Teste de inteligenta - scala de inteligenta stanford-binet

TESTE DE INTELIGENTA

SCALA DE INTELIGENTA STANFORD-BINET

Chiar daca multi psihodiagnosticieni il considera pe A.Binet ca fiind "parintele psihometriei", in mai toate manualele si tratatele privind testarea psihologica, anul nasterii psihodiagnozei este considerat a fi 1890, an in care J.Mc Keen Cattel a publicat in revista Mind, articolul "Testele mentale si masurarea".

Psihometria are o istorie mult mai complexa, inainte de sfarsitul secolului al 19-lea si inceputul secolului 20 existand preocupari intense ale multor autori, fiecare avand o parte de contributie la crearea acestui domeniu extreme de important dar si mult controversat al psihologiei. Printre acestia s-au numarat: W.Wundt, Fr.Galton, E.Weber, J.Cattel s.a.

Putem aminti faptul ca la crearea psihometriei in afara de psihologi au contribuit, chiar daca nu in mod direct, si filozofii. Este vorba despre o serie de lucrari aparute in secolele 17, 18, 19, care cuprind idei ce vor influenta foarte mult cercetarile si formularile din domeniul stiintelor comportamentale.Un bun exemplu poate fi filozoful si matematicianul Rene Descartes care s-a ocupat de problema modului in care sunt relationate procesele mentale si procesele fizice.

Indiferent de disputele privind "paternitatea" unei notiuni sau a alteia, la trecerea dintre ultimele doua secole ale mileniului 2 s-a produs in domeniul psihologiei un salt deosebit prin promovarea metodelor cantitative in stiinta psihologiei. Astfel fenomenele psihice, prin excelenta subiective, au putut fi masurate si evaluate matematic, raspunzandu-se uneia dintre cele mai serioase acuze, din cauza careia mult timp psihologiei nu i-a fost acordat statutul de stiinta.

Inceputul secolului 20 se caracterizeaza prin aparitia primei categorii de teste-testele de inteligenta. Dupa ce A. Binet si T. Simon au alcatuit prima "scara metrica a inteligentei" ce cuprindea 30 de itemi, are loc o intensificare fara precedent a interesului practicienilor pentru aceste instrumente ce incep a fi aplicate in scoli, inchisori, tribunale pentru copii etc.

Testul lui Binet a fost supus unor multiple revizuiri si traduceri in Europa dar mai ales in America. Revizuirea facuta de L.Terman in 1916 confera acestui test denumirea de Stanford-Binet Intelligence Scale, denumire care se pastreaza si astazi.

Inteligenta s-a bucurat si se bucura in continuare de cea mai mare atentie atat din partea constructorilor de teste cat si din partea utilizatorilor. In cadrul lucrarilor de prezentare a instrumentelor psihodiagnostice un loc predominant il ocupa testele de inteligenta. Importanta acestor categorii de instrumente de masurare, locul si rolul in activitatea psohodiagnostica reies si din lucrarile special alcatuite pentru cele mai intens solicitate in practica. Anchetele efectuate in diferite domenii ale utilizarii testelor au scos in evidenta faptul ca printre cele mai solicitate sunt testele de inteligenta - in special testele Stanford-Binet - care este preferat de psihologii scolari deoarece poate fi aplicat incepand de la varste foarte mici, chiar de la 2 ani.

Preocuparile pentru studiul diferentelor individuale au aparut in 1904, cand Ministerul Instructiei Publice a luat decizia de a inlatura din scoli copiii care nu erau capabili sa invete satisfacator, mai précis cei retardati mental. Raspunsul lui A.Binet si T.Simon la aceasta comanda sociala a constat in oferirea unui instrument psihodiagnostic - un test alcatuit din 30 de itemi ordonati in functie de dificultatea lor.

Acest test s-a bazat pe o temeinica pregatire de natura teoretica si metodologica. In perioada 1890-1905 Binet a cautat semnele exterioare ale inteligentei si a colaborat cu Simon care studia idiotii si imbecilii din azilul Perrai- Vaucluse. Cei doi comparau elevii dupa varsta si dupa performantele scolare, comparatiile vizand perceptia lungimilor si a numerelor, a culorilor, interpretarea desenelor, memorarea cuvintelor si a frazelor, descrierea obiectelor. Aceasta prima varianta a testului cuprindea 3 probe care vizau dezvoltarea motorie si 27 de probe care sa masoare abilitatile cognitive. Mai mult de jumatate dintre itemi erau destinati celor cu o accentuata retardare si toti itemii cuprindeau sarcini ce aveau legatura cu problemele vietii cotidiene. Aranjarea finala a sarcinilor a fost determinata prin administrarea scalei la un lot de 50 de copii normali, cu varsta intre 2 si 12 ani, precum si pe un esantion de copii retardati mental.

In concluzie, aceasta prima varianta a scalei a fost conceputa pentru identificarea retardatilor mental cu varste intre 2 si 12 ani si s-a bazat pe idea ca inteligenta este o compozitie de mai mute abilitati si ca natura ei se schimba odata cu varsta.Chiar daca a avut si imperfectiuni, aceasta varianta a scalei a influentat foarte mult procesul de construire a testelor de inteligenta. Meritele testului au fost foarte bine scoase in evidenta de catre D.R.Goodenough, in 1949:

este conceput fara pretentia de a masura cateva facultati individuale, fiind mai degraba destinat sa aprecieze dezvoltarea mentala generala a copilului printr-un grup eterogen de sarcini;

este un test scurt si practic: presupune mai putin de o ora pentru administrare si necesita putine echipamente;

testul masoara ceea ce autorii au considerat a fi factorul esential al inteligentei, si anume judecata practica;

itemii au fost ordonati la un nivel de dificultate adecvat varstei.

In 1905 scala a suferit o prima revizie, autorii constientizand limitele ei, mai ales doua dintre ele:

- lipsa directiilor standard pentru administrare,

- lipsa unor proceduri obiective pentru determinarea scorului total.  

Revizuirea a constat in includerea mai multor teste care sa masoare o paleta mai larga de abilitati mentale la copii cu varsta intre 3 si 13 ani. Dintre cei 58 de itemi, doar 17 erau inclusi in versiunea din 1905, noii itemi fiind adaugati la capatul superior al scalei. Noii itemi accentueaza asupra judecatii, intelegerii si rationamentului iar noua versiune permitea diferentierea si intre copiii normali, ea fiind aplicata pe un lot de 300 de copii cu varsta intre 3 si 13 ani.

O alta imbunatatire a scalei din 1908 a fost introducerea conceptului de varsta mentala, care este rezultatul la testul ce corespunde varstei cronologice a unui grup de copii normali.

Una dintre obiectiile facute acestei variante se refera la faptul ca a fost incarcata cu sarcini de tip verbal in detrimentul subtestelor ce vizeaza functionarea perceptual-motorie.

O noua revizie a scalei este publicata in 1911 (anul mortii lui A.Binet). Versiunea cuprindea cinci subteste pentru fiecare dintre cele 11 niveluri de varsta. Scala este extinsa, incluzand si un nivel pentru adulti, cu teste corespunzatoare. Spre deosebire de variantele anterioare, cea din 1911 permitea o evaluare mai rafinata a inteligentei.

Scala metrica de inteligenta Binet-Simon a starnit interesul psihologilor atat in Europa cat mai ales in SUA.

In Europa s-au facut revizuiri ale scalei in Germania (W.Stern, 1912) si in Anglia (C.Burt, 1921). Americanii s-au aratat mult mai interesati de scala dacat europenii. Ei au efectuat cele mai multe revizii: in 1908 o versiune a scalei din 1905, iar in 1911 o traducere a variantei din 1908. F.Kuhlmann a extins varianta scalei din 1908, in jos, de la 3 ani la 3 luni, dandu-i denumirea de Scala Kuhlmann-Binet. Aceasta varianta este una din primele incercari de a masura inteligenta copiilor, si mai ales a celor foarte mici. A fost supusa revizuirii in 1922, apoi in 1930. R.Yerks traduce Scala Binet-Simon si o extinde in anul 1915. El schimba conceptul de varsta mentala punand in loc o scala pe puncte. In 1923 extinde scala in jos implicand acordarea de puncte in locul creditelor in ani si luni pentru raspunsurile corecte. Cea mai ampla si mai cunoscuta traducere si reconstructie a realizat-o Lewis Terman, de la Universitatea Stanford, varianta cunoscuta sub numele Stanford-Binet Intelligence Scale.

Scala de inteligenta Stanford-Binet se bazeaza pe doua aspecte:

-in cea mai mare masura pe munca lui A.Binet;

-incorporarea conceptului de coeficient de inteligenta, propus de catre W.Stern, in 1912. In 1916, L.Terman propune ca valoarea coeficientului sa fie inmultita cu 100, pentru a evita exprimarea zecimala, astfel apare formula care s-a raspandit in toata lumea: IQ=VM/VC (VM=varsta mentala, VC=varsta cronologica).

Aceasta noua scala, construita de L.Terman in 1916, a fost supusa pana in prezent la patru revizii: in 1937, 1960, 1972, 1985. Conceptele lui Binet, si anume varsta bazala, varsta - plafon, varsta mentala, au fost retinute, dar Terman a dorit sa mearga dincolo de intentiile lui Binet de a depista doar retardatii mental. El a dorit sa creeze un test care sa poata diferentia nivelurile sau gradele de dezvoltare a abilitatii intelectuale intr-o populatie normala. Un astfel de test poate fi folosit nu numai pentru identificarea si prognozarea abilitatilor copiilor retardati, ci si pentru predictia performantelor scolare si a altor criterii ale copiilor normali.

Varianta din 1916 apare sub denumirea Revizia Stanford-Binet si Extinderea Scalei de inteligenta Binet-Simon. Itemii au fost grupati pe niveluri de varsta, iar testul a circulat apoi sub denumirea Scala de inteligenta Stanford-Binet, care s-a dovedit a fi superioara variantelor Binet-Simon din toate punctele de vedere. Printre cele mai importante elemente de noutate pot fi mentionate urmatoarele:

-apar directiile standard pentru administrare si scorare;

-sunt elaborate normele sau etaloanele;

-numarul testelor a crescut de la 54 la 90, renuntandu-se la unii itemi din variantele initiale si adaugandu-se un numar mare de itemi noi.

In construirea acestei scale, Terman a facut efortul de a include teste care nu erau atat de dependente de experientele de invatare specifice din scoala. El avea convingerea ca testele de inteligenta trebuie sa cuprinda sarcini care sa abordeze experientele comune ale copiilor intr-o cultura data. Terman a accentuat natura genetica a inteligentei si faptul ca testul de inteligenta trebuie sa masoare potentialul ereditar.

L.Terman si asociatul sau M.Merrill au inceput revizuirea in 1926 a scalei din 1916, plecand de la doua neajunsuri majore ale acesteia:

-validitatea scazuta a anumitor itemi;

-nereprezentativitatea normelor.

In 1937 au fost publicate doua forme alternative ale testului. Ele au facut posibile testarea si retestarea cu forma echivalenta pentru a determina daca anumite experiente sau tratamente au schimbat valoarea QI-ului. Aceasta scala a fost extinsa in jos pana la 2 ani si in sus pana la trei niveluri superioare ale adultului. Fata de varianta anterioara scala din 1937 a avut mai multi si mai variati itemi. S-au introdus teste noi privind performanta si s-au redus testele verbale.

Din cele doua forme alternante a fost construit in 1960 un singur instrument, destinat pentru subiectii cu varsta intre 2 ani si varsta adulta. Varianta prezinta o serie de noutati cum ar fi:

-variate obiecte de joaca pentru nivelurile de varsta mai scazuta;

-un manual al testului;

-o brosura cu foi de raspuns.

Timpul total de administrare este de o ora, insa variaza in functie de o serie de variabile: experienta si deprinderile examinatorului, varsta si nivelul abilitatii examinatului. De o mare utilitate practica apare Manualul, care cuprinde directii mai clare privind conduita celui ce aplica testele, stabilirea raportului cu subiectul, motivarea acestuia.

In 1972 s-a impus necesitatea reviziei normelor urmarindu-se obtinerea unor noi etaloane. In 1985 este publicata una dintre cele mai elaborate baterii de inteligenta, sub numele de Scala de inteligenta Stanford-Binet (a patra editie) si sub semnatura unor psihologi de prestigiu: R.L.Thorndike, E.Hagen si J.Sattler.

Aceasta scala se bazeaza pe un model ierarhic al abilitatii cognitive, ce cuprinde la randul lui 3 niveluri si a fost construita pentru a putea fi folosita la masurarea abilitatilor cognitive a subiectilor cu varsta intre 2 si 23 de ani. Ea urmareste si obiective suplimentare:

-de a diferentia intre elevii retardati mental si elevii cu dificultati de invatare;

-de a ajuta la intelegerea motivului pentru care un elev are dificultati de invatare in scoala;

-de a identifica elevii talentati.

Aceasta baterie cuprinde: materialele pentru subteste, manualul pentru administrare si scorare, manualul tehnic, foaia de raspuns standard.

Bateria cuprinde 15 teste cu itemii aranjati in ordinea crescatoare a dificultatii, fiind desemnati cu litere de la A la Y. Fiecare nivel are doi itemi, cu un grad de dificultate aproximativ egal. Examinatorul trebuie sa stabileasca in raport cu fiecare test, varsta bazala si varsta-plafon, Manualul pentru administrare oferind informatii detaliate cu privire la modul cum se procedeaza.

Cele 15 teste cuprind :

Testul I - Vocabular (contine 46 de itemi, dintre care 14 sunt imagini a unor obiecte comune, 32 prezinta cuvinte pe care subiectii trebuie sa le defineasca.)

Testul 2 - Memorarea margelelor (examinatul vede pentru cinci secunde un aranjament al margelelor, apoi trebuie sa-l reproduca din memorie folosind margele ce pot fi grupate in patru forme si trei culori.)

Testul 3 - Cantitativ (itemi 1-2 solicita subiectilor sa plaseze corect zarurile, sa numere, sa adune, sa scada, sa formeze serii logice de numere. Ceilalti itemi solicita rezolvarea unor probleme cantitative prezentate vizual sau oral.)

Testul 4 - Memorarea propozitiilor (examinatul trebuie sa repete anumite propozitii prezentate de examinator. )

Testul 5 - Analiza structurii (este singurul test cu timp impus, de aceea necesita folosirea cronometrului. Primii sase itemi utilizeaza forma de lucru iar itemii 7-42 utilizeaza cuburile albe si negre; sarcina examinatului este pentru anumiti itemi de a reproduce un model oferit cu ajutorul unei imagini, pentru alti itemi de a reproduce cu ajutorul cuburior un model oferit de examinator.)

Testul 6 - Intelegerea (primii sase itemi solicita examinatului sa arate diferite parti ale corpului unui copil, a carui imagine este prezentata pe un cartonas, itemii 7-42 cer subiectului sa dea un raspuns verbal la intrebari privind evenimente comune.)

Testul 7 - Absurditati (este aplicat numai subiectilor cu nivel de intrare A-L, carora li se cere sa arate ce este gresit in cadrul unor imagini absurde.)

Testul 8 - Memorarea cifrelor (subiectului i se prezinta o serie de cifre, pe care el trebuie sa le repete in aceeasi ordine, apoi in ordine inversa.)

Testul 9 - Copierea (pentru itemii 1-12 examinatul trebuie sa reproduca modelele examinatorului facute din cuburi, pentru itemii 13-28 trebuie sa reproduca desene oferite. Se poate folosi radiera.)

Testul 10 - Memorarea obiectelor (sunt prezentate imagini cu unul sau mai multe obiecte apoi examinatul trebuie sa le identifice in ordinea corecta a aparitiei lor.)

Testul 11 - Matricele (subiectul trebuie sa completeze obiectul lipsa dintr-o serie, la itemii 1-22 folosindu-se un format bazat pe alegerea multipla iar la itemii 23 folosindu-se un format scris.)

Testul 12 - Serii de numere (examinatului i se arata o serie de numere aranjate dupa o anumita regula, pe care trebue sa o descopere si apoi sa completeze seria cu inca doua numere. Subiectul poate folosi creion si hartie, iar timpul (fara a fi impus) sa fie de doua minute.)

Testul 13 - Indoitul si taierea hartiei (examinatorul indoaie si taie bucati de hartie iar examinatul folosind un format cu raspunsuri la alegere, selecteaza imaginea ce demonstreaza cum va arata hartia cand va fi despaturita.)

Testul 14 - Relatii verbale (examinatorul numeste patru lucruri, examinatul spune prin ce se aseamana primele trei si prin ce se deosebesc de al patrulea.)

Testul 15 - Construirea ecuatiei (subiectul are sarcina de a construi o relatie matematica, folosind numere si simboluri operationale.Se sugereaza ca timpul afectat fiecarui item sa fie de doua minute, fara sa fie impus; se poate folosi creion si hartie.)

Administrare si scorare

Aceasta editie a scalei se aplica de catre un examinator experimentat, intr-un loc linistit, fara surse de distragere. Pentru a aplica si interpreta corect testele, este necesar ca examinatorul sa fi trecut printr-un proces de formare pentru administrarea testelor in general si un proces de formare pentru administrarea acestei baterii, in special.

La randul sau, Manualul pentru administrare ofera sugestii folositoare privind:

modul de adaptare a testeor la specificul individual,

modul de dezvoltare si mentinere a raportului examinator/examinat,

modul in care sa fie testati copiii prescolari.

Timpul mediu pentru administrarea intregii baterii se situeaza intre 60 si 90 de minute si este de dorit, pentru o buna masurare a modului de functionare intelectuala, sa fie aplicate toate testele. Autorii recomanda insa ca examinatorul sa apeleze la una dintre bateriile sugerate pentru diferite grupuri de varsta. De asemenea recomanda pentru anumiti subiecti, ca aplicarea bateriei sa se faca in doua sesiuni.

Pentru consemnarea rezultatelor este utilizat Caietul de raspuns standard, care are un numar de 40 de pagini. Pe prima pagina sunt inregistrate scorurile partiale si totale ce alcatuiesc sectiunea a doua. Sectiunea intai cuprinde date de identificare a subiectului.

Sectiunea a treia cuprinde factorii comportamentali care afecteaza performanta la test. Folosindu-se o scala cu cinci trepte, se consemneaza gradul de atentie, nivelul reactiilor in timpul testarii, gradul de independenta emotionala, comportamentul de rezolvare a problemelor, independenta fata de examinator, limbajul expresiv si receptiv, dificultatea in a stabili o relatie cu aceasta persoana.

Plecand de la punctul de intrare pentru un subtest, examinatorul administreaza itemi pana cand se stabilesc nivelul bazal si nivelul-plafon. Dupa ce au fost atinse cele doua niveluri,se trece la scorare. Se acorda 1 punct pentru reusita la u item si 0 puncte pentru esec. Scorul este convertit in scorul standard al varstei, bazat pe tabelele de norme, corespunzator varstei cronologice a subiectului. Sunt insumate scorurile pentru cele patru arii cognitive, iar rezultatul este transformat, in baza tabelului de norme, in scorul compozit. Acesta este un index global al performantei intelectuale. El este o estimare a factorului g al lui Spearman = abilitate mentala generala.

Standardizare

Lotul de standardizare a cuprins peste 5.000 de subiecti, cu varsta intre 2 si 23 de ani, selectati pentru a fi reprezentativi in raport cu populatia SUA in anul 1980. Subiectii au fost distribuiti in 17 grupe de varsta. In stabilirea esantionului au fost luate in seama o serie de variabile precum: regiunea geografica, dimensiunea comunitatii, rasa, sexul, statutul socio-economic.

Merite si limite ale scalei

Scala Stanford - Binet, a patra editie, este unul dintre cele mai elaborate instrumente pentru masurarea inteligentei. In urma nenumaratelor studii efectuate au fost scoase in evidenta o serie de merite incontestabile, dar si unele limite.

Dintre meritele scalei amintim urmatoarele:

nivel inalt al validitatii: scala a aratat o buna validitate concurenta, demonstrata de valorile corelatiilor cu alte instrumente psihodiagnostice folosite pentru masurarea abilitatilor cognitive;

nivel inalt al fidelitatii: valoarea coeficientilor privind consistenta interna a scorului compozit si a scorurilor pe factori este foarte inalta, cu o eroare standard a masurarii de mai putin de cinci puncte;

excelenta standardizare: procedurile de standardizare s-au dovedit a fi foarte bune, esantionul fiind alcatuit in functie de mai multe variabile, precum regiunea geografica, marimea comunitatii, apartenenta etnica, varsta, sex, statut socioeconmic;

proceduri bune de administrare, confirmate de practica; raspunsurile borderline sunt probate si sunt oferiti itemi-exemplu pentru cele mai multe subteste;

instructiuni de aplicare si materiale ale testelr adecvate: directiile de aplicare a testelor sunt usor de citit, materialele sunt bine construite si sunt atractive, itemii-exemplu la multe teste ajuta subiectii sa inteleaga cerintele sarcinii; lipsa unui timp impus constituie un avantaj pentru subiectii care nu pot obtine performante sub presiunea timpului;

criterii de scorare folositoare: criteriile pentru scorare au fost pregatite cu mare atentie; un numar de exemple demonstreaza aplicabilitatea principiilor de scorare.

Limitele scalei ar consta in :

lipsa unei baterii comparabile de-a lungul tuturor nivelurilor de varsta acoperite de scala: aceasta este o limita serioasa, deoarece scorurile obtinute de copiii de diferite varste sunt bazate pe diferite combinatii de subteste. Numai sase subteste sunt aplicate la toate varstele. Doua teste incep la cel mai scazut nivel de varsta si se opresc la nivelul anilor adolescentei. Patru subteste incep la varsta de 7 ani si se aplica pana la cel mai inalt nivel de varsta. Un subtest incepe la varsta de 12 ani si se aplica pana la cel mai inalt nivel. Numai la doua niveluri unui copil i se pot administra toate cele 15 teste. Lipsa continuitatii de-a lungul nivelulilor de varsta precum si in interiorul subtestelor face dificile monitorizarea schimbarilor in performanta la subteste si realizarea unor studii longitudinale.

intinderea scorurilor este variabila: scala esueaza in a oferi o aceeasi intindere a scorurilor compozite, a scorurilor pe factori sau a scorurilor la subteste pentru toate nivelurilor de varsta acoperite de scala.

sprijin limitat pentru scorurile celor patru arii cognitive: analiza factoriala nu ofera suport pentru scorurile celor patru arii cognitive de-a lungul tuturor nivelurilor de varsta acoperite de scala.

dificultati in scorarea raspunsurior

dificultati in interpretarea normelor pentru subtestele la care au fost estimate valorile scorurilor scalate pentru aceeasi varsta.

absenta descrierii procedurii pentru stabilirea criteriilor de diferentiere: nu exista informatii nici in Manualul tehnic, nici in Ghidul de administrare si scorare privind numarul de itemi ce trebuie administrati inainte de a opri testarea.

exagerat de lung timpul de administrare: din cauza ca un singur subtest este prevazut cu timp impus, perioada de aplicare a scalei pe diferiti subiecti poate fi foarte mare. A aplica intreaga baterie pe un adolescent poate sa dureze doua ore sau chiar mai mult.

puncte pentru nivel de intrare incorect: punctele pentru nivelul de intrare indicate in Ghidul de administrare si scorare pot sa nu fie potrivite pentru toti copiii. De aceea, testul poate fi in mod nenecesar prelungit si copiilor li se pot aplica itemi care sunt prea dificili la inceputul testului.

In concluzie, se poate aprecia ca Scala de inteligenta Stanford-Binet, editia a patra, este unul dintre cele mai cunoscute si mai demne de incredere teste ce masoara abilitatile intelectuale. Scala pleaca de la o teorie puternica, bazata pe cercetari mai recente in psihologia cognitiva si acopera o mult mai larga paleta de deprinderi cognitive ale examinatului decat editiile anterioare. In practica s-a impus mai ales in testarea copiilor, pentru a diagnostica retardarea mentala, pentru a prognostica si explica achizitiile academice.