" Praslea cel voinic si merele de aur " a fost cules si publicat in volumul " Legendele sau basmele romanilor " din anul 1882.
Basmul transmite peste timp credinta poporului in izbanda binelui asupra raului.
Expozitia basmului incepe cu formula de inceput specifica: "A fost odata ca niciodata " si reprezinta personajele , locul si timpul actiunii: actiunea se petrece intr-o gradina frumoasa a unui imparat care era foarte trist ca nu putea gusta niciodata din roadele unui mar care facea mere de aur . Timpul este nedeterminat si totdeauna plasat intr-un trecut imaginar.
Imparatul avea trei fii, iar cei doi fii mai mari se laudau ca vor culege merele, dar nu au reusit, pentru ca pe la miezul noptii ii apuca un somn coplesitor si merele erau furate. Cu greu imparatul se indupleca sa-l lase si pe fiul cel mic, Praslea, sa incerce sa pazeasca marul.
Intriga actiunii o constituie izbanda lui Praslea. El si-a luat " doua tepuse, arcul si tolba cu sageti " si asezandu-se intre cele doua tepuse si-a biruit somnul si auzind un zgomot, a tras trei sageti si a reusit sa alunge hotul. Apoi a dus merele tatalui sau care s-a bucurat foarte mult.
Desfasurarea actuinii este constituita din incercarile pe care trebuie sa le depaseasca Praslea. Acesta cere voie imparatului sa plece pe urmele hotului ca sa-l prinda. El pleaca insotit de fratii mai
mari, care prinsesera pizma pe el, pentru ca-i facuse de rusine.
Mergand dupa urma de sange a zmeului, fratii ajung la o prapastie. Praslea are curaj sa se lase pana jos, iar cei doi frati il asteapta sus.
Pe celalalt taram traiau trei frati zmei, care au rapit trei fete de imparat pe care doreau sa le aiba de sotii fara voia lor. Praslea lupta cu zmeii pe rand, ii invinge si elibereaza fetele de imparat.
Cu ajutorul fetelor, Praslea prefacu palatele in mere de arama, de argint si de aur si merg impreuna spre casa. Ajunsi la groapa din care trebuia sa fie scosi pe taramul omenesc, Praslea da fetelor un biletel in care era desemnat viitorul sot.
Intuind ca fratii lui vor sa-l piara, el a legat de franghie o piatra careia i-a pus o caciula si a vazut cum fratii lui au dat drumul franghiei pentru a-l pierde.
Crezand ca Praslea s-a prapadit, fratii anunta la imparatie "cu prefacuta mahnire " ca fiul cel mic a murit, apoi se cununara dupa cum randuise Praslea cu fetele mai mari.
Ramas pe taramul zmeilor, Praslea vede un balaur care ameninta viata unor pui de zgripturoaica. Il omoara salvandu-i, iar mama puilor il scoate pe Praslea pe taramul oamenilor.
Ajungand la imparatia tatalui sau, Praslea afla de supararea fetei cele mici si ca ea a cerut petitorilor ca dar " o furca de aur, care sa toarca singura ", " closca cu puii cu totul si cu totul de aur ".
Angajandu-se ca ucenic la un argintar, el reuseste sa faca obiectele cerute de fata si mesterul i le-a dus. Fata cere sa fie adus la palat mesterul care a lucrat aceste obiecte, stiind ca acestea nu puteau fi facute decat de Praslea. Imbracat in " haine noi " este dus la palat si fata il recunoaste pe Praslea care marturiseste si povesteste toata istoria sa, aratandu-le marul de aur.
Deznodamantul basmului consta in pedepsirea celor vinovati. Imparatul suparat cere rasplata dreapta pentru faptele savarsite. Praslea il lasa pe Dumnezeu sa-i pedepseasca pe fratii vicleni. El se casatoreste cu fata mica de imparat si dupa moartea imparatului urca in scaun, stapanind imparatia.
