Studiu de autor - ELIZABETH ANN WEINBERG - 'The Development of Sociology in the Soviet Union'

Studiu de autor - ELIZABETH ANN WEINBERG - 'The Development of Sociology in the Soviet Union'

Pana la inceputul secolului al xx-lea, sociologia nu a fost predatain Rusia ca disciplinaindependenta, ci ca un aspect al unor diferite domenii intelectuale, cum ar fi 'filozofia istoriei' sau, 'aspecte sociale ale economiei', 'psihologie sociala', etc. In perioada 1906-7, de exemplu, Maxim Kowalevskii scria: 'avem un singur departament de sociologie in tot Imperiul de 160 de milioane de locuitori si acela la o universitate privata, Institutul de Psiho-Neurologie (in St. Petersburg)'. Kowalevskii, cel care se ocupa de acest departament, specializat in psihiatrie, neurologi si psihologie experimentalacontinua: 'As fi mai putin surprins, dacaas auzi caun departament de sociologie a fost creat in Nanking sau in Peking, decat saaud faptul cadomnul Kasso (Ministrul educatiei) a demarat o asemenea reformain Moscova sau in St. Petersburg'. Totusi, panain 1917, unele universitati au oferit cursuri in sociologie.

Desi, stiinta sociologiei a fost putin predatain universitatile rusesti, rusii nu erau nici ignoranti nici neinteresati de problemele si ideile sociale, ba dimpotriva. Este departe intentia acestui studiu de a discuta activitatea sociologilor rusi care au inceput studiile sociologice, sau de a le evalua contributiile in acest domeniu, este clar faptul caintrebari cu privire la istoria civilizatiei, la dezvoltarea ideilor sociale si a celor referitoare la progres, natura statului, la stabilirea sociologiei ca stiintasocialadistincta- ca si unele investigatii cu privire la familie, intelectuali, rolul femeilor in societate, etc. - au fost dezbatute ardent in Rusia premergatoare evenimentelor din octombrie.

Legaturi puternice au existat intre cei care erau preocupati de asemenea idei si ganditorii europeni. Pe langapuntile de legaturamentinute intre clasa intelectualilor si Europa prin intermediul limbilor si culturilor europene, multi profesori rusi au emigrat in Europa la inceputul secolului XX. In 1901, un asemenea grup, in Paris (Kowalevskii, de Roberty, Kareev) au pus bazele unei sectii rusesti la Inalta Scoalaa Studiilor Sociologice atasatacelei de la Sorbonnna aceasta devenind Inalta ScoalaRuseascade Studii Sociale. Traditia Inaltei Scoli de la Paris a fost continuatain 1905, cand o asemenea scoala(The Higher Free School) a fost inauguratala St. Petersburg. Acesta a fost primul centru in care sociologia a fost predataca obiect obligatoriu.

In general, rusii au crezut caau experimentat aceleasi influente intelectuale ca cele care au afectat restul Europei, desi datoritaprocesului de adaptare, ideile erau oarecum diferite. In mod particular, in domeniul sociologiei, existau numeroase traduceri din opere ale unor sociologi germani, francezi, englezi, americani. Unii sociologi rusi s-au plans chiar caexistau mai multe traduceri decat lucrari rusesti in domeniul sociologiei.

Impresia generalacare se desprinde din numeroasele sondaje de opinie cu privire la gandirea socialaruseascain aceastaperioadaeste ca exista o diversitate de puncte de vedere a caror clasificare este nu doar dificilaci si, chiar, imposibil de realizat. Tendintele principale din cadrul acestor scoli gandiriste sunt: subiectivistii, ca Lavrov, Mikhailovsky si Iuzhakov, care au acceptat filosofia pozitivistaempiricasi resping astfel scoala mecanicistasi biologic-organica, reprezentate de Voronov si Spektorsky, care au interpretat fenomenele sociale din punctul de vedere al mecanismelor sociale sau al , 'fizicii sociale' , behaviouristii, cum sunt Bekhterev si Pavlov, care au inceput saanalizeze procesele psihologice, si materialistii economici, cum sunt Plekhanov, Tugan-Baranovsky si Struve, care sustineau cala baza tuturor fenomenelor sociale stau cele economice.

Articole privitoare la sociologie si la problemele sociologice au aparut in numeroase publicatii lunare si saptamanale: 'foarte rar se putea intampla ca o revistasanu continaarticole referitoare la probleme sociologice'.3 In 1913, Maxim Kovalevskii a coeditat impreunacu E. V. de Roberty si P.A. Sorokin primele serii ale unor publicatii anuale sociologice intitulate 'Idei noi in sociologie'. Aceastapublicatie a luat locul unui jurnal sociologic si au contribuit la dobandirea unei recunoasteri internationale a sociologiei rusesti. Prima Societate SociologicaRuseascaa fost stabilitain 1916, 1a Petrograd (in onoarea lui Kovalevskii).

Situatia post-revolutionara

Situatia generaladin Rusia, duparevolutia din anii 1920 si de la inceputul anilor 1930 este asemanatoare procesului lent de redecorare a unei camere. Mobila veche trebuia inlocuitacu una nouasi pentru un timp cea veche si cea nouaau coexistat. Cu timpul insacamera a luat o nouainfatisare , duparedecorare.

Acelasi proces a avut loc in domeniul sociologiei. Vechea filisofie a fost izgonitadin vechea pozitie, atat in jurnale cat si in universitati. Publicatiile private care erau purtatoare ale opiniilor burgheziei au fost eliminate total panain 1922. De asemenea Departamentul de Studii Sociale de la Moscova, de la Universitatea de Stat, a fost inchis dupa5 ani de existenta, in 1924. Catedrele de sociologie au devenit catedre de istoria gandirii sociale, teoria marxistadevenind obiect de studiu obligatoriu.

Gandirea veche idealistatrebuia inlocuitacu una materialista; noua structuratrebuia bazatape Weltanschauung al lui Marx. Aceastatransformare a implicat o luptaintre ideologia proletarasi idealism-filosofie, istoriografie si sociologie, cea din urmafiind acuzatacaa raspandit ideea absentei unui punct de vedere sociologic in marxism. In atacul indreptat impotriva socioliogiei burgheze, conceptele de 'narod'(natiune, nationalitate, popor), stratificare, clasa, si progres erau tintele principale. Sociologia marxistaaplica metoda materialismului dialectic si istoric in cadrul relatiilor sociale si dezvolta materialismul istoric. In acelasi timp, i-a fost atribuitasi popularizarea si propaganda ideilor de materialism istoric si invatarea maselor in constructia socialismului.

Cei mai puternici oponenti ai acestor schimbari erau in Petrograd, orasul care a gazduit prima universitate care oferea ca obiect de studiu sociologia si acolo unde s-a infiintat prima Societate Sociologica. Aici aceastadisciplinaa fost intaritaincainainte de revolutie. Imediat dupaRevolutie, Universitatea Petrograd a deschis un departament de sociologie si ulterior a creat un institut de studii bio-sociologice, analizand relatiile existente intre fortele organice si cele sociale. Facultatea de studii sociale de la Universitate oferea urmatoarele tipuri de cursuri: sistemul sociologiei, genetica sociologica, istoria studiilor sociologice, istoria socialismului si criminologie (in anii 1920-l). In plus a fost creatao societate care studia miscarea revolutionarasi de eliberare din Rusia. In acelasi timp, Societatea SociologicaKovalevskii a fost reactivatain 1920 - ea a fost inchisadatoritamortii presedintelui sau, A. S. Lappo-Danilevskii. Conform unui raport retrospectiv al lui V. I. Klushin, directia sa antimarxistaa fost indelung datapublicitatii de Pitirim Sorokin.

Sorokin insusi a activat la catedra Institului PsihoNeurologic din Petrograd panala sfarsitul anului 1918. Scriind din perspectiva anului 1925, el isi descria astfel activitatea de sociolog la Petrograd: 'Cursurile mele de sociologie de la Universitate au fost cele mai frecventate cursuri din intreg institutul si asta nu pentru caeram eu un lector deosebit de talentat, ci pentru casociologia a devenit un subiect de importantavitala. Nu doar studentii, ci si personalul universitatii si un numeros public din afara imi frecventau cursurile. Nu mi-ar fi parut rau ca datele mele stiintifice safavorizeze Guvernul, asta m-ar fi facut mult mai fericit, dar era de datoria mea saprezint lucrurile asa cum erau. Safi un sociolog in asemenea conditii era o sarcinadificila, dar trebuia safi sincer. Cu greu as putea descrie conditiile dificile in care mi-am continuat munca, stiind cain fiecare zi as putea fi arestat'.

Lui Sorokin i-a fost interzis samai predea in toamna anului 1921, dar el si-a continuat activitatea ca cercetator la Institutul de Cercetare din Brain (unde 'nu ar mai putea safacarau studentilor') si la Institutul de Istorie si Sociologie al Universitatii. In septembrie 1922, el impreunacu alti ganditori burghezi a fost surghiunit din Uniunea Sovietica. Colegul lui Sorokin de la Petrograd, K.M. Takhtarev, scria in Octombrie 1923 ca: 'in momentul de fata catedra de sociologie generalade la Universitate nu exista. Sociologia a fost inlocuita de istoria dezvoltarii formelor sociale (obshchestvennye)'10. Panala jumatatea anului 1923, departamentul de sociologie generalade la universitate a incetat sa mai existe, desi cursurile cu denumirea de materialism istoric (sociologie) au continuat panala jumatatea anului 1930. In locul departamentului de sociolo-gie generalaa fost organizat un departament de studiu a dezvoltarii formelor sociale.

Descrieri cu privire la atmosfera sumbrain care se afla sociologia in Petrograd in anii 1920 au fost oferite de un sociolog de la Leningrad, V.I. Klushin, intr-o analizacontemporana. El a afirmat cauna dintre dificultatile majore intampinate de cei care au incercat saschimbe sistemul a fost faptul ca'asa numita sociologie oficialade la universitate era reprezentatade profesori care fie canu isi ascundeau animozitatea impotiva Marxismului, sau fie case declarau a fi marxisti, dar nu erau astfel si nici macar nu erau in stare sadevinamarxisti. '11 Non-Marxistii erau impartiti in douascoli: 1. pozitivistii (Sorokin si Takhtarev) care, in ciuda unor diferente majore, erau apropiati prin abordarea generalaa sociologiei ca o stiintaempiricasi ca apropiataa stiintelor naturale, in special a biologiei si 2. 'Ultimii Mohicani', asa cum Klushin ii numea, un grup de filosofi speculanti ai istoriei de tip non-Marxist, (Frank si N. Karsavin). Disputele cu privire la obiectul si continutul sociologiei in ceea ce priveste punctele comune dar si diferite dintre aceste douatipuri de scoli erau la ordinea zilei. 12

Marxistii din Petrograd, majoritatea erau foarte tineri, au petrecut mult timp in primii ani de dupaRevolutie, popularizand ideile marxism-leninismului. Deoarece erau doar cativa marxisti in cadrul personalului Universitatii, acestia erau concentrati asupra economiei politice, istoriei si intelegerea materialistaa istoriei, aparandu-le pe acestia de atacurile ideologistilor burghezi. Panala jumatatea anilor 1920, Societatea Stiintificaa Marxistilor (Nauchnoe Obshchestvo Marksistov:NOM), care a fost formatain Facultatea Muncitoreasca(rabfak) la sfarsitul lui 1919, a fost unanim recunoscutaca centru al gandirii filosofice si sociologice marxiste in Petrograd. Jurnalul NOM 'tranzactii ale Societatii Stiintifice a Marxistilor' a contribuit la raspandirea ideilor in societate.

Inlocuirea idealismului de materialism a fost de asemenea desavarsitade crearea unor institute stiintifice (majoritatea in Moscova) in care erau predate cursuri dar se si desfasurau activitati de cercetare in stiintele sociale. In 1918, Academia Socialistaa fost proclamataca centru al cercetarii maxiste. In sectiunea socio-istorica, cursurile generale introductive cuprindeau sociologie geneticasi sociologie generala(materialism istoric); in cadrul sectiunii politico-juridice, existau cursuri de sociologie a crimei. Institutul Marx-Engels, a carui bibliotecafilosoficaa fost aranjatasa ofere informatii despre materialismul sociologic si istoric, a fost infiintat in 1920. Un an mai tarziu, Institutul Profesorilor Rosii a fost instruit saformeze profesori pentru invatamantul superior. Pregatirea profesorilor universitari in spirit marxist a fost preluatade asemenea de Universitatea ComunistaSverdlov, de Asociatia Ruseascaa Institutelor de Cercetare Stiintificaa Stiintelor Sociale (RANIO N) si altele.

Impactul noului regim nu a fost simtit doar in institutii dar si in publicatii. In anul 1922, primul jurnal lunar de filosofie si socio-economie ('Sub stindardul Marxismului') a fost publicat, urmat apoi de alte jurnale care tratau probleme teoretice ale societatii si intrebari generale cu privire la filosofia sociala. Colaboratorii la majoritatea acestor jurnale, ca si profesorii universitari erau specialisti in materialism dialectic si in istoria filosofiei, acest fapt resimtindu-se prin aceea caaceste domenii erau mult mai reprezentate in publicatii decat problemele de sociologie marxista. Un alt motiv ar fi acela caliteratura anti-marxistaera mai degrabafilosoficadecat sociologicain caracter si astfel totul se incadra in limitele primei categorii.

In toti acesti ani cateva intrebari importante cu privire la marxism s-au ridicat. Acestea se legau in special de relatia metoda-teorie in materialismul dialectic, relatia dintre legile particulare si cele generale, fortele productive si relatiile productive si teoria cu privire la lupta de clasa. Diferite interpretari legate de materialismul istoric au fost exprimate. Un tratament al materialismului istoric derivadin mecanismul a caror surse teoretice erau 'vederile subiectiv-idealiste ale lui Bogdanov, pozitivismul filosofiei burgheze precum si tendintele mecaniciste din cadrul stiintelor naturale'13. Nikolai Bukharin apare ca reprezantant principal al acestui domeniu in contextul sociologiei; el a prezentat o conceptie integral mecanicistaasupra sociologiei, apropiate de vederile lui Bogdanov in privinta metodologiei, ca si in alte probleme cum ar fi originea clasei, a statului si a ideologiei. Panala inceputul anilor 1930, cartea lui Bukharin , 'Teorie a Materialismului Istoric: Culegere Popularaa Sociologiei Marxiste', a constituit punctul forte pe care s-au intemeiat majoritatea discutiilor verbale si scrise asupra materialismului istoric si sociologiei marxiste, intrucat in aceasta catre el avanseazaideea camaterialismul istoric este sociologie marxista. In timpul acestei perioade de discutii si critici (Conceptele lui Bukharin erau 'neistorice', 'abstracte', 'scolastice', si/sau 'revizioniste') filosofii marxisti sovietici au dezvoltat continutul si structura materialismului istoric ca fiind o disciplinaacademica. 14

A.M. Deborin si studentii sai erau critici, iar in cele din urma, succesori al mecanicistilor in anii 1920. Intrebarile referitoare la materialismul istoric pareau saaibao importantalimitatasi erau chiar ignorate de adeptii lui Deborin, deoarece acestia se concentrau asupra problemelor materialismului dialectic, mai degrabadecat asupra materialismului istoric. In Istoria Filosofiei VI se mentiona: 15

Deborin si grupul sau au subapreciat materialismul istoric si au refuzat sarezolve problemele actuale ale dezvoltarii sociale ei nu se aflau in masurasapunain discutie conceptele sociologice mecaniciste ale lui Bukharin si ale altora pentru canu aveau un punct de vedere corect dar nici nu si-au asumat o cercetare stiintificaconcretain problemele legate de dezvoltare sociala.

Deborin si studentii sai vedeau materialismul istoric nu ca pe o sociologie ci ca pe o metodologie sociala, ca pe o totalitate de categorii abstracte, logice cu ajutorul carora marxistii se apropiau doar de studuil legilor diferitelor formatii sociale, sau altfel spus, materialismul istoric a furnizat un 'domeniu al presupunerilor' pentru analiza socialaMarxista. 16 Luand in considerare aceste puncte de vedere, sociologia este nu sarcina filosofilor ci a specialistilor. Prin urmare, sociologia a FOST SCOAS~ DIN LIMITELE FILOSOFIEI. 17

Astfel la sfarsitul lui 1920 erau douapuncte de vedere in legaturacu materialismul istoric (asta panala inceputul lui 1930): Identificarea istoriei materialiste cu sociologia in general, dupaBukharin, (si materialismul istoric este sociologie marxista), si identificarea materialismului istoric cu metodologia sociala, dupaDeborin. La conferinta All-Union a istoricilor marxisti din februarie 1929 (care a avut loc chiar inainte de aprilie 1929, la al 16-lea Congres al Partidului de la care adeptii lui Deborin au iesit victoriosi), discutia referitoare la intelegerea marxistaa sociologiei a aratat clar casociologia marxistanu era incaoficial bine definita: intrebari cum ar fi, dacaaceasta era o teorie, sau o metodologie, sau amandoua- si relatia acesteia cu materialismul istoric - reflectau vadit atat tendintele mecaniciste cat si pe cele deborinitiene.

La inceputul anilor 1930, dezbaterile referitoare la relatia dintre materialismul istoric si sociologia marxistaau continuat. Acestea erau in mare o continuare a argumentelor dinainte dar cu anumite adaugiri. Unii teoreticieni au subliniat aspectul principal filosofic al materialismului istoric, altii au afirmat casociologia este de fapt materialism istoric, in timp ce un al treilea grup considera camaterialismul istoric este atat parte inseparabilaa filosofiei marxiste dar si o teorie a dezvoltarii sociale. 19 In qeneral, in comparatie cu anii 1920 s-a inregistrat un progres scazut in legaturacu dezvoltarea teoriei materialismului istoric. Unele analize teoretice au abordat unele probleme mai putin generale referitoare la tranzitia catre si construirea unei societati socialiste. Progrese au fost facute in patru domenii in mod deosebit: opere care se ocupau de problemele teoretice ale constructiei socialiste au fost publicate, s-a stabilit caLeninismul reprezenta o contributie la analiza problemelor sociologiei marxiste; s-au pus intrebari importante referitoare la cultura si revolutia culturala, un numar de texte si colectii legate de materialismul istoric au aparut, acestea tratau rolul ideilor si dezvoltarea societatii , rolul maselor si intrebari de aceeasi natura. 20 In acelasi timp cu aceste referinte la contextul institutional, un pas inainte s-a facut prin dezvoltarea grupurilor sociale din cadrul Institului Profesorilor Rosii din Moscova, cu filiala sa din Leningrad, dar si a ramurii filosofice de la Academia Comunista.

Inaintea revenirii la discutarea sociologiei din perioada aderarii la linia de partid, trebuie saexaminam starea in care se afla cercetarea empiricade la victoria bolsevica. 21 Incadin 1918, Lenin, in definirea programului Academiei Socialiste a Stiintelor Sociale, a trasat sarcina dezvoltarii cercetarii sociale. La sugestia sa un larg program de cercetare socialaa fost initiat. Domeniile erau: 1. munca, in special conditiile si organizarea muncii precum si influenta factorilor socio-psihologici, educationali si culturali generali in procesul muncii si al productiei; 2. nivelul economic si veniturile diferitelor categorii ale societatii (taranimea); 3. relatiile dintre clase si probleme teoretice referitoare la clase; 4. cultura; 5. religia; 6. datele socio-economice si socio-demografice - adunarea si procesarea lor; 7. metodele si tehnicile cercetarii sociale. S-a sugerat cacercetarea nu era atat sociologicain caracter cat socio-economicasi sociala. Aprecierea unei asemenea afirmatii depindea de o anumitaatitudine teoreticadar cu sigurantacercetarea avea un caracter corespunzator si conducea la cumularea unor date statistice si la utilizarea unor chestionare simple si a interviurilor. Dintre toti ale caror nume sunt mentionate in procesul cercetarii noilor procese sociale, cele mai frecvente sunt : S. Strumilin - cercetare referitoare la bugetul muncitorilor, taranilor si angajatilor, L. Kritsman - diferentierea (pe clase) a taranilor si economia satului, si S. Volfson - casatoria si familia.

Amintind aceastaperioada, V. Kantorovich a afirmat casociologii 'erau in stare sase bazeze pe date obiective la originea lor , considerand castatisticile sunt numeroase si accesibile si cacercetatorii trebuiau doar sale prelucreze'.22 Cu toate acestea Klushin este critic cu cercetarile din aceastaperioada: 'nu era timp pentru o cercetare completasi concretafapt care cerea o procesare si o intelegere a principiilor metodologiei generale si a metodelor la nivel inalt', deoarece datoritapregatirii lor teoretice inadecvate, putinii marxisti din domeniul sociologiei s-au consacrat intelegerii problemelor obscure ale intelegerii materialiste a istoriei.23

Anii 1930 au cunoscut o intensificare a influentei puterii politice ca oponentaa influentei politicii sociale. Asa cum mecanicistii au fost eclipsati de adeptii lui Deborin in 1929, 1a fel acestia din urmaau fost eclipsati de bolsevici in 1930-l. Filosofia si sociologia trebuiau saserveascapartidul: disciplinele trebuiau politizate, bolsevicizate si in ultimainstantastalinizate.24 Nu exista si nu poate exista o filosofie (sociologie) care vrea safie consideratamarxist-leninistadacaea neaganecesitatea conducerii ideologico-politice si teoretice de catre Partidul Comunist si comitetul sau de conducere.

De la mijlocul anilor 1930 panain 1950, sociologia ca disciplina academicaindependentaa disparut pur si simplu din Uniunea Sovietica. Sociologia nu mai avea loc in sistemul marxist, deoarece era considerataca fiind burghezasi, prin urmare, un obiect de studiu non-marxist. Marxism-leninism-Stalinismul i-a luat locul.

Numarul cursurilor de filosofie si sociologie din edificiile educationale a fost diminuat. Predarea filosofiei marxiste a fost incredintatanoilor departamnete ale marxism-Leninismului. Departamentele de materialism dialectic si istoric au ramas doar in universitatile si institutele unde unde existau facultati de filosofie, istorie si litere. Multi termeni si concepte sociologice elaborate de Marx, Engels, si Lenin nu au mai fost folosite: chiar cuvantul 'sociologie' a fost interzis. 25 Doar acei termeni si concepte sociale care puteau fi gasite in lucrarile lui Stalin erau recunoscute. Bazele comentariilor sociologice si filosofice erau intitulate 'Materialism Dialectic si Istoric' in 'Istoria lui CPSU(B): Scurt Curs', 1938. 'Atunci cand doar unui singur om i se recunoaste dreptul de creativitate stiintifica, celorlalti nu le mai ramane decat sacomenteze, popularizeze si saadmire'. 26 Comentariilor asupra declaratiilor lui Stalin le pot fi adaugate si cele ale altor clasici Marxist-Leninisti. Au avut loc numeroase discutii formale privind subiecte precum structura de clasa, casatoria si familia, religia si ateismul, etica si morala, arta si estetica, esenta si suprastructura. In plus au fost si alte discutii generale asupra legilor si dezvoltarii sociale si a tranzitiei de la socialism la comunism. Rezultatul final a fost acela cateoria era total despartitade practica. Exista o prevalentaa scolasticismului (acel fenomen care descrie detasarea de viata), si anume 'deducerea' vietii din teorie, ca si 'potrivirea' unor fapte noi si fenomene cu scheme si constructii cunoscute deja.

Cercetarea sociologicacare a avut loc in aceasta perioadaa luat numele unor alte discipline. Etnografii si antropologistii de exemplu, faceau investigatii cu privire la comportamentul religios si tiparele familiale a numeroaselor si diverselor grupuri minoritare pe teritoriul Uniunii Sovietice: unii au facut cercetari ale colhozurilor. Desi era de naturadescriptiva, aceasta culegere de date a constituit o sursade informatii despre impactul socialismului si industrializarii. Este, desigur, posibil (desi nu si probabil) ca munca in sociologie ca si in alte domenii ale psihologiei sase fi continuat chiar dacanu a aparut in publicatii.27

Deosebit de putine articole sociologice au aparut in publicatii, care inainte aveau acest profil. DacaChagin a sugerat catreptat unele astfel de articole au fost publicate incepand cu anii 1939-40, in publicatia 'Pod znamanem marksizma', in care s-a facut o incercare de a trece peste canoanele operelor lui Stalin, ziarul insusi a fost intrerupt incepand cu 1944. 28 Panain 1947, cand publicatia 'Probleme de Filosofie' a fost inaugurata, nu a mai existat nici un alt jurnal filosofic in tara. Totusi Bolsevic, organul CPSU , a depasit cumva aceastafaza. In aceastaperioadaa inceput al doilea curent de scriere in timpul lui Stalin - si anume critica sociologiei burgheze - care a inceput la mijlocul anilor 1940. Articole de acest gen au fost publicate intai in 'Bolsevic', apoi in 'Probleme de Filosofie'. De ce era necesaraacritica sociologiei burgheze? G. Aleksandrov, scria in , 'Bolsevic', in 1945, sugerand un raspuns: 29

'Filosofii sovietici sunt obligati sa-si continue munca de criticasubstantialala adresa teoriilor burgheziei contemporane reactionare referitoare la sociologie si la filosofie. 30

Echipa noastrastiintificasi universitaraa avut putine informatii referitoare la gandirea filosoficasi sociologicadin strainatate in ultimii ani. Totusi, lupta impotriva ideologiei reactiei burgheze in ceea ce priveste cele mai reale probleme politice este imposibilafaraexpunerea teoriilor filosofice si sociologice ale burgheziei reactionare contemporane.'

Desi aceste articole erau mai putin subtile si mai mult polemice fatade cele din anii 1950 si 1960, reprosurile, care se faceau erau aceleasi. 30 In intregime, sociologia burghezaera incontinuu reprezentataca o apropiere metafizicaabstractafatade studiul societatii, in timp ce luataseparat , materialismul istoric (sociologia Marxistaa) era prezentataca fiind singura abordare stiintifica. Marxismul, asa cum spunea Lenin, a fost cel care a ridicat intaia datasociologia la rangul de stiinta. Si toria materialismului istoric a fost si este incastiinta marxistaasupra societatii.

Cu exceptiile mentionate, perioada de panala mijlocul anilor 1950 reprezintanadirul sociologiei sovietice. Doar odatacu al 20-lea Congres al Partidului in 1956 s-a experimentat un alt tip de renastere. Asa cum Chagin a spus:

'Congresul al 20-lea a initiat eliminarea treptataa dogmatismului si subiectivismului din sfera teoriei marxiste ca si lichidarea consecintelor ce decurg din cultul personalitatii in sfera sociologiei marxiste. Acesta a fost punctul de cotitura. Anii 1950 reprezintaperioada cand au fost reabilitate multe pozitii pierdute, renuntand la ideile dogmatice ale perioadei cultului peresonalitatii lui Stalin si cand s-a incercat ca sociologia safie transformataintr-o autenticastiintade cercetare, bazandu-se practica constructiei comuniste si a legislatiilor teoretice a Marxism-Leninismului. Acesta a fost un proces contradictoriu si complicat. Canoanele si dogmele nu au disparut dintr-o datadin contextul materialismului istoric. Nivelele sociologilor nu au fost reconstruite dintr-o data. Multi incase bazeazape practicile vechi. Dar spiritul creativ al cercetarii a continuat in ciuda conglomeratiilor dogmatice. Sociologia sovietica, la fel ca intreaga filosofie, si-a aparat dreptul de a deveni o stiintacreativa(1950).'

Ce a dus la acest fenomen in 1950? Asa cum s-a repetat mereu: dupadeciziile celui de-al 20-lea Congres al Partidului (ca si urmatoarele 4 Congrese), partidul a definit rolul si sarcinile stiintelor sociale, aratand directiile principale ale muncii de cercetare si indreptand studiul concret al procesului de constructie comunista. In Pravda si Kommunist, orientarea partidului catre solutia problemelor teoretice a aparut ca o linie definitorie pentru dezvoltarea in continuare a filosofiei si sociologiei.

Partidul si 'practica' sa au produs in cele din urmao cerere in vederea cautarii unor solutii la multe din problemele ridicate in timpul erei staliniste, si astfel primii pasi in renasterea sociologiei au fost luati. Dar in timp ce partidul a deschis in cele din urmaportile pentru sociologie, abia cu cel de-al 23-lea Congres al Partidului in martie-aprilie 1966 sociologia a fost recunoscutaoficial ca o disciplinade sine statatoare cu functii ditincte. In decada precedenta, a fost dusao luptateoretica, fapt ce a reprezentat la nivelul fortelor sociale o luptapentru legitimarea sociologiei. La aceastadezbatere ne intoarcem acum.

Tabelul 7

FILOSOFIE, TEORIE

Filosofie Marxista    15 3+

Moderatori moderni 2

Intrebari de nationalitate (incluzand

conceptii de suveranitate nationala,

patriotism si rasa)    6 +

Relatii internationale (incluzand istorie

militara, co-existenta, conflicte) 3

Revolutie socialista  2 2+

SOCIOLOGIE, TEORIE SI CERCETARE

Teoreticieni sociali  3 +

Teorie si metode de cercetare empiricaburgheza  3 +

Cercetare comparativasocialista  3 +

Metode si modelare  6 4+

DOMENII DE CERCETARE SOCIAL~ CONCRET~

Munca   11 5+

Structurasociala    7 4+

Casatoria si familia  1

Sociologie urbana 1 +

Criminologie    1

Drept 1

Religie, etica, morala, valori   4 +

Artasi comunicarea in masa   2

Cercetarea opiniei publice   1

Cercetarea bugetului la timp    1

DOMENII PERIFERICE

Comunicarea in masasi timpul liber    1

Politica nationalaleninista   1

Sociologia si alte stiinte   1

In tabelul 7, oamenii clasati sub denumirea 'Filosofie marxista' ii includ pe cei care lucrau in domeniile materialismului dialectic si istoric, comunismul stiintific, economie politica, istoria filosofiei si culturii si istoria CPSU-ului. Zece din acesti oameni erau conducatori de departamente. Cel putin opt dintre ei - sunt cu sigurantamembrii ai Partidului Comunist si cel putin 11 dintre ei sunt peste 45. O combinatie similarade varsta, apartenentala un partid sau cu functia de directori este reprezentatade subiectii listati sub numele de 'intrebari legate de nationalitate', 'relatii internationale' si 'revolutie sociala'. Astfel se pare caoamenii din categoria 'teoriei filosofiei' sunt cei mai curajosi. O imagine cu totul diferitaeste redatapentru cei angajati in activitatea de cercetare. In mare, acesti oameni au varste cuprinse intre 35 si 45 de ani: desi unii din acest grup sunt mai in varstasau mai tineri, cea mai dinamicaactivitate se pare careiese din categoria din mijloc. Mai mult, in comparatie cu grupul mai in varsta, acesti sociologi sunt imprastiati prin tara: concentratia este mai scazutain zona Moscovei. In ceea ce priveste educatia lor, acesti sociologi sunt egali impartiti inter doctoranzi si doctori, desi cativa dintre primii si-au obtinut deja doctoratul. Doar o treime dintre ei sunt activi in departamentele lor, dar varsta lor este factorul crucial aici. Din acest profil rezultacasociologii rusi cu greu pot fi categorisiti in doua. In mare cei care sunt angajati efectiv in cercetare tind saofere regula, mai degrabadecat exceptia.

Jurnale

Sociologii nu aveau propriile lor periodice. Acest fapt a dus la aparitia unor articole de specialitate in alte publicatii, in special in cele care se ocupau de filosofie, dar si de economie, istorie, politica, etnografie, drept si antropologie, ca si in presa obisnuita.

Douajurnale au dat semne de aparitie regulata. Primul, 'Cercetare Sociala' a aparut de 6 ori: prima aparitie fiind in 1965, apoi una in 1968, apoi patru in 1970. Acest jurnal este sponzorizat de Academia de Stiinte si de Institutul de Cercetare Sociala, precum si de Asociatia SociologicaSovietica. Publicaarticole legate de probleme generale de sociologie ca si alte articole care dezbat anumite probleme, cum ar fi familia, casatoria, si bugetul de cercetare. Celalalt jurnal, 'Omul si Societatea' a fost publicat intaia datain 1966. A avut cate o aparitie in 1967, apoi in 1968, trei in 1969, douain 1970, si douain 1971. Este sponzorizat de Institutul de Cercetare Sociala Complexade la Universitatea de Stat din Leningrad si reflectainteresele Institutultui in probleme de sociologie, psihologie, economie si drept. De exemplu au aparut articole despre planningul si managementul social, despre individ si alte aspecte ale muncii, tinerilor si socializarii.

Totusi, douajurnale filosofice au fost publicate. Ele s-au ocupat de articole de sociologie. ('Voprosy filosofii', 'Filosofski nauki'). Prima dintre publicatiile mentionate mai sus are de douaori mai multe articole de sociologie decat cea de-a doua si articolele sale acoperaun domeniu deosebit de larg. In afarade faptul acesta isi informeaza cititorii in legaturacu trecutul, prezentul si viitorul in cercetare, ce alte functii mai indeplinesc aceste publicatii.

Incadin 1960 jurnalele contineau in mod regulat analize, rezumate si/sau incursiuni din alte jurnale filosofie si sociologie din alte tari socialiste. 'Voprosy filosofii' a incercat sacumuleze informatii dintr-un numar de jurnale din alte tari comuniste deodata, in timp ce 'Filosofskie nauki' a incercat sainvestigheze articole din diferite reviste axate pe anumite probleme (asa cum este materialismul dialectic) sau concentra articole dintr-o singuratara: aceastaalegere nu era totusi nici grea dar nici rapida. Intalnirile reprezentantilor din consiliile de conducere ale editorialelor filosofice si sociologice din tarile comuniste erau raportate in acest jurnal incadin 1962. De asemenea cartile de sociologie si filosofie au recenzii aici. De exemplu in 1965, 'Voprosy filosofii' a revazut publicatiile cehe din 1960 si panain 1963, iar in 1966 pe cele polone din anii 1960-1964.

Jurnalele raportau de asemenea schimburile de experienta si conferintele dintre sociologii sovietici si ceilalti. In noiembrie 1962, de exemplu, un schimb intre o universitate de stat (din Leningrad), si unele universitati poloneze au fost redate, urmarindu-se problemele generale de metodasi tehnicain cercetarea sociologica, ca si un studiu al activitatii de productie. Conferintele sponzorizate de o tarasocialistasi la care participau delegati sovietici erau redate in reportaje. O astfel de conferintaa fost una tinutade Institutul de Sociologie de la Academia de Stiinte Sociale Slovace, societate de sociologie si Institutul Marxist-Leninist. Jurnalele redau asemenea conferinte inter-socialiste la care, de exemplu, se discutau probleme ale structurii sociale din societatile socialiste si probleme teoretice in legaturacu profitul in procesul de productie. In fine erau discutate intalnirile internationale, dintre care cele mai importante erau conferintele internationale, sociologice.

La aceste jurnale colaborau de asemenea unii sociologi sovietici care scriau despre conferintele tinute in Uniunea Sovietica. Conferintele constituiau un prilej de intalnire intre indivizi dar si intre institutii, pentru sociologi si de asemenea ele puteau servi ca platformapentru disciplinaca intreg. Daca aceste jurnale nu pot acoperi toate conferintele tinute, ele oferao imagine atat a conferintelor cat si a lucrarilor prezentate.

Aceste conferinte nu includ intalniri sau seminare care au loc de obicei (de douaori pe an, sau anual). Asemenea intalniri, raportate de asemenea in jurnale, pot discuta operele unor vuzy, rezultatele si problemele activitatii de coordonare si cercetare ca si munca unor seminare speciale tinute de numeroase corpuri de conducere care se ocupau de probleme ale stiintelor sociale.

Jurnalele insusi tineau intruniri cu cititorii. Cititorii erau cei care aprobau sau dezaprobau subiectele variate, care constituiau continutul publicatiilor. De exemplu in 1965 la Cherepovets, directorul Institutultui Peadgogic de la Cherepovets (director al Departamentului Marxist-Leninist a pus sub semnul indoielii numeroase articole de cercetare concretasociologica, afirmand caau aparut doar 5 asemenea articole in 1964. Un punct de vedere diferit a fost exprimat la conferinta de la Tbilisi unde doar un singur om s-a plans de numeroasele teme nonfilosofice din jurnnale, incluzand aici si cercetarea concretasociologica. I-a fost dat un raspuns de catre secretarul corespondent din consiliul de conducere al editorialului 'Voprosy filosofii', I. V. Blauberg, care a afirmat cadin moment ce nu sunt publicatii periodice de specialitate, 'Voprosy filosofii' trebuie sase ocupe serios de aceste probleme. In general, toate aceste conferinte cu cititorii aveau la ordinea zilei sociologia ca subiect si, de obicei, se cereau mai multe articole in aceastaprivinta.

Totusi sarcina cea mai importantaa acestor publicatii era satina cititorii la curent cu evenimentele din cercetarea sociologica. Descriind aceasta activitate, ele dadeau informatii valoroase in legatura cu cine si ce face. In absenta unui periodic profesionist, aceste jurnale au fost transformate in substitute, tinand la curent sociologii cu propria lor profesie, cu proportiile disciplinei si operele colegilor lor. Astfel, ele au jucat un rol semnificativ in procesul institutionalizarii sociologiei in Uniunea Sovietica.

Concluzie

Incade al 20-lea Congres al Partidului, sociologia a luptat pentru legitimarea sa in cadrul sistemului sovietic de cunoastere cautand sprijin in trei sfere distincte -comunitatea academica, populatie, si oficialitati.

Lupta pentru dreptul de existentaca disciplinaacademicaindependentaa avut loc pe mai multe nivele. Astfel, sociologia a trebuit sademonstreze necesitatea unei stiinte in afara materialismului istoric. La urma urmelor, nu era materialismul istoric o sociologie marxista? Apoi, sociologia a trebuit sascoatain evidentacanu este o consecintaa sociologiei burgheze. Deci, radacinile sale in trecutul sovietic trebuiau subliniate. Aici aparatorii sociologiei nu se puteau baza doar pe citate din opere ale lui Marx si Lenin, dar si pe opera unor sociologi din alte tari socialiste.

Dacadiscutiile care au inceput in 1950 cu privire la dreptul de existentaal sociologiei s-au diminuat, ele nu au incetat cu totul. Desi relatia dintre materialismul istoric si sociologie nu a fost rezolvatadefinitiv, in celelate scopuri practice sociologia si-a castigat recunoasterea ca stiintaindependenta. Pasul urmator a fost acela de a fi permis profesorilor sapredea aceastadisciplinasi safacamuncade cercetare. Cu toate acestea gradatii in sociologie nu au fost acordate.

Dorind o acceptare din partea publicului, acesta a fost invitat sa colaboreze in cercetare, atunci cand ziarul pentru tineret , 'Komsomol skaia pravda' a deschis Institutul de Opinie Publicain 1960. Institutul si-a inceput activitatea prin consultarea publicului in subiecte generale, cum ar fi razboiul, (dar, recent s-a concentrat pe probleme mult mai putin abstracte si tot mai practice, asa cum este industria de servicii. Aceste sondaje de opinie au ajutat la acomodarea publicului cu metodele sociologice specifice, cu chestionarele. De fapt este aproximativ corect sase afirme caintre sociologie si chestionare se poate pune semnul egal in mintea publicului larg.

In ceea ce priveste lumea oficiala, dacarecunoasterea si sprijinul sunt greu de obtinut , este totusi clar faptul caoperele in ultragiatul domeniu al sociologie sunt permise din nou incepand cu sfarsitul anilor 1950; Congresul al 20-lea al Partidului din 1956 si dezghetul care i-a urmat au permis sociologiei safacaprimii pasi. Programul Partidului din 1960 a anuntat constructia comunismului cerand ajutorul sociologilor in acest proces. Congresul al 23-lea din 1966 a recunoscut in mod deosebit sociologia ca stiintaindependenta. Sociologia este vazutaca instrument care, oferind atat informatie cat si analiza, ajutaca regimul sanu piardacontactul cu realitatea si, care poate ajuta la planificarea si controlul societatii, ca si la intelegerea acesteia.

Atmosfera generalain care sociologia sovieticaopereazapoate fi cel mai bine descrisaca una care e menitasarezolve problemele. Astfel se explica de ce anumite domenii au fost studiate in timp ce altele nu. Trebuie, prin urmare recunoscutanatura dualaa acestei orientari care oferasolutii unor probleme sociale. Pe de o parte, cercetarea non-concretului, a domeniilor non-utilitare este rareori asumata: cercetarea incearcasaraspundaunor probleme actuale in termeni concreti. Este de asemenea adevarat ca, totusi, incurajand preocuparea empiricacare izola problemele ce aveau o oarecare importanta, aceastaorientare impiedicadezvoltarea teoriei si cercetarii privind dinamica sociala. Abordarea din punctul de vedere al rezolvarii problemelor impiedica studiile care erau preocupate de distributia puterilor in Uniunea Sovieticasi a altor factori cum ar fi distributia de putere si ideologie ca determinanti sau tipare ale industrializarii si schimbarii sociale. Aceastaperspectivade abordare apare mult mai legatade mediul inconjurator in care a avut loc renasterea sociologiei incepand cu anii 1950. O disciplinacare scotea in evidentanevoia adunarii de date si a interpretarii putea saaibapropriile doleante chiar intr-un climat de reorientare politica in care regimul cauta sasublinieze ruptura dintre dogmele trecutului si sastabileascasi samentina contactul cu realitatea sociala. ''Cercetarea ConcretaSociologica' este un titlu apt pentru sociologia din Uniunea Sovietica.

Desi, in linii mari, legitimarea sociologiei a avut loc, sociologii sovietici au continuat saintampine numeroase obstacole. Panain 1968, cand i s-a pus la dispozitie primul Institut din cadrul Academiei de Stiinte, sociologia a ramas odrasla nelegitimaa filosofiei. Nu existanici o indoialaca unele dintre cererile continue pentru stabilimentul Institutului aveau legaturacu beneficiile directe ale sitemului monetar: plangeri in legaturacu finantarea inadecvatasi uneori inexistentasunt mereu aduse in discutie. Institutia unui Institut ar trebui saafecteze cooperarea si/sau coordonarea dintre sociologi sau dintre ei si alti oameni de stiinta. Sociologii sovietici au nevoie de acest lucru, fapt ce implicacacooperarea poate aduce facilitati de cercetare impreunacu o bunaimpartire a datelor si tehnicilor. O altaproblemapentru viitor este aceea cain momentul de fatanu existanici un periodic care saserveascain mod deosebit nevoile sociologilor , fapt ce a dus la aparitia de articole de sociologie intr-o mare varietate de jurnale ca si in presa cotidiana. Mai existasi problema obtinerii materialelor statistice: fie statisticile in anumite zone 'nesigure' sunt adunate si tinute secrete, sau nu sunt adunate deloc. In ambele cazuri munca sociologilor cunoaste numeroase piedici.

S-ar putea argumenta cain comparatie cu limitele pe care guvernul Sovietic le impusese, aceste neajunsuri sunt minore. Poate, in fond, sociologia sa evolueze in asemenea conditii? Faraindoialao evolutie vaditas-a inregistrat de la Revolutia din 1917. Acest studiu a schitat progresul inregistrat. Dar, care sunt factorii specifici ai sistemului care limiteazasociologia?

Intr-o oarecare masura, sistemul poate impune ceea ce trebuie cercetat, ceea ce trebuie investigat. Sociologistii sovietici studiazaanumite arii ale societatii, in timp ce cei mai grijulii evitaalte arii. De exemplu, perioada cultului personalitatii - 20 sau mai multi ani de istorie sovietica-este in mod expres ignorat. Alte subiecte - in arii care nu impun probleme - trebuie safie abordate pe cai indirecte. Astfel rolul sexualitatii este doar partial luat in considerare in studiul familiei. Dar, in intregime, cercetarea care are implicatii critice in sistemul social existent sau care tinde saimplice o schimbare in directii care scapade sub control. Daca este posibil ca cercetarile care analizeazaariile mai sensibile nu sunt publicate, numarul acestora este probabil foarte mic. Nu acelasi lucru este valabil pentru cercetarile care intr-un fel sau altul diferade anticipatii.

In acelasi timp este aproape imposibil de corelat ceea ce sociologii studiazasau nu, cu ceea ce li se permite sainvestigheze sau nu. Dar odatace au stabilit aria de cercetare, acest fapt este fie datorita- 1. sunt directionati sau incurajati sa studieze subiectul; 2. stiau cadomeniul a fost inainte studiat si caeste deci acceptabil; 3. cavor fi finantati in munca lor de cercetare; 4. cavor putea saobtinaalte gradatii; 5. sau cagasesc subiectul in sine interesant etc. - cercetatorii trebuie apoi safacafataunor probleme privind modul de investigare al problemei. Dacaanumite metode sau abordari sunt considerate neacceptabile fie din motive empirice, fie din motive ideologice, atunci cercetatorul trebuie saurmeze un plan de actiune prescris. Dar acest tip de restrangere devine incetul cu incetul inoperant. Doar la nivelul editorial atat al jurnalelor cat si al redactiilor opera sociologului poate fi restransa. Dar este totusi dificil sase depisteze ce a fost lasat afarasau ce a fost adaugat si pe ce considerente au aparut omisiunile sau adaugirile. Mai mult, nu se poate sti ce tip de material nu poate fi publicat si mai ales din ce cauza. Un alt tip de constrangere este accesul sau lipsa accesului la operele 'burgheze' din biblioteci. In fine, dacacercetatorului ii poate fi limitataalegerea materialului, abordarea metodologicasi caile de publicare, influenta acestora asupra lucrarii sale poate fi inconsecventa. Anumite gaselnite in cercetare nu vor fi implementate deoarece, intre alte motive, ele ar afecta investitii financlare.

O altaconstrangere intangibilaasupra sociologului sovietic o poate constitui trecutul. Cultul personalitatii a avut urmarile sale. 'Teama de raspundere, o teamacare supravietuieste din perioada cand anumite citate stupide erau servite ca cercetare stiintificaserioasa, incapersista. ' Acest fapt poate servi ca explicatie pentru numeroasele lucrari care se presupun a fi de naturasociologica, dar nu sunt decat niste scrieri lipsite de valoare - 'adunaturi puse cap la cap', sau citate din surse clasice. Rolul istoriei sovietice in conturarea sociologiei contemporane nu poate fi ignorat.

Ce rol a avut Marxism-Leninismul in conturarea cercetarii sociologice? Teoreticienii sociali sovietici sunt primii care scot in evidentafaptul castiinta sociala- sociologia - nu este o valoare libera. Cercetatorul este un membru al societatii si prin urmare reflectanormele si valorile societatii. Rezultatul e ca 'sociologia Marxistasi ideologia Marxistasunt indisolubil si organic legate' si ca 'sociologia este o stiintade partid. Conceptia generaladespre sociolog, simpatiile lui sociale si politice, pozitia lui socialaafecteazametodologia si chiar metoda de cercetare si, prin urmare, rezultatele. 'Dar, asa este? Acest argument pare sase ridice putin mai mult decat la ariile determinate de sistem, care pun problema abordarii sociologice. Orice vedere alternativaeste dependentade faptul caexistao sociologie sovieticaspecificasi identificabila. Putine dovezi pot fi aduse pentru a sprijini aceastaafirmatie. Astfel, sociologia sovieticaeste distinctamai mult din punct de vedere national decat intelectual.

Sociologii rusi nu au ajuns la punctul in care sapunasub semnul intrebarii sau sacritice marxismul direct, in scrierile lor. De fapt pozitia trasatade N. Preobrazhenskii in 1922, este incavalida:

'Marxistii se pot contrazice in parte, in privinta teoriei metodelor, si inca mai mult de mijloacele sale de aplicare; operele lor concrete putand fi complet diferite ca si continut , dar ei nu se contrazic si nu concureazaunii cu altii in privinta pozitiei fatade Marxism.'

Momentul in care ei se vor contrazice in privinta pozitiei fatade Marxism este o problemadiscutabila. Posibilitatea ca marxismul intr-o abordare criticasa fie institutionalizat in Uniunea Sovieticaeste incaindepartata. Este posibil, totusi, ca datoritaunei tot mai intense cercetari empirice , anumite aspecte ale Marxism-Leninismului pot fi puse sub semnul intrebarii - acceptate, ignorate sau modificate - si avansate noi teorii. Inceputurile acestui fenomen se aflain discutia asupra stratificarii sociale. Curentul empiric prezent in sociologia societicapoate duce la o orientare teoreticaasupra disciplinei, sau mai probabil, accentul empiric de astazi poate continua sase extinda.

Intr-un sens larg, viitorul acestei discipline este legat de atmosfera din interiorul Uniunii Sovietice. Ca un barometru practica sociologiei indicagradul in care Uniunea Sovieticava permite examinarea conditiilor sociale existente. Daca, in viitor, toate domeniile intelectuale vor fi restranse - daca, spre exemplu o politicastalinizatava fi reintrodusa- atunci nu mai este nici o indoialaca sociologia va fi in aceeasi masuralimitata. De fapt, in perioada incordatade panala 1967, cercetarea condusa de Komsomolskaia pravdas de la Institutul Opiniei Publice apare ca fiind neglijabila. Avand in vedere faptul casociologia a fost una dintre ultimele discipline care au fost recunoscute dupamai mult de 20 de ani de tacere, nu ar fi surprinzator ca aceasta safie una dintre primele respinse.

Sociologia sovieticaeste o disciplinacare incearcasase dezvolte in contextul particular al societatii sovietice. Orientarea ideologicaa regimului sovietic a produs un set de probleme specifice pentru dezvoltarea unei sociologii independente. In sens larg, aceste probleme s-au manifestat in 2 moduri: sub forma unor intrebari legate de relatia dintre o bazaideologicaexistentasi o sociologie posibila, dar si in forma unei amenintari fatade regim din partea unei discipline deosebit de evoluate. Din discutia de mai sus, cu privire la factorii sociali si stucturali si ideologici, este clar caacestia din urmaau o semnificatie mult mai mare pentru continua dezvoltare a sociologiei. Totusi acest fapt nu trebuie saintunece faptul casociologia sovieticaindeplineste anumite functii, intampinaobstacole si intampina probleme comune tuturor sociologiilor din lume.