presidency on Behalf of the European Union Regarding the Transniestria Conflict in Moldova, Brussels, 4 December 2002, 15272/02 (Presse 387), P 181/02.
EU Declaration, 9.01.03: Declaration by the Presidency on Behalf of the European Union Regarding the Transdnistrian Conflict in Moldova, Brussels, 29 January 2003, 5841/03 (Presse 21), P 12/03.
EU-Moldova Cooperation Council, Fifth Meeting of the Co-operation Council between the European Union and Moldova, Brussels, 18 March 2003, 7432/03 (Presse 80).
EU-Moldova Parliamentary Cooperation Committee, 11 June 2003, Sixth Meeting, Chisinau.
EU Presidency Work Plan on the implementation of the Common Strategy of the European Union on Ukraine, Brussels, 15 July 2002, The Council of the European Union, 10984/02, NIS 95, COEST 28, PESC 293.
EU-Russia Joint Statement, 3.10.2001; Press Release of the Belgium Presidency, Brussels.
EU-Russia Joint Statement, 29.05.2002; Russia - EU summit in Moscow.
EU-Ukraine Joint Statement, 5.07.2002: European Union - Ukraine Summit, Copenhagen.
Kubicek, Paul (1999). The End of Line for the Commonwealth of Independent States, in Problems of Post-Communism, vol. 46, no.2, March/April 1999, pp. 15-24. ©1999 Sharpe Inc.
Lynch, Dov, 2001: "Managing Separatist States: A Eurasian Case Sudy" Occasional paper 32, Institute for Security Studies - western European Union, Paris, November 2001.
Lynch, Dov, 2003: "Russia faces Europe", Chaillot Papers No. 60, May 2003, Institute for Security Studies, European Union.
https://www.iss-eu.org
MacFarlane, Neil S. and Oliver Thränert (1996). Balancing hegemony: The OSCE in the CIS. ©Centre for International Relations.
MAE al Federatiei Ruse: "O podpisanii Prezidentom Rossii V.V. Putinym Rasporiajenia "O napravlenii sotrudnikov organov vnutrennih del Rosiiskoi Federatii v sostav politeiskoi missii Evropeiskogo soiuza v Bosnii", Ministerstvo Inostrannyh Del, 2003/07/05-6. https://www.mid.ru
Nantoi, Oazu, 2002: Countdown Race, Institute for Public Policy.
https://www.ipp.md
Nothdurfter, Josef, 2003: "Smuggling and weapons trafficking in Southeast Europe: the EUPM experience", in: Crushing Crime in Southeast Europe: a Struggle of Dometsic, Regional and European Dimensions, 6th Workshop of the Study Group "Regional Stability in Southeast Europe , Partnership for Peace Consortium of Defense Academies and Security Studies Institutes, Vienna, May 2003.
Nowak, Agnieszka, 2003: "L'Union en action: la mission de police en Bosnie", Publications Occasionelles 42, Janvier 2003, l'Institut d'Etudes de Sécurité de l'Union Européenne, Paris.
OSCE Istanbul summit delaration, 19 November 1999.
OSCE Statement by the Ministerial Council, 7 December 2002, 2nd Day of the Tenth Meeting, Porto; MC(10).JOUR/2
Popescu, Nicu, 2003a : "Transnistria: a new conflict for the new Europe", in: Russia and Eurasia Review Vol.2, Issue 6, 18 March 2003; The Jamestown Foundation, The Hurford Center for Eurasia Studies, Washington D.C.
Presedintia Republicii Moldova, 17.04.2003, Comunicat privind intrevederea dintre Presedintele Republicii Moldova si Inaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Politica externa si de securitate comuna.
Serviciul de presa al MAE, 19.02.2003: "Primele rezultate ale vizitei ministrului moldovean de externe la Bruxelles". Accesat pe https://www.pressbox.md
Socor, Vladimir, 2003: "The OSCE and Federalization Failing in Moldova", IASPS Policy Briefings: Geostrategic Perspectives on Eurasia, No.13, 27 January 2003, Institute for Advanced Strategic and Political Studies.
Tripodi, Paolo, 2002: "Operation Alba: A Necessary and Successful Preventive Deployment", in International Peacekeeping, Vol.9, Winter, pp. 89-104.
Vahl, Marius, 2001: "Borderland Europe (11): Transforming Transnistria?", Centre for European Policy Studies Commentary. Accessed on 25 January 2003.
www.ceps.be/commentary/1001/mv251001.php
Whyte, Nicholas, 2002: "L'Heure de l'Europe - enfin arrivée?", in: Readings in European Security Vol.1, Centre for European Policy Studies, Brussels; International Institute for Security Studies, London.
Stiri:
Basa Press, 01.02.03: "Interview with William Hill, Head of the OSCE Mission to Moldova".
EIS (European Information System), European report, 20.03.03: "EU/Moldova: Mixed-response to "Wider Europe" Initiative.
Europa Libera, Ora Moldovei, 04.07.2003, Interviu cu Dov Lynch. Textul relatarii distribuit prin reteaua "Eurostiri".
Infotag News Agency, 28.02.2003: "In cadrul negocierilor pentru solutionarea diferendului transnistrean, a fost pus de acord mecanismul de elaborare a noii constitutii a Moldovei".
Infotag News Agency, 11.03.03: 'La Bruxelles se desfasoara negocieri in problema securizarii frontierei moldo-ucrainene".
Infotag News Agency, 19.03.03: 'Pentru Solutionarea Problemei Transnistrene este nevoie de ameliorarea situatiei economice in Moldova'.
Nezavisimaya Gazeta, 8.04.03: "Voenno - garantijnaja operacija v Moldavii".
RFE/RL 05.02.2003; "EU: Brussels Ponders New Institutions In Cooperation with Russia", Ahto Lobjakas, Radio Free Europe/Radio Liberty. Accessed on 6.02.2003
https://www.rferl.org/nca/features/2003/02/05022003171732.asp
Interviuri:
Interviu B - interviu cu un fost oficial UE, Bruxelles, aprilie 2003.
Interviu C - discutie la Centrul de Studii al Politicilor Europene (CEPS), Bruxelles, aprilie 2003.
Interviu E - interviu cu un Membru al Parlamentului European, Bruxelles, aprilie 2003.
Interviu F - discutie cu un expert, Vrije Universiteit Brussel, Bruxelles, aprilie 2003.
Interviu G - discutie cu persoana implicata in procesul de elaborare al deciziilor in Consiliul UE, Dubrovnik, mai 2003.
Interviu H - discutie cu un oficial din Ministerul Apararii, Berlin, iunie 2003.
Pagini web:
EU Police Mission in Bosnia - www.eupm.org
Eurojournal.org - www.eurojournal.org
European Union - www.europa.eu.int
COPS - Comitetul Politic si de Securitate al Uniunii Europene
CSCE - Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa
CSI - Comunitatea Statelor Independente
CUC - Comisia Unificata de Control
EUPM - Misiunea de Politie a UE in Bosnia
GOTR - Grupul Operativ de Trupe Ruse
ISS (UE) - Institutul de Studii de Securitate al Uniunii Europene
JAI - Justitie si Afaceri Interne
MAI - Ministerul Afacerilor Interne
NATO - Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord
ONU - Organizatia Natiunilor Unite
OTSC - Organizatia Tratatului pentru Securitate Colectiva
PESA - Politica Europeana de Securitate si Aparare
PESC - Politica Externa si de Securitate Comuna al Uniunii Europene
PSA - Procesul de Stabilizare si Asociere
PSESE - Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-est
RM - Republica Moldova
RMN - Republica Moldoveneasca Nistreana
RTF - Grupul Regional de Lucru
SVR - Serviciul de Informatii Externe al Federatiei Ruse
SUA - Statele Unite ale Americii
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
| Documente similare: |
Cauta document |