Tipuri de etica profesionala

Tipuri de etica profesionala

Analiza tipologica a activitatii persoanei ne permite nu numai de a gasi o fundare obiectiva pentru analiza eticii profesionale ci si de a evidentia tipurile de baza. Fiecarei naturi de activitate umana ii corespunde un anumit tip de etica profesionala.

Tipurile de etica profesionala sunt acelea particularitati a activitatii profesionale care sunt orientate spre persoana in conditiile lui de viata si activitatile sociale. Cind vorbim despre aceste tipuri - avem in vedere in ce fel s-au conditionat problemele sociale a fiecarei profesii in practica relatiiloe etice. Regulile eticii profesionale - inceputurile de conducere, regulile, modelele, etaloanele si ordinea autocontrolului intern al personalitatii care sun bazate pe idealurile etice-umanistice.

De a stabili originea eticii profesionale trebuie de urmarit legatura reciproca a trebuintelor morale cu delimitare a lucrurilor sociale si aparitia profesii. (despre aceasta problema s-a ocupat si Aristotel.) Un rol principal in stabilirea normelor etice profesionale este parerea sociala. Aceste norme nu sunt deodata constientizate si devin unanim acceptate. Tipurile de baza a eticii profesionale sunt: etica medicala, etica pedagogica, etica invatatului, etica actorului, bisnesmanului, inginerului s. a. Fiecare tip de etica profesionala este originala pentru fiecare tip de activitate, are aspectele sale specifice in realizarea anumitor principii morale si reguli care alcatuiesc codul moral-etic.

In etica medicala toate principiile si aprecierile sunt orientate spre sanatate persoanei si imbunatatirea ei. In Rusia ca si in celelalte tari medicul depune un juramant "Juramintul lui Hipocrate" ce include-n sine: toate cunostintele si capacitatile sale sa le dedice pentru imbunatatire sanatatii persoanelor ce necesita ajutor, si in toate actiunile sale sa se conduca de principiile moralitatii, si sa-si aduca aminte despre responsabilitatea fata de popor si societate. In istoria medicinii practice din Rusia sunt prezentate cateva exemple care ne relateaza despre spiritul de sacrificiu etic al medicilor si diferiti invatati. De ex.: I. I. Mecenicov (И. И. Мечников) a experimentat pe sine un preparat ce continea bacili de holera; S. I. Botchin (С. И. Боткин) si-a efectuat pe sine prima vaccina contra ciumei.

In etica pedagogica se stufiaza specificul moralei pedagogice, conditionand principiile ei, descopera functiile si specificul esentei categoriilor etice. De asemenea etica pedagogica studiaza continutul activitatilor etice a pedagogului ca unitate si a relatiilor etice in sfera pedagogica. Obligatia morala a profesorului este de a satisface trebuintele de relatare a cunostintelor. El trebuie sistematic sa-si imbogateasca cunostintele sale. Profesorul trebuie sa-si iubeasca munca sa si sa o inteleaga. De la el se cere a sti capacitatilor participantilor. De aceea el trebuie sa fie un mare umanist, principial, dar si corect cu discipolii sai.

Etica invatatului: include calitatile morale ca: caracter constiincios, stiintific, democratic, onestitate personala. In aceasta sfera se solutioneaza intrebari cu referinta la activitatea stiintifica, relatia cu colegii si cu oponentii sai.

Etica judiciara: necesita sinceritate, onestitate, umanism, incredere spirituala.

Notiunea de deontologie

Deontologie (gr.deonto-necesitate, ceea ce se cade, datorie, logos- studiu),doctrina a moralei profesionale cuprinzand ansamblul normelor si obligatiilor etice specifice unei activitati umane. Teoria despre datorie, despre originea, caracterul si normele obligatiei morale. Dupa creatorul (J. Bentham), studiu empiric al datoriilor morale concrete, raportate la diferite situatii sociale. Normele deontologice ale psihologiei, indeosebo ale celei aplicate, au in vedere obligatiile psihologului de a actiona exclusiv pe linia respectului fata de persoana umana, a obiectivitatii absolute, a interventiilor practice intemeiate exclusiv pe rationamente si informatii stiintifice, pastrarea secetului profesional, autonomie neconditionata in utilizarea tehnicilor de specialitate si perfectionarea continua a tehnicilor si cunostintelor pe care le utilizeaza.

In 1903, la al XIV-lea Congres International Medical din Madrid, Pavlov a citit lucrarea 'Psihologia experimentala si psihopatologia animalelor'. In cadrul acestei lucrari, s-a dat definitia reflexelor conditionate si a altor reflexe si s-a aratat ca reflexul conditionat ar trebui privit ca un fenomen psihologic elementar care in acelasi timp este si un fenomen fiziologic. Rezulta de aici ca reflexul conditionat a fost un indiciu al intelegerii mecanismelor de reactie la animale si oameni, in mediul lor si a facut posibil un studiu obiectiv al activitatii psihice. In consecinta, intr-un program de cercetare sistematica, Pavlov a transformat incercarea teoretica a lui Sechenov de descoperire a mecanismelor reflexe ale activitatii psihice intr-o teorie al reflexelor conditionate demonstrata experimental. Ghidandu-se dupa principiile invatarii materialiste a legilor care guverneaza activiatea organismelor vii, Pavlov a dedus trei principii pentru teoria reflexelor: principiul determinismului, principiul analizei si sintezei si principiul structurarii.