Exemple: "picaturi de smoale" (" Inger si demon"), "bulgar de granit" ("Momento mori"), "zidiri de tintirim" (O, mama . "), "diademe de stele" ("Venere si Madona")etc.
Epitetul este acea parte de vorbire sau de fraza care determina, in lucrurile sau actiunile exprimate printr-un substantiv sau verb insusirile lor estetice, adica acele care pun in lumina felul in care le vede sau le simte scriitorul si care au un rasunet in fantezia si sensibilitatea cititorului.
Epitetele substantivelor:
a). Atributul adjectival: este unul dintre cele mai raspandite printre epitetele substantivului. Adjectivele lui Eminescu sunt cele de limbi comune, cu putine deosebiri fata de acestea. Dar, in grupa poeziilor din 1866-1869 Eminescu foloseste, ca unii din poetii epocii de dupa 1848, in primul rand ca D. Bolintineanu adjectivul gerunzial provenit din influenta franceza: "umbre suspinand" ("Misterele noptii"), "lira vibranda" ("La Heliade"), "fuginda" ("Amorul unei marmure"), "vioranda jale" ("La mormantul lui Aaron Pumnul"), "canturi rasunande" ("La mormantul lui Aaron Pumnul"). Dar dupa anul 1869 acestea dispar deoarece nu apartin limbii noastre. Procedeul, menit sa puna epitetul intr-o lumina mai vie, si uneori cerut de necesitati metrice, se pastreaza si in perioadele ulterioare ale creatiei poetului: "bolta cea senina" ("Floare albastra"), "mana cea veche" ("Epigonii"), "ochii lui cei negri" ("Inger si demon"), "zidirea cea antica" ("Egiptul"), "fruntea mea cea trista" ("Noaptea")etc.
b). Alta categorie gramaticale a epitetului este aceea a epitetului substantiv in cazul acuzativ prepozitional. Introducerea substantivului - epitet semnalat mai mult in primele perioade ale operei lui Eminescu se face cu "in": "rauri in soare" ("Floare albastra"), "ochii-n lacrimi" ("Calin . "); "cu": "demoni cu ochi mari" ("Venere si Madona"), "inger palid cu priviri curate" ("Epigonii"); "de": "fruntea ta de fir" ("Scrisoarea III"), "padurea de argint" ("Calin . ").
