In timpul studiilor la Budapesta se contureaza conceptia lui de viata crezind atunci ca razboiul este "adevaratul generator de energie" si ca "fiecare trebuie sa ne facem datoria fata de stat".
Curind aceasta conceptie de viata se prabuseste caci isi da seama ca ea n-a izvorit din libera alegere ci i-a fost impusa de o anumita conjuctura. In acest moment se declanseaza drama lui Apostol cauzata in primul rind de opozitia ce apare intre constiinta umana si imperativul datoriei exterioare. Autorul examineaza minutios cele trei ipostaze sociale si morale in care e silit sa traiasca eroul in raport cu statul, natiunea si patria.
Bologa se autodescopera cind isi da seama ca a fost martor implicat al executarii unui om. Il obsedeaza privirea lui Svoboda, simte ca "flacara din ochii comandantului" i-se prelinge in inima ca o imputare dureroasa. Il fascineaza privirea "dispretuitoare de moarte si infrumusetata de o iubire uriasa". Din replicile date lui Klapka rezulta dorinta eroului de a-si intari convingerea ca a procedat corect. Conceptia de viata a lui Bologa se schimba. El va evada din aria eroismului adolescentin din sfera primei iubiri. El nu mai este orgoliosul locotonent din armata austro-ungara.
Privind spre trecut el isi spune "pina azi am fost un alt om, imi face impresia cind ma uit inapoi c-am purtat in mine viata unui strain".
Trezirea sentimentului national il face sa descopere ce inseamna o existenta plina de sens cum a fost cea a tatalui sau si sa actioneze dupa cum il indruma el: "ca barbat sa-ti faci datoria, si sa nu uiti niciodata ca esti roman". Reactiile lui sunt acum generate de constiinta nationala. Discutia cu Klapka dovedeste ca Bologa a hotarit sa dezerteze daca va trebui sa lupte in Ardeal. Nu poate dezerta deoarece are loc un atac, este ranit si dupa o perioada de spitalizare va merge acasa unde rupe logodna cu Maria.
