.. o notiune univerasala, uniform valabila , ci numai expresia unei placeri variabile, individuale" . Ca atare tot ceea ce este posibil in acest caz este doar o circumscriere a variatiilor sentimentului estetic. "Conditionand esteticul de factorul istoric, Lovinescu se opune conceptiei lui Mihail Dragomirescu despre este-tic ca realitate psiho-fizica , nealterata si neatinsa de circumstantele temporale . Fara a crede in puritatea eterna a esteticului si fara a sustine autonomia absoluta a esteti- cului , autorul "Mutatiei valorice estetice" va sustine insa si va accentua de nenuma-rate ori esteticul cu valoare specifica in arta" - (Gr.Smeu) ,
"Istoria literaturii romane contemporane" ramane o opera eminamente critica. Totusi , punctul de vedere evolutiv nu-i lipseste. Contributiile ultimelor decenii sunt situate in serii istorice. Samanatorismul e prezentat ca o miscare izvorata din ideolo- gia eminesciana . Gandirismului i se indica radacinile in tendintele traditionaliste care l-au precedat. Poporanismul "Vietii romanesti" e pus si el in legatura cu ideea specificului national , asa cum o schitase Kogalniceanu , la "Dacia literara" . Simbo- lismului, vazut ca un efect al contactului poetilor nostri cu lirica franceza , mai noua, i se urmareste evolutia catre ermetism si imagism. Filiatiile istorice intra si in carac- terizarile autorilor. Lovinescu descopera ecouri eminesciene la Iosif , la Goga, la Arghezi . In poezia lui Pillat regaseste viziunea idilica a naturii, seninatattea si sim- plitatea mijloacelor verbale care-l caracterizeaza pe Alecsandri, trecute insa prin tot progresul suferit sub raportul sensibilitatii de lirica romaneasca in cinci decenii. Nichifor Crainic e raportat la Vlahuta ; Demostene Botez si Camil Baltazar sunt urmasi ai lui Bacovia . Povestitorii moldoveni pleaca de la Neculce ca sa ajunga , prin Negruzzi , Creanga , Nicu Gane si Hogas , la Sadoveanu ; Rebreanu descinde din rasa prozatorilor ardeleni cu un puternic simt realist : Slavici, Agarbiceanu .
( Ovid Crohmalniceanu )
Graind despre sensul general al lucrarii elaborate , Eugen Lovinescu precizeaza :
"Istoria civilizatiei romane" isi va capata astfel ,o aplicare literara in "Istoria lite-raturii romane contemporane " : scriitorii vor fi judecati si din punctul de vedere al caracterului de sincronism cu dezvoltarea vietii noastre sociale si culturale si cu mul-tiplele intretaieri de curente ideologice , dar si din punctul de vedere al efortului de diferentiere fata de ce a fost inainte , diferentiere de material , de inspiratie , in sen-sul evolutiei preocuparilor momentului istoric,si de expresie in planul capacitatii limbii de a se innoi prin imagine si armonie .
"Omul este intr-adevar frumos , plin de noblete fiziognomica. Inchipuiti-va
un atlet enorm , cu liniile insa rotunjite , berniniane , cu masca gigantica , efeminata si suava, cu ochii fara scantei , indiferenti si enigmatici , cu piept greu , cu pulpe grele, facut parca dintr-o marmura moale.Genunchii sai uriasi, ca acela al lui Moise din San Pietro in Vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul , rupeau stofa;laba tare a piciorului ca aceea antica de pe una din ulitele Romei spargea incaltamintea , carnurile sale suceau vesmintele.Criti-cul era gigantic si aveai impresia ca punand urechea pe toracele sau monstruos spre a-i asculta bataile inimii , ai fi auzit un motor imens , o orga de apa. Venustatea corporala a omului nu trebuia , ca si monumentele , privite de aproape .El se imbraca neglijent, sumbru;perii fetei sale erau adesea nerasi. Dar tinuta generala , albinozitatea inghiteau amanuntele si conservau eleganta masivului.La masa manca si bea repede , vorbind printre inghitituri, fara sa aibe totusi aerul lacomiei , intre-atat gura sa de Folifem parea de incapatoare pentru oasele unui pui."
"Numele sau , respectabil pentru orisicine pretuieste constiinta si talentul , starneste totusi invectivele energumenilor.Nu i se iarta sinceritatea cu care isi sustine convingerile , inchinate cu exclusivitate frumosului.Armei teribile a ironiei , magistral manuita ,i se opune rea-credinta si ura.Maestrul criticei literare contemporane si-a vazut barate toate drumurile care duc unde se cuvenea sa ajunga , la Universitate si la Academie , pentru ca nu si-a ascuns niciodata gandul.Pacatul sau suprem , in climatul ideal al conformismului , a fost stapanirea unui caracter, nedeprins cu tranzactiile.Temperament receptiv, prevazut cu un admirabil instrument de expresie , a fost nevoit sa se resem-neze a detine un singur avut inalienabil:condeiul.Cu acest minuscul instrument a creat un lucru de nimic , care este stilul critic de azi."
"Dar daca admiratia mea aspira cu aceeasi intensitate catre oricare din punctele cardinale ale activitatii d-lui E.Lovinescu , afectiunea mea , mai bine zis induiosarea mea se indreapta catre amfitrion , catre patronul cenaclului , la care prezida de aproape un sfert de veac si prin care s-a perindat , vorba poetu-lui , toata "floarea"cea vestita a literatilor nostri.Malitiosii sustin ca nicaieri nu s-a realizat mai bine d. E. Lovinescu decat in oficiul d-sale de amfitrion , asa cum , dupa spusa lui Valèry, si Mallarmè era inegalabil in sedintele cenaclului sau. E neindoios ca , la fel cu Titu Maiorescu si cu d. Mihail Dragomirescu , patronul "Sburatorului" a adus in exercitarea obligatiilor de gazda literara , aceeasi pasiune neconditionata pentru fenomenul literar-ceea ce nu ma impie- dica totusi sa nu vad in d-sa pe unul din marii mucenici , nu numai umanisti , ai literaturii noastre contemporane , caruia multe i se vor ierta , presupunad ca ar fi , pentru ca si mai multe a patimit.