La cei 32 de ani, Caragiale daduse literaturii noastre : O noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea si O scrisoare pierduta.
Intre 1888-1889, aproape un an, Caragiale functioneaza ca director general al teatrelor. Insa relatiile cu Junimea si cu Titu Maiorecu incep sa se raceasca si Caragiale incepe sa devina, pentru liberali si conservatori, deopotriva, un scriitor dificil si incomod.
In 1901 apare volumul Momente si schite si in acelasi an are loc cunoscuta acuzatie de plagiat adusa de Caion Al. Ionescu, publicist mediocre, necinstit si amator de scandaluri, infierat in fulminanta pledoarie a lui Delavrancea.
In 1904, beneficiind de o mostenire considerabila, Caragiale pleaca la Berlin, unde se va stabili pana la moarte. Placarea lui din tara nu trebuie privita cu superficialitate, ca fiind simplu rezultat al unei mosteniri.
Dar cea mai emotionanta dovada a legaturii trainice cu tara adevarata, cu poporul napastuit pe care la slujit cu devotament si ale carui dureri si nazuinte le-a oglindit cu atata patrundere intr-o insemnata parte a operei sale, o constituie pamfletul 1907 din primavera pana-n toamna, cel mai aspru rechizitoriu al vremii, cu privire la marile rascoala taranesti.
I.L.Caragiale moare la Berlin, in 1912, 22 iunie, lasand in urma sa o opera bogata si stralucitoare,, o adevarata oglinda a societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
II.Opera
I.L.Caragiale este, inainte de toate , marele dramaturg al literaturii noastre, autor al comediilor O noapte furtunoasa, O scrisoare pierduta, Conu Leonida fata cu reactiunea si D-ale carnavalului, precum si al dramei Napasta. Ceea ce da o neobisnuita vigoare creatiilor sale dramatice este in primul rand continutul lor deosebit de valoros, prin ascutita lui actualitate in vremea autorului.
Dar fara indoiala ca genul dramatic al lui Caragiale si-a gasit expresia desavarsita in O scrisoare pierduta. Ceea ce face ca aceasta piesa sa treaca inaintea tuturor celorlalte este, inainte de orice, continutul de indei. Reprezentarea piesei O scrisoare pierduta pe marile sceni ale lumii (Morcova, Berlin, Varsovia, Paris, Buenos Aires) atesta, indiscutabil, universalitatea ei.
