Frunza verde magheran .
Comentariu literar
Frunza verde magheran este o opera lrica ,o doina populara.Ea are un autor anonom si este transmisa pe care orala.Poezia are un ritm trohaic, o rima imperecheata sau pereche si masura de 7-8 silabe.
Titlul este alcatuit dintr-un sunbstantiv si un adjectiv,cele 3 elemente alcatuind un epitet dublu ce semnifica in primul rand legatura dintre om si natura.
Poezia este strucutata pe 5 strofe inegale ca marime si este impartita in 3 etape -prima strofa-reprezinta prima etapa si este o introducere in subiectul poeziei ,a doua strofa reprezinta o alta periada a copilariei personajului principal,ultimele strofe care reprezinta perioada matura a subiectului.
Opera este o doina deoarece :
Este exprimat permanet pe tot parcursul operei eul liric.
Se exprima un sentiment predominant de dor.
Opera este transmisa orala ,iar autorul este anonim.
Este o specie specifica romanilor datorita exprimarii si a diminutivelor (elemente ce atesta caracterul bland si bunatatea romanilor)
Exprima o gama larga de stari sufletesti:incredere in sine,speranta , iubire fata de tara,respect,S.a..
Expresivitatea rara a versurilor si versul scurt
Strofa I reiatitlul "frunza verde magheran" si fixeaza locul unde se petrece actiuneape plaiuri mehedintene :"voinicel mehedintean".Cominicarea omului cu natura ,tema dominanta in creatiile populare ,este reliefata prin ideea ca romanul s-a nascut I a trait intotdeuna in mijlocul naturii si in stransa legatura cu aceasta:"sunt nascut pe frunzi de fag"( . )"Si-s scaldat de mic in Olt"( . )"Si-s frecat cu busuioc".Acest ultim vers aduce referire si la credinta ,busuiocul fiind o planta sfanta.
Poezia este scrisa la persoana I singular .Romanul isi exprima direct dorinta sa fie iubit ,viteaz si norocos:"ca sa fiu la lume drag"( . )"sa ma fac viteaz de tot"( . )"sa am zile cu noroc".Limbajul artistic este popular , atat prin expresia "frunza verde magheran" cat si prin forma populara "frunzi",ori diminutivul "voinicel".
In strofa a II a exprimarea este tot la peroana a Ia ,autorul anonim simbolizandul pe romanul care-si marturiseste devenirea ca haiduc ,pe meleagurile natale.Ajungand flacau cantaretul popular a fugit in munti si s-a facut haiduc,"cu trei randuri de pistoale"si cu o "inima de otel.De aici reiese o alta insusie a romanului accea care il face insetat de dreptate ,de aceea cei viteji se refugiau in munti sau in paduri :"C-am fugit de la parinti ( . )Si-am ajuns un voinicel cu inima de otel".Curajul si mandria sufelteasca ,neinfricarea haiducului este exprimata sugestiv prin epitetul metaforic "de otel".
In strofa a-III-a icepe cu o exclamatie retorica tipica limbajului popular "Aoleu ! ce foc de dor -care exprima bucuria ca va avea prilejul de a se alatura revolutiei lui Tudor Vladimirescu.
Expresia populara "frunza verde paducel" marcheaza inceputul strofei a IV-a ,prin care se sugereaza atractia pe care o aveau haiducii pt. Miscarea revolutionara pornita de Tudor Vladimirescu impotriva asupritorilor"cine-a merge dupa el?"Alte trasaturi sunt evidetiate in continuare ,trasaturi pe care ar trebui sa le aiba un om pentru a fi demn de armata lui Tudor V. :tintas neintrecut si sa aiba ochi buni:"Care stie sa chiteasca ,randunica sa o loveasca "-calaret neintrecut si curajos:"si mai stie de calare sa se lupte-n fuga mare"- indraznet si viteaz "si mai stie sa inoate vaslind dunarea din coate .
Ultima strofa reprezinta dorinta arzatoare a haiducului de a-si implini menirea ,idee sugerata de exclamatia retorica populara"aoleu ma arde focul ( . )Aoleu de rau ,de bine .Prin acestea haiducul exprima bucuria si dorinta pentru care este in stare sa suporte si rau si bine ,vazanduse totusi in voia sortii.Chiar daca pentru acest fapt presupune sacrificiul uman.ultimul vers evidentiaza starea de revolta a romanului ,razvratit impotriva nedreptatilor si insetat de libertate :"Tipa sufletul in mine"
Limbajul predominant este limbajul popular care se imbina minunat cu caracteristicile unui roman adevarat,un roman devotat tarii sale.
