Imaginile sunt percepute vizual, dar cu o extraordinara forta dinamica, sugerata de verbe: 'varsa ', 'scoate ', 'luneci ', 'scanteiaza ', 'strabate ' etc dar mai ales de substantive si adjective ca: 'vapaie ', 'mare ', 'izvoara '.
Astrul selenar este prezent si in continuare, dominand atat faptele meschine, cat si cele nobile. Acest fragment devine fascinant prin multitudinea ideilor, sugestiilor si motivelor. Omul, aflat aici in mai multe ipostaze, are menirea de a introduce motivul identitatii fiintelor in fata mortii. Sustinand aceasta idee, de origine schopenhaueriana, poetul afirma: 'Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii
Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii ".
Prin antiteza, apare imaginea geniului: "Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic
Universul fara margini e in degetul lui mic ".
Urmeaza cea de-a treia parte in care cosmogonia se desfasoara sub semnul simetriei, al echilibrului, de la imaginea de ansamblu a increatului, pana la creatia universala unde se gaseste si lumea noastra: "Musti de-o zi pe-o lume mica de semasura cu cotul ".
Urmarind sintagmele ce exprima notiunea de timp, de la locutiunile adverbiale cu care se deschide cosmogonia ( "pe cand ", "intr-o clipa ", "la-nceput "), trecand prin altele ca "de atunci " (repetata consecutiv), putem observa expresiile simbolizand timpul trecut. Suspendat o clipa "in prezent ", cand "cugetatorul, nu-si opreste a sa minte " viitorul devine obiectul meditatiei: "Ci-ntr-o clipa gandu-l duce mii de veacuri inainte ".
Prin metafore revelatorii este sugerat tabloul grandios al apocalipsei universului: "Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie ".
Desi de apartenenta fizica, spatiul stingerii cosmice este de fapt un orizont al emotiei intelectuale, fiind convertit in spatiu psihic.
Cea de-a patra secventa este consacrata pozitiei vitrege a geniului in lumea semenilor sai, in societatea in care este dispretuit si neinteles. Satira sociala este convertita in meditatie, iar conceptele filozofice, cad ca niste sentinte rostite cu indignare si adanca amaraciune. Meditatia sociala se deschide cu revenirea la ideea filozofica despre identitatea oamenilor cu ei insisi, a individului cu intregul: "Unul e in toti, tot astfel precum una e in toate
Deasupra tuturora se ridica cine poate ".
