Caracterizarea lui stefan gheorghidiu, personajul principal din romanul ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi de camil petrescu

CARACTERIZAREA LUI STEFAN GHEORGHIDIU, personajul principal din romanul ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTIIA NOAPTE DE RAZBOI de Camil Petrescu

Stefan Gheorghidiu este peronajul -narator si protagonistul romanului subiectiv, de analiza, Ultima noapte . aparut in perioada interbelica (1930). Ca si alte personaje masculine apartinand autorului Camil Petrescu, acesta traieste drama intelectualui lucid, cu o constiinta etica superioara , aspirand sa descopere forme ale absolutului, prin iubire si prin cunoastere. Portretul moral se contureaza de-a lungul celor doua parti ale cartii, numite nopti. Construit cu ajutorul tehnicilor specifice romanului modern, de influenta proustiana, acest personaj se raporteaza la doua timpuri : cel cronologic, in care povesteste intamplarile de pe front, si timpul psihologic, in care acesta rememoreaza, potrivit fluxului constiintei, drama iubirii si a geloziei fata de sotia sa, Ela. La discutia de la popota, din capitolul intitulat La Piatra Craiului in munte, tanarul ofiter dovedeste intransingenta morala, situandu-se intr-un raport de antiteza cu ceilalti ofiteri, a caror mediocritate ii repugna.

Personajul cunoaste doua experinte « definitive », iubirea si razboiul, fiecare punandu-l in fata unor situatii-limita.Acesta traieste o mare iubire, declansata, initial, din orgoliu, deoarece era admirat de una dintre cele mai frumoase studente de la Litere. Iubirea se transforma intr-un proces de autosugestie sau intr-o obsesie, despre care tanarul asistent universitar emite sentinte filozofice : «  Acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt ».

Student la filozofie, Stefan Gheorghidiu este pasionat de lumea ideilor si a cartilor, incercand sa o modeleze si pe sotia sa, Ela, dupa propriul ideal de feminitate. Casatoria lor fericita cunoaste un prim moment de criza, dupa doi ani, cand barbatul primeste o mostenire de la unchiul sau, Tache Gheorghidiu ( capitolul Diagonalele unui testament). Criza matrimoniala este accentuata de atractia femeii pentru o viata mondena. Barbatul traieste, pe langa drama indoielii, pe cea a crizei de identitate, provocata de conflictul dintre natura sa intelectuala si aparenta sociala, impusa prin conventionalim. Excursia la Odobesti evidentiaza structura reflexiva si hipersensibila a tanarului intelectual. Acesta sufera din gelozia pe care i-o intretine femeia iubita, atrasa tot mai mult de domnul G tipul barbatului monden, opus lui Stefan Gheorghidiu. Procedeele prin care este evidentiat portretul moral al protagonistului se regasesc in studiul intitulat Noua structura si opera lui Marcel Proust, apartinand aceluiasi autor : analiza psihologica, introspectia,monologul interior, memoria involuntara,fluxul constiintei : «  . toata suferinta asta monstuoasa imi venea din nimic ».Modernitatea acestui personaj este data de luciditatea autoanalizei, din care se deduce aspiratia eroului la o lume ideala, absoluta, utopica. Un alt personaj camilpetrescian, apartinand dramei de idei, spune : « Cata luciditate,atata constiinta, cata constiinta atata pasiune si deci atata drama ».

A doua experienta fundamentala a personajului, cea a confruntarii cu moartea, relativizeaza experienta iubirii. Inrolat pe frontul romanesc, barbatul descopera mecanismul absurd si nonsensul razboiului ( capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu). Descrierea naturalista a campului de lupta are un efect demitizant : individul nu mai crede in principiul eroismului, ii este frica,frig, foame : «  nu mai e nimic omenesc in noi ». Desi ar fi putut sa evite razboiul, Gheorghidiu se inroleaza voluntar, din dorinta cunoasterii acestei experiente prin traire directa. Spre deosebire de personajele apartinand romanului traditional, obiectiv, acesta este caracterizat atat direct si indirect, dar mai ales cu ajutorul sondarii zonelor abisale si al tehnicii autoscopice.

( autoanaliza, «  privirea » in sine). : «  N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva . de la care sa lipsesc. » Ranit si spitalizat, acesta revine acasa dar se descopera pe sine detasat de iubirea-pasiune care il legase de Ela. Marcat de experienta mortii, ca un adevaret invingator, el are puterea de a o parasi , lasandu-i tot cer se afla in casa, «  . de la lucruri personalela amintiri. Adica tot trecutul ».

Personaj-narator, implicat in diegeza, Stefan Gheorghidiu reprezinta tipul intelectualului care crede intr-o lume a ideilor platoniciene, cautator al absolutului, un inadaptat superior, a carui drama este data de scindarea eului intre ideal si lumea relativa in care este obligat sa traiasca. In concluzie, modernitatea protagonistului masculin al acestui roman este generata de incompatibilitatea celor doua planuri ontologice, numite generic « utopia » si « realia. »

In opinia mea, personajul de fata risca sa devina o victima, intr-o lume pragmatica. Observ insa ca Stefan Gheorghidiu stie sa se distanteze de indivizii imorali, superficiali, cu care se afla intr-o relatie de incompatibilitate. Prin urmare, acesta poate ilustra, deopotriva, arhetipul razboinicului, al invingatorului care a reusit sa iasa victorios dintr-o drama sentimentala.