Semiotica

Concepte legate de semiotica

Semiotica este disciplina de amergura sociala;

Liantul dintre toate disciplinele( mintea , limba, lumea-->reunite de semiotica);

Se ocupa cu limbajul semnelor;

Este opera a doi mari cercetatori;

Ferdinand de Saussure, in lucrarea "Curs de lingvistica generala", aparuta in primele decenii ale sec. XX , argumenteaza necesitatea intemeierii unei noi discipline, care se numeste semiologie. Aceasta disciplina este menita sa studieze semnele si sistemele de semen. Pentru Saussure, semnul este o entitate psihica, astfel incat semiologia in viziunea sa este o ramura a psihologiei.

Cel de-al doilea cerecetator, parinte al semioticii, Charle I. Peirce, considera ca este necesara constituirea unei discipline, care sa se numesca semiotica, al carui subiect de studiu sa fie semnele, relatia dintre semen si modul in care ele sunt utilizate. In ciuda diferentelor privind denumirea, avem de-a face cu o singura disciplina avuta in vedere de cei doi autori.

Atat semiologia, cat si semiotica au acelasi obiect de studiu: semnele si sistemele de semen, de aceea nu putem distinge intre ele. In timp, pentru aceasta disciplina s-a impus numele de semiotica. Prin semiotica, intelegem acea disciplina stiintifica al carei obiect de studiu il reprezinta semnele si sistemele de semene.

Semiotica urmareste sa puna in evident natura semnului si relatiile in care intra semnul. Semnele intra in relatie atat unele cu altele, cat si cu lumea inconjuratoare, si cu cei care le utilizeaza. De aceea, semiotica se divide in 3 ramuri:

Sintaxa- studiaza relatiile dintre semen;

Semantica- are ca obiect de studio relatiile semnelor cu lumea;

Pragmatic- studiaza relatiile dintre semen si utilizarea lor.

2. Teorii asupra semnului

Prin semn intelegem o expresie care are semnificatii sau o expresie al carui inteles consta in semnificatia sa. Invers, orice expresie care are o semnificatie este un semn. Prin urmare, pentru a determina expresiile care sunt semene trebuie sa stabilim care sunt semnele care au semnificatie. Cu privire la natura semnelor, exista numeroase teorii. Acestea se deosebesc intre ele dupa factura sau parametrii prin intermediul carora analizeaza semnele.

Teorii asupra semnelor- descompunem semnul in diferite component, intre care se stabilesc relatiile specifice dand nastere unor modele ale semnului.

Putem clasifica teoriile asupra semnului in trei categorii dupa specificul parametrilor prin care analizeaza semnul. Dupa cum acesti pramentrii sunt obiectivi sau subiectivi deosebim urmatoarele teorii asupra semnului.

A. Teorii care analizeaza semnul prin parametrii obiectivi:

Asemena teorie a fost dezvoltata in cadrul orientarii numita behaviorism. Aceasta reprezenta o orientare in stiintele comunicarii care considera ca putem reduce orice comportament la facori observabili sau obiectivi. Pentru biheivionisti orice comportament poate fi explicat prin schema sitmul-raspuns, respectiv comportamentul consta in raspunsurile pe care oamenii le dau sub influenta unor stimuli. Deoarece comunicarea este o forma a comportamentului acestea au reprezentat si elementele prezente in actul de comunicare cu ajutorul schemei stimul-raspuns. Unul dinter cei mai important reprezentanti ai behaviorismului este L. Bloomfield. Acesta a dezvoltat o teorie a stimului, radicand semnul la o secventa de stimuli si raspuns intermediar fata de un stimul initial si un raspuns final.

S R S R

semn

Prnicipala obiectie care se pote aduce behaivioristilor este ca intre stimuli si raspunsul nu exista o legatura univoca, adica unul si acelasi stimul ii pot corespunde raspunsuri diferite=> schema stimul- raspuns nu este suficienta pentru a explica modul in care se comporta oamenii, trebuie sa presupunem ca raspunsul este determinat nu numai de factorii obiectivi , ci si de cei subiectivi.

B. Teorii care analizeaza semnul prin parametrii subiectivi (rep. F. de Saussure)

Pentru aceasta teorie semnul este de natura psihica fiind alcatuita dintr-un semnificat(un concept) si un semnificant(imagine acustica asociata conceptului)

Daca semnul ar consta numai din parametrii subiectivi ar fi imposibil sa explicam de ce semnele pot fi folosite in comunicare. Datorita faptului ca nu avem acces la starile mentale ale celorlalti, nu am putea sti care este intelesul sau semnificatia atribuita de interlocutorul nostru unui anumit semn. Fiecare ar folosi semnele cu o semnificatie imposibil de inteles pentru ceilalti.

Constatam ca semnul nu poate fi redus la parametrii obiectivi pentru ca nu am putea explica modurile de comunicare in care sunt prezente semnele si nu multi utilizatori ai aceluiasi semn ii atribuie acelas inteles=>ca singura analiza adecvata a semnului trebuie sa contina atat parametrii subiectivi, cat si obiectivi.

C.    Teorii mixte asupra semnului (Ch. S. Peirce) Analizeaza semnul din trei parametrii reprezentat, obiect si interpretant.

OBIECT

Ogden si Richards analizeaza semnul in symbol, referent si referinta

Semnul reprezinta: expresia, semnificatia si sunsul.

Triunghiul Ogden-Richards

S E

R R S S

3. Expresia

Semnele ca expresii cu semnificatie alcatuiesc un semn.sistemele ale carui elemente sunt semen se numeste limbaj. Datorita faptului ca nici un system nu se reduce la elementele sale, inseamna ca limbajul nu este alcatuit numai din semne, el trebuie sa contina si alte categorii si expresii. Rolul acestora este de a reprezenta structura limbajului, ele determinand relatiile dintre semne.

Datorita faptului ca limbajul este alcatuit si din alte expresii decat semnele, rezulta expresii cu inteles, care nu sunt semne, intelesul nu se reduce la semnificatie.

Totodata, pentru a pune in evidenta expresiile care sunt semne, trebuie sa analizam limbajul, pentru a vedea din ce fel de expresie este alcatuit, pentru a include xpresiile din diferite categorii, si apoi sa cercetam care categorii de expresii indeplinesc conditiile pentru a putea fi semne.

Limbajul in intregul sau nu poate fi analizat deoarece este un sistem nelimitat si totodata un sistem in plina evolutie si schimbare. Singurul mijloc pe care il avem la dispozitie este sa analizam subsisteme ale limbajului, care, fie sunt . .sau care au o anumita . .care poate fi pusa in evident.

Aceste sisteme se numesc propozitii.

Cu privire la analiza propozitiilor, exista mai multe metode de analiza care se impart in doua mari categorii:

Metode de analiza lingvistica a limbajului;

Metode de analiza logica a limbajului.

Analiza limbajului a scos in evident faptul ca intre expresiile care alcatuiesc o propozitie exista 2 tipui de relatii:

Relatii sintagmatice- au loc intre expresiile din aceeasi propozitie (doua sau mai multe expresii alcatuiesc o propozitie, daca intre ele au loc relatii sintagmatice);

Relatii paradigmatice- au loc intre expresiile din propozitii diferite.

Aceste relatii se intalnesc si in cadrul altor sisteme.

A.    Analiza lingvistica a limbajului

Analiza traditionale, a limbajului considera ca unitatea de inteles este cuvantul. Cuvintele pot fi clasificate in mai multe categorii in functie de relatiile sintagmatice si paradigmatice dintre ele.

Din pct. de vedere al relatiilor sintagmatice, analiza traditionala stabileste partile principale: subiect, predicat,complement, atribut.

Din pct de vedere al relatiilor paradigmatice, analiza traditionala stabileste partile de vorbire: substantivul, verbul, adjectival, adverbul, numeralul.

Analizei traditionale I s-a adus reprosul ca distinge categoriile sintactice cu ajutorul unor criterii care apartin strict sintaxei. De expemplu, pentru a deosebi intre subst si verb, ar trebui sa deosebim intre obiect si actiune, dar acestea nu apartin strict limbajului. De aceea, orientarea numita descriptivismul American a propus o noua metoda de analiza.

Analiza in constituent imediati. Acest tip de analiza adopta metoda segmentarii, potrivit caruia, orice expresie cu inteles poate fi segmentata in alte 2 expresii cu inteles pana la un nivel minim, pana la expresii cu inteles, care se numesc moneme sau morfeme.

Acestea pot fi expresii mai mici decat cuvintele, adica sa renunte la principiu analizei tradition diferite ale ca unitatea de inteles este cuvantul.

In acest fel, analiza cu subiecti imediati, pune in evident numai situatii sintagmatice, amitandu-le pe cele paradigmatice.

Ca urmare, analiza in constituent imediati nu distinge categorii sintactica, ci singurul avantaj fata de analiza traditional este ca merge mai in adancime.

P:"Tata a citit scrisoarea."

Tata a citit scrisoarea

Tata a citit scrisoarea extensiune)

B.Analiza logica a limbajului.

Analiza logica a limbajului nu reuseste sa circumscrie categoria semnelor deoarece foloseste criteriul referintei si nu criteriul semnificatiei.

Desi referinta consta in obiecte, totusi nu se confunda cu semnificatia, deoarece semnificatia este unica si constanta, in vreme ce referinta, poate sa fie multipla si variata. De aici rezulta ca nu toate expresiile care asigura referinta unei propozitii pot fi considerate semne.

Analiza logica distinge intre propozitiile compuse si prop elementare, a intelege ca propozitiile compuse sunt alcatuite din una sau mai multe propozitii elementare si unul sau mai multi operatori propozitionali.

La randul lor, propozitiile elementare sunt alcatuite din una sau mai multe expresii care au semnificatii si care sunt denumite nume si nu operator numit predicat. Predicatul trebuie sa contina o expresie numita termen si nu un operator specific.

4. Semnificatia

Cu privire la semnificatie si la modul in care semnificatia este determinate, exista numeroase pct de vedere care au generat diferite teorii ale semnificatiei.

Teotii asupra semnificatei:

Pot fi clasificate mai intai dupa modul in care este determniata semnificatia.

teorii care considera ca semnificatia este determinate de factorii lingvistici

teorii care sustin ca semnificatia este determinate de factori extralingvistici.

Potrivit teoriilor lingvistice, semnificatia unei expresii este determinate de semnificatia altor expresii.

Aceste categorii se impart la randul lor in alte doua clase: dupa cum consideram ca semnificatia unei expresii este determinate de semnificata expresiilor component sau ca semnificatia unei expresii este determinate de expresiile care o contin.

In a doua categorie, teoriile se numesc holisme. Dupa natura semnificatiei, teoriile privind semnificatia se impart in urmatoarele clase:

teorii denotative, care sustin ca semnificatia consta intr-un obiect. Din aceasta clasa face parte teoria . .

Teorii conceptualiste, sustin ca semnificatia consta intr-un concept(teoria lui Saussure)

Teorii contextualiste, considera ca semnificatia poate sa fie atat obiect cat si concept, in functie de context.

Teoria sintactica a semnificatiei sustine ca semnificatia reprezinta unitatea intre obiect si concept.

Teoriile extralingvistice privind determinarea semnificatiei se imparte in 2 categ, dupa cum sustine ca semnificatia este determinate de factori individuali sau factori sociali.

Conditiile semnificatiei:

Semnificatia trebuie sa fie obiectiva- trebuie sa fie un obiect. Daca semnificatia nu ar fi obiectiva, atunci fiecare utilizator al unui semn ar atribui acestuia o alta semnificatie. In acest fel nu am putea explica de ce semnele pot fi folosite in comunicare, dobandind acelasi inteles atat ptr emitent, cat si pt receptor.

Semnificatia trebuie sa fie unica, daca un semn ar avea mai multe semnificatii, atunci nu am mai putea sa mai stabilim care este semnificatia atribuita semnului intr-o anumita imprejurare. In acest fel nu putem explica de ce semnele au inteles bine determinat.

Semnificatia trebuie sa fie constanta in timp. Daca un semn si-ar schimba semnificatia de la un moment la altul, nu am putea explica de ce emitentul si receptorul inteleg acelasi lucru printr-un semn, caci semnul ar putea avea alta semnificatie, din momentul emiterii pana in momentul receptarii sale.

Numele joaca un rol de semn. Sunt semen deoarece, numele sunt expresii care fixeaza obiecte, astfel incat un obiect este fixat de un nume, indiferent de ce s-ar intampla cu el. Numele isi pastreaza obiectul in orice imprejurare, prin nume intelegem orice expresie care fixeaza un singur obiect in orice imprejurare.

Exemplu: Romania este republica.- Romania nu este republica.

Obiectul fixat de un nume se numeste denotatul numelui respective. Denotatul satisface toate conditiile semnificatiei, de aceea numele are semnificatie, prin urmare este un semn, astfel rezulta ca intelesul unui nume consta in obiectul denotat de acel nume. De asemenea, denotatul este un parametru constant al numelui, nu se schimba in timp.

Datorita faptului k numele sunt semne, ele trebuie sa aiba pe langa semnificatie si un sens. Sensul unui nume consta in proprietatile pe care le are obiectul denotat de numele respective la un moment dat. Sensul unui nume este inepuizabil. Sensul numelor este un parametru care se schimba in timp. Acest parametru evolueaza in mod natural, nu poate fi controlat de utilizatorul numelui.

Exemplu: Romania: - tara europeana

-republica

- tara la Marea Neagra

Sensul - contextual se schimba in timp - proprietati

-complet comp care nu se schimba- sens contextual+ constanta temporal

Sensul este real si este atribuit.

Exemplu: Romania este regat- 1947-adevarat

- 2008- fals

Romania este regat din 1947. - 1947- adevarat

- 2008 adevarat

Numele sunt folosite in sensul lor atribuit, care poate sa difere de sensul real. In acest fel, apar erorile, cand atribuim unui nume un sens diferit de cel real sensul atribuit este identic cu cunoasterea.

5. Sensul

Este parametrul mental / subiectiv al unui semn. Deoarece numele au rolul de a fixa obiecte, ele nu pot fixa sensuri, a.i. sensul numelor se modifica in timp. De aceea, limbajul trebuie sa contina expresii diferite de nume, care au rolul de a fixa sensuri. Vom numi aceste expresii termini. Prin termen se intelege orice expresie care are functia de a fixa un sens. De aceea, sensul este paramentrul intentional al termenilor si totodata, termenii au ca inteles sensul lor.

Exemple de termini: - rosu, verde, albastru

- triunghi, cerc, patrat fixeaza anumite caract, culoare, prop nu obiecte.

- inalt, scund, la stanga, la dreapta

Prin urmare, pe langa sens, un termen se caracterizeaza si prin clasa sa. Clasa unui termen se schimba in timp, de aceea e un parametru dinamic.

Exemplu: "republica"- 2009 Romania - 1947 . .

Termenii pot fi clasificati dupa mai mute criteria:

a.   Dupa dimensinea sensului

Concreti: au un sens bogat, alcatuit din numeroase proprietati(om)

Abstracti: al carui sens contine o singura proprietate.

Dintr-un termen concret se poate obtine un termen abstract corespunzator, considerand sensul sau drept o unitate.(ex. Roseate, umanitate)

b.   Dupa dimensiunea clasei:

Nuli, nu exista nici un element ex. cerc patrat;

Singulari, au un singur element ex. presedinte al Romaniei;

Generali, clasa lor este alcatuita dintr-un numar mai mare de termeni ex. presedinte de stat.

Datorita faptului ca, clasa termenilor se schimba in timp, unul si acelas termen poate fi nul/ singular/ general

c.   Dupa nivelul de aplicare al sensului: sensul unui termen se poate aplica fie pana la nivelul obiectelor individuale, fie pana la ivelul parti ale acestora.

Termini individuali- care se aplica numai pana la nivelul obiectelor individuale(pisica)

Termini colectivi- care se aplica si unor parti ale obiectelor lor(padure)

Termini de masa- se aplica la nivelul moleculelor obiectelor(apa, zahar)

d.   Dupa tipul sensului:

Termini de proprietati(rosu, triunghi)

Termini de relatii(frate, mai mare)

Termeni de actiune(alegere, miscare)

Intre termini pot exista diferite relatii. Pot exista doua categorii de relatii dupa cum privesc clasa termenilor:

A.    Relatii cu privire la sens:

Sinonimia- 2 termeni sunt sinonimi daca au acelasi sens, au si aceeasi clasa, deci sunt identici, ex celibatar-casatorit

Subordonarea- un termen e subordonat altuia, daca sensul sau apartine celuilalt termen, ex. Animal-pisica

B.    Relatii cu privire la clasa:

Coextensiunea- 2 termeni sunt coextensive daca au aceeasi clasa, ex presedinte al Romaniei in 1988

Subordonare- atunci cand clasa unui termen este continuta de cel de-al doilea termen, ex pisica-animal

In urma operatiilor cu teremni, obtinem fie alti termini caracterizati prin alti parametrii, fie categorii de expresii.

Cu mijlocele limbajelor putem modifica numai sensul termenilor, deoarece numai sensul e intentional, cu privire la clasa unui termen, putem numai propune modele ale ei. In acest fel, operatiile asupra termenilor sunt de doua categorii:

Operatii reale, in urama acestora, sensul termenilor se schimba si se obtin alti termini. Dintre operatiile reale cele mai importante sunt:

Nagatia: prin intermediul ei se obtine negativul unui termen(triunghi- nontriunghi)

Compunerea: prin compunerea conjuncta a doi tremeni se obtine un termen al carui sens este reuniunea sensurilor termenilor compusi si al carui clasa e intersectia claselor termenilor compusi.(alb- om= om alb)

Compunerea sumativa: sensul compusului este intersectia sensurilor componentilor si clasa compusului este reuniunea claselor componentilor(animalele si plantele sunt vietuitoare)

Operatiile virtuale, nu schimba propriu-zis parametrii termenilor, ci doar presupune modificarea lor. De aceea, in urma asemanarii operatiunilor, rezulta alte tipuri de expresii, diferite de termini.

Exista expresii:

Predicate: prin intermediul lui u mai presupunem ca sensul unui tremens este adaugat sensului unei alte expresii care poate fi un nume/ termen.(om alb- omul este alb)

Cuantificatori: rolul lor este de a presupune despre clasa unui termen, fie ca ramane neschimbata, fie ca se reduce la o parte a sa.

- universali - afirmativi: toti, oricare (clasa unui termen nu se schimba)

- negative: nici unul

Coantificatorii pot fi:    nedeterminati: unii, o parte(presupun despre clasa unui termen ca se reduce la o parte nedeterminata a sa)

- particulari

Determinate: restrangerea clasei unui termen la o parte determinate a sa(zero)

Datorita faptului ca termenii au o clasa determinate la un moment dat, putem construe cu ajutorul lor expresii care fixeaza atat un sens, cat si o clasa. Asemenea expresii sunt obtinute adaugand unui termen, o constanta temporal si se numesc descriptii(termen+ constanta temporala)

Rolul descriptiilor este important deoarece nu permite sa ne referim la anumite obiecte fara a le denumi ex. Presedintele Romaniei din 2009 a fost primarul capitalei)

denotat sens sens

NUME  TERMENI DESCRIPTII

sens clasa clasa

EXTENSIUNI= denotat, clasa

INTENSIUNI= sens

Numele= camera de lut vederi dintr-un film arata un singur personaj, dar decorul e schimbat.

Termini= camera de supraveghere

Descriptii= fotografii(fixeaza pers si decorul)

6. Propozitii

Functia lingvistica a propozitiilor este de a face presupuneri cu privire la parametrii semiotici, ai unei expresii, numita sub. Propozitiei, prin intermediul unei alte expresii care constituie predicatul propozitiei.

Exemplu: Romania este republica (denotatul numelui Romania are prioritate pt republica)

Printr-o propozitie presupunem despre unul sau mai multe obiecte ca are proprietati. Obiectele care au anumite prop. repezinta fapte, asa incat printr-o propozitie presupunem ca are loc un fapt. Alte propozitii contin presupuneri cu privire la parametrii semiotici ai termenilor.

Exemplu: Toti romanii sunt harnici. (elementele clasei romani au proprietatea harniciei)

Unii romani sunt harnici

Rolul propozitiilor sau intelesul lor este de a presupune ca anumite fapte au lor. Aceasta presupunere este realizata prin intermediul a doua tipuri de expresii in care pote fi analizata propozitia:

Subiectul (grupul nominal) prin care determinam clasa de obiecte(REFERINTA) despre care este vb in propozitie;

Predicatul(grupul verbelor)care arata ce prop sunt atribuite subiectelor la care se refera prop si care indeplineste a doua functie de predictive.

Dupa dimensiunea referintei, prop se clasifica astfel:

Propozitii cu referinta determinate- referinta acestor propozitii este alcatuita dintr-o singura clasa de obiecte

Prop cu referinta vida (fara referinta). Referinta vida se obtine utilizand ca subiect termini nuli.    Ex. Fat- frumos are un armasar alb.

Prop singular- au referinta alcatuita dintr-un singur obiect. Ex. Presedintele romaniei in 2009 este un bun politician.

Prop universal- referinta este asigurata printr-un termen cuantificat universal

Propozitii ce referinta nedeterminata. Referinta este alcatuita din mai multe obiecte. Acest tip de referinta este obtinut prin termini cuantifivcati particular. Ex. Unii romani sunt harnici. Datorita caract prop si a faptelor le putem atribui dif valori. Faptul presupus de o prop poate sa aiba loc sau nu. Daca faptul presupus de pro are loc, spunem despre acea prop ca este adevarata, iar dak faptul presupus nu are lor, prop este falsa.

In functie de valorile lor de adevar, prop intra in diferite relatii. Aceste relatii pot fi reduse la 2:

a.  Contradictia - doua prop sunt in relatie de contradictie daca nu pot fi nici adevarate nici false impreuna

b. Consecinta - o prop este consecinta altei prop daca ia valoarea adevarat atunci cand cea din urama ia valoare a de adevar. Ex. Romania este in Europa, Timis este in Romania. Timisoara este in europa.

Cu ajutorul relatiei de consecinta, pot fi puse in evident si alte valor care caracterizeaza prop si faptele. Valorile morale se aplica faptelor presupuse de prop. un fapt este bun atunci cand are consecinte bune, in acest fel, pt ca valorile etice sa poata fi definite trebuie selectate anumite fapte considerate bune in mod conventional. Ele alcatuiesc un cod etic. Cu ajutorul valorilor etice si de adevar, putem determina un interlocutor sau membrii unui public sa acepte sau sa respinga o prop.

Prop adevarate sau prop prin care presupunem fapte bune trebuie acceptate, in vreme ce prop false sau care pres fapte rele trebuie response. In acest fel pentru a determina pe cine sa acepte o prop trebuie sa ii aratam ca acea prop este adevarata, sau este un fapr bun. Pt a arata ca o prop este adevarata, sustinem ca este cansecinta unei prop adevarate. Ex. Pamantul este rotund deoarece linia orizontului etse curba.

Daca dorim sa determinam un interlocutor sa accepte o propozitie, pt ca presupunem un fapt bun, infatisam o consecinta a acestei prop care al randul ei prezinta un fapt bun. Ex. Daca bei cafea, atunci activitatea creierului se imbunatateste. Daca bei cafea, atuni vei avea insomnia.

7. Exprimarea

Def: Prin exprimare se intelege utilizarea expresiilor pentru a surprinde sau a analiza un anumit inteles.

Exprimarea este actul prin care emitentul formuleaza un anumit mesaj si il inzestreaza cu un inteles.

Intelesul unei expresii consta in functia sau in rolul pe care il joca expresia intr-un anumit context, astfel intelesul este scopul uitilizarii unei expresii. Emitentul foloseste o expresie pt a pune in evident un anumit inteles, de aceea intelesul este scopul exprimarii. Intelesul este intotdeauna intention.Emitentul poate utilize o expresie pt a surprinde orice inteles doreste si reciproc, un inteles anumit poate fi puc in evident prin orice expresie. In aceasta consta principiul libertatii exprimarii. Datorita acestui principiu, expresiile pot dobandi intelesuri diverse. De aceea, trebuie sa punem in evidenat un fenomen semantic important- POLISEMIA.

Prin polisemie intelegem capacitatea unei expresii de a avea mai multe intelesuri, cat si posibilitatea ca acelasi inteles sa fie surprins prin mai multe expresii. In acest fel pot aparea dificultati privind comunicarea in intermediul unei comunitati, deoarece dat. lib. de exprimare a diversilor membrii ai comunitatii pot folosi expresiile cu intelesuri deiferite.

Pentru a depasi aceasta dificultate, comunitatiile semantice au apelat la codificare. Prin codificarea unei expresii I se asocieaza in mod conventional, unul sau mai multe intelesuri, care sunt recunoscute si invatate de catre membrii comunitatii. In urma acestei asocieri, apar codurile semantic care i-au forma dictionarului.

Prin intermediul dictionarului se stabilesc intelesurile conventionale ale expresiilor, care pot fi unul sau mai multe. O expresie poate fi folosita si cu intelesuri care nu sunt cuprinse in dictionary.

Polisemia poate imbraca 2 forme:

Omonimia rep utilizarea aceleiasi expresii pt a surprinde intelesuri diferite. Ex: barca pe lac-pantofi de lac.

Sinonimia rel utilizarea mai multor expresii pt a surprinde acelas inteles. In cazul numelor, sinonimia apare cand acelasi obiect are nume diferite, iar cazul termenilor cand acelasi sens este circumscris prin termini diferiti.

Intelesul unei expresii are 2 componente:

Unul explicit- exprima intelesul explicit;

Unul implicit - ramane neexplicat, dar poate fi pun in evident prin interpretare.acesta poate fi subinteles-rep o parte neexprimata a intelesului, necesara pt a sustine valoarea de adevar a unei pro.

In cadrul exprimarii, intelesul nu poate fi nicodata epuizat, intotdeauna ramane un subainteles. Emitentul merge cu exprimarea pana la nivelul la care considera ca destinatarul este in masura sa puna in evident subaintelesul expresiei. Pt aceasta, el presupune ca destinatarul are anumite cunostiinte

Conotatia repr atitudinea pozitiva sau negative pe care au dobandit-o exprestiile intr-o anumita comunitate semanitica. Ea poate fi folosita pt a influenta imagnea publica a unui personaj, org sau produs. Daca unei persoane ii sunt associate expresiile care au conotatie pozitiva, atunci imaginea pubilca a celei personae se imbunatateste.

Exprimarea se desfasoara in 2 etape:

Intelesul este fixat sau circumscris, surprins cu ajutorul unor expresii;

Intelesul este analizat, dezvoltat sau atribuit cu ajutorul altor categorii de expresii.

9. Atribuirea sau analiza sensurilor si expresiilor

Putem atribui sau analiza sensurile cu ajutorul propozitiilor. Printr-o propozitie, atribuim un sens subiectului propozitiei. Si anume, sensul fixat prin care apare predicatul propozitiei. Ex. Everest este cel mai inalt munte. Sensurile atribuite reprezinta de fapt cunostiinte.

Cu ajutorul propozitiilor putem sa transmitem cunostiinte. Totodata in masura in care acceptam o propozitie ca adevarata, inseamna ca acceptam si cunostiinta pe care o contine.

In unele situatii, expresiile folosite pentru a surprinde un anumit inteles pot sa fie numai partial exprimate sau pot fi modificate astfel incat sa fie intelese doar de anumiti destinatari. In aceste cazuri avem de-a face cu 2 forme aparte de exprimare:

Forma eliptica- in cazul expresiilor eliptice se foloseste doar o parte a unei expresii pentru a surprinde intelesul expresiei in intregime . O component a intelesului ramane sunt forma de subainteles. Exprimarea eliptica intervine acolo unde emitentul si destinatarul au anumite cunostiinte commune sau convietuiesc impreuna, avand obiceiuri asemanatoare. In multe situatii ajunge un simplu gest pt ca 2 oameni sa poata intelege sis a-si transmita intelesurile complexe.

Ex. Doi oamni dicuta: in meciul de aseara am castigat- de la sine inteles k tin cu aceeasi echipa.

Forma codificata- exprimarea de acest tip este folosita cand emitentul si destinatarul doresc sa impiedice si alti receptori sa inteleaga mesajul. In cadrul comunicarii codificate, mesajul original este inlocuit cu un alt mesaj, care are alt inteles, pe baza unor reguli si conventii care alcatuiesc un cod. Codurile pot fi:

Coduri de substitutie- anumite parti ale mesajului original sunt inlocuite cu alte expresii astfel incat rezulta un alt mesaj, cu un alt inteles decat cel dupa care s-a facut substitutia, si numai el poate reface mesajul.

Coduri de permutare si combinare- elementele mesajului original sunt schimbate intre ele dupa o anumita regula cunoscuta doar de destinatar, astfel incat numai el poate reface mesajul initial.

Pe langa mijloacele de exprimare pe care le ofera limbajul putem utilize si mijloace de exprimare nonlingvistice, cu ajutorul carora, uneori, pot fi exprimate intelesuri complexe pe care nu le-am putea atinge cu ajutorul limbajului.

Exprimarea nonlingvistica. Un prim caz de exprimare nonlingvistica este exprimarea si comunicarea nonverbala. Prin exprimarea nonverbal intelegem punerea in evident a unor intelesuri fara a folosi cuvinte fie orare, fie scrise, ci numai prin gesture sau miscari ale corpului.

Cercetarile privind comunicarea nonverbala sau privina asa numitul limbaj al trupului au fost impulsionate se formularea regulii lui Mehrabian.

In urma unor experimente, Mehrabian a tras concluzia ca doar 7% din intelegerea unui mesaj se datoreaza componentelor sale verbale, in timp ce 55% se datoreaza componentelor nonverbal. Celelalte procente sunt atribuite modulatiei vocii. Acestei reguri I s-au adus mai multe obiectii. Experimental de la care a pornit Mehrabian are un anumit specific, astfel incat rezultatele sale nu pot fi generalizate. In acest experiment s-au folosit mesaje care aveau o importanta component afectiva, fiind indoielnic ca regula amintita se aplica mesajelor care necesita o gandire rationala.

Pot fi aduse contraexemple la aceasta regula. Putem intelege mesajele transmise prin radio, desi nu avem acces la component lor nonverbal. In plus, conceptual de comunicare nonverbal utilizata in acest caz este prea larg, incluzand situatii de comportament nonverbal care nu pot fi assimilate comunicarii.

Gesturile neintentionate sau reactiile fiziologice nu vor fi considerate acte de comunicare. De exemplu, o persoana care are un tic nervos nu intentioneaza sa transmita nimic prin intermediul lui. Daca cineva sa inroseste atunci cand minte avem de-a face cu o reactive involuntara.

Prin urmare, comportamentul nonverbal care insoteste transmiterea unui mesaj poate fi asimilata in totalitatea comunicarii verbale. In acst fel, comportamentul nonverbal nu poate fi intotdeauna interpretat, nu putem atribui inteles, totusi asemenea comportament poate fi explicat, cand pe baza lui putem face presupuneri asupra starii subiective a emitentului. De aceea stdiul comportamentului nonverbal este deosebit de important, avand un rol aparte in comunicarea interpersonal sau in adoptarea strategiilor de negociere.

Un alt tip de exprimare nonlingvistica este exprimarea simbolistica. Aceasta apeleaza la reprezantarile grafice bi si tridimensionale, numite si simboluri. Cu ajutorul lor putem surprinde intelesuri complexe care ar fi dificil de redat prin intermediul limbajului.

Simbolurile pot fi folosite pentru a semna adeziunea la un grup sau org sau fata de anumite valori. Simbolurile por si folosite pentru a identifica si diferentia.

In evul mediu, cavalerii imbracati in armuri putea fi identificati dupa blajon.

Simbolurile sunt de regula alcatuite din alte simboluri aranjate din alta configuratie. De aceea, simbolurile au o structura(semnificatie)a lor. Cand interpretam un symbol, trebuie sa tinem seama atat de intelesurile simbolurilor care il reprezinta sau il compun, cat si de modul in care acestea sunt relationate intre ele.

Exprimarea imagistica. Sunt surprinse intelesuri complexe cu ajutorul imaginii statistice sau de miscare. Imaginile sunt utilizate in mai multe cazuri pt a complete si dezvolta intelesul unui text. De aceea materialele de rp contin de regula o sinteza intre un text si diferite tipuri de imagini.

Probabil datorita faptului ca adreseaza vazului, imaginile au un important impact in formarea dubiilor fata de o persoana sau org. De aceea, ele sunt mult folosite in campanile electorale sau in cele de promovare. Unul dintre mijloacele importante de a transmite mesaje in Campania electoral este afisul electoral, unde pe lanaga un text apare o imagine cu un rol essential.

10. Interpretarea

Interpretarea este operatia inversa fata de exprimare. In urma exprimarii, emitentul transmite un anumit inteles prin intermediul unui mesaj.

Interpretarea este operatia prin care receptorul atribuie mesajului un inteles. Astfel in vreme ce exprimarea este operatia efectuata de emitent, interpretarea este proprie receptorului.

Receptorul nu interactioneaza direct cu emitentul, cid oar cu mesajul. De aceea, interpretarea este deter de caract mesajului, de parametrii semioticii ai acestuia si nu de caract emitentului. Asa se explica de ce in multe dintre situatii intelesul atribuit prin interpretarea unui mesaj difera prin . . Din aceeasi cauza, atunci cand interpretam un mesaj, nu este nevoie sa apelam la emitent pentru a stabili intelesul.

Datorita faptului ca mesajele pot fi interpretate independent de autorii lor, inseamna ca orice fapt indifferent daca are un autor sau nu poate fi interpretat. In acest fel, prin interpretare, faptele dovedesc un anumit inteles. Asa se explica de ce putem interpreta visele sau urmele de zat din cafea sau liniile din palma. Toate aceste nu au un anumit autor, nu sunt un mesaj transmis de cineva.

Prin interpretarea unui fapt I se asociaza alt fapt. In acest fel unuia dintre fapte I se ofera o valoare de adevar. Prin intermediul interpretarii, faptele dobandesc valoare de adevar.

A interpreta un fapt inseamna a pune in evident conditiile in care acest fapt este adevarat. Deoarece un fapt nu poate fi propria sa conditie de adevar, rezulta ca un fapt nu poate fi interpretat decat prin fapte independente fata de el.

Interpretarea este limitata. Faptele care depind unele de altele nu sunt interpretate unele prin altele, ci sunt explicate, de aceea interpretarea este diferentiata de explicatie.

Limbajul are o functie magica. Putem rosti o propozitie de cate ori dorim, intelesule ei nu va avea loc, nu se va produce.

De cele mai multe ori suntem pusi in situatia de a interpreta propozitii complexe si texte. Prin text se intelege un system de propozitii, a carei structura consta in relatii logice intre propozitii. A interpreta un text inseamna a stabili conditiile de adevar, se a raspunde la intrebari. In interpretare aunui text trebuie parcursi uramtorii pasi:

Analiza sintactica a textului, prin care sunt puse in evident propozitiile care alcatuiesc textul;

Analiza logica a textului, cand se termina relatiile logice dintre propozitii si se stabilesc valorile de adevar ale prop care alcatuiesc textu.

Analiza semiotica a expresiilor care alcatuiesc propozitiile. Daca o propozitie este adevarata cabd expresiile care o compun au intelsul lor conventional, atunci aceor expresii le este atribuia prin interpretare intelesul conventional. In acesr caz, interpretarea este literara. Daca propozitia nu este adevarata cand expresiile care o compun au intelesul conventional, se adimite ca intelesul acestor expresii este afectat de figure semantic, cum sunt metafora, metonimia si sunt interpretate prin inteles conventional.Avem de-a face cu o interpretare alegorica.

O distinctie importanta care trebuie facuta in interpretarea textelor este intre prop care au referinta si prop care nu au referinta. Prop care au referinta se numesc prop de funcriune si sunt intodeauna adevarate(orice interpretare este corecta). In acest fel, prop nu ne spun nimic despre lumea reala, cel mult ne spun ceva despre autorul textului. Si propozitii care au referinta sunt adevarate in conditiile determinate. In cazul lor, exista o singura interpretare corecta. De asemenea, aceste prop ne arata ce se petrece in realitate daca le interpretam correct.

Semiotica nu are la dispozitie mijloace pt a stabili daca o prop este sau nu o functiune. In aceste conditii, distinctia poate fi facuta doar prin investigatii exterioare.