Tema poeziei este deci acest aspect generalizat al travalilui artistic : » Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga » .
Prin cunoasterea realului, a unui univers fetid, imund, scriitorul poate sa reflecte grotescul, uratul, absurdul- nefiind ajutat nici de zodii, si nici de sfinti ; el scrie ca un damnat « Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat imprejurul lui Luca, lui Marcu si lui Ioan ». In acest text, totul este decantat, esentializat in simboluri.
Imaginile urmatoare sunt surprinzatoare, de o neasteptata originalitate. Poetul traieste stari limita in planul cunoasterii si in cel al creatiei, el se comunica pe sine prin metafore, enumerare, repetitii, versuri abrupte, sacadate. El scrie « stihuri fara an » (iesirea din timp, din istorie), "stihuri de groapa"(ale suferintei, morbidului si macabrului ), «stihuri de sete de apa»(vitregia, chinul existential, dezechilibrul), « stihuri de foame de scrum »(terifiantul, infernalul, deznadejdea halucinanta, depresia onirica ).
Lumea inchisorii parca aduce blestemul, raul, poetul nu-si poate acorda vointa creatoare cu efortul dirijat spre rezultatele scontate : » Cand mi s-a tocit unghia ingereasca
Am lasat-o sa creasca
Si nu a mai crescut
Sau nu o mai am cunoscut ». In resorturile intime ale poetului se produce o fractura grava « instrainarea »- « sau nu o mai am cunoscut ». Chiar si topica arata dezarticularea, stangacia, iesirea din echilibrul firesc atat de necesar.
In viziunea densa a suferintei, Arghezi concentreaza timpul, spatiul, fenomenele naturii, crisparea eului poetic:
"Era intuneric.Ploaia batea departe afara,
Si ma durea mana ca o ghiara
Neputincioasa sa se stranga
Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga. »
Scriitorul foloseste cuvinte populare care au efect stilistic in context : » mucigai», »stihuri », »scrum », »ghiara », »firida ».
In sintagmele « firida goala », « puterile neajutate », « unghia ingereasca »-epitetele sunt abstracte, aduc un spor in planul ideii si sentimentului, cititorul patrunde mai bine in substanta conotatiilor.
