Literatura populara este o parte semnificativa a folclorului romanesc ,care inseamna totalitatea productiilor intelepciunii unui popor (artistice, literare,muzicale,plastice, coregrafice, dramatice),create si transmise prin cuvant si practici de catre popor. Folclorul face parte integrata din cultura nationala si defineste spiritul unui popor. La UNESCO, Romania figureaza cu trei cuvinte: dor, doina si colind, care defineste, intre popoarele lumii, specificul spiritual al romanilor.
Primele productii ale literaturii populare au fost publicate de catre poetul Vasile Alecsandri in culegerea "Poezii populare. Balade:(Cantece batranesti)" din 1852 ,al carui moto a devenit celebru:"Romanul e nascut poet", despre care bardul de la Mircesti afirma ca este "inzestrat de natura cu o inchipuire stralucita si cu o inima simtitoare".
Trasaturile:
-Caracterul oral reprezinta trasatura specifica fundamentala a literaturii populare si consta in faptul ca aceasta este creata, pastrata prin viu grai, de la o generatie la alta, de catre rapsozi.
-Caracterul traditional are in vedere existenta, in cadrul literaturii folclorice, a unui sistem prestabilit de mijloace de expresie artistica, intr-o diversitate nesfarsita de variante , tipuri de variante sau de opere folclorice noi.
-Caracterul colectiv reprezinta particularitatea operei literare folclorice de a fi produsul artistic al unei constiinte colective. Numai colectivitatea asigura drept de circulatie in mai multe arii geografice unui produs folcloric creat de un individ anonim.
-Caracterul anonim este direct determinat de oralitatea folclorului. Opera literara folclorica nu este marcata de identitatea vreunui autor individual, insa poarta pecetea talentelor umane care au participat la desavarsirea ei.
-Caracterul sincretic reprezinta contributia mai multor modalitati artistice(sau a mai multor arte) la realizarea unor opere folclorice: de pilda, poezia(doina, balada)se canta sau se scandeaza in ritmul jocului(ca strigaturile);colindele se canta dar se si reprezinta intr-un spectacol in care imbracamintea, obiectele si instrumentele traditionale au semnificatii precise; formulele de inovatie sau tamaduitoare (descantece curative, vraji, blesteme) presupun nu numai un text, ci si un ritual, o gestica cu valoare magica.
Teme si motive:
-comunitatea om-natura cu motivele : transhumanta, testamentul, alegoria viata-moarte(balada-Miorita)
-jertfa pentru creatie cu motivul zidului parasit ,al surparii zidurilor, al visului, al sotiei zidite, motivul lui Icar(balada Manastirea Argesului)
-tema iubirii cu motivul adoratiei, jaluirii, mandriei, blestemului(doinele)
-binele si raul, cu invingerea binelui asupra raului, in basmele si povestile populare
-dorul, o simtire romaneasca unica, un sentiment complex care exprima iubire,durere,jale, speranta
-jalea este exprimata mai ales in cantecele populare si este un cuvant(ca si dor) intraductibil
-instrainarea ,cu motivul dezradacinarii, cuvantul "acasa" este specific romanilor, nu inseamna casa personala, ci o stare de spiritualitate, de asemenea unica
-revolta este o atitudine spirituala regasita mai ales in doine, cu motive diverse ca: haiducie, nenoroc, catanie
-ireversibilitatea timpului este o tema filozofica a mitologiei romanesti ilustrata in doine, balade populare si care a fost preluata de cei mai m,ari poeti romani in poezia culta(M. Eminescu,L.Blaga)
Miturile populare sunt acele povestiri cu subiect ce ilustreaza un obicei, un eveniment creator petrecut in timpuri primordiale, la inceputul lumii.Faptele au semnificatii mitice, caracterizate prin permanenta si repetabilitatea, ceea ce a nascut conceptele de timp mitice si timp istoric. Personajele sunt asemenea mitice, cu puteri supranaturale si cu trasaturi simbolice(Fat-Frumos, Ileana Cosanzeana, Muma Padurii, Zmeul, Zburatorul).Miturile exprima un model moral si comportamental peren, care ilustreaza specificul spiritualitatii nationale romanesti, constituindu-se in aceea ce se numeste populara.
Cele patru mituri esentiale din literatura populara au fost definite de criticul George Calinescu:
1.Mitul jertfei pentru creatie(mitul estetic) este prezentat de balada populara "Manastirea Argesului" si exprima credinta ca nici o opera nemuritoare nu se poate realiza fara sacrificiu. Mitul mai este cunoscut si sub numele de "mitul mesterului Manole"
2.Mitul mioritic sau mitul transhumantei este ilustrat in creatia populara de balada "Miorita" si exprima atitudinea omului in fata mortii, pe care indevidul si-o asuma ca pe un dat firesc, cape cealalta latura a existentei, de aceea balada a fost realizata prin alegoria viata-moarte.
3.Mitul erotic sau mitul puberal este cunoscut si ca "mitul Zburatorului", fiind ilustrat de povestea populara a Zburatorului, pe care Ion Heliade Radulescu a versificat-o in poezia omonoma"Zburatorul".Mitul ilustreaza credinta ca , la varsta pubertatii, fetele tanjesc dupa sentimentul de iubire total necunoscut si care apare pe neasteptate ,producandu-le o puternica stare emotionla
4.Mitul etnogenezei este reprezentat de balada populara "Traian si Dochia"si ilustreaza etnogeneza poporului roman
Creatia literara populara cuprinde:
-poezia obiceiurilor: obiceiuri de Craciun si de Anul Nou (colinde, Plugusorul, Capra, Ursul), obiceiuri de primavara (Vergelul, Junii, Sambra oilor), rituri de invocare a ploii(Paparudele,Scaloianul), obiceiuri de seceris (Cununa, Dragaica).
-poezia cerenomialurilor de trecere: obiceiuri legate de momente importante din viata omului: nasterea, nunta, moartea(oratiile de nunta, cantecul miresei, cantecul bradului, Zorile, cantecul mare de petrecut, bocetele)
-poezia descantecelor:de deochi, de dragoste, de boala
-creatia lirica in versuri:doina(de dor, de jale, de haiducie,de catanie,de instrainare),cantecul propriu-zis(cantece despre cantec,despre relatiile de familie,de iubire,de dor,cu tema sociala,de instrainare,de munca)si strigatura (uratura,strigatura la jocul popular)
-creatia epica in versuri: balada populara (fantastica, vitejeasca, pastorala, familiala)
-creatia epica in proza: basmul, legenda, snoava
-creatia aforistica si enigmatica: proverbe, zicatori, ghicitori
