Tipuri de radacini - limba araba

TIPURI DE RADACINI - LIMBA ARABA

Radacinile sunt clasate dupa numarul si calitatea conoanelor care intra in componenta lor. Majoritatea radacinilor sunt triconsonantice. Un numar mai mic de radacini sunt cvadriconsonantice si un numar limitat de radacini sunt biconsonantice sau au mai mult de patru consoane radicale.

1. Radacinile triconsonantice

Autorii arabi numesc acest tip de radacini tulatiyy al- ur f "din/cu trei consoane". Pentru traducerea acestui termen autorii europeni au utilizat termenul de triliter. Intrucat se pare ca termenul de triconsonantic reda mai exact ceea ce autorii arabi au avut in vedere prin tulatiyy al- ur f, il vom prefera.

In cadrul consoanelor gramaticii arabi au distins sunetele waw si ya' pe care le-au numit ur f al-'illa "consoane slabe". Prin opozitie cu acestea, autorii europeni denumesc celelalte consoane "consoane tari".

Radacinile triconsonantice au in componenta lor trei consoane din care una si, mai rar, doua pot fi consoane slabe.

Radacinile din componenta carora fac parte trei consoane tari, fara nici o anomalie, au fost numite radacini regulate (sal m). Acestea au fost puse in opozitie cu radacinile neregulate ( ayr sal m). In cadrul radacinilor neregulate au fost distinse:

a) Radacinile dublate (mu a'af), la care R2 si R3 sunt identice si in multe cazuri apar sub forma unei consoane geminate.

b) Radacini care au ca una din radicale consoana hamza (mahm z). Aceasta consoana nu a fost inclusa in categoria consoanelor slabe, dar nici nu este pusa de acelasi plan cu consoanele "tari".

c) Radacinile care au printre consoanele radicale una sau doua consoane slabe. Acestea pot fi:

Cu prima consoana radicala slaba, numit mital "asimilate" (cu cele doua sanatoase), "asemanatoare" (cu cele sanatoase)

Cu cea de-a treia radicala slaba, numit naq "defective"

Cu cea de-a doua consoana radicala slaba, numit 'a waf "concave", "goale la mijloc"

Cu doua radicale slabe: -laf f maqr n

-laf f mafr q

d) Radacinile cu mai multe anomalii:

Cu R1 hamza si R2 si R3 identice

Cu R1 consoana slaba si cu R2 si R3 identice

Cu hamza si cu o consoana slaba ca radicale

Cu hamza si cu doua consoane slabe ca radicale

1.1. Radacinile regulate

Radacinile regulate sunt acele radacini din a caror structura fac parte numai consoane asa-numite tari. In majoritatea cazurilor cele trei consoane sunt diferite. Sunt foarte rare cazurile in care R1 si R3 sunt identice. Radacini ci R1 si R2 identice practic nu exista in limba araba. Exista un numar important de radacini cu R2 si R3 identice, dar acestea au fost incluse in categoria radacinilor neregulate, sub numele de radacini dublate .

Consoanele radicale ale unei radacini regulate sunt foarte stabile, in sensul ca nu cad si nu se inlocuiesc cu altele, cu exceptia fenomenelor de asimilare.

Atrag atentia la radacinile regulate urmatoarele fenomene:

a) existenta unor nume sau verbe cu acelasi sens sau cu sensuri apropiate, dar care se deosebesc prin ordinea consoanelor radicale. Acest fenomen este cunoscut sub numele de transpozitie:

جَذَبَ ـ جَبَذَ "a trage"

مِزْرَابٌ ـ مِرْزابٌ "jgheab pentru scurgerea apei"

صَفْحَةٌ "farfurie mare, strachina, castron"

صَحْفَةٌ "foaie de carte, pagina"

"foaie/placa de metal"

In ultimele doua cazuri existenta acestor doua forme paralele se explica prin originea diferita a celor doua radacini de care apartin af at af at sunt legate de verbul afa a "a face intins, plat, neted" iar a fat si ah fat s-au derivat de la numele etiopian m af "rulou, carte".

b) Existenta unor cuvinte cu sensuri identice sau apropiate care se deosebesc printr-o consoana radicala. De obicei cele doua consoane au puncte de articulare apropiate:

سَفَحَ ـ سَفَكَ "a varsa"

هَرَدَ ـ هَرَتَ "a rupe" etc.

Intr-un numar mai mic de cazuri se intalnesc ambele fenomene, adica atat transpozitia cat si prezenta unor consoane cu puncte de articulare apropiate:

سَفَكَ "a varsa"    سَكَبَ "a rupe"

Astfel de situatii pot avea explicatii diferite. Ele pot sa fie rezultatul unor fenomene fonetice, ca asimilarea sau metateza, sau al imprumutului unor cuvinte apropiate ca structura fonetica si ca semnificatie din alte limbi semitice. Nu trebuie ignorata nici posibilitatea ca astfel de cuvinte sa isi aiba originea in dialecte diferite, dupa cum nu este exclus ca in perioada timpurie din istoria limbilor semitice unele sunete sa nu fi fost tratate ca foneme diferite, ci ca variante ale unui fonem.

1.2. Radacinile neregulate

Radacinile neregulate au o serie de anomalii: fie ca au consoanele radicale a doua si a treia identice, fie ca au consoana hamza ca una din radicale, fie ca una sau doua din consoanele radicale sunt consoane slabe.

1.2.1. Radacinile dublate

Radacinile dublate (mu a'af) sunt acele radacini in care R2 si R3 sunt identice. In unele cazuri ele apar separate, iar in alte cazuri apar sub forma unei consoane geminate.

R2 si R3 apar separate atunci cand intre ele se intercaleaza o vocala scurta sau lunga cu care ele formeaza o silaba lunga si mai rar o silaba ultralunga inchisa. Verbul marra "a trece (pe la cineva)" are la aspectul indeplinit formele ma-rar-tu, mar-rar-na. Participiul activ al verbului arra "a trage" ma -rūr. De radacina sadda "a fi puternic/tare" apartine adjectivul ad-d d "puternic,tare" cu pluralul i-dad.

R2 si R3 se contopesc si apar sub forma unei consoane geminate ca urmare a caderii vocalei scurte care in mod normal se interpune la o radacina triconsonantica in R2 si R In acest caz, la despartirea in silabe, consoana geminata se descompune si se repartizeaza intre doua silabe diferite.

De la verbul madda " a intinde", persoanele a III-a ale indeplinitului sunt: mad-da, mad-dat, iar formele neindeplinitului sunt 'a-mud-du, ya-mud-du etc.

In legatura cu originea acestor radacini au fost emise pareri diferite. Exista parerea ca ele provin din simplificarea unei radacini triconsonantice alaturi de o alta parere, opusa acesteia, care pare mai plauzibila si care sustine ca ele isi au originea in radacini biconsonantice si au cunoscut aceasta evolutie in virtutea tendintei de a introduce radacinile biconsonantice in sistemul triconsonantic, dominant in limba araba.

1.2.2. Radacinile cu hamza

Radacinile de acest tip au ca una din cele trei radicale consoana ocluziva glotala hamza. Aceasta poate fie:

a) R1: 'a ada "a lua", 'amala "a spera", 'amsi "ieri", 'a l "origine"

b) R2: sa'ala "a intreba", bi'r "fantana", fa'r "soareci", za r "urlet, racnet" etc.

c) R3: qara'a "a citi", bada'a "a incepe", bad' "inceput"

In realitate aceste radacini nu se deosebesc de cele regulate. In cazul lor neregularitatea tine mai degraba de ortografie, de faptul ca hamza se noteaza pe suport de 'alif, waw sau ya, in general in functie de vocala care urmeaza dupa ea, si mai rar fara suport. Consoana hamza apare ca o consoana stabila si nu cade in nici o pozitie.

In dialecte se constata insa tendinta "muierii" consoanei hamza, adica tendinta de a inlocui o vocala lunga, de acelasi timbru cu vocala care urmeaza acestei consoane: qara'a - qara "a citi", sa'ala - sala "a intreba". Daca hamza nu este urmata de o vocala, vocala lunga are timbrul vocalei care preceda consoana hamza: bi'r- b r "fantana, put", ra's- ras "cap".

Exista parerea ca radacinile care au consoana hamza ca una dintre radicale ar reprezenta o veriga intermediara intre radacinile cu trei consoane stabile si radacinile biconsonantice.

1.2. Radacinile "slabe"

Radacinile slabe sunt radacinile din a caror structura face parte o consoana slaba, adica waw sau ya' . Dupa locul acesteia se disting:

1.2..1. Radacinile "asimilate" (cu cele regulate) . In radacinile asimilate prima radicala este waw si doar intr-un numar mic de cazuri este ya'. In majoritatea formelor, prima radicala se comporta ca o consoana "tare" si radacina in ansamblu se comporta ca o radacina regulata: wa afa "a descrie", wa f "descriere"; waraq "hartie", wazn "greutate", yaqi a "a fi treaz", yam n "juramant", yat m "orfan". La aceste radacini apar insa si o serie de anomalii:

a) La unele forme, R1 isi pierde calitatea de consoana si contopindu-se cu vocala scurta a prefixului se transforma intr-o vocala lunga: verbul 'awrada "a aduce" are la indeplinit forma y ridu si numele de actiune 'irad; neindeplinitul formei 'ayqana "a se convinge" este y qinu si de la acelasi verb forma de pasiv este la indeplinit ' qina si la neindeplinit y qanu, iar numele de actiune este ' qan; participiul activ al acelorasi verbe este m rid, m qin, numele de timp are forma m lad "nastere"- radacina wld, iar numele de instrument are forma m zan "cantar".

b) Verbele a caror R1 este consoana slaba waw pierd in majoritatea cazurilor aceasta radicala la aspectul neindeplinit al diatezei active: warada- yaridu "a veni", wa afa- ya ifu "a descrie", warita-yaritu "a mosteni". Cateva verbe cu R1 waw, precum si toate verbele care au R1 consoana slaba ya', pastreaza la neindeplinit consoana slaba in calitate de R1. Caderea R1 are loc si la imperativ: rid, if, rit

c) Unele verbe care au ca R1 consoana slaba waw au un nume de actiune din care cade R1, aparand "in compensare" sufixul -a(t), care este si indiciu al apartenentei la genul feminin: wa afa - ifat, "calitate", wa ala "a lega"- ilat "legatura", wadu'a "a fi bland"- da'at "liniste".

In legatura cu radacinile de acest tip se remarca, asadar, alternanta unor teme biconsonantice cu teme triconsonantice.

1.2.2. Radacinile "concave"('a waf

Se numesc radacini "concave" acele radacini care au o consoana slaba, adica waw sau ya , ca R2.

In unele forme aceasta consoana slaba dispare fara a lasa nici un fel de urma, ca si cum ar fi fost vorba de o radacina biconsonantica. De la radacina kwn exista un verb kana "a fost", care la indeplinit are forma kuntu, kunta, kunna, la neindeplinit apocopat are formele 'akun, takun, la imperativ are forma kun. De la radacina rwd exista verbul de forma IV 'arada "a dori" care la indeplinit are formele 'aradtu, 'aradta, la indeplinit apocopat 'urid, yurid.

In alte forme consoana slaba dispare, fiind inlocuita cu o vocala lunga de timbrul vocalei care urmeaza dupa prima consoana radicala. La radacina kwn exista verbul kana cu formele kana, kanat la indeplinit, yak nu la neindeplinit. De la radacina syr exista verbul sara- yas ru. De la radacina rwd exista verbul 'arada- yur du.

In sfarsit in alte forme R2 se mentine, fiind urmata de o vocala. Aceasta se intampla atunci cand R2 apare geminata. De la radacina kwn exista formele verbale II kawwana-yukawwinu "a forma", V takawwana- yatakawwanu "a se forma". De la radacina yr exista formele verbale II ayyara- yu ayyru "a schimba, a modifica" si V ta ayyara- yata ayyaru "a se schimba, a se modifica". De asemenea, R2 se mentine si atunci cand dupa prima consoana radicala exista o vocala lunga. De la radacina qwl exista forma III qawala-yaqawilu "a face un contract", cu participiul activ muqawil "contractor, antreprenor".

De asemenea, R2 se mentine si la unele teme nominale, de obicei urmata de o vocala lunga. De la radacina qwm exista temele nominale qawam "statura" si qaw m "drept". Uneori consoana slaba waw este inlocuita de consoana slaba ya': qiyam "actiunea de a sta in picioare", qayyum "vesnic "(epitet al lui Allah).

La neindeplinitul verbelor cu R2 waw sau ya' apare uneori ca vocala lunga in locul consoanei radicale slabe vocala a: radacina wf ii apartine verbului afa " a se teme" cu neindeplinitul ya afu; radacinii nyl ii apartine verbul nala "a obtine", cu neindeplinitul yanalu.

In cazurile citate a fost vorba mai ales de teme nominale, in general primitive, de la care s-au dezvoltat in unele cazuri teme verbale:

ğar "vecin"- ğawara"a se invecina"

bab "capitol"- bawwaba "a organiza pe capitole"

n r "lumina"- nawwara "a face lumina"

awt "zgomot "- awwata "a face un zgomot"

lawn "culoare"- lawwana "a colora"

Chiar daca tema acestor nume contine doar doua consoane, care sunt separate de o vocala lunga sau de o consoana slaba cu valoare de semivocala intr-un diftong, radacinile acestor teme sunt considerate triconsonantice, consoana slaba aparand in pozitie mediana in formatiile verbale si in alte formatii nominale.

Exista insa si o alta categorie de teme nominale, de obicei nume concrete, care sunt separate, de o vocala lunga sau de o consoana slaba cu valoare de semivocala intr-un diftong, radacinile acestor teme sunt considerate triconsonantice, consoana slaba aparand in pozitie mediala in formatiile verbale si in alte formatiuni nominale.

Prin analogie cu genul de radacini despre care a fost vorba in paragraful anterior, aceste radacini sunt considerate tot triconsonantice, avand ca R2 o vocala nesilabica, chiar daca ele apar ca o veriga de tranzitie intre radacinile triconsonantice de tip "concav" si cele biconsonantice. Iata cateva exemple de astfel de nume:

tum "usturoi" d k "cocos"

b m "bufnita" f "lana"

r f "sat"   naqat "camila"(femela)

Se poate presupune ca unele din radacinile de acest tip provin de la teme triconsonantice, iar altele par a fi ramasite ale unor teme biconsonantice.

Atrage atentia existenta unor verbe care au ca R2 o consoana slaba stabila, care nu cade in pozitii similare celor de mai sus:

hawi a- yahwa u "a fi nechibzuit"

qawisa-yaqwasu "a fi incovoiat/ indoit"

awila-ya walu "a privi sasiu"

Verbele de tipul acesta pot fi considerate ca o treapta intermediara intre radacinile sanatoase si cele "concave" de tip obisnuit.

Daca R3 este si ea consoana slaba, care apare in unele cazuri sub forma unei vocale lungi, R2 consoana slaba este, de asemenea stabila:

qawiya-yaqwa "a fi puternic"

sawiya-yaswa "a fi neted, intins"

awa-ya w "a frige"

rawa-yarw " a povesti"

1.2. Radacinile "defective" (naqi

Radacinile "defective" sunt radacinile a caror R3 este o consoana slaba, adica waw sau ya'.

In temele verbale apartinand acestui tip de radacina apar in unele cazuri in calitate de semivocala intr-un diftong format cu vocala anterioara, iar in alte cazuri se contopesc cu vocala anterioara scurta intr-o vocala lunga. Pornind de la temele verbale kasa- yaks "a imbraca si rama-yarm "a tinti", constatam existenta, pe de o parte a unor forme de tipul kasawtu, kasawna, ramaytu, ramayna deci cu diftong, iar pe de alta parte a unor forme de tipul kasa, yaks , rama-yarm deci cu vocala lunga.

Sunt frecvente temele nominale apartinand unor astfel de radacini care in stare nedeterminata apar cu un tanwīn de acuzativ sau de genitiv. In stare determinata acest tanw n este inlocuit de vocala lunga corespunzatoare. In unele cazuri ea este notata printr-un 'alif madda, iar in alte cazuri prin 'alif maq ūra

snw > san-an "stralucire" >as-sana

ġny > ġin-an "bogatie" >al-ġina

hdy > hud-an "calauzire"> al-huda

ndy > nad-an "roua" > an-nada

rmy> ram-in "care tinteste/arunca">ar-ramī(

ksw > kas-in "care imbraca" > al-kasī

Acestui tip de radacini ii apartin si nume cu sufixul -a(t) de feminin dupa a lung si numele cu hamza finala neradacinala, rezultata din asimilare.

nağa(t) " salvare" (<nğw)

ala(t) "rugaciune" (< lw

ala' "scumpete"(<ğlw)

'ada' "dusmanie" ('dw)

In alte cazuri, R3 apare ca o consoana silabica. Acest lucru se intampla:

a) La indeplinitul verbelor de tipul fa'ila (ra iya) "a fi multumit" si fa'ula sarwa) " a fi generos".

b) La neindeplinitul conjunctiv al tuturor verbelor "defective", cu exceptia celor de tipul fa'ila: narmiya naksuwa) etc.

c) La unele forme ale dualului indeplinit ramaya) kasawa

d)    La toate formele dualului neindeplinit: تَرْمِيَانِ (tarmiyani تَكْسُوَانِ (taksuwani), تَرْمِيا (tarmiya تَكسُوا (taksuwa

e) La o serie de teme nominale (kiswat)" imbracaminte", رَمْيَةٌ (ramyat) "aruncatura", rimayat) "tir".

In sfarsit, exista situatii in care R3 cade fara a lasa urme:

a) neindeplinit apocopat: tarmi taksu

b) imperativ: اِرْمِ irmi uksu

c) persoana a III-a singular si dual de timpul trecut ramat كَسَتْ kasat ramata kasata

Exista date in limbile semitice de natura sa conduca la concluzia ca formele de imperativ si apocopat sunt mai vechi decat celelalte teme, asa incat, aceste forme la care R3 a disparut fara a lasa urme ar putea fi privite fie ca rudimente ale unei stari primitive biconsonantice, fie ca forme secundare a caror consoana slaba a cazut din motive care pot fi explicate fonetic.

La radacinile "defective" sunt anexate unele teme biconsonantice, de obicei cu o vocala lunga la sfarsit care, in formatiile verbale devine R3: ġad) "ziua de maine" si غَداة (ġada(t)) "dimineata"; ġada) "a pleca dimineata لُغَةٌ (luġat) "limba"> laġa) "a flecari".

1.2.4. Radacinile cu doua radicale consoane slabe. Exista un numar mai mic de radacini dublu defective lafīf, " infasurat; amestecat"):

1.2.4.1. O serie de radacini cu R1 si R3 consoane slabe (لَفِيف مَفْرُوق lafīf mafruq "separat")

w y > وَحى wa a "a revela"; w y> وَخى wa a "a avea intentia"

w'y > wa'a "a intelege, a fi constient";

wfy> wafa "a fi credincios"

wqy> waqa "a apara, a proteja";

wly> waliya "a urma"

1.2.4.2. O serie de radacini cu R2 si R3 consoane slabe lafīf maqrūn "unit, lipit"):

twy> tawa " a se afla, a trai"; wy> awa "a contine in sine"

wy> awa "a fi pustiu"; dwy> dawa "a rasturna, a tuna"

rwy> rawa "a povesti";   wy> awa "a frige"

nwy> nawa "a avea intentia"; dwy> dawiya "a fi bolnav"

rwy> rawiya" "a fi imbibat cu apa"; qwy> qawiya "a fi puternic"

1.2.4. Un numar foarte mic de radacini cu R1 si R2 consoane slabe, care par a fi la origine exclamatii, din care s-au dezvoltat teme verbale:

(wayl)"nenorocire!" > (wayyala)" a vaicari mult pe cineva", (tawayyala) "a se vaicari", (tawayyala) " a se vaicari unul pe altul"; (way ) "jale!"

1.2.4.4. Un numar mic de radacini in care R2 si R3 apar sub forma unei consoane slabe geminate. In unele formatiuni verbale de tipul فَعِلَ fa'ila pot sa apara si separate:

tww>   taww "individ"

ğww> ğaww "atmosfera"

yy> ayya (si حَيي ayaya) " a fi viu, حَيّ ayy "viu"

zyy> ziyy "vestmant", zayya "a imbraca", tazayya "a se imbraca"

'yy>   'ayya (si عَيى 'ayiya)" a fi slab/fara putere"

1.2.4. Radacini cu mai multe anomalii diferite. Exista o serie de radacini la care apar combinate anomalii mentionate mai sus:

1.2.4.1. Radacini cu R1 consoana slaba waw sau ya si cu R2 si R3 indentice:

wğğ> وَجَّwağğa "a arde, a dogori"

wdd> وَدَّwadda "a iubi, a dori"

wzz>  وَزَّwazza " a instiga"

w > wa a a ( forma II) "a ponegri, a insulta"

ymm> يَمَّمََ yammama (forma II) "a tinti ceva"

1.2.4.2. Radacini cu R1 hamza si cu R2 si R3 identice:

`tt > أَثّ `atta "a fi des(d. iarba)", `atat "mobila", `attata "a mobila"

`a > َ`a a "a tusi"; `dd > َّ`adda "a deprima"

`zz > أزَّ`azza "a suiera"; `ss > ّuss "fundament, baza"

> أصّ`a "radacina"; أصِِيص `a ghiveci de flori"

1.2.4. Radacini care au hamza si o consoana slaba printre radicale:

a) R1 hamza, R2 waw sau ya:

`wb >آبَ `aba "a se intoarce"; `wd> آدَ `ada "a chinui"

`wl > آلَ `ala " a se intoarce"; `y > ayyada (forma II) "a sprijini"

`ys > أَيسَ `ayisa "a deznadajdui"; `ym > أَيِّمُ `ayyim "vaduv"

b) R1 hamza si R3 waw sau ya:

`by > أَبى `aba " a refuza"; `ty > ata " a veni"

`dy > أدَّى`adda (forma II) " a indeplini"; `dy > أدِيَ`adiya "a chinui"

`ry > أَرْيٌ`ary "miere"; `sw > أَسىَ `asa "a consola"

c) R1 waw sau ya si R2 hamza:

w`d > وَأَدَwa`ada "a ingropa de viu" ; w`r > وَأَرَwa`ara "a speria"

w`l > وَألَwa`ala " a cauta adapost"; y`s> يَئِسَ ya`isa "a fi disperat"

d) R2 hamza si R3 waw sau ya:

b`y > بَأى ba`a " a se lauda, a se fali"; r`y >رَأَى ra`a " a vedea"

t`y > ثَأىَ ta'a " a strapunge"; n`y > نَأَى na`a " a fi departat"

e) R3 hamza si R1 waw:

wb`> وَبِئَ wabi`a " a fi contaminat de ciuma"; wd`> wadu`a "a fi curat"

wt`> وَثَأَ wata`a " a lovi, a zdrobi"; w > وَطِئَ wa i`a "a calca"

f)  R2 waw sau ya s R3 hamza:

bw` > بَاءَ ba`a " a se intoarce"; ğy` > ğa`a " a veni"

sw` > سَاءَ sa`a " a fi rau" ; y' > شَاءَ a`a " a vrea, a voi"

1.2.4.4. Radacini care au ca una din radicale hamza si celelalte doua radicale consoane slabe:

`wy > أوَى'awa "a cauta adapost"; w`y > وَأىَwa`a "a promite".

2. Radacinile biconsonantice.

Exista un numar mic de cuvinte - radacini alcatuite din doua consoane radicale ( tuna'iyy al- urūf), care se presupune ca au fost mostenite dintr-un fond lingvistic foarte vechi.

Se pare ca autorii arabi clasici nu au detasat tipul de radacina biconsonantica si au fost tentati pornind de la faptul ca in unele forme ale acestor cuvinte apare o vocala lunga sau chiar o consoana, sa introduca acest tip de cuvinte in randul celor triconsonantice.

Cuvintele -radacini biconsonantice sunt in general grupate dupa sfera semantica de care apartin.

2.1. Termeni de rudenie:

a)       ab "tata"

b)       أخ `a "frate"

c)       am "socru"

Cand se afla in status constructus sau sunt urmate de un pronume afix, la aceste trei nume apar ca desinente cazuale vocalele lungi in locul vocalelor scurte obisnuite:

N. أَبو, أَخو, حَمو

G.أخي ، أبي, حَمي

Ac. أَبا, أَخا, حَما

La formele de dual si la unele forme de plural apare o consoana slaba waw ca o a treia consoana radicala: dual de أَب `ab este أبَوانِ `abawani "doi tati, parinti", de أَخ'a este أَخَوَانِ 'a awani "doi frati", dual de حَم am este حَمَوانِ amawani "doi socri"; cuvantul 'a are pluralele إِخْوَةٌ `i wat si إِخْوَان `a wan. In formatiile verbale آخى `a a, تَآخَى ta`a a "a se infrati" apare, de asemenea, o vocala lunga in pozitie finala, de tipul celei care se intalneste la radacinile "defective" in locul persoanei slabe care reprezinta a treia radicala a radacinii.

Tocmai aparitia acestei consoane slabe in calitate de R3 si a vocalei lungi in locul R3 au constituit motivul pentru care unii autori au considerat astfel de radacini a fi triconsonantice:

d) اِبن ibn " fiu". `Alif-ul initial al acestui cuvant este protetic. El a fost adaugat pentru evitarea grupului biconsonantic in pozitie initiala. De obicei, in interiorul frazei nu apare acest `alif, grupul biconsonantic fiind evitat ca urmare a separarii celor doua consoane la silabe diferite, realizate cu sfarsitul cuvantului anterior si inceputul cuvantului urmator.

e) 'u t اُختٌ "sora". La acest cuvant apare consoana ta` in calitate de R In realitate, acest ta` este la origine marca a femininului. In pluralul 'a awat nu mai apare consoana ta` in calitate de radicala, dar apare in schimb consoana slaba waw.

f) بِنْت bint "fiica". Ca si in cazul cuvantului `u t, t marca a femininului a fost simtit ca o consoana radicala. In pluralul banat nu mai apare o consoana in calitate de R3, -at fiind marca femininului plural.

g) حَمَاةٌ amat "soacra". Inaintea sufixului -a(t), marca a femininului, apare un a lung intalnit la forma de masculin in acuzativ in anexiune: ama.

2.2. Cuvinte referitoare la corpul omenesc:

a) فَم fam "gura" (in status constructus si fū, fī, fa, adica numai prima consoana radicala urmata de vocala lunga specifica timbrului vocal care serveste in mod obisnuit ca desinenta cazuala). De la acest nume s-a format o radacina verbala faha "a rosti", cu o radacina fwh, si de la aceasta a aparut o tema nominala noua: fūh "gura", pl. `afwah

b) شَفَةٌ afat buza". Si in acest caz s-a derivat o tema verbala safaha (forma III) "a se adresa cuiva". Atat in aceasta tema cat si in pluralul ifa (شِفَاه) a aparut consoana h in calitate de R3 consoana slaba. Exista si un plural afawat (شَفَوَات) in care apare in calitate de R3 consoana slaba waw.

c) yad mana". La pluralele `ayd-in determinat `aydi (أَيدي) si `ayad-in precum si la adjectivul de relatie yadawiyy "de mana, manual" si yadiya "a pierde o mana" se remarca, de asemenea, tendinta de includere in tiparele triconsonantice.

d) ri`a(t plaman". In adjectivul de relatie ri`awiyy "pulmonar" apare consoana slaba waw in calitate de R Lexicografii arabi au inclus acest cuvant la radacina r`y (رَأي) care are sensul de "a vedea".

e) tad si tady "mamela

f) sat sezut" si ist cu `alif protetic.

g) litat "gingie"

h) dam sange". La formatia verbala damiya " a sangera" a aparut ca R3 consoana slaba ya`, iar la adjectivul de relatie دَمَوِي damawiyy "sangeros" a aparut consoana slaba waw.

2. Cuvinte referitoare la om:

a)       أَمَة ama(t) "servitoare, sclava", pl.إِمَاءُ `ima`

b)       اِسمٌ ism "nume", cu `alif protetic, care in formula "in numele lui Allah" poate sa lipseasca بِسْم ألله . De la acest nume a aparut formatia verbala cu o consoana slaba in calitate de R3 سَمَّى samma "a numi".

c)       ذُو dū "posesor". Vocala lunga se schimba in raport de caz: G.ذِي d , Ac. da. Acest nume deosebit apare numai in stare de anexiune.

d)       fi`a(t) "grup, patura de oameni"

Cuvinte desemnand lucruri folosite de om:

a)       ira(t) "foc"

b)      رَحَىً rah-an "piatra de rasnita, moara"

c)       مَاء ma "apa". In formele de plural مِيَاه miyah siأمْوَاه `amwah "ape" apare in calitate de R3 consoana tare ha`. Ca urmare a aparitiei unei formatiuni verbale مَاهَ maha "a fi bogat in apa" cuvintele din aceasta familie au fost grupate in jurul unei radacini mwh.

d)       han "lucru". In status constructus primeste o vocala lunga la sfarsit : hanū, hanī, hana

e)      كُرَة kurat "bila, glob, mingie"

2.5. Nume de animale si plante:

a)       a(t) "oaie". In pluralul iyah apare ca R3 vocala tare ha`.

b)       عَضَة 'a a(t) "ramura". In pluralul إِضَحَات `idahat apare ca R3 consoana tare ha`.

c)       قِضَة qi a(t) "numele unei plante din familia citricelor".

2.6. Nume referitoare la unitati de timp:

a)      يَوم yawm "zi", pl. أيَام `ayyam

b)       سَنَة sanat "an". In forma de plural sanawat apare consoana slaba waw ca R3, care se regaseste si in adjectivul de relatie سَنَوِي sanawiyy "anual".

2.7. Doua numerale:

a)مِئَة mi`at "suta"

b) اِثْنَان 'itnani "doi"( feminin اِثْنَتَانِ itnatani "doua"), cu `alif protetic. In intrebuintarea adjectivala la feminin apare si o forma fara `alif protetic: tintani. La formatiile verbale apare ca R3 consoana slaba ya : tanna " a indoi".

2.8. Intr-o serie de cuvinte din cele enumerate mai sus la prima vedere nu se distinge originea lor biconsonantica. Aceasta a fost insa atestata ca urmare a compararii acestor cuvinte cu corespondentele lor din alte limbi semitice.

Din formele mentionate se poate remarca tendinta de trecere a unor cuvinte-radacini biconsonantice la starea de triconsonatism. Aceasta s-a facut prin recurgerea in calitate de a treia consoana radicala, ca R2 sau R3, la consoanele slabe waw si ya sau la consoana tare ha`.

Radacinile biconsonantice, chiar daca sunt destul de limitate ca numar, releva un fond lingvistic foarte vechi in limba araba, dar nu pot servi pentru a atesta o stare primitiva generala de biconsonatism, asa cum incearca sa sustina unii cerecetatori arabi si orientalisti. Faptele aflate la dispozitie in momentul de fata demonstreaza ca asa-numita semitica comuna si hamito-semitica se bazau in orice caz pe triconsonatism. Prin urmare, o eventuala stare primitiva de biconsonatism ar trebui plasata intr-un stadiu si mai vechi din istoria limbilor semitice, la care cu datele actuale nu se poate ajunge.

Radacini cvadriconsonantice.

Un numar de radacini sunt alcatuite din patru consoane ( ruba'iyy al- urūf). Numarul lor este mult mai mic decat al celor triconsonantice atat in limba araba cat si in celelalte limbi semitice. O statistica intreprinsa pe textul coranic, de exemplu, a dus la identificare a numai 15 radacini cvadriconsonantice fata de 1160 de radacini triconsonantice.

Cel mai des, astfel de radacini exprimau in limba clasica notiuni legate de particularitati fizice, particularitati ale mersului camilei si altor animale, repetarea unei actiuni, miscari dezordonate, stralucirea etc. Ulterior s-au dezvoltat si alte radacini cvadriconsonantice cu sensuri mai variate.

Dupa originea sau modul de formare, se pot distinge cateva tipuri de radacini cvadriconsonantice:

1. Un mic grup de cvadriconsonanatice, in special nume, sunt ĩmprumutate din limbi nesemitice:

fusayfasa' "mozaic"(de origine greaca)

دِرْهَم dirham, pl darahim "drahma"( de origine greaca)

dīnar, pl. دَنَانِير dananīr "dinar" (lat. denarius)

أُسْتَاذ 'usta , pl. أسَاتِذَة 'asati at "maestru, profesor"(de origine persana)

Pe teren arab s-au extras patru dintre consoanele care intrau in structura unor astfel de cuvinte, formandu-se in unele cazuri cu ele teme verbale de tipul cvadriliter فَعَلَلَ fa'lala si alte derivate verbale sau nominale ale acestora:

فَيْمَسُوف faylasūf "filozof" (de origine greaca)> verbul falsafa "a filozofa"> تَفَلْسَفَ tafalsafa "a se ocupa de filozofie"

مَقنَتِيس maqnatīs "magnet" ( de origine greaca) >مَقْنَتَ maqnata "a magnetiza"> tamaqnata "a se magnetiza"

simsar "samsar"(de origine persana)> samsara "a mijloci, a media, a face pe samsarul"

أسْفَلٌت 'asfalt "asfalt"( de origine greaca)> salfata "a asfalta"

Acest procedeu de formare a unor verbe cvadriconsonantice de la cuvintele imprumutate este productiv si in limba contemporana. Formatiile verbale de acest tip au aparut recent de la nume de tari si popoare, arabe sau nearabe:

as-sudan "Sudan"> سَوْدَنَ sawdana "a sudaniza"

faransa "Franta"> فَرْنَسَ farnasa"a frantuzi"> تَفَرْنَسَ    tafarnasa "a se frantuzi".

amrīka "America">ا مرك 'amraka " a americaniza" > تَاَمْرَكَ ta'amraka "a se americaniza

ألْمَانِيَا 'almaniya "Germania"> 'almana "a germaniza".

Alte formatii verbale cvadriconsonantice provin de la cuvinte ĩmprumutate recent din limbi europene. Ele redau verbe care in limbile europene se termina in sufixe care corespund romanescului -iza:

tilifūn "telefon">تَلْفَنَ talfana "a telefona"

tilifiziyūn "televiziune"> تَلْفَزَ talfaza " a televiza"

مَاكِنَة makina(t) "masina"> مَيْكَنَ maykana si مَكْنَنَ maknana " a mecaniza"

أُتُومَاتيك 'utūmatīk "automatica" >أتْمَتَ 'atmata "a automatiza"

2. Un numar de radacini cvadriconsonantice ce au fost imprumutate din alte limbi semitice prin intermediul unor formatiuni verbale sau nominale in care a patra consoana putea sa provina dintr-un afix:

مِسْكين miskīn "sarman, sarac, nefericit"< ebr. misken . De la acest imprumut s-a derivat pe teren arab un nume cvadriconsonantic مَسْكَنَة maskana(t) "stare de saracie".

O serie de radacini cvadriconsonantice au rezultat din extinderea unei radacini triconsonantice prin unul din urmatoarele mijloace:

a)      Adaugarea unei consoane caracteristice unui prefix productiv ĩntr-o alta limba semitica, de obicei prefixul cauzalitatii. Prefixul ha- este in limba ebraica specific formei verbale care exprima cauzalitatea. El se regaseste intr-o serie de verbe si nume arabe in calitate de R1 a unei radacini cvadriconsonantice:

هَرْدَمَ hardama " a darama" (compara cu رَدمٌ radm "ceea ce cade din peretele darapanat")

هَرْوَلَ harwala " a alerga"( compara cu رُوَال ruwal "bale, spuma la gura calului")

هَلْبَس halbas "ĩmbracaminte" ( compara cu لَبِسَ labisa"a imbraca")

هِرْبِل hirbil " femeie batrana" ( compara cu harima " a fi batran")

In dialectul mineic din limba sud-arabica exista prefixul sa- ca marca a formei verbale cauzative. El se regaseste in cateva cuvinte arabe cvadriconsonantice:

saqlaba "a dobora" ( compara cu قَلَبَ qalaba "a rasturna")

sa bal " gras, mare"(d. animal) (compara cu حَبَل abla "gravida")

Prezenta consoanei sīn ca R1 intr-un numar de cuvinte arabe cvadriconsonantice si pastrarea sa in sufixul ista- al formei X de la verbul triconsonantic permit sa se presupuna ca ea ar fi existat si ĩn limba araba ĩn calitate de prefix intr-o etapa foarte veche din istoria acestei limbi.

Intr-un numar mai mic de radacini cvadriconsonantice se regaseste prefixul formei cauzative sa- din limba akkadeeana:

شَقْذَفَ aqdafa " a arunca ĩncolo si ĩncoace" (compara cu قَذَفَ qadafa "a arunca").

aqlaba "a rasturna cu susul ĩn jos"( compara cu قَلَبَ qalaba "a rasturna").

b)Adaugarea unei consoane slabe ĩn calitate de R1, R3 si chiar R4:

say ara " a domina, a pune stapanire, pe cv."( compara cu sa ara "a dobora (pe cn.).

awqala "a merge cu pasi mici, a merge greu"( compara cu حَقِلَ aqila "a avea crampe(d.camila,cal).

رَهْوَلَ rahwala "a avea corpul slab" (compara cu rahila "a fi slab").

In unele cazuri nu este identificat un triconsonantic apropiat ca sens, dar constructia cu consoana slaba este clara:

جَدْوَل ğadwal "parau" ; جَوزَل ğawzal "pui de porumbel"

c)Adaugarea ĩn calitate de R1 a unui prefix existent chiar ĩn limba araba, de obicei a prefixului m-:

masmara "a bate cuie"< numele de instrument mismar "cui"< radacina smr.

ma'yara " a reprosa, a dojeni"> numele de actiune (ma dar mīmī ma'ayir (pl.)"lipsuri, defecte"< radacina عير 'yr.

taman aqa " a se ĩncinge cu un brau"< numele de instrument mintaqa(t)) "centura, brau" < radacina n q.

d) Unele cvadriconsonantice s-au format din radacini triconsonantice prin repetarea ultimei consoane radicale a acestora:

ru'būb "femeie frumoasa" < ra'aba "a-i fi teama, a se speria"

زَغلُول zaġlūl "pui de animal; copil mic" < zaġala "a suge"

e) Includerea consoanei nūn dupa R1 sau R2 :

ğundub "un fel de lacuste" (compara cu ğaduba "a fi arid, fara recolta (despre un an).

Uneori consoana nazala nūn rezulta din disimilarea unei radicale dublate:

sunbulat "spic" <ebr.sibbolet

qunfud "arici" <ebr. qippod

f)   Introducerea sunetului ra- ĩn calitate de consoana radicala :

bar aqa "a bate cu biciul" ( compara cu ba aqa "a bate cu bata")

Uneori acest r este rezultatul disimilarii unei consoane duble:

bir ( si bi "pepene verde" < ebr. ba ih

جَمهَرَ ğamhara "a aduna (lume,popor)" (compara cu جَمَّ ğamma "a fi plin, a fi ĩmbelsugat")

g) Introducerea consoanei laterale lam ĩn calitate de R2, R3 sau R4:

ğalmad "stanca" (compara cu جَمَدَğamada " a fi tare")

amlaqa "a holba ochii" (compara cu أَحْمَق'a maq "prost")

barlaqa " a fulgere fara sa ploua" (compara cu baraqa "a fulgera")

h)    Includerea uni consoane laringeale

: da rağa " a se da dura" (compara cu دَرَجَdarağa "a se ĩnvalatuci")

زحْلَقََ za laqa "a alunca" (compara cu zalaqa " a aluneca")

دَحمَس da mas "ĩntunecos, negru" (compara cu دَمَسَ damasa "a se ĩndesi"(d. ĩntuneric)

h : صَلهَب alhab " camila puternica" (compara cu aluba "a fi tare, puternic")

بَرْقَعَ barqa'a "a se aseza pe genunchi (d. camila)" (compara cu بَرَقَ baraqa " a se aseza ĩn genunchi")

'u fūr "pasare" (compara cu ebr. ippar

4. Radacinile cvadriconsonantice rezultate din includerea unei consoane slabe sau a nazalei n ĩntr-un schelet triconsonantic sau din dublarea ultimei consoane radicale a unei radacini triconsonantice au fost considerate de autorii arabi ca apartinand tipul de radacina triconsonantica. In cadrul acestui tip de radacina ele constituiau ĩnsa o categorie aparte pentru desemnarea careia s-au folosit expresiile مُلْحَق بِألرُّبَأعيّ mul aq bi-r-ruba'iyy "adaugat la cvadriconsonantic" si مُوَزٍِ لِلرُّباعي عَلَى سَبِيل ألإِلْحَاق muwazin li-r-ruba'iyy 'ala sabīl al-'il aq" construit dupa modelul cvadriconsonantic prin adaugare". Intrucat astfel de radacini alcatuite din patru consoane radicale nu se pot deriva de la orice verb dupa reguli fixe, ci sunt neregulate si sporadice, se apreciaza ca nu exista suficiente temeiuri pentru a considera astfel de formatii ca fiind triconsonantice.

5. Un loc important ocupa ĩn cadrul radacinilor cvadriconsonantice radacinile rezultate din repetarea unui grup biconsonantic.

a) Cele mai multe dintre acestea sunt onomatopeice :

تَمْتَمَ tamtama "a mormai, a bangui"

تَهْتَهَ tahtaha "a mormai"

هَمْهَمَ hamhama "a bombani"

b) Alteori cele doua grupuri biconsonantice din care se constituie radacina cvadriconsonantica provin dintr-o radacina "dublata" prin repetarea primei consoane radicale intercalata ĩntre doua consoane identice:

صَلصَلَ al ala si alla "a zornai"

صَرْصَرَ ar ara si صَرَّ ṣarra " a scartai"

sa sa a si سَحَّ sa a " a curge"

6. Un numar limitat de radacini cvadriconsonantice provin din abrevierea unor formule, de obicei religioase :

بَسْمَلَ basmala "a rosti formula بِسْم الله ألرَّحمَن ألرَّحيم "In numele lui Allah cel milostiv si bun".

حَمْدَلَ amdala "a rosti formula ألْحَمْدُ لله "Slava lui Allah".

حَوْقَلَ awqala "a rosti formula لا حَول وَلا قوة إلا بِألله" Nu exista putere si forta ĩn afara lui Allah".

4. Radacinile alcatuite din cinci consoane radicale. In limba araba exista si un numar foarte mic de cuvinte (numai nume) alcatuite din cinci consoane radicale. Astfel de cuvinte nu sunt ĩnregistrate, de obicei, decat de marile dictionare.

Iata cateva exemple de astfel de formatii nominale:

falanda ( radacina flnd )"mare, gras, corpolent"

فَرَزدق farazdaq (radacina frzdq) "bucati de coca"

فلنقس falanqas (radacina flnqs) "zgarcit"

qalahnaf (radacina qlhnf) "care are corp plin"

qil amm(radacina ql mm) "batran; trufas"

In limba contemporana astfel de cuvinte nu se mai ĩntrebuinteaza. Prezinta interes, in schimb, temele alcatuite din cinci consoane, provenite din repetarea unei consoane a radacinii triconsonantice si introducerea consoanei slabe waw. De obicei, aceste formatii sunt considerate ca forme derivate ale radacinii triconsonantice (formele XII si XIII). Dar si ele se intrebuinteaza destul de rar in limba contemporana:

i aw ana "a fi foarte dur, aspru, grosolan"

خَشُنَ a una "a fi zgrunturos"

إعشَوشَبَ i' aw aba " a fi acoperit cu iarba grasa" (forma XIII) عَشِبَ 'a iba " a fi acoperit cu iarba"

إلوطَّ i'lawa a "a se agata de gatul camilei pentru a se urca pe ea" (forma XIII) < علط'ali a "a pune o marca pe gatul camilei"

Dar mai aproape de epoca moderna sau chiar in ultimele decenii au fost ĩmprumutate din limba persana, precum si din unele limbi europene si alte nume alcatuite din mai mult de patru consoane:

بَرْنَامَج barnamağ " program"

مَهرَجان mahrağan " festival"

تِلِفِزِيون tilifiziyūn "televiziune"