Concomitent cu concretizarea functiei de predicat, predicatia determina realizarea, implicita sau explicita, printr-un nume (pronume etc.) a functiei de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor personale si al verbelor impersonale relative.
In desfasurarea comunicarii lingvistice ca act de cunoastere si de transmitere a cunoasterii, numele (pronumele etc.) poate "preceda ", in constiinta vorbitorului, predicatul, poate fi, adica, punctul de plecare (elementul cunoscut) in interpretarea lingvistica a realitatii extralingvistice, dar el devine subiect, in organizarea unui enunt sintactic, numai din momentul in care un verb si-a asumat predicatia, cel putin prin componenta ei semantic-gramaticala.
Cuprins: "SUBIECTUL"
Concomitent cu concretizarea functiei de predicat, predicatia determina realizarea, implicita sau explicita, printr-un nume (pronume etc.) a functiei de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor personale si al verbelor impersonale relative.
In desfasurarea comunicarii lingvistice ca act de cunoastere si de transmitere a cunoasterii, numele (pronumele etc.) poate "preceda ", in constiinta vorbitorului, predicatul, poate fi, adica, punctul de plecare (elementul cunoscut) in interpretarea lingvistica a realitatii extralingvistice, dar el devine subiect, in organizarea unui enunt sintactic, numai din momentul in care un verb si-a asumat predicatia, cel putin prin componenta ei semantic-gramaticala.
In functie de planul lui semantic (lexical sau lexico-gramatical), verbul care realizeaza predicatia:
. o poate retine in sfera sa ca predicat,
. o poate desfasura in exterior prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect.
a. Retin predicatia in sfera predicatului:
. verbele impersonale absolute: a ploua, a tuna, a fulgera, a ninge etc. Fiind autosuficiente, aceste verbe nu mai pot atrage in sfera lor semantica, implinita la nivel lexical, un nume (pronume etc.), care sa devina subiect. Ele admit subiect daca se produc mutatii in sfera lor semantica; in enuntul "Hotii veneau la apusul soarelui, se lasau pe ripi si innoptau sub maluri. " (E. Barbu), verbul a innopta dezvolta sensul personal de "a ramine peste noapte " sau "a petrece noaptea " si primeste, de aceea, subiect gramatical: substantivul hotii.
Verbul a ploua este intrebuintat uneori cu subiect intern, redundant, realizat prin substantivul ploaie: "Ploua ploaie rece de toamna. "
. expresiile impersonale absolute, alcatuite din verbul a fi (sau a se face) si un substantiv in nominativ: a-i fi foame (frig, dor, teama etc.), a (nu) fi nevoie, a fi pacat, a nu fi chip, a fi duminica (toamna, primavara, seara etc.) sau din verbul a fi si un adverb: a fi tirziu (devreme etc.);
. locutiunile verbale a-i parea bine (rau);
. verbe dezvoltind difente sensuri in relatie obligatorie cu un pronume personal (forma atona) in dativ: a (nu)-i arde (de gluma etc.), a i se acri, a i se uri (de scoala) etc.
. verbul a (nu)-i pasa.
b. Intre verbele care desfasoara predicatia prin implicarea unui nume (pronume etc. )-subiect se disting doua subcategorii:
b.l. verbe (locutiuni verbale) personale; verbe care, realizind predicatia, dezvolta in realitate sintactica ceea ce avea existenta virtuala, manifestata la nivel morfematic, in mod abstract, prin categoria gramaticala a persoanei. Subiectul acestor verbe functionind ca predicate reprezinta prelungirea in expresie sintactica a persoanei verbale.
"Voi credeati m scrisul vostru, noi nu credem in nimic!" (M. Eminescu) "O pasare albastra zvicnise dintre ramuri
Si viata caprioarei spre zarile tirzii
Zburase lin " (N. Labis)
De altfel, la persoanele I si a II-a, realizarea sintactic-lexicala a subiectului este facultativa si, de aceea, se incarca cel mai adesea cu valori stilistice.
b.2. verbe impersonale relative; verbe care, realizind predicatia, atribuie calitate de subiect unui nume (pronume etc.)-"obiect ".
Subiectul acestor verbe-predicat este expresia sintactica a intrarii unor nume (pronume etc.) in cimpul lor semantico-sintactic:
"Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat." (M. Eminescu)
"Decit sa-mi toarca mitele-mprejur
Mi-ar fi placut, fireste, un valtur." (T. Arghezi)
Raportul general-particular se desfasoara in reciprocitate, dar predomina un sens al particularizarii, in functie de apartenenta verbului la una din cele doua subclase.
Cind functioneaza ca predicate verbele din prima categorie, ele au rolul activ in actualizare, particularizind numele (pronumele etc.) devenit subiect, din perspectiva unei trasaturi semantice dinamice, proprie continutului lor lexical: "Copiii alearga
dorm
se joaca
studiaza etc. "
Cind functioneaza ca predicate verbele din categoria a doua, predomina rolul particularizator al numelui (pronumelui etc.):
Imi trebuie timp
curaj
haine
bani etc.
Aceasta deosebire - relativa - se reflecta in (si este intarita de) comportarea celor doua subcategorii de verbe in organizarea enuntului sintactic.
Verbele din prima subcategorie sint verbe personale (tripersonale, majoritatea, sau unipersonale). In consecinta, ele impun realizarii concrete a subiectului doar restrictii care tin de exigente ale unei compatibilitati semantic-lexicale: "Fetita picteaza." dar nu "Privighetoarea picteaza.", "Ciinele latra." dar nu "Mircea latra."
Verbele din subcategoria a doua sint, de fapt, apersonale. Ele impun subiectului restrictii privind natura lexico-gramaticala a termenului prin care acesta se poate realiza in mod concret; ele nu pot atribui calitate de subiect unui pronume personal si numai unele dintre ele pot transforma in subiect un "obiect " - substantiv exprimind realitati umane:
"Imi trebuie un copil." dar nu "Se intlmpla un copil."
In desfasurarea actului lingvistic, verbele pot trece uneori dintr-o subcategorie in alta:
. verbele din prima clasa preiau comportamentul sintactic al verbelor din cea de a doua, cind isi pierd, prin diateza, caracterul personal:
El spune multe. Se spun multe.
. verbele din a doua clasa pot primi subiect "personal" cind, prin concentrare sintactica si mutatii semantice, isi pierd caracterul apersonal: "Merg, parinte, incotro vad cu ochii; si fiindca mi te-ai intimplat sfintia ta in cale, apoi merg si eu la schit. " (C. Hogas).
