Logica comunicarii - TEXTUL DESCRIPTIV, NARATIV, ARGUMENTATIV, DIALOGUL

TEXTUL DESCRIPTIV, NARATIV, ARGUMENTATIV, DIALOGUL

1.Textul descriptiv



"Din soseaua care vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armandia, trece raul peste podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde in cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Bargaului.

Lasand Jidovita, drumul urca anevoie pana ce-si face loc printre dealurile stamtorate, pe urma insa inainteaza vesel, neted, mai ascunzandu-se printre fagii tineri ai Padurii Domnesti, mai poposind putin la Cismeaua-Mortului, unde picura vesnic apa de izvor racoritoare, apoi coteste brusc pe sub Rapele-Dracului, ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline.

La marginea satului te intampina din stanga o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata spalacita de ploi si cu cununita de flori vestede agatata de picioare. Sufla o adiere usoara, si Hristos isi tremura jalnic trupul de tinichea ruginita pe lemnul mancat de carii si innegrit de vremuri.

Satul parca e mort. Zapuseala ce pluteste in vazduh tese o tacere nabusitoare. Doar in rastimpuri fasie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albastrui se opinteste sa se inalte dintre crengile pomilor, se balabaneste ca o matahala ametita si se pravale peste gradinile prafuite, invaluindu-le intr-o ceata cenusie. ( . )

Casa invatatorului este cea dintai, taiata adanc in coasta unei coline, incinsa cu un pridvor, cu usa spre ulita, si cu doua ferestre care se uita tocmai in inima satului, cercetatoare si dojenitoare. Pe prichiciul pridvorului, in dreptul usii, unde se spala dimineata invatatorul, iar dupa-amiaza, cand a ispravit treburile casei, d-na Herdelea , strajuieste o ulcica verde de lut. In ograda, intre doi meri tineri, e intinsa vesnic franghia pe care acum atarna niste camasi femeiesti de stamba. In umbra camasilor, in nisipul fierbinte se scalda cateva gaini, pazite de un cocos mic cu creasta insangerata.

Drumul trece peste Paraul-Doamnei, lasand in stanga casa lui Alexandru PoP-Glanetasu. Usa e inchisa cu zavorul; coperisul de paie parca e un cap de balaur; peretii varuiti de curand de-abia se vad prin sparturile gardului.

Pe urma vine casa lui Macedon Cercetasu, pe urma casa primarului Florea Tancu, pe urma altele . Intr-o curte mare rumega, culcate, doua vaci unguresti, iar o baba sade pe pripa, ca o scoaba, prajindu-se la soare, nemiscata, parc-ar fi de lemn .

Caldura picura mereu din cer, iti usuca podul gurii, te sugruma. In dreapta si in stanga casele privesc sfioase din dosul gardurilor vii, acoperindu-si fetele sub stresinile stirbite de ploi si de vite. "



Textul este un discurs descriptiv: descrierea drumului care duce in satul Pripas si care strabate satul.Vizibila este functia referentiala, prin care se ofera lectorului informatii obiectuale. Descriptorul
lector, dotat cu competenta lingvistica, un memorandum lexicologic,o descriere tip "carte postala", in care lumea este decupata in "unitati": drum, rau, padure, cruce, case. Descrierea este un continuum de fraze in care putem interveni, privirea vagabondeaza intr-un hazard al realitatii oferind descriptorului o libertate totala. Descriptorul putea foarte bine sa aleaga alta modalitate de ordonare a termenilor in spatiu, lucru pe care il si face atunci cand drumul este urmarit prin ochii lui Herdelea care partseste satul sau prin ochii naratorului care paraseste universul fictional. Descriptorul comenteaza lumea fictiunii si o interpreteaza, pe cand descriptorul e un receptor a carui activitate este fie retrospectiva, un receptor invatacel al descriptorului maestru care poseda cunostinte lexicale si enciclopedice pe care le transmite in mod didactic. El descentralizeaza structurile logice ale enuntului si centralizeaza structurile pragmatice ale participantilor la enuntare (Ph. Hamon1)

Ordonand elementele unei topografii imaginare, descriptorul realizeaza o topografie a unui loc oarecare (dupa Fontanier), un enunt didascalic prin care transmite lectorului
descriptor indicatii explicite ale regiei necesare intelegerii globale a textului. Aceasta descriere estre facuta de narator cu rolul de a prezenta cadrul actiunii, de a crea impresia de verosimilitate. Descrierea traieste la nivelul concret al textului numai sub forma cuprinsa intr-o secventa (descrierea crucii) care urmeaza dupa o secventa ( descrierea drumului) si precede alta secventa ( descrierea caselor) descrietrea este un succedaneu artificial al realitatii deschise si infinite: ea pare a se varsa si la un capat si la altul al drumului, sugerand o totala lipsa de granite. Descrierea devine locul unei non-inchideri si a unei non-structuri cu proliferare lexicala, cu saturatie imprevizibila: soseaua, drumul, podul Jidovita, cealalta sosea, dealuri, Cismeaua-Mortului, Rapele-Dracului, Pripas, cruce, frunzele copacilor, fum, casa invatatorului, Paraul -Doamnei, casa lui Alexandru Pop-Glanetasu, casa lui Macedon Cercetasu, casa primarului Tancu, pe urma altele, curte, case. Sintagma pe urma altele arata ca descriptivul are drept semn emblematic acel "etc" infinit.

Locurile si oamenii ce populeaza tablourile, exista din prima clipa cu mumele lor cu tot. Naratorul
descriptor introduce descrptorul intr-un univers in care el recunoaste lucrurile o data cu numele lor. Drumul spre Pripas inainteaza printre nume de locuri: Carlibaba, Somesul, Armandia, Jidovita, Bistrita, Bucovina, Bargau,Cismeaua-Mortului, Rapele-Dracului, Pripasul.

Discursul este construit in jurul a 2 termeni reprezentati de doua substantive, drum si casa, care fac obiectul descrierii. Cei doi termeni sunt dispusi in doua parti ale discursului: prima parte a discursului dimensioneaza panoramic intinderile ce inconjoara drumul spre Pripas, iar a doua parte dimensioneaza fiecare casa a satului ca facand parte din el. Cei doi termeni nu sunt egal distribuiti in enunturi, termenul drum asociindu-si un camp semantic ce cuprinde pe langa toponime expresii sinonime cu termenul drum : soseaua, drum alb, podul , cealalta sosea nationala. Termenul casa isi asociaza pe langa antroponime (invatatorul, Alexandru Pop-Glanetasu, Macedon Cercetasu), termeni precum : pridvor, usa, ferestre, prichiciul pridvorului, casei, ulcica, ograda, franghia, zavorul, coperisul, peretii, gardul, curte.

In primul si al doilea paragraf, din punct de vedere semsntic, termenul drum constituie tema relata in fiecare context, tema despre care se spune ceva, printr-un comentariu organizat in suita enuntiativa. Prin tema ( cu pozitia subiect, in fiecare propozitie) se defineste enuntialitatea, al carui predicat il constituie intregul text posterior, organizat arborescent prin grupuri nominale si verbale, infatisand serpuirea drumului printre ape si localitati. Tema celui de-al treilea paragraf o constituie crucea , pentru al patrulea - zapuseala asociata termenului satul. Se face trevcerea la tema casei, revenindu-se fugitiv in paragraful 5 la tema drumului, pentru a dezvolta apoi tema casei, pentru ca in paragraful 8 sa se revina la tema caldurii.

Procesul de extensie descriptiva, la nivelul intregului discurs, are ca punct de plecare relatia dintre subiect si predicat in care verbul-predicat figureaza sensul propriu al cuvantului-subiect personificandu-i starea. Restrangand fiecare enunt la relatia de interdependenta dintre subiect si predicat, obtinem:

(A)soseauavine

un drum albse desprinde

trece

spinteca

alearga

se pierde

drumulurca

-si face loc

inainteaza

coteste

sa dea buzna

drumultrece

(B) o crucete intampina

(C)casa invatatoruluise uita

casa lui Alexandru Pop-Glanetasu

casa lui Macedon Cercetasuvine.

Casa Glanetasului nu primeste predicat pentru ca ea va avea un important rol in desfasurarea epica ulterioara.

In intreg discursul, desfasuraea spatiala se face prin intermediul drumului care devine termen supraordonat. Drumul este personificat , elementele statice de descriere a drumului aflandu-se intr-un raport inferior fata de cele dinamice. Elementele statice sunt: soseaua, drum alb, podul, cealalta sosea, pitit, cruce. Elementele dinamice sunt: vine, intovarasind, in dreapta, in stanga, trece (raul), spinteca (satul), alearga, se pierde, coboara, trecatoare, urca, isi face loc, inainteaza, ascnzandu-se, coteste, sa dea buzna. In aceasta descriere este introdus un element simbolic, crucea, si prin locul unde este asezata, prin degradarea materialelor semnaleaza pierderea sacralitatii, degradarea morala si cantonatrea in profan. In contradictie cu drumul viu este prezentat satul inert, "parca e mort", cuprins de zapuseala, lucru observat si de Nicolae Manolescu: "Un caine picoteste in drum, un altul se apropie in trap lenes, un al treilea roade oase in buruieni. O pisica alba ca laptele calca gratios prin colb.Doua vaci rumega culcate, iar sub merii din gradina se scalda in praful fierbinte cateva gaini. Casa invatatorului priveste cercetator prin doua ferestre spre inima satului. Pe franghie atarna niste camasi femeiesti, oiar pe prichiciul pridvorului stajuieste o ulcica verzuie de lut. Natura fizica, animalele si lucrurile, premerg oamenilor, care intarzie sa-si ocupe locul in mijlocul lor. Baba de pe prispa, ce parca ar fi de lemn, face parte din inventar impreuna cu tot ce o inconjoara. ( . ) Romancierul isi ia in stapanire universul fara intermediari, zugravindu-l meticulos, populandu-l de fiinte si obiecte. Nu se intreaba cine vede locurile, casele, cainii, lumea. Ochiul in care se reflecta este la fel de cuprinzator si de obiectiv ca si ochiul lui Dumnezeu." 2

La nivel sintactic, fiecare paragraf este organizat in enunturi succesive de dimensiuni variabile, fiecare avand ca suport termenii drum, zapuseala, casa. Termenul hiperonim in context este drumul , subinteles in context prin suizta de hiponime care se subodoneaza semic termenului supraordonat. Determinativele (circumstantiale si atributive) ce insotesc sintagmatic si semantic acest element care spatial delimiteaza cadrul actiunii, figureaza de fapt furiile bezmetice ale personajelor (spinteca ), cu forta lor colosala de distrugere. La nivel semantic, dispuse in suita, in cumul, plasticizeaza spatiul descriptiv, scriitorul realizand un tablou de ampla perspectiva care se distinge prin maretie si spectaculos, in vibratia uimirii ce izvoraste din suflet, pe care o transfigureaza autirul prin inedite imagini.

Prin descriere se cauta adeziunea lectorului si se asigura persuadarea lui, contribuind la dimensiunea perlocutorie a mesajului, convingand lectorul sa patrunda in lumea fictiunii. Urmand drumul, intram si iesim ca print-o poarta din roman: "Paradoxul drumului reflecta in fond un paradox al romanului: acela de a lasa in voia similaritatii, situandu-si lumea fictiva in marele flux al lumii reale si de a se construi totodata ca un duplicat, relativ autonom, condus de legi proprii. ( . ) In procesul structurarii imaginare se produce o inversare de semn: in vreme ce viata reala este o desfasurare care isi contine cauzele si isi ignora scopurile, viata fictiva dintr-un roman e o desfasurare, care isi ignora cauzele si isi contine scopurile. Aceasta rasturnare e valabila pentru toate operele umane dotate cu structura." 3

Legile discursului sunt respectate, descriptorul respecta principiul pertinentei: discursul este adecvat, bine fundamentat. Principiul sinceritatii este respectat: descriptorul adera la cuvintele lui. In ce priveste principiul informativitatii, se transmit descriptarului informatii obiectuale, iar in cepriveste principiul exhaustivitatii, informatiile au relevanta pentru lectorul
descriptar. Macximele principiului cooperarii (Grice) sunt respectate. Textul este informativ pe cat se cere, descriptorul este concis, concentreaza exprimarea si o reduce la strictul necesar - maxima cantitatii. Maxima calitatii este respectata, descriptorul se exprima firesc, este sincer si nu aduce informatii gratuite, cuvintele nu sunt aglomerate inutil si nelalocul lor. In ce priveste relevanta sau maxima relatiei, descriptorul nu se indeparteaza de la ideea centrala a comunicarii prin dezvoltarea altor idei: drumul ce vine de la Carlibaba urmand cursul apelor, ajunge in satul Pripas unde se ramifuca in diferite ulite, in functie de cum sunt disapuse casele.

Descrierea incetineste ritmul evenimentelor, creand suspansul. G. Lukacs, in Placerea textului considera ca "naratiunea structureaza, iar descrierea niveleaza." Prin pauza descriptiva, timpul este suspendat, iar timpului ca discurs, nu ii corespunde nici un timp al istoriei.