Partea a doua a poeziei, o evocare, reinvie imaginea vremurilor glorioase de altadata. Oltul este infatisat de poet in postura legendara de haiduc, "frate plansetelor noastre", caruia "domni vicleni" vroiau saI fure libertatea si, odata cu ea, sa sfarame "sfanta noastra lege". Lupta impotriva cotropitorilor era dusa la chemarea raului, de catre "feciorii mandrei Cosanzene". Vremuri eroice, in care "codrul chiotea, viteazul", iar biruinta era rasplata vitejiei.
Imaginea vremurilor de demult este in contradictie cu osanda la care este supus Oltul. Destinul sau este destinul unei natiuni subjugate de o putere straina, vremelnica. "Slavite farmituri a vremii .
De mult vau ingropat valeatul
Neputincios pari si tu astazi
Teancins in lantuir imparatul".