Este un roman citadin, intaiul nostru "romant original", o cronica a moravurilor din vremea lui Caragea si pana la Grigore Ghica.
Conflictul romanului este prefigurat chiar in "Dedicatie": "Voua, dar, straluciti luceferi ai vicielor, care ati mancat starea stapanilor nostri si v-ati ridicat pe ruinele acelora ca nu v-au lasat sa muriti in mizerie".
Fresca a epocii - sfarsitul domniilor fanariote si inceputul domniilor pamantene; N. Filimon prezinta o varietale neobisnuita de aspecte ale vietii bucurestene la inceputul secolului trecut, cu toate mecanismele:
Strabatem vechea topografie a capitalei, inaintea focului de la 1847, intre ulita Coltii si Sfantul Gheorghe cel Nou; descrierea mahalalelor, mahalaua Otetarilor; Biserica Alba de pe Podul Mogosoaiei, cladiri si interioare, imprejurimi. Filimon este un adevarat pictor al tuturor claselor sociale. Aflam astfel modul de viata, moravurile protipendadei de altadata; ceremonialul caftanarii in ranguri boieresti; petrecerile locuitorilor din clasa de mijloc in gradinile de vara , petrecerea la iarba verde, hora stramoseasca si dansurile vesele; plimbarea boierilor in calesti si butci pe podul Mogosoaiei si al Targului de Afara, petrecerile imbelsugate si luxoase, amestec de viata orientala si apuseana, viata taranilor, aspecte culturale ale vremii, toate grupate in capitole speciale. Descrierea cladirilor si a imprejurimilor, a unui cartier sau a unei uliti, imbracamintea personajelor reconstituie epoca si individualizeaza personajele. Inainte de Ion Ghica, N. Filimon este un neintrecut cronicar al moravurilor bucurestene.
Desi personajele sunt construite in alb-negru, bune si rele, aceste forte umane nu intra in conflict, ele avand o existenta paralela. Dinu Paturica este in antiteza cu Andronache Tuzluc, ciocoi consolidat, in devenirea sa, ruinandu-si propiul stapan. Scriitorul urmareste simultan efortul gradual spre parvenire depus cu luciditate de eroul sau si distrugerea sistematic a postelnicului.
Portetul lui Dinu Paturica se contureaza in cursul naratiunii, scriitorul urmarind de aproape fisa fiziologica. Tehnica portretistica este realist-balzaciana. Trasaturile fizionomice dezvaluie aspecte intime, gesturile, mimica, vestimentatia, interioarele vorbesc despre starea sociala, nivelul economic si cultural al personajului.
In capitolui I, dedicat lui Dinu Paturica, scriitorul inregistreaza in amanuntime trasaturile fizice care implica si pe cele morale: "scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana".
Tinuta vestimentara a lui Dinu Paturica vorbeste de saracia sa,de conditia lui umila" "imbracat cu anteriu de samalagea rupt in spate"' " . cu picioarele goale bagate in niste iminei de saftian, care fusesera odata rosii, dar isi pierdusera culoarea din cauza vechimei". Ca scriitor ce vrea sa moralizeze, sa indrepte, Filimon previne cititorul asupra intentiilor personajului: "trasaturile fetei lasau sa se vaza pana la evidenta ca gandirea ce-l preocupa nu erau decat planuri ambitioase".
Filimon procedeaza ca un scriitor realist; prin descrierea imbracamintei el fixeaza epoca si viata sociala a personajului.
Sub aspectul deplorabil al tanarului se ascunde insa o forta puternica dominata de ambitie, de setea de a se inalta cat mai sus.Fizionomia desrisa, "nasul drept si cu varful cam ridicat in sus" este pentru scriitor indiciul al unei trasaturi morale de senta, ce-I defineste eroul.
Antipatia scriitorului este evidenta.Trei trasaturi sunt precizate de la inceput: viclenia(ochii), ambitia si mandria grosolana. Portretul moral se va adanci si imbogati cu alte trasaturi, pe masura ce va urca treapta cu treapta in drumul sau intre ascensiune si cadere.
Scriitorul urmareste in detaliu evolutia personajului, dezvaluindu-i trasaturile diabolice. La inceput indeplineste treburi umilitoare: ca ciubucciu isi freca stapanul pe picioare, il ajuta sa se imbrace, ii da de spalat, ii aducea dulceata, cafea si ciubuc. Lingusitor cu celelalte slugi ale boierului fenariot, " se silea sa-ntreaca pe toti in zel si activitate". Perseverent in atingerea telurilor sale, el invata tehnica hotiei de la alti servitori, fiind pe rand, de la ciubucciu, iscoada a boierului, ca sa se asigure de fidelitatea Duducai, logofat, sluger, pitar, sfetnic de taina al postelnicului, aliat al cherei Duduca, vataf de curte, sames de hatmanie.
