Consiliul european de la copenhaga si perspectiva aderarii romaniei la uniunea europeana la 1 ianuarie 2007

CONSILIUL EUROPEAN DE LA COPENHAGA SI PERSPECTIVA ADERARII ROMANIEI LA UNIUNEA EUROPEANA LA 1 IANUARIE 2007

Consiliul European de la Copenhaga a avut loc in zilele de 12-13 decembrie 2002 si a marcat un moment crucial in procesul istoric de unificare a continentului european prin invitarea in randurile uniunii Europene a opt state din Europa Centrala si de Est (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Estonia, Letonia si Lituania) si a doua tari mediteraneene (Malta si Cipru). Cei zece noi membri au semnat deja tratatul de preaderare la Atena, sub presedintia greaca a Uniunii Europene, la data de 16 aprilie 2003. Dupa aceasta a urmat procesul de ratificare a acordurilor respective, iar la 1 mai 2004 cele zece tari au devenit membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene.

Summit-ul de la Copenhaga a ridicat si o serie de probleme in sensul ca tarile candidate, odata ce s-au vazut pe un drum sigur si ireversibil in directia aderarii la Uniunea Europeana, au revendicat o serie de cerinte care au creat discutii vehemente in randul liderilor tarilor care au luat parte la negocieri. Astfel, Polonia, Cehia, Ungaria si Malta au solicitat fonduri suplimentare care sa le faciliteze finalizarea procesului de aderare la Uniunea Europeana, iar Cipru s-a confruntat cu o tentativa esuata privind incheierea unui acord intre partea greaca si cea turca. Uniunea Europeana si-a exprimat insa intentia de a accepta in cadrul organizatiei si partea greaca. Referitor la Turcia, Consiliul European a decis ca data de incepere a negocierilor cu aceasta tara sa fie stabilita in 2004 cand va avea loc o evaluare a modului in care guvernul turc respecta criteriile democratice de aderare. Din randul celor zece candidate cea mai favorizata a fost Polonia, care in urma unor negocieri inversunate a reusit sa obtina redirectionarea unui miliard de euro din fondurile structurale sub forma ajutoarelor directe care urmeaza sa fie platite fermierilor incepand cu 2005 si 108 milioane de euro pentru securizarea frontierelor. Celelalte viitoare state membre au obtinut, fiecare in parte, derogari importante de la normele comunitare, diverse compensatii financiare si fonduri suplimentare. Per total, costul extinderii in perioada 2004-2006 s-a ridicat la 40,8 miliarde de euro, dintre care Polonia a primit aproape jumatate.

Cea mai mare parte a negocierilor de la Copenhaga a fost purtata pe tema subventiilor pentru agricultura, iar presedintiei daneze i-au fost aduse critici pentru usurinta cu care a facut concesii financiare, desi a fost destul de intransigenta in ceea ce priveste controversata acceptare la negocieri a Poloniei.

Concluziile Consiliului de la Copenhaga au marcat un moment istoric in care liderii statelor membre ale Uniunii Europene au reafirmat ca tara noastra va deveni membru cu drepturi depline in 2007, odata cu Bulgaria, ceea ce demonstreaza inclusivitatea, continuitatea si ireversibilitatea procesului de extindere cu 12 state candidate. Insa nu toate tarile membre ale blocului european au acceptat anul 2007 ca data de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniune, principalii oponenti fiind Olanda si Danemarca. Argumentele pe care cele doua tari le-au formulat impotriva acceptarii Romaniei si Bulgariei ca viitoare state membre ale spatiului comunitar, au avut in vedere problemele nerezolvate de autoritatile de la Bucuresti si de la Sofia.

O realizare importanta a summit-ului desfasurat in capitala daneza a fost aceea ca negocierile de aderare ale tarii noastre cu Uniunea Europeana se vor derula "pe aceeasi baza si pe aceleasi principii" ca si pana acum, fara a se pune problema redeschiderii negocierilor unor anumite capitole de catre statele care urmau sa adere la Uniune in 2004.

Pentru a recupera decalajul fata de cele zece state care vor intra in Uniunea Europeana, Romania, cat si Bulgaria, vor beneficia de o crestere a ajutorului structural de preaderare in 2004 cu 20%, adica 1,23 miliarde de euro. Tara noastra va primi din partea Uniunii Europene 860 de milioane de euro in 2004, 931 de milioane de euro in 2005 si un miliard de euro in 2006. la acest ajutor financiar se mai adauga si asistenta pe care Romania o obtine prin cele 16 programe comunitare la care participa. Astfel, sprijinul financiar total pe care Romania il va primi pana in anul 2006 din partea Uniunii Europene este estimat la 2,8 miliarde de euro. Insa pentru ca tara noastra sa beneficieze de acesti bani este necesara indeplinirea unor prioritati considerate de blocul european a fi justitia, afacerile interne, agricultura, dezvoltarea rurala, infrastructura de transport si de mediu, cadrul institutional. Sprijinul financiar destinat modernizarii infrastructurii transporturilor, protejarii mediului, impulsionarii agriculturii si implementarii reformelor pentru dezvoltarea unei piete libere va creste cu 1,33 miliarde de euro in 2005 si 1,4 miliarde de euro in 2006. Pana in anul 2007, Romania va mai beneficia, impreuna cu Bulgaria, si de statutul de observator in Parlamentul European, care va fi ales in 2004.

Bulgaria va primi, in aceeasi perioada, din partea Uniunii Europene, 368, 399 si, respectiv, 430 de milioane de euro. Comparand situatia celor doua tari, se poate observa ca Bulgaria a depasit Romania atat din perspectiva PIB-ului pe cap de locuitor, cat si in ceea ce priveste armonizarea legislatiei interne cu normele comunitare. In concluziile summit-ului european de la Copenhaga, liderii tarilor membre ale Uniunii Europene au atras atentia asupra faptului ca admiterea in 2007 a Bulgariei si Romaniei nu va fi automata, ci va depinde de progresele obtinute de fiecare in adoptarea acquis-ului comunitar. De asemenea, se mai mentioneaza ca cele doua tari vor fi acceptate de Uniune impreuna doar in conditiile in care progresele lor vor fi considerabile, in caz contrar nerealizarile uneia dintre ele nu vor intarzia data intrarii in Uniune a celeilalte.

Liderii europeni au mai aprobat si propunerile Comisiei Europene privind fixarea unei noi foi de parcurs a tratativelor de aderare pentru Romania si Bulgaria, mai detaliata si mai exacta care numeste toate prioritatile pe termen scurt si mediu prin prisma criteriilor politice si economice, cat si pe fiecare capitol de acquis comunitar. Prioritatile tarii noastre pe termen scurt sunt agricultura, dar si securizarea frontierelor pentru care Romania a solicitat din partea Uniunii Europene aproximativ 330 de milioane de euro. In foaia de parcurs, Comisia Europeana a cerut ca fondurile care au fost puse la dispozitia tarii noastre sa fie folosite intr-un mod flexibil, cu prioritate in acele domenii care intampina dificultati, cum ar fi justitia si afacerile interne.

Chiar daca Romania a reusit sa obtina in urma negocierilor de la Copenhaga cele mai mari fonduri comunitare din istoria Uniunii Europene, in practica este necesara o buna distribuire a acestora pentru ca drumul pe care tara noastra il parcurge catre Uniunea Europeana sa nu mai fie presarat cu atatea obstacole create de slaba functionare a administratiei publice, de incompetenta sistemului juridic romanesc, de incetinirea procesului de privatizare si mai ales de coruptie care ramane un factor negativ important. Intrarea in Uniunea Europeana este un obiectiv prioritar pe care tara noastra l-a urmarit asiduu in ultimii zece ani, insa au fost realizate prea putine progrese in adoptarea celor 80.000 de pagini de legislatie europeana, principala piedica in acest sens constituind-o indeplinirea criteriilor economice.

Toate eforturile pe care Romania le va depune pentru a intra in randul tarilor europene la orizontul anului 2007 nu vor fi zadarnice intrucat ele vor fi incununate de o serie de realizari de care se vor bucura cetatenii romani atat persoane fizice, cat si juridice. Astfel, dupa integrare vor exista efecte pozitive pentru consumatori, care vor beneficia de produse mai bune la preturi mai scazute, in conditiile in care pretul produselor straine nu va mai fi majorat prin adaugarea taxelor vamale. Se va pune accent pe subventiile strategice si vor fi eliminate acele subventii acordate de statul roman unor intreprinderi neperformante. In agricultura, vor primi subventii doar fermierii care vor cultiva suprafete mari, fiind astfel dezavantajati micii agricultori, carora nu le ramane decat sa se asocieze.

In ce priveste fiscalitatea, vor creste anumite tipuri de impozite care au ca scop asigurarea unor castiguri rezonabile salariatilor din domeniul bugetar si unor categorii sociale defavorizate. Legislatia va fi simplificata, iar birocratia va scadea, un accent deosebit punandu-se pe utilizarea sistemelor informatice. Vor fi eliminate posibilitatile de manifestare ale coruptiei care, in prezent, constituie o piedica in calea admiterii Romaniei in Uniunea Europeana.

Nivelul de trai va cunoaste o usoara crestere, insa nu imediat, ci dupa 8-10 ani de la intrarea in Uniunea Europeana, mai exact dupa anul 2015 cand romanul de rand ar putea castiga in jur de 500 de euro lunar.

In ce priveste mediul inconjurator, vor fi luate masuri drastice pentru protectia acestuia. Astfel, uzinele vor fi dotate cu filtre speciale pentru evitarea poluarii aerului, vor fi interzise automobilele poluante, iar in cazul nerespectarii acestor directive se vor aplica amenzi descurajante.

Admiterea Romaniei in anul 2007 in Uniunea Europeana ne va facilita accesul in randul unor state europene performante, ceea ce implica pentru tara noastra o serie de beneficii, dar si asumarea unor responsabilitati pentru a ne merita pe deplin locul in cadrul unei Europe unite.

Summit-ul de la Copenhaga a marcat un moment important prin extinderea familiei europene la 25 de state membre, populatia Uniunii totalizand 450 de milioane de locuitori si devenind in felul acesta cea mai mare piata din lume. Intrucat majoritatea noilor membri provin din fostul lagar comunist, conflictul dintre estul si vestul european marcheaza o etapa incheiata definitiv in istoria batranului continent, devenit acum leagan al culturii si civilizatiei europene. Chiar daca negocierile au intampinat si o serie de dificultati datorita diferentelor existente intre nivelele de dezvoltare si bogatie ale vechilor si noilor membri, acestea au putut fi depasite tocmai din dorinta asigurarii unei depline armonii pe tot cuprinsul spatiului european. Potentialul slab de dezvoltare al tarii noastre a fost, de altfel, si principala cauza pentru care Romania nu a fost acceptata in primul val de aderare, ea fiind inca departe de standardele inalte ale Comunitatii. Pentru a recupera ramanerea in urma chiar si fata de tarile acceptate sa faca parte din blocul european la Copenhaga, Romania a primit un sprijin financiar substantial din partea Uniunii Europene, sperandu-se ca o buna alocare a acestuia se va solda cu indeplinirea criteriilor politice si economice de aderare.

Concluzionand, se poate afirma ca pentru Romania summit-ul de la Copenhaga a fost un succes in conditiile in care tara noastra a obtinut tot ce si-a propus pentru aceasta reuniune. Sau, dupa cum remarca presedintele Ion Iliescu, "Romania a obtinut la Copenhaga tot ceea ce putea obtine in conditiile date".