Cadrul legal privind investitiile straine in romania

CADRUL LEGAL PRIVIND INVESTITIILE STRAINE IN ROMANIA

Principalul factor care a stopat de-a lungul ultimilor 10 ani ai perioadei comuniste influxul de capital investitional strain in economia nationala l-a reprezentat incompatibilitatea de fond intre substanta economica a acestor investitii si specificul mediului economic in care ele trebuiau sa functioneze.

Dupa decembrie 1989, prin prevederile Decretului-lege nr. 96/1990 s-a realizat inlaturarea principalelor disfunctionalitati care afectau functionarea investitiilor straine (sub forma societatilor mixte). Ulterior, odata cu adoptarea Legii nr. 15/1990 privind transformarea unitatilor economice de stat in regii autonome si societati comerciale, a Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, a Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, cadrul legislativ al functionarii investitiilor straine in Romania s-a modificat radical.

Adoptarea de catre Parlament a Legii nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine in Romania a reprezentat incheierea unei prime faze, esentiale, de constituire a unui pachet de reglementari specifice, care sa faciliteze si incurajeze patrunderea capitalului investitional strain in Romania.

Pasul urmator in plan legislativ l-a reprezentat adoptarea unei noi reglementari - Legea nr. 58/1991 (Legea privatizarii) - care sa permita accesul capitalului (strain si national) privat in sectorul de stat reprezentat prin societatile comerciale si regiile autonome si asigurarea conditiilor de transparenta si concurenta perfecta a criteriilor de evaluare si achizitionare corecta, precum si stabilirea institutiilor responsabile cu transferarea catre sectorul privat a acestor societati.

Organizarea legislativa si institutionala a procesului de privatizare a fost intentionata a conduce in acest fel nu numai la activizarea resurselor existente si neutilizate sau a celor utilizate ineficient, nu numai la mobilizarea si investirea libera a fondurilor populatiei, dar si la posibilitatea efectiva (nu numai legislativa) ca investitiile straine sa poata fi realizate atat sub forma societatilor comerciale, cat si intr-o multitudine de alte forme ale investitiilor de portofoliu (fonduri mutuale, fonduri de plasament, negocierea actiunilor, obligatiunilor si altor hartii de valoare etc.).

In acest fel, adoptarea legii investitiilor straine si, ulterior, a legii privatizarii, a reprezentat constituirea cadrului juridic de baza ce reglementeaza regimul capitalului investitional strain in Romania. Prin aceasta. Romania a inlaturat in mare handicapul legislativ fata de celelalte tari est-europene si s-a aliniat reglementarilor prevalente de pe piata investitiilor internationale.

In luna aprilie 1997, Guvernul Romaniei a inaintat Parlamentului un nou proiect de lege menit sa imbunatateasca regimul investitiilor straine in Romania. Proiectul de lege stabileste conditiile pentru investitiile directe de capital strain, regimul investitiilor straine prin cumpararea actiunilor gestionate de FPS, a investitiilor de portofoliu, precum si modalitatile de atragere, promovare si inregistrare a investitiilor straine.

Conform proiectului de lege, investitorii straini au urmatoarele drepturi: sa participe la conducerea si gestionarea investitiei, potrivit contractelor si statutelor societatilor comerciale in cauza, sa instraineze drepturile si obligatiile lor contractuale catre alti investitori, romani sau straini, prin acte de cesiune incheiate pe teritoriul Romaniei; sa transfere integral in tara in care au domiciliul sau, dupa caz, sediul, dividendele sau profiturile nete cuvenite, precum si sumele rezultate din vanzarea titlurilor de valoare detinute legal; sa transfere in strainatate sumele incasate din dreptul de autor; cotele ce li se cuvin pentru asistenta de specialitate, expertize si alte servicii, potrivit contractelor incheiate. De asemenea, investitorii straini au dreptul sa transfere integral in tara in care au domiciliul, sau, dupa caz, sediul sumele obtinute din vanzarea actiunilor si partilor sociale detinute in urma efectuarii de investitii, precum si pe cele rezultate din lichidarea acestor investitii; sa transfere in strainatate valuta in care s-a efectuat investitia initiala, sumele obtinute cu titlu de despagubire; sa transfere in strainatate salariile sau alte castiguri cuvenite cetatenilor straini care au, potrivit legislatiei romane, calitatea de salariati in cadrul investitiei straine in Romania, in baza cererii exprese a acestora.