Boul si Vitelul - argumentare - de Grigore Alexandrescu
Definitie: - Specie a genului epic care exprima alegoric prin intermediul
animalelor, plantelor, obiectelor neinsufletite, actiuni specifice
oamenilor, satirizand defectele acestora si incheindu-se
printr-o morala cu continut educativ.
Grigore Alexandrescu, poet important al secolului al XIX-lea priveste realitatea timpului sau cu atentie observand si criticand in fabulele sale defecte ale oamenilor dar si ale societatii timpului sau.
Boul si vitelul este o astfel de creatie, pentru ca prezinta, ca o opera epica in versuri, o scurta intamplare Ai carei protagonisti sunt animale.
Ca opera epica, fabula Boul si Vitelul, reda indirect sentimentele autorului, de dispret si dezaprobare fata de lumea timpului sau prin intermediul actiunii, al personajelor si al naratrului.
Actiunea este simpla, urmeaza un singur fir narativ, este liniara si concisa. Putem recunoaste in inlantuirea evenimentelor schita unui subiect epic. Expozitiunea ne prezinta imaginea unui bou obisnuit: "un bou ca toti boii", care prin mare noroc dobandeste o pozitie sociala importanta. Acest moment constituie constiuie intriga, care determina desfasurarea actiunii scurte, constituita din incercarile unui vitel, ruda apropiata a boului, de a lua legatura cu unchiul sau, devenit bogat, pentru a obtine si el macar "niste fan". Incercarile vitelului sunt zadarnice, fiind indepartat de catre sluga stapanului pe diferite motive. Actiunea ajunge la intensitatea maxima in momentul in care boul iesit la plimbare trece PE langa vitel ignorandu-l. Necrezand ca a fost ocolit intentionat: "ca buna s-a ruda l-ar fi ocolit", perseverent, vitelul revine a doua zi la casa boului. In deznodamant, boul indignat de indrazneala vitelului porunceste slujitorului sa fie aruncat PE scari pentru ca el nu are astfel de rude.
Timpul si spatiul nu sunt precis determinate. Expresia "in zilele noastre", are dublu sens sugerand PE de o parte ca e vorba de o lume contemporana a poetului, PE de o alta parte o lume contemporana a cititorului.Alti indici temporali ce apar in text: "a doua zi", "dupa pranz", "iarasi", "prea de dmineata".
Personajele sunt animaliere. Ele participa la actiune avand rolul unei masti sub care se intrezaresc trasaturi si caractere umane. Figura de stil prin care poetul realizeaza aceste personaje este personificarea.
Personajele sunt caracterizate direct de catre narator: "un bou ca toti boii, putin la simtire", "de mandrie boul stapanit", de catre alt personaj, sluga care se refera la boier:"nu e cum il stii . ".Caracterizare indirecta prin fapte, limbaj, dialogul fiind foarte sugestiv si prin relatia dintre bou si vitel.Aceasta relatie dintre personaje este sugerata si prin titlu care anunta personajele aflate pe trepte sociale diferite, boul ignorand-o pe ruda sa.
Boul apare portretizat moral, sugerand omul insensibil, norocos, comun:
"un bou ca toti boii, parvenit, ingamfat si trufas. El este superficial, se crede unic, banii ii schimba caracterul, ignorandu-si propria ruda.
Vitelul intruchipeaza omul modest, sarac, naiv, inocent, increzator, optimist, rabdator si perseverent.
Naratorul apare ca un observator si isi simtita prezenta prin expresia:
"in zilele noastre" si printr-un comentariu naratorial ce generalizeaza faptele povestite :"decat multa minte, stii ca e mai bine sa ai intotdeauna un dram de adevar". Totodata prin unele cuvinte si expresii folosite in naratiune:"la o mojitie
atata de mare" ce exprima atitudinea ironica, satirica a naratorului.
Morala este cea de a doua parte a unei fabule. Ea se degaja din fapte si intamplari, este implicita, nu se exprima direct, ci se deduce si se refera la faptul ca bogatia schimba caracterul si comportamentul omului, facandu-l insensibil si trufas. Prin morala scriitorul isi exprima dezaprobarea fata de bou,
avand in acelasi timp un sentiment de compasiune pentru vitel.
Naratorul vrea sa provoace gandirea cititorului pentru ca acesta sa nu repete greselile personajelor din fabula.
Modul de expunere care domina este naratiunea, realizata intr-un ritm alert, alaturi de dialog prin care textul primeste un caracter de sceneta.
Figura de stil dominanta este personificarea.
Limbajul viu, natural, apropiat de limba vorbita, contribuie la realizarea umorului si a ironiei.
Versificatia: rima incrucisata, masura variabila, ritmul iambic, ajuta la realizarea ritmului vioi al naratiunii.
Prin povestirea alegorica de mica intindere in care intamplarile narate sunt puse pe seama personajelor animaliere, sub masca carora se ascund trasaturi si caractere umane, incheiata printr-o concluzie, care constituie morala opera este o fabula ce apartine speciei genului epic.
