O scrisoare pierduta I.L. Caragiale, Referat

O scrisoare pierduta

I.L. Caragiale

Referat

Coordonate ale vietii si operei

La 30 ianuarie 1852, in zori, se naste Ion, fiul lui Luca Caragiali si al Ecaterinei, si se boteaza la 7 februarie, in biserica din satul Haimanale, langa Ploiesti, judetul Prahova (satul a primit in zilele noastre numele Ion Luca Caragiale); tatal sau functioneaza ca secretar al Manastirii Margineni, inchinata Manastirii Sinai. Pasiunea pentru teatru era in traditia familiala; tatal, Luca Caragiale, inainte de a fi administrator de mosie, avocet, magistrate, fusese actor. Doi unchi, Costache si Iorgu Caragiale, au fost si ei actori, autori dramatici si conducatori de trupe teatrale.

1859 - 1860 - Primele studii cu parintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti.
1860 - 1864 - Urmeaza clasele primare II-V, la Scoala Domneasca din Ploiesti.
1864 - 1867 - Trei clase la Gimnaziul "Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti.
1867 - 1868 - Clasa a V-a liceala la Bucuresti.
1868 - 1870 - Studiaza la Conservatorul din Bucuresti, la clasa de declamatie si mimica a unchiului sau, Costache.
1870 - Numit copist la Tribunalul Prahova.
1871 - 1872 - Este propus de Mihail Pascaly sufleor la Teatrul National din Bucuresti.
1873 - 1875 - Colaboreaza la Ghimpele, semnand Car si Policar.
Publica poema Versuri in Revista contemporana (semneaza cu numele intreg).
1875 - 1876 - Scrie la Alegatorul liber.
1876 - 1877 - Corector la Unirea democratica.
Redacteaza in intregime revista umoristica Claponul.
Scoate, impreuna cu Frédéric Damé, ziarul Natiunea romana.
Apare Calendarul Claponului.
1877 - 1878 - Publica seria de foiletoane Cercetare critica asupra teatrului romanesc, in Romania libera.
Colaboreaza la Timpul, chemat de Eminescu.
La Teatrul National se prezinta piesa Roma invinsa, de D. Parodi, in traducerea lui Caragiale.
1878, 26 mai - Incepe sa frecventeze sedintele bucurestene ale Junimii, la Titu Maiorescu.
La Iasi, citeste la Junimea O noapte furtunoasa.
1879 - De Paste, se afla la Viena, impreuna cu Titu Maiorescu.
Publica in Convorbiri literare piesa O noapte furtunoasa.
1881 - Se retrage de la Timpul.
octombrie - Este numit cu decret regal, revizor scolar pentru circumscriptia districtelor Suceava si Neamt.
1882 - Este mutat, la cerere, in circumscriptia Arges - Valcea.
1883, 23 februarie - Comitetul Teatrului National din Iasi, prezidat de Iacob Negruzzi, il numeste director de scena. Caragiale refuza.
1884, 1 martie - Prima reprezentatie a operei bufe Hatmanul Baltag, scrisa in colaborare cu Iacob Negruzzi.
17 martie - Participa la sedinta Junimii, in prezenta lui V. Alecsandri.
6 octombrie - Insotit de Titu Maiorescu, citeste la aniversarea Junimii, la Iasi, O scrisoare pierduta.
13 noiembrie - In prezenta reginei, are loc prima reprezentatie a Scrisorii pierdute, bucurandu-se de un succes extraordinar.
1885, 12 martie - Se naste Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, functionara la Regie, cu Caragiale, care il declara la oficiul starii civile.
8 aprilie - Reprezentatia comediei D-ale Carnavalului, premiata la 25 ianuarie, fluierata la premiera.
iunie - octombrie - Publica articole literare si politice la Vointa nationala.
1888, 26 iunie - Cu decret regal, I.L. Caragiale este numit director general al Teatrului National din Bucuresti.
1889, 7 - 8 ianuarie - Se casatoreste cu Alexandrina Burelly, fiica artistului Gaetano Burelly.
5 mai - Demisioneaza de la directia teatrelor, dupa caderea guvernului junimist.
mai - Apare volumul de Teatru (in prefata, studiul lui Titu Maiorescu despre Comediile d-lui I.L. Caragiale).
15 iunie - Moare poetul-nepereche Mihai Eminescu. Caragiale publica articolul In Nirvana.
octombrie - Colaboreaza cu articole politice si literare la ziarul junimist Constitutionalul, sub semnatura C. si pseudonimele Falstaff, Zoil, Nastratin si Hans.
1890, 3 februarie - Premiera dramei Napasta. Piesa apare la Editura Haimann si este dedicata d-nei Ana T. Maiorescu.
Este profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.
1891, 14 aprilie - In sedinta Academiei Romane, volumele Teatru si Napasta sunt respinse de la premiere (20 de voturi contra, 3 pentru).
1892, 9 mai - Conferinta la Ateneu cu titlul Gaste si gaste literare, impotriva Junimii.
Conferinta si articolul Doua note vor determina ruptura cu Titu Maiorescu si incetarea colaborarii la Convorbiri literare. Violente diatribe antijunimiste.
Publica volumele Note si schite si Pacat, O faclie de Paste, Om cu noroc, 3 novele.
Isi exprima intentia de a se expatria la Sibiu sau la Brasov.
1893, 24 ianuarie - Apare revista Moftul roman (prim-redactor: Anton Bacalbasa).
9 mai - Conferinta la Clubul muncitorilor: Prostie si inteligenta, cu vizibile aluzii impotriva lui Maiorescu.
1894, 1 ianuarie - Apare revista Vatra, sub conducerea lui Slavici, Caragiale si Cosbuc.
1895, 20 aprilie - Are loc o reprezentatie neautorizata a comediei O scrisoare pierduta la Teatrul National din Bucuresti.
30 decembrie - Se reprezinta la Cernauti Napasta, in traducerea in germana a lui Adolf Last.
1896, ianuarie - aprilie - Colaboreaza la revista umoristica a lui Alceu Urechia - Lumea veche (semneaza Ion si Luca).
februarie - martie - Scrie, fara semnatura, articole politice, reportaje, la Ziua, ziar condus de Gh. Panu.
aprilie - Publica volumul Schite usoare.
aprilie - iunie - Conduce Epoca literara, supliment al ziarului politic Epoca.
octombrie - noiembrie - Scrie la Sara; publica la Europa o serie de editoriale politice saptamanale.
1897 - Apar volumele Schite, Notite si fragmente, Calendarul Dacia pentru anul 1898.
27 aprilie - Conferinta la Iasi: Pareri literare. Articole redactionale in Epoca.
1898, ianuarie - martie - Publica o serie de articole in Evenimentul de la Iasi.
1899, 27 septembrie - Isi incepe, la Universul, seria de Notite critice, care va da materialul volumului Momente.
1907, 23 februarie - Este sarbatorit cu ocazia implinirii a 25 de ani de activitate literara.
18 noiembrie - Seria a II-a a revistei Moftul roman.
10 octombrie - Momente si schite
18 decembrie - Caragiale intenteaza actiune in calomnie lui Const. Al. Ionescu (Caion), care a publicat in Revista literara doua articole de plagiat.
1902, 2 martie - Respins de Academia Romana de la premiul Nasturel-Herescu, cu volumul Momente.
1903, 24 februarie - Incercare de a se muta la Cluj.
noiembrie - Domiciliaza provizoriu la Berlin.
1905, 14 martie - Se stabileste definitiv la Berlin.
iulie - Primeste vizita lui Delavrancea.
1907, 3 aprilie - Publica, sub semnatura Un patriot roman, in ziarul Die Zeit, prima parte din scrierea politica 1907.
Publica brosura 1907, din primavara pana-n toamna. Delavrancea ii scrie emotionat prietenului sau: "Desigur, 1907 al tau e o minune ca adevar, ca arta, ca sentiment, ca judecata. Ai zugravit un tablou de mare maestru. Jocul infect al partidelor noastre - pe deasupra tarii si in detrimentul tarii - cu lacomia nestapanita a celor ajunsi si cu imbufnarea dizgratioasa a celor cazuti, l-ai sintetizat asa de viu "
Publica in revista literara bimensuala Convorbiri (din 1908, Convorbiri critice), 7 fabule. Ultima dintre ele, Boul si vitelul, a fost tiparita in fruntea numarului 1 al Convorbirilor critice, avand in facsimile autografe atat textul, cat si semnatura Caragiale. In articolul bilant Dupa un an , M. Dragomirescu, editorul revistei, afirma: "In fine, acum in urma, autoritatea celui mai mare poet, a celui mai desavarsit artist ce am avut vreodata, autoritatea lui Caragiale, a venit, ca odinioara Alecsandri la "Junimea" nascanda, sa consfinteasca si sa intareasca importanta activitatii Convorbirilor critice si sa dea modestului rau. maretia fluviului "
1908, 15 februarie - Isi reia legaturile cu Titu Maiorescu.
1909 - Colaboreaza, din nou, la Universul, publicand povestiri si schite. Publica la Noua revista romana.
1910 - Apar Schite noua.
1911, februarie - mai - Colaboreaza la Romanul din Arad.
1912, 9 iunie - I.L. Caragiale moare subit, in locuinta de la Schöneberg, Berlin. Ramasitele pamantesti sunt expuse in capela cimitirului protestant din Erster Schöneberg Friedhof si depuse, la 14 iunie, in cavoul familiei, in prezenta lui Gherea, a lui Delavrancea si a lui Vlahuta.
18 noiembrie - Sicriul cu ramasitele mortuare este adus in tara, depus la biserica Sf. Gheorghe si urmat de prieteni pana la locul de veci, din cimitirul Serban-voda, in ziua de joi, 22 noiembrie.

Analiza literara

Comedia este speciea genului dramatic, in proza sau in versuri, in care sunt prezentate personaje, moravuri sociale, situatii, intamplari intr-o maniera care starneste rasul, avand un final fericit.

In comedie, conflictul este adesea doar apparent, iar valorile pentru care se infrunta personajele sunt frecvent false valori. In ceea ce priveste personajele, comedia tinde spre caricatural.

Categoria estetica fundamentala care defineste comedia este comical: comical de limbaj, de nume, de situatii si de caracter.

Rasturnarile de situatii mentin dinamismul si sporesc comical, dar creeaza si imaginea unei lumi haotice.

Comedia ,,O scrisoare pierduta" este pusa in scena la 13 noiembrie 1884. este o comedie de moravuri, dezvaluind viata publica si dorinta de parvenire a burgheziei romanesti.

Piesa este strcuturata in patru acte, fiecare fiind alcatuit din mai multe scene. Actiunea piesei se petrece in ,,capitala unui judet de munte", pe fondul agitat al unei campanii electorale.

Momentele subiectului

Expozitiunea operei ii prezinta pe Pristanda, politaiul orasului si pe Stefan Tipatescu- prefectul judetului, citind un articol din ziarul "Racnetul Carpatilor"in care este acuzat guvernul ca a lasat judetul in "ghiarele unui vampir".Actiunea piesei este localizata de autor: "in capitala unui judet de munte, in zilele noastre".Asistam, asadar la o infruntare dintre partidele ploitice. Pristanda nu pierde ocazia de a arata prefectului cat de dificila e misiunea de politist,numai ca Tipatescu stie foarte bine micile invarteli pe care le face acesta si I le reproseaza cu simpatie. Oricat incearca acesta sa se dezvinovateasca, e silit in cele din urma sa recunoasca pentru sine "ca a tras frumusel condeiul".

Intriga operei o constituie pierderea din neglijenta a scrisorii de amor pe care prefectul I-o trimisese lui Zoe Trahanache. Acesta va fi motivul care va declansa o adevarata tensiune in tabara politica a partidului de guvernamant. Pristanda ii relateaza prefectului cum seara trecuta, pe cand se afla in misiune, in casa lui Nae Catavencu, adversarul politic, se adunasera membrii partidului independent, in frunte cu "dascalimea orasului",Ionescu,Popescu, popa Pripici,"toata gasca-n par".Aici il aude pe catavencu spunandu-le celorlalti ca se afla in posesia unui document foarte important si ca ar fi scos "o scrisorica din portofel", dar n-a reusit sa afle despre ce scrisoare este vorba, fiindca popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastra, drept in ochii lui. Acesta a cazut peste un trecator si larma celui lovit I-a facut pe cei din casa sa se adune la fereastra, iar apoi sa inchida geamul. Pristanda a trebuit sa fufa pentru a nu fi recunoscut.

Desfasurarea actiunii va inregistra urmarile acestui fapt si se declanseaza o data cu scena a III^a (actul I) pana la actul al III-lea. Ea surprinde scena dintre Trahanache si Tipatescu - "Venerabilul" ,furios, ii aduce prefectului la constiinta faptul ca fusese martorul unei veritabile plastografii: O scrisorica de amor pe care "canalia" de Catavencu I-o aratase ca apartinand prefectului, iar cea careia ii era adresata era tocmai sotia lui. Comicul de situatie este savuros, deoarece Trahanache este cel care il controleaza pe Tipatescu, asigurandu-l ca este o plastografie extraordinara: "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Furia lui Tipatescu il face pe "nenea" Zaharia sa cugete ca trebuie "sa ai putintica diplomatie" in vremurile acestea. Zoe traieste cu intensitate evenimentul, deoarece onoarea ei este in joc. Ea marturiseste ca a pierdut scrisoarea in seara cand se intalnise cu Tipatescu, pe cand pleca de la el. II spune prefectului ca fusese si ea chemata de Catavencu la redactie si ca s-a vazut silita sa-I promita acestuia functia de deputat.

Pentru cei doi membri marcanti ai partidului de guvernamant, Farfuridi si Branzovenescu, apare ca o tradare de care ei nu au cunostinta, faptul ca "neica Zaharia" si "coana Zoitica" sunt vazuti intrand in redactia ziarului "Racnetul Carpatilor". De aceea se pronunta anonim: "Tradare sa fie, daca o cer interesele partidului, dar s-o stim si noi".Intamplarile se succed cu rapiditate. Isi face aparitia Cetateanul turmentat care marturiseste ca a gasit o scrisoare al carei adresant este Zoe Trahanache, dar I-a fost luata de Nae Catavencu. Tensiunea sporeste, Zoe incearca fara succes sa recupereze scrisoarea cu ajutorul lui pristanda, dar nu reuseste. In acest timp, Zaharia Trahanache descopera un fals in actele fundatiei AER aflata sub patronajul lui Catavencu. Prin acesta, el isi insusise ilegal banii societatii, Farfuridi si Branzovenescu se hotarasc sa trimita o depesa la "Comitetul Central, la minister, la gazete", prin care sa informeze despre prefectul tradator. Numai ca n-au curajul s-o semneze si atunci se hotarasc "sa o iscaleasca" si "s-o dea anonima". Tipatescu reuseste sa zadarniceasca expedierea acestei depese. Tensiunea continua sa creasca, mai ales ca "Racnetul Carpatilor" anunta ca in nr. De a doua zi va reproduce "o interesanta scrisoare sentimentala a unui inalt personaj din localitate catre o dama de mare influenta". Tipatescu ordona lui Ghita Pristanda sa-l aresteze pe Catavencu, iar Zoe il elibereaza si il asigura de sprijinul sau: "eu te aleg, eu si cu barbatul meu, si mie sa-mi dai scrisoarea:. Astfel, Tipatescu se vede nevoit sa coincida:"esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare si al meu".

Ghita aduce o telegrama "fe-fe urgenta" in care se anunta numele celui care va trebui sa fie ales (candidatul e impus de la Centru): Agamemnon Dandanache.

Puncul culminant este incarcat de tensiune. Actiunea se petrece in sala cea mare a primariei, unde urmeaza sa se anunte numele noului ales. Discursurile celor doi reprezentanti ai partidelor politice ( Farfuridi si Catavencu) sunt oforaitoare, pline de nonsens , tinute in aplauzele sustinatorilor si huiduielile opozantilor. Cand Trahanache anunta numele alesului, cele doua tabere se incaiera. Catavencu isi pierde palaria pe care, acelasi Cetatean turmentat, o gaseste si o data cu ea descopera si scrisoarea din captuseala.

Soseste alesul de la centru care va recunoaste ca detine o arma sigura in care si-a putut impune alegerea: o scrisorica de amor de la nevasta unui prieten "persoana insemnata" . pe care o pastreaza, fiindca, "mai trebuie s-altadata".Cetateanul turmentat revine aducand scrisoarea "adresantului". Catavencu se vede deposedat de singura arma de santaj si se pleaca umil in fata Zoei.

Deznodamantul readuce toate personajele in scena. Are loc festivitatea organizata in cinstea alegerilor care l-au proclamat unanim pe Agamita Dandanache . Aceasta festivitate este condusa chiar de Catavencu, pe care-l vedem sarutandu-si adversarii, care,brusc, au devenit "prieteni" si pentru fericirea carora inchina. Piesa se incheie, cortina cade peste atmosfera generala de veselie: muzica rasuna, toata lumea se saruta, Catavencu se imbratiseaza cu Dandanache, iar Zoe si Tipatescu privesc fericiti petrecerea. Astfel un sfarsit fericit pune stapanire pe sufletele atat de zbuciumate pana acum.

Caracterizarea personajelor

Zaharia Trahanache, ,,venerabilul neica Zaharia", este presedintele tuturor ,,comitetelor si comitiilor din judet". El intruchipeaza tipul incornoratului, alaturi de Jupan Dumitrache din ,, O noapte furtunoasa", care vegheaza la ,,onoarea lui de familist". El este propulsat de pozitia sociala inalta, avand autoritate si prestigiu. Desi incearca sa para active, Trahanache este deposit de evenimente si de ceilalti mai tineri ca el. Ticul lui verbal sugereaza acest lucru: ,, Ai putintica rabdare!".

Trahanache nu se sfieste sa falsifice lista alegatorilor, desi este primul care vorbeste despre morala si principiile ei. Numele lui provine de la ,, trahana"(coca moale) si sugereaza zahariseala, dar si usurinta cu care se lasa manevrat e ceilalti

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, este tipul junelui prim, al primului amorez. Arogant, el traieste sentimentul abandonarii unei cariere stralucite in favoarea partidului. Totodata, nu este lipsit de inteligenta, este instruit, dar este, de multe ori, nestapanit, impulsiv, devenind chiar violent, asa cum se intampla intr-una dintre confruntarile cu Nae Catavencu. Aceste insusiri sunt evidentiate direct de Zaharia Trahanache, care precizeaza ca este "bun baiat, cu carte, dar iute". A=a se explica si faptul ca modul sau de exprimare nu se compara cu al altor personaje, folosind limbajul corect al unui om instruit.

El este unul dintre stalpii puterii locale caruia ii apartine totul si de aceea face aluzie incalcand legea si accepta compromisuri. Administreaza judetul ca pe propria mosie, ii ordona lui Pristanda sa-l aresteze fara motiv pe Catavencu, caruia ii ofera apoi, in schimbul scrisorii, functii si chiar mosia "Zavoiul", cenzureaza corespondenta si opreste depesele care nu-i conveneau. Aceasta postura a sa de a dispune de tot dupa bunul plac este magistral caracterizata de Pristanda: "mosia mosie, functia functie, coana Joitica coana Joitica", opinie care pune in evidenta si imoralitatea personajului.

Stie sa-l faca servil pe Pristanda caruia ii accepta micile "gainarii", cum cea cu steagurile( . ).

Oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si sentimentele fata de Zoe si, dovedind luciditate, dar si la insistentele acesteia, accepta mentinerea candidaturii lui Catavencu. De fapt, el stapaneste o adevarata arta a disimularii: fata de Trahanache se preface ca nu stie nimic de scrisoare, fata de Farfuridi si Branzovenescu pozeaza in victima, iar fata de Catavencu devine chiar violent, pentru a-l impresiona, schimbandu-si apoi atitudinea.

Desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile, acestea sunt general umane si personajul este privit cu oarecare ingaduinta, neintegrandu-l in tagma politicienilor demagogi si inculti.

Zoe Trahanache, sotia venerabilului domn Zaharia Trahanache, reprezinta in piesa tipul adulterinei, femeia voluntara si autoritara, si este unicul personaj feminin al piesei si figura feminina cea mai distinsa din dramaturgia lui Caragiale.

Desi nu este membra a partidului din care sotul si amantul ei fac parte, ea conduce totul din umbra datorita influentei ei asupra acestora si, de aceea, pentru Farfuridi partidul inseamna in primul rand "madam Trahanache" si apoi ceilalti.

Ea este frivola si isi insala sotul, iar in momentul descopririi adulterului lupta din rasputeri ca sa-si salveze reputatia, desi, mai presus de aceasta, este pozitia sociala pe care o detine. In atingerea scopului propus este energica, hotarata si apeleaza la toate mijloacele pentru a-l convinge pe Tipatescu sa-l sprijine pe Nae Catavencu: se lamenteaza, plange, lesina, ameninta, trece de la o stare la alta cu dezinvoltura unei actrite, pentru ca, in final, sa ajunga la concluzia:"In sfarsit cine lupta cu Catavencu lupta cu mine . ".

In darzenia, dar mai ales in disperarea ei, Zoe hotaraste: "Eu te aleg, eu si cu barbatul meu", considerand ca daca va fi nevoie "Vom lupta contra oricui! . Vom lupta contra guvernului".

Cand este stapana pe situatie, vrea sa-i dovedeasca lui Catavencu ca este o femeie buna, iertatoare, toleranta, dar ii cere in schimb sa conduca manifestatia publica in cinstea alesului, neuitand sa-i aminteasca, nu fara ironie, faptul ca "asta nu-i cea din urma Camera".

De aceea este cracterizata de acesta ca fiind "un inger", pe cand, din punctul de vedere al altor personaje doar, "o dama bine", expresia insinuanta si echivoca, avand in vedere comportarea ei.

Ghita Pristanda, politaiul orasului, este tipul servitorului, al omului slugarnic. Replica lui "curat", devenita un tic verbal, reliefeaza aceasta dominanta a caracterului sau - servilismul- si este totodata o sursa a comicului de limbaj.

Servilismul sau este unul umil, dar Pristanda urmareste prin acest mod de comportare unele avantaje, conducandu-se dupa principiul enuntat de sotia sa: "pupa-l in bot si-i papa tot ca satulul nu crede la al flamand". El este, dupa cum recunoaste, unealta docila a celor trei - Tipatescu ,Zoe si Zaharia - "omul nostru", cum spune prefectul.

Pristanda asculta si executa orbeste ordinele stapanilor, ajungand pana la incalcarea legii atunci cand il aresteaza si-l terorizeaza pe Catavencu, in ciuda protestelor acestuia, sau atunci cand obtine venituri ilicite din afacerea sa cu steagurile. Sefii sai trec insa cu vederea aceste nereguli atata timp cat le serveste interesele si le este supus.

In Zoe recunoaste adevarata stapana cunoscand autoritatea acesteia fata de Tipatescu si fata de Zaharia Trahanache, dar doreste sa le intre in gratii si celorlalti. De aceea, el este gata sa suporte orice consecinta, atunci cand il trimite nejustificat pe Tipatescu la telegraf.( . )

Dupa cum el insusi declara, este "scrofulos la datorie" dar el transforma datoria in actiuni menite sa-i aduca anumite profituri.

In ciuda servilismului afisat fata de stapanii sai prin modul de adresare, prin modul de a actiona etc., Pristanda e capabil sa-i tradeze daca s-ar intampla ca Nae Catavencu sa fie ales.

Lipsa de cultura a lui Pristanda este evidenta, caci el stalceste neologismele al caror sens nu-l intelege sau foloseste in exprimare cuvinte si expresii populare ori regionale.

Politaiul nu este un ingenuu, asemenea Cetateanului turmentat, dar nici o canelie ca Nae Catavencu, ci doar un smecher care stie sa profite de bunavointa interesata a stapanilor, sa le speculeze slabiciunile si situatiile delicate in care acestia se afla. El sa afla in dubla ipostaza: de profitor si de persoana de care se profita. Este profitor pentru ca stie sa traga unele foloase pe care le inteprinde, avand tacit si consimtamantul stapanilor. La randul lor, acestia profita de Pristanda si de serviciile acestuia.( . )

Acest permanent du-te vino, aceasta permanenta agitaie de colo pana colo, uneori cu folos, alteori fara, este sugerata si de numele personajului care denumeste un dans popular.

Ce este interesant de sesizat la acest personaj este tocmai raportul sau cu prefectul Tipatescu, pus in evidenta inca din prima scena a comediei. Acesta este de subordonare, determinat, in primul rand, de diferentele de statut social si manifestandu-se prin atitudine, mod de adresare si limbajul folosit. Atitudinea lui Pristanda este de supunere oarba, neconditionata, pe cand prefectul il priveste cu o superioritate toleranta pentru ca stie ca are nevoie de complicitatea lui. ( . ) Initiativa schimbarii temei si a continuarii celei initiale apartine prefectului, adica superiorului, celui ce domina in aceasta relatie de subordonare dintre cele doua personaje.

Nae Catavencu, avocat, directorul ziarului 'Racnetul Carpatilor', seful opozitiei politice din judet, ilustreaza tipul demagogului si al parvenitului. El este reprezentantul unei adevarate 'scoli' de frazeologie patriotarda (fals patriotism -n.n. manifestare ce are la baza lipsa de continut a ideilor exprimate cu emfaza. Catavencu este fondator si presedinte al Societatii Enciclopedice 'Aurora Economica Romana', a carei prescurtare -A.E.R.- este sugestiva pentru statutul de societate fantoma, prin care isi insuseste ilegal sume importante de bani. Dovada ilegalitatilor financiare este polita falsificata pe care o gaseste, fara efort, Trahanache, prin care Catavencu isi insusise fraudulos 5000 de lei din fondurile societatii. in ambitia sa nemarginita de a parveni, de a ajunge in Parlament, Catavencu nu se sfieste sa cerseasca postul de deputat in schimbul scrisorii, recurgand la santaj: 'vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme, vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde sunt cel dintai intre fruntasii politici'. Comicul de limbaj ii ilustreaza prostia, deoarece el se autoinclude intre 'gogomanii' politici din fruntea judetului.

Farfuridi si Branzovenescu sunt un cuplu de nedespartit. Ei se inscriu in aceeasi categorie a politicienilor demagogi care ,,iubesc tradarea, dar urasc pe tradator". In timp ce farfuridi este incult si infatuate, Branzovenescu este domol, functionand ca un ecou al lui Farfuridi. Ambii traiesc cu spaima ca s-ar putea sa nu fie considerati membri marcanti ai partidului si se tem de tradare. Numele lor au rezonanta culinara.

Agamita Dandanache acumuleaza toate defectele: prostie, parvenism, incultura etc. pentru el santajul reprezinta o forma de diplomatie. El nu inapoiaza scrisoarea pe care o folosescte ca arma politica, sustinand ca ii mai trebuie si altadata. Numele lui starneste rasul prin asocierea ridicola a numelui razboinicului homeric Agamemnon, cuceritor al Troiei, cu Dandanache care sugereaza incurcatura, dandanaua.

Cetateanul turmentat este reprezentantul poporului, confuz cand vine vorba de alegatori. El este declansatorul actiunii comice. Inainte de a adduce scrisoarea ,,adrisantului", el o citeste sub felinar, incalcand legile morale. Intrebarea care-l obsedeaza este: ,,Eu pentru cine votez?". Betia lui sugereaza de fapt starea haotica in care se afla alegatorii, dar si candidatii la putere.

Modalitatile de caracterizare sunt specifice genului dramatic:

-prin actiune, prin fapte, gesture personajele isi arata adevarata identitate.

-prin intermediul celorlalte personaje, fiecare personaj dezvaluie despre celalalt adevaruri relevatoare

-prin limbaj, realiznadu-se sursa de baza a comicului

-prin nume, Caragiale realizand o onomastica sugestiva, care reliefeaza trasaturile de character ale personajelor

Concluzie

Comedia ,, O scrisoare pierduta" se remarca in primul rand, prin arta compozitiei. Tehnica folosita de dramaturg este aceea a amplificarii treptate a conflictului. Initial, sunt prezentati Tipatescu, Trahanache, Zoe, care sunt agitate de un eveniment. Apoi este adus in scena Catavencu, simbol al santajismului. Amplificarile conflictului se realizeaza prin intrarile repetate ale Cetateanului care creeaza o stare de tensiune.

G. Calinescu conchidea in ceea ce priveste umorul ,, profund original" al dramaturgului, afirmand: ,,Umorul lui Caragiale e inefabil, ca si lirismul eminescian, constand in caragialism, adica intr-o maniera propie de a vorbi"

BIBLIOGRAFIE

-Pagini alese, editura STEAUA NORDULUI CONSTANTA 2004 pag 144-152

-Literatura romana sinteze si comentarii clasele IX-XII, editura ,,SARMINIS"-CRAIOVA