Nasterea si primele dezvoltari ale sociologiei in Belgia

Nasterea si primele dezvoltari ale sociologiei in Belgia

dupa Pierre de Bie ,Editura CIACO ,1988

ADOLPHE QUETELET(1796-1874)

Opera lui A. Quetelet (1796-1874) domina in sec. al 19-lea in mai multe domenii stiintifice. Omul A.Quetelet este exceptional la numai 19 ani este deja profesor de matematica la colegiul municipal din Gand si este numit membru al Academiei la 24 de ani.

Daca aportul lui la sociologie nu are aceeasi greutate ca si contributiile la demografie ,la statistica sau la astronomie ,el nu este totusi neglijat.Quetelet nu a creat cuvantul dar a contribuit cu siguranta la acest lucru.Fara indoiala,operasoci-

ologica nu are nici anvergura,nici pretentiile celei a fondatorului pozitivismului dar ea nu se incheie ca aceea printr-un imn inchinat religiei umanitatii.Exista in opera sa anumite conceptii putin simpliste , pacatuind prin exces de mecanicism , ca faimoasa teorie a omului mediu , dar este lipsita de emfaza(umplutura) teoretica.

Tezele lui Quetelet se resimt fara indoiala de exignicitatea metodologica a observatiilor pe care ele se fondeaza,datele statistice jucand in acest caz un rol exclusiv.Dar daca,din timp in timp,tonul se ridica si constatarile depasesc ceea ce doar experienta autorizeaza,spiritul general dovedeste un profund simt critic si un sentiment foarte net (clar)al caracterului partial al rezultatelor obtinute.

Ideea care domina este grija de a face stiintele morale si politice justitiabile fata de observatie si de experienta. Din 1823, Quetelet noteaza etapa parcursa in acest domeniu de la nasterea statisticii si a ecomomiei politice :"In locul cuvintelor am vrut fapte si observatii intelepte in loc de vagi ipoteze si sisteme fara fundament". Studiul pozitiv al omului , membru al corpului social , il conduce la observatia colectivitatii ." Studiul corpului social pe care il avem in vedere are ca obiect sa nu mai abandoneze unui fel de empirism acest subiect important , ci sa ofere mijloacele de a recunoaste direct cauzele care influenteaza societatea"este obiectul"Eseului de fizica sociala" pe care il prezinta publicului ca rezumat al tuturor lucrarilor sale anterioare asupra statisticii.

Deci prin statistica Quetelet ajunge la sociologie.Ea este METODA unei stiinte a fenomenelor proprii grupului.

Quetelet recurge la ea din 1825 :este dorinta de a vedea constituirea societatilor de asigurari pe viata ceea ce il atrage spre aceasta statistica morala al carei creator este .Cercetarile sale demografice il vor conduce curand la studiul criminalitatii pe care il studiaza in special din 1829 in 1832 int-un "memoriu catre Academie",determina influenta pe care o exercita asupra inclinatiei catre crima ,virsta,sexul,profesia,instruirea,climatul si anotimpurile.

El este primul care releva cu putin inainte de Guerry faptul crucial al constantei crimelor ,fapt ce serveste ca punct de plecare pentru primele concluzii ale sociologiei criminale : invariabilitatea legilor ce regizeaza faptele de ordin moral intr-un cadru social determinant si rolul liberului arbitru asupra acestei stari sociale.El a pus ,fara indoiala , bazele sociologiei criminale .

Trebuie amintite inceputurile drumului parcurs? Inainte de a fi statistician,Quetelet este astrolog si meteorolog.Documentele statistice au de jucat in opinia lui , un rol in filozofia sociala si politica paralel celui al datelor astronomice si al registrelor meteorologice in prevederea miscarilor planetare si a fenomenelor atmosferice.Dar este constient de la inceput de caracterul limitat al rezultatelor lor si are sentimentul complicatiei esentiale a fenomenelor sociale.

Inceputurile sociologiei sunt foarte lente.Istoria lor difera in functie de ceea ce ne intereseaza : aparitia si folosirea termenului de "socoilogie" sau studiul fenomenelor sociale in ele insele,fie cuvintul,fie lucrul in sine.

Este sigur ca din prima juatate a secolului al 19-lea studiul pozitiv al socialului este stimulat in campul disciplinelor conexe si activat de caracterul de urgenta al problemelor sociale.

Socul initial l-a dat A.Quetelet.Acest statistician are, pe de o parte, grija unei cunoasteri obiective a faptelor sociale si , pe de alta parte , aceea de a le interpreta,de a da socoteala prin contextul social.El ignora cuvantul sociologie , lucru in sine putin important;el nu face parte de asemenea din grupul celor care ,in srtainatate (v.Saint-Simon siCompte),se preocupa de o "filozofie sociala", de o "fizica sociala" sau de o "sociologie".Are citiva discipoli , nu prea numerosi.In lucrarile demografice si ale ststisticienilor cere ii succed ;rezonanta sociologica scade.

Aceasta nevoie de cunoastere a faptelor sociale se regaseste in studiile unor medici igienisti si ale unor economisti.Etiologia deceselor si a bolilor ii conduce pe primii la analize stiintifice ,citeodata ajunse prea departe , ale contextului social.Urmatorii se caracterizeaza prin cercetarea legilor ce guverneaza actiunile umane , obisnuinta de a arata nu doar indivizi ci si grupuri sociale. Glumpowicz sublinia, la sfirsitul secolului trecut, ca "exclusivitatea economistilor nu inseamna pentru noi a face sa nu se recunoasca marele rol pe care stiinta lor l-a avut in comparatie cu sociologia , al carei premergator a fost". Dar , in ceea ce priveste largimea perspectivelor in cimpul mai curat social, acest lucru se datoreaza mai ales economistilor sociali.Dorinta unei cunoasteri mai obiective a faptelor apare la toti cei care vor sa ghideze actiunea sociala tratind plagile sociale existente. Se organizeaza anchete , se realizeaza monografii , se intinde cimpul de recensaminte : cercetarea joaca rolul de "iluminator".Dar ea se cantoneaza in anumite sectoare bine determinate ale socialului si in principal , ale sectorului economic . Atentia ramine fixata pe expansiunea economica si pe chestiunile sociale.

Aceasta tendinta se va intari in cursul celui de-al 19-lea secol si inflorirea sociologiei va fi favorizata.Dar nu este stiinta pentru stiinta.Preocuparea dezinte-

resata de o stiinta obiectiva nu apare decit uneori.

Pe de alta parte , se va naste un echivoc din acest raport dintre cercetare si actiune si va persista mult timp in mediile nespecializate.Deoarece stiinta sociala trebuie sa limpezeasca actiunea , ea trebuie sa aiba , in aceeasi masura , functia de a furniza principii .Aceasta confuzie a fost cu siguranta favorizata de catre celebrele"Uniuni ale Pacii sociale" fondate de Le Play;ea este clara in spiritul lui Victor Brants , ea apare chiar pe plan oficial.

Introducerea cuvantului "sociologie" a avut loc prin anii '80.Ea nu este rezultanta influientelor indigene ci a exemplelor straine si , de la abordarea ei , conceptiile fundamentale ale lui Compte si Srencer i-au definit campul.Aceasta sociologie a studiilor are ambitii nemasurate.Conceptiile lui Compte si Spencer orienteaza opera lui Guillaume de Gruf unde transpozitiile biologice abunda .Cind a fost creat Institutul de Sociologie ; aceleasi conceptii prevaleaza ; in aceeasi masura sub influenta conceptiilor personale ale lui Emst Solvay cit si a celor ale ideilor in curs .Acest Institut de sociologie se afla in apropiere de Institutul de fiziologie Solvay pentru ca lucrarile sale trebuiau sa se inspire din metodele si progresele stiintelor vietii si , avind drept scop "avansarea stiintelor sociologice", va regrupa de fapt un intreg ansamblu de stiinte sociale.

Un examen atent al literaturii sociologice de la sfirsitul secolului 19-lea arata in ce masura acelasi cuvant este luat cu sensuri diferite .Alaturi de ambiguitatea termenului de "stiinta sociala", desemnand cand sociologia ,cand filozofia sociala pozitiva ,cand ,in sfarsit ,economia politica ,exista ambiguitatea cuvantului "sociologie" impodobit cu toate formele noutatii si acelea ale pecetei stiintei.Cuvantul se bucura de la inceput de o popularitate crescanda , dar aceasta este de prost gust : fiecare pune stapanire pe cuvant ,fixandu-i sensul dupa practica si scopurile proprii.

Aceste confuzii apasa greu asupra inceputurilor sociologiei.Domeniul sau propriu nu este clar inteles.Este considerata ca o intrusa in academica ordonanta a disciplinelor sociale existente .Cu atat mai mult cu cat constructiile emfatice ale primilor teoreticieni contrasteaza cu lucrarile celor care au adunat deja materiale pozitive si care au pregatit empiric terenul social .De atunci i se atribuie acestei sociologii mii de intentii ca acelea de a regiza diferitele stiinte sociale si de a le domina inglobandu-le.

De aici rezulta o neincredere generala , in special marcata in mediile invatamantului superior.Trasenster,rectorul Universitatii din Liége compara ,vionic sociologia cu meteorologia ;Van der Rest , rectorul Universitatii din Bruxelles , indeparteaza deliberat proiectul de fondare a unei cetedre speciale de sociologie si critica vehement pretentiile presupuse de aceasta de a include toata stiinta sociala.

In Franta si an Anglia situatia an mediile academice nu este mult diferita.Gumplowicz citeaza din Letourneau :"Noi avem cuvantul , dar nu avem lucrul" si remarca faptul ca in Germania sociologia patrunde cu greu"in sferele stiintifice si in universitati , pana atunci inaccesibile acestei parvenite printre stiinte , in fata careia careia profesorii germani inchid portile sanctuarelor.Inalte- lor studii si careia nu se pot resemna sa-i scrii numele fara ironice ghilimele"

Inceputurile sociologiel sunt primele sale " balbaieli".Primele opere sunt subiecte a numeroase critici : conceptiile anitiale ne apar false si imperfecte .

Dar tocmai aici este opera pionerilor , functia mentalitatii epocii lor si a stadiului de avansare a ideilor.Judecand dupa operele lor la lumina conceptiilor noastre , gresim perspectiva .Nu le putem justifica cu ochii nostri care cunosc dezvoltarile ulterioare ale sociologiei , situand eforturile primilor sociologi la inceputul unei evolutii pe care ei nu puteau sa o prevada .

Orice ar fi din intrebuintarile abuzive care au mascat , in fata mai multor contemporani , vocatia reala a sociologiei , avand timp cat cuvantul nu aparuse , cat ca si cum un obstacol ar impiedica dezvoltarea lui .Inaintea aparitiei sale , se putea releva existenta unei tendinte de a examina realul social in sine intr-o maniera pozitiva ; dar campul restrans, delimitata de preocuparile sau metodele de colectare a datelor. Cand cuvantul se rasrandeste, el joaca un rol de stindard: reuneste oameni de stiinsa si dezvolta progresiv un nou camp de stiinta.

INSTITUTUL STIINTELOR SOCIALE SI FONDAREA INSTITUTULUI DE SOCIOLOGIE SOLVAY

Crearea unui institut destinat in intregime sociologiei , la chiar inceputul secolului al 19-lea, este un lucru precoce si extraordinar in acea epoca, institutia este unica in Europa .Orientarea ideilor si a preocuparilor sociale la sfirsitul secolului al XX-lea nu este straina de acest fapt, in acest context ea este rezultatul dat de un om doritor de un progres social luminat de cercetarea stiintifica :Ernest Solvay.

Acest institut , inaugurat in 16 noiembrie 1902 si numit aproape o jumatate de secol, Institutul de sociologie Solvay, a fost precedat de un altul , Institutul stiintelor sociale.Acesta nu a cunoscut decat cativa ani de activitate

(1894-1900) dar aceasta prima academie de cercetari , desi efemera, poate fi considerata ca primul institut de sociologie Solvay.

A. FONDATORUL: ERNEST SOLVAY

Din anii 1894-1895, Ernest Solvay se impune in atentia tuturor celor care sunt interesati de dezvoltarea stiintelor sociale.

Industrias, ale carui tenacitate si inventie au avut succes, omul de actiune E.Solvay favorizeaza intr-un mod concret tot ceea ce este in armonie cu ideile sale si conform vederilor sale . Stie -calitate rara - sa domine bogatia si sa faca ca colectivitateasa beneficieze de ea sub forme diverse.Universitatea din Bruxelles a avut un loc privilegiat pentru favorurile sale .Dezvoltarea Scolii stiintelor politice si sociale este puternic legata de libertatile , generozitatile lui Sovay: in 1897 interventia sa generoasa permite organiuarea mai completa a celor doua licente si crearea a doua noi doctorate.Solvay asigura timp de trei ani realizarea acestui program .In 1897 , scoala cuprindea doua sectii , sectia stiintelor politice si ceaa astiintelor economice, 15 cursuri si 10 titulari .In 1900, o noua generozitate din partea lui Solvay : Scoala va cuprinde 3 sectiuni, 29 de cursuri si 14 titulari. Se organizeaza o noua sectie a stiintelor sociale.E.Solvay vrea sa asigure pentru 25 de ani viitorul Scolii Stiintelor politice si sociale.

Acest ocrotitor al stiintelor nu se limiteaza la a ajusta institutiile existente .Pentru urmarea si aprofundarea diverselor campuri de studii, el fondeaza mai multe institute:la originea unui institut numit"Institutul Solvay"

functiona deja in 1889, apoi un Institut de fiziologie apare in 1892:o conventie aprobata de Consiliul comunal al orasului Bruxelles prevedea, pe 27 iunie 1892, pentru aceste institute doua cladiri distincte formand un ansamblu arhitectual in Parcul Leopold: unul din scopurile principale era cercetarea legilor fizico-chimice dominand fenomenele vietii. In Parcul Leopold , de asamenea ,Intr.o apropriere voita , va crea in 1901, Institutul de sociologie precedat in 1894 de Institutul stiintrlor sociale situat in hotelul Ravenstein.In 1903 , fondeaya Scoala de comert ale carie cladiri alaturate celei a Institutului de Sociologie pe de o parte ai invecinata pe de alta parte , cu Institutul de Fiziologie , este inaugurata in anul 1904 ; scoala de comert vegheaza la formarea supirioara a unei elite apte de a conduce importante intreprinderi comerciale ;cu acest scop se instituie un nou grad , cel de inginer comercial .In sfatsit , pentru a desavarsi opera , Splvay infiinteaza , citiva ani mai tirziu doua institute consacrate pentru 2 stiinte fundamentale :fizica si chimia .Institutul International de Fizica Solvay tine prima sa reuniune in octombrie -noiembrie 1911 sub presedentia fizicianului H.A.Lorentz de Leyde; al doilea , sub presedentia lui Sir Wiliam Ramsay , este Intitutul International de Chimie Solvay fiintat in 1913.

Fondate pentru o perioada de 30 de ani , prorogate de atunci ,aceste doua institute adunau somitati stiintifice in consilii periodice si le asociau ca urmare a lucrarilor comune . Erau prevazute subventii pentru savanti , burse pentru tinerii belgieni.

Multiplelor institute infiinsate de Solvay se atribuiau ca sarcina precisa cercetarii vizand donfirmarea sua informarea ideilor sale , dar aseasta dorinta era mereu incarcata de o dorinta mai larga de a contribui prin aceasta creaaie la progresul stiintei prin formarea centrelor active de cercetare.

B. INSTITUTUL STIINTELOR SOCIALE

1. Infiintarea

Un institut consacrat stiintelor sociale face parte de multi ani din proiectele lui.E.Solvay. Problema sociala careia marele industrias ii face fata i-a aparut ca prima problema din care trebuia sa faca un studiu stiintific si rational.

In anul 1892 , Solvay este ales senator ; are 54 de ani .Incepand cu aceasta intrare in politica activa, publicasiile privind chestiunile sociale se multiplica .In mai 1894, intr-un discurs in senat, Solvay preconizeaza cu insis-

tenta crearea de cercuri de studenti pentru ezamenul metodic si aprofundat al chestiunilor economice si sociale.Putin timp dupa aceasta , infiinteaza el insusi la hotelul Ravenstein, Institutul stiintelor sociale.

Lucrurile avanseaza foarte rapid .In aceeasi luna Solvay , il cunoaste pe Guillaume de Greef ccare il pune la curent cu lucrarile seminarului sau de sociologie ;ei apeleaza la Hector Denis si Emile Vandervelde pentru a constitui un Comitete de studii sociale .Solvay pune la dispozitia lor o suma de 50.000 Fr. pentru o perioada de 3 ani .Fiecare dintre ei are dreptul la o totala independenta ;cei partu constituie comitetul de directie a noului institut. Din iunie 1894 apare primul numar al revistei Institutului , " Analele Institutului de Stiinte Sociale"

In sanul echipei de directie , ai carui membrii sunt asociati cu aceleasi drepturi la o opera comuna , Vandervelde este de departe cel mai tanar : are abia 28 de ani .Ceilalti 3 au aproape dublul varstei lui.Cei 3 colaboratori ai lui Solvay fac parte din galeria marilor figuri ale socialismului belgian. La inceputul lui 1894 , Vandervelde este in ajunul numirii sale in functia de deputat al aerondismentului Charleroi .Teoretician al partidului muncitoresc belgian, Denis este unul dintre oratorii cei mai ascultati .De Greef adera in 1864 la prima Intrna-

tionala si urma, dupa incidentul Reclus, sa profeseze in cadrul Universitatii noi.

Vandervelde trebuia sa predea si el . Toti 3 vin de la Universitatea libera din Bruxelles. In corpul profesoral al acestei Universitati si in special in sanul Scolii de Stiinte politice si sociale se afla, in afara de De Greef si Denis, mai multi colaboratori ai Institutului de Sociologie Solvay.

In "Cuvant inainte" al primului numar al revistei , Solvay expune scopul noului Institut.

"Transformarea societatilor moderne in sensul celei mai mari egalitati este consecinta necesara, inevitabila a progreselir realizate in domeniul stiintific si indusrtial. Aplicand metodele oamenilor de stiinta. Degajand din ce in ce mai bine legile transformarii mimismului social, se va putea merge spre egalitate, fara sa i se sacrifice libertatea si sa se realizeze progresiv ceea ce trebuie sa fie telul tuturor proiectelor de reforma, " sa se realizeze , obtina in profitul tuturor randamentul maxim al energiei umane ". Trebuie de asemenea sa dispara inegalitatea din chiar punctul de plecare .Asteptand o interventie a statului pentru a ajuta cercetarile sociale in acest domeniu am crezut ca trebuie sa pun primele temelii ale unui Institut de stiinte sociale. Independent de cercetari mai generale ce se intind asupra ansamblului sociologiei , acest Institut va urmari , prin observarea si studiul faptelor, examenul impartial si aprofundat al conceptiilor a priori pe care am crezut de cuviinta sa le formuleze, supunandu-le controlului metodei instructive."

In fine, dincolo de examenul (examinarea) conceptiilor proprii ale lui

E.Solvay, Institutul va avea ca sarcina sa determine "reforme politice, economice sau altele care ar trebui sa preceada , sa insoteasca sau sa urmeze transformarile preconizate."

Intr-un articol urmator referitor la scopurile Institutului contrasteaza putin cu ideile obitnuite ale lui Solvay: in cercetarule sale, Institutul va recurge la

istorie, "va participa in parte la lucrurile scolii sociologiei moderne, care tind sa determine prin faptele trecutului conditiile normale de existenta a societatilor si a legilor lor ". Dar Solvay se grabeste sa adauge ca cele mai fructuoase rezultate sunt asteptate din partea stiintelor pozitive si a progreselir industriei :prezentul va indica in principal calea de urmat.

O problema care priveste independenta Institutului stiintelor sociale in raport cu alte institutii merita sa fie discutata foarte atent .

Dupa o scriere din epoca, avand ca obiect descrierea in 1896 a ceea ce era institutul , acesta ar fi operat , realizat in profitul sau un fel de sincretism si ar fi regrupat initiative diferite . Doua mici camere din palatul Ravenstein din Bruxelles ar fi reunit un ansamblu de incercari sub numirea oficiala de" Institutul Stiintelor sociale ". Institutul ar fi cuprins " o academie de cercetari , un oficiu bibliografic , o biblioteca , anale , repertorii , un buletin sub forme de sumare metodice ".In aceasta ipoteza ,Institutul Stiintelor sociale ar fi urmarit opera unor institutii deja existente carora le-ar fi luat succesiunea abstractia facuta de impulsul original pe care il dadea Ernest Solvay, ar fi putut urmari o opera ince-uta.

Totusi , Analele , organul oficial al Institutului de Stiinte sociale nu fac nici o mentiune privind mai multe incercari pe care Institutul le-ar fi regrupat.De altfel, informatiile pe care ni le-a furnizat un contemporan , Paul Otlet, ne invita in egala masura , sa reconsideram lucrurile de mai aproape.

Printre institutiile anterioare , se numara doua care se impun in mod deosebit atentiei.Pe de o parte Societatea de studii sociale si politice, iar pe de alta Oficiul international pentru bibliografie sociologica.

Societatea de studii sociale si politice avea ca obiectiv aprofundarea cunoasterii vietii sociale prin observarea obiectiva a faptelor , neinfluentata de prejudecati , sau preferinte.Vadervelde si Denis sunt doi dintre membrii acestei societati . Henri Lafontaine este secretar.Mijloacele de activitate sunt publicarea lucrarilor unor membrii , sedinte avand ca subiecte discutii dintre membrii , un serviciu bibliografic, o biblioteca. Societatea organizeaza concursuri, acorda premii sau subventii.

Oficiul International pentru bibliografie sociologica a fost fondat la Bruxelles in 1893 , de catre Paul Otlet si Henri Lafontaine . El avea drept scop precis compararea si clasarea materialelor referitoare la stiintele sociale : legislatie, statistica, economie politica si sociala.Oficiul avea doua publicatii strict bibliografice: Sumare metodice la tratatele si revistele de sociologie si drept.

Un intai numar aparuse deja la sfarsitul anului 1891 sub numele de Sumar periodic al revistelor de drept .Sumarele de sociologie apareau din ianuarie 1894.

In 1895 cele doua publicatii au fuzionat sub numele comun de Bibliographia soci-

ologica , care facea referire la sociologie si drept. Paul Otlet este sufletul acestui Oficiu international.

In anul care a urmat mortii lui Auguste Convreur din 1895 , revista Sociala si Politica apare pentru o ultima data intr-un volum mai redus, sub auspi-

cii de Oficiu international de bibliografie sociologica.De altfel , in concordanta cu scopurile urmarite si in stransa legatura cu factorul uman a avut loc absorbtia ulterioara a serviciului de bibliografie al Societatii de studii de catre Oficiul internatiol pentru bibliografie pe care Lafontaine si Otlet l-au fondat impreuna.

Articolul lui Dick May , ca martor contemporan ne uimeste intru totul

Dupa acesta , se pare ca ar fi avut loc absorbtia , de catre Institut, a tuturor organismelor descrise pe scurt mai sus :"Societatea de studii sociale si politice a facut Institutului de cercetari o primire incurajatoare care a devenit foarte repede o colaborare, apoi o stransa asociere si o adoptare, pentru ca mai apoi sa aiba loc un fel de absorbtie a Societatii de catre Institut"

Aceasta ..aplicare ce era mai bun in ceea ce facea in organizarea unei biblioteci deosebite si a unei bibliografii internationale in vederea studiilor sociale si economice.Imbogatirea ciudatei si rarei biblioteci de brosuri renumite so clasate de catre Societate, ramane una dintre principalele preocupari ale Institutului, transformat in Oficiu pentru bibliografie printr.o atribuire neprevazuta a datarii

afectate criticii Contabilismului (141).Oficiul binliografic ar fi devenit cea mai importanta sectie a Institutultui de stiinte sociale . Acesta din urma ar fi preluat

suscesiunea Societatii de studii sociale si politice si a Oficiului international pentru bibliografie sociologica.

Analele Institutului de stiinte sociale si Sumarele metodice de sociologie isi au sediul redactiei la hotelul Ravenstein.Academia de cercetari si Analele sunt aspectul cel mai important al activitatii institutului fondat de Solvay.

Analele, determina descoperirea lucrarilor membrilor Academiei de cercetari , nementionand nimic despre alte activitati (142) .

Asertiunile lui Paul Otlet le infirma pe cele ale lui May si ne permit sa

tragem concluzii.Nu a existat fuziune sau sincronism in avantajul Institutului Solvay (143).A fost doar o justapunere materiala de diferite eseuri ,o reuniune, in localuri comune a grupurilor independente. Oficiul international pentru bibliografie a preluat colectiile, biblioteca si serviciul de bibliografie al Societatii de studii sociale si politice Solvay, fondand in 1894 Institutul de stiinte sociale , s-a instalat precum Otlet si Lafontaine la hotelul Raventein impartind cu acestia din urma doua incaperi stramte ."Tinem reuniuni in fiecare zi", ne-a spus Paul Otlel, "iar ei tot la doua saptamani.Le-am pus la dispozitie binlioteca noasrta (mostenita de la Societatea de studii sociale si politice), precum si fisierele .

Solvay asigura impozitul pe localuri. Un functionar presta servicii celor doua institutii fiindu-le apropiat.Capatand un viu interes fata de lucrarile Institutului asistam personal la sedintele acestuia:chestiunea pe ordinea de zi era Contabilismul(144).

Afirmatiile lui Dick May despre sincretismul manifestat in favoarea Institutului Sovay pot fi puse in mod serios sub semnul indoielii. Oficiul pentru bibliografie nu constituie o sectie a acestuia ,ci doua institutii independente, tind sa recunoasca pure contingente locale(145).

Institutiile invecinate cu hotelul Ravenstein dovedesc un interes tot mai mare ,la acest sfarsit de secol, pentru problemele sociale,manifestand o dorinta sistematica de a cunoaste.Cuvantul sociologie este luat in acceotiunea sa cea mai larga.Aceasta ramura a stiintei apare ca o sinteza a stiintelor sociale,regrupand un ansamblu eterogen de cunostinte ce se leaga de societate,sau de problemele caracteristice societatilor umane(146).

Care au fost activitatile Institutului de stiinte sociale?

Analele sunt , din cate cunoastem , singura sursa de informatii in privinta vietii Institutului .Primul numar a aparut in iunie 1894.

Periodicitatea aparitiei este neregulata .Cinci fascicole au fost publicate in anii 1894-1895, durata ce reprezinta intaiul an de viata al revistei.In 1896 , ajungem la 5-6 fascicole pe an .Revista creste an importanta materiala:reunirea fascicolelor din 1899 formeaza un volum de aproape 100 de pagini. In anul urmator productia scade .Analele revin la proportii aproximative din intaiul an de publicare : doar patru fascicole apar , si acestea sunt ultimele(147).

Care sunt scopurile acestei academii de cercetare unde lucreaza Solvay,Denis, De Greef siVandervelde? "Cuvantul-inainte" al lui Solvay , care serveste drept introducere la primul numar al revistei este un discurs program.

Desi Solvay vorbeste de cercetari ale intregului camp sociologic, pare mai preocupat sa delimitezr un sector ce corespunde investigatiei propriilor conceptii.

Inca de la primul sau articol , imediat dupa "cuvantul inainte", el precizeaza ca vorbeste despre propriul contabilism si insista sa fie examinate valoarea si procedurile de realizare (148).Vine apoi o expunere a lui Hector Denis, intitulata

"Plan de cercetare in sociologia economica asociat ipotezei lui E.Solvay".Cercetarile indicate de Denis constituie un vast program (149), strans legat de eventuala stabilire a regimului contabilist: cercetari referitoare la instrumentul de schimb si la unitatea de masura a valorii corelate cu impozitul unic, a carui instaurare este permisa de regimul contabilist , metode generale de evaluare a patrimoniilor si veniturilor ; in sfarsit , o schita generala a sistemului de reforma a circulatiei si impozitelor.

Acest prim numar pare sa indice ca singura economie va fi socotita in cadrul stiintelor sociale .Totusi de la al 2-lea numar al Analelor, in noiembrie 1894, se remarca un alt semnal de alarma .Guillaume de Greef elaboreaza un amplu "plan de studii pentru sectia de sociologie a Institutului de stiintr sociale". (150).

Acest plan graviteaza in jurul notiunii de transformism sau de evolutie a formelor sociale sau a altor forme de-a lungul timpului , una dintre notiunile esentiale ale gandirii lui De Greef: conceptele ce servesc precizarii notiunii isi au sens si interpretarea in biologie.dupa istoria si cercetarea legilor generale ale transformismului social , programul lucrarilor sectiei de sociologie prevede studiul factorilor transformismului: valabilitatea, ereditatea, selectia naturala si artificiala. In studiul variabilitatii va trebui sa se precizeze raporturile dintre organisme si societati. De Greef pune " Identitatea fundamentala a srtucturii la toate fiintele organizate , plante si animale. Aplicarea acestei legi la sociologie si transformismelor societatilor " (151).

In cele ce urmeaza De Greef preconizeaza studierea limitelor si evolutiei sociale , a progresului , afenomenelor de regresie si atrofiere a organelor sociale, examinarea cauzelor de reviviscenta si supravietuire a formelor sociale.

Acest plan de cercetare sociologica trimite la transcrierea unei viziuni despre viata si organismele vii . Ca si la organistii germani, Schaffle si von Libienfeld, cadrul gandirii vine din biologie.De Greef preconizeaza unitatea de metoda in diferite stiinte.Sociologia este aici dupa cum afirma Comte, remorca stiintelor care o preced in scara stiintei iar daca, in clasificarea stiintelor, ea este deasupra biologiei, se inspira totusi pertinent din aceasta din urma.

Insa campul de cercetare indicat De Greef nu pare sa fi fost vreodata defrisat in cadrul lucrarilor academiei.

C. A DOUA SOCIETATE BELGIANA DE SOCIOLOGIE

Caci a fost a doua societate belgiana de sociologie, fara raport cu prima.Slabiciune a memoriei? Ignoranta? In acea perioada ,fondatorii nu au facut nici o aluzie la dea dintai astfel de societate.

Nu intra in ceea ce ne-am propus istorisirea activitatilor acestei a doua societiti belgiene de sociologie.Ne vom limita in a aminti cate ceva despre inceputurile ei.

Inca de la finele lui 1947, au loc contacte intre profesorii de sociologie ai celor 4 universitati belgiene , pentru unele lucrari comune.Acest obiectiv dobandeste o forma concreta in discutarea si pregatirea cercetarilor interuniversitare, proiecte care vor sfarsi prin constituirea unui Centru Interuniversitar de sociologie In 1948 , in cadrul primelor reuniuni , se are in vedere crearea unei societati belgiene de sociologie.

Demararea concreta a acesteia este reprezentata de o scrisoare a lui Georges Smets, Director al Institutului de sociologie libera din Bruxelles:in 2 noiembrie 1948, el propune ,intr-o scrisoare adresata mai multor colegi, sa constituie o "Societate belgiana de sociologie".Aceasta scrisoare incepe astfel: "Din informatiile pe care le-am cules recent rezulta ca ar exista un mare interes in constituirea unei societati belgiene de sociologie.Existenta acestei societati ar face posibila materializarea relatiei ti executarea lucrarilor care cer resurse de care nu dispunem".Scrisoarea propune un prim nucleu de membrii, ce urmeaza a fi copletat si care ii numara pe:Eugéne Duprel, Jacques Leclerc, Pierre de Bie, Réne Clemens.

In acea perioada de Bie era in contact cu Unesco, al carei Depatament de Stiinte sociale indemna la crearea unor asociatii internationale in domeniul stiintelor sociale. Mai multe dintre aceste asociatii prevedeau in statut afilierea societatilor sau a organizatiilor nationale, mai degraba decat cea a indivizilor. Iata un exemplu interesant de activitate internationala suscitand si favorizand dezvoltarea asociativa pe plan national : de Bie il informase deja despre asta pe Georges Smets si pe colegii de la celelalte universitati.

Din februarie 1949, se reia problema aceasta in cadrul Centrului interuniversitar de sociologie , din punctul de vedere al compozitiei viitoarei societasi .Au existat peuniuni ale societatii belgiene de sociologie in 1949?Dosarele nu pastreaza nici o urma. Dar J.Haesaert trimite, pentru comentarii,la sfarsitul lui decembrie 1949, proiecte de statut. Erau scurte, neavand decat 8 articole si nesuportand decat amendamente minore anainte de a fi adoptate, in 1950.

primele 3 articole sunt cele mai interesante:

1. Societatea belgiana de sociologie are ca obiect studiul stiintific al fenomenelor din sfera de interes a sociologiei;

2. Sunt admisi sa faca parte din Societatea sociologiei de la cele 4 universitati nationale si de la Fondul national de cercetare stiintifica.Ei isi com-pleteaza asociatia prin cooperarea , la votul a 2/3 din membrii Societatii, a personalitatilor ce s.au distins in sociologie;

3. Comitetul director este format dintr-un presedinte si 4 membri , alesi pe 1 an. Mandatul de presedinte nu poate fi reinoit ;cele 4 universitati trebuie sa fie reprezentate de un comitet. Presedentia le revine pe rand.Al cincilea loc ii revine unuia dintre membrii cooperati.

Multi ani, 4 titulari ai catedrelor de sociologie au facut patre din comitetul director, unul dintre ei asumandu-si rolul de presedinte.

Prima reuniune, in cadrul careia au fost aprobate statutele, a avut loc in 14 ianuarie 1950.

Eugéne Dupreél, decanul de varsta si maestrul mai multor ganditori bruxeleni, a fost cel dintai care si-a asumat presedentia Societatii pana in octombrie 1951, cand J.Haesaert a fost chemat sa-i urmeze.Pana in octombrie 1958,reuniunile au avut loc la Institutul de sociologie Solvay, apoi la Fundatia universitara. Punctele cele mai des prezente pe ordinea de zi erau raporturile cu institutiile internationale, mai ales cu Asociatia internationala de sociologie , precum si expunerile despre lucrarile in curs in universitatile din tara.

In martie 1950, Societatea avea deja 17 membri .Iata lista lor.(p128)

Societatea belgiana de sociologie s-a aratat relativ activa pana catre finele anilor 1960, dar dupa cateva modificari de statut , in 1971 este propusa o reorganizare mai temeinica.Flamanzi si francofoni , fiecare si-ar fi dorit propria lor societate ai carei reprezentanti sa-si aiba locul in sanul societatii belgiene de sociologie , aceasta neavand decat o functie de legatura cu Asociatia internationala de sociologie.De fapt, din 1979, Societatea belgiana de sociologie nu mai exista decat pe hartie, singurele asociatii inca vii fiind asociatiile constituite de partea francofona si olandofona.

D. CENTRUL INTERUNIVERSITAR DE SOCIOLOGIE

Aproape un an inaintea tratativelor ce au precedat crearea societatii belgiene de sociologie, proiecte de cercetare interuniversitare s-au concretizat, prin constituirea unui Centru intreuniversitar de sociologie.Aceasta s-a datorat , in toamna anului 1947, unei comunicari a Ministerului Instructiei publice, anuntand ca un credit de 5 milioane de franci figura in bugetul Departamentului pentru exercitiul 1947, in vederea constituirii de centre nationale de cercetare . Aceste centre trebuiau sa fie interuniversitare, iar propunerile de creare sa porneasca de la un grup de cercetatori venind de la universitati diferite (cel putin 2 ). Raspunsurile trebuiau sa ajunga la Minister in maxim 30 de zile.

Dupa ce a luat legatura cu René Clémens, profesor la Universitatea din Liege, de Bie il contacteaza pe L. Haesaert si G. Smets, profesori de la Universitatea din Sand si Bruxelles . De la finele lui noiembrie 1947 , a fost redactata o nota propunand crearea unui Centru interuniversitar de cercetari sociologice, care ar fi avut drept prim obiectiv cercetarea conditiilor de viata si adaptarea strainilor in Belgia.

Nici o subventie nu a putut fi acordata pentru exercitiul 1947, dar a fost pentru prima data stabilit contactul intre profesorii de sociologie din cele 4 universitati din tara. De aceea au avut loc mai multe sedinte de lucru incepand din martie 1948, intr-un cadru ce a fost numit de atunci " Centru interuniversitar de sociologie ". Reuniunile s-au desfasurat in biroul lui J. Haesaert, secretar permanent la Koninlyke vlaamse Academie.(p 129). Au participat Clémens, de Bie, Haesaert (129) si Smets.

In februarie 1949 , Haesaert ii anunta pe membrii prezenti ca va fi alocata o subventie de 500.000 franci , de catre Ministerul Instructiei publice , pentru studiile imigrantilor . S-a hotarat ca Centrul Interuniversitar va fi format din .(129) si ca " acestia pot apela la colaboratori atunci cand considera necesar.

Ei au responsabilitatea comanditatelor ". Obiectul cercetarii este la scurt timp determinat : doua grupuri de muncitori emigranti : italieni si polonezi ce muncesc in numar mare in 3 sectoare miniere: Liege, Limbourg si Hainant.

Delimitarea exacta a campului de cercetare, stabilirea esantionului, punerea la punct a instrumentelor de ancheta si de analiza, precum si elaborarea raporturilor au determinat 61 de reuniuni de lucru, din 1949 pana in 1952.

Doi membri ai personalului stiintific , Claire Leplae de la Universitatea din Louvain si Genevieve Pichault de la Universitatea din Liege au asigurat centrului o colaborare atenta si indispensabila

In lipsa unor anchete anterioare despre asimilarea strainilor in Belgia, centrul si-a propus realizarea unei anchete preliminare aprofundate in grupurile restrinse . Pentru a demara un studiu comparativ relevand incidenta relativa a nationalitatii si a duratei de sedere in Belgia au fost alese pentru interviu 3 grupuri:

1. un grup de mineri italieni emigranti de mult timp;

2. un grup de mineri polonezi emigranti de mult timp;

3. un grup de mineri italieni emigranti recent.

Indivizii din aceste grupuri au fost alesi prin esantionare, extragand nume diferite din liste, la intervale regulate. Listele contineau toate numele de mineri straini .Inlocuitorii ce urmau a fi interogati daca era cazul erau indicati inainte, dupa aceeasi procedura.

Ancheta isi propunea sa se refere la:

1. starea si conditiile de viata ale minerului inainte de a veni in Belgia

2. o cunoastere detaliata a starii sale, a conditiilor sale de viata in momentul anchetei;

3. o cunoastere amanuntita a relatiilor sale sociale si a relatiilor sale psihologice.

Ancheta a fost efectuata prin chestionar , cu ajutorul a 8 colaboratori , dintre care 3 italieni si 2 polonezi. Chestionarele de ancheta se refereau la :familie profesii , starea economica si fizica , starea culturala , socialitate , probleme de schimbare de mediu, situatie anteroiara venirii in Belgia.

Data fiind lungimea chestionarului si caracterul delicat al mai multor intrebari, Centrul a acordat o atentie deosebita aptitudinilor.Durata interviurilor a variat intre 2-4 ore.

Au fost redactate in 4 exemplare 3 volume dactilografice, de 383, 196 respectiv 209 pagini; fiecare universitate a primit un exemplar. Desi terminate in 1953 , aceste volume au date de executie a anchetelor : 1950, 1950-1951 si 1951.

Era in pregatire un al 4-lea volum. El cuprindea o expunere metodologica si o analiza cantitativa si comparativa a rezultatelor. Mijloace financiare pentru publicare au lipsit din Centru.

De altfel, in cadrul reuniunii Societatii belgiene de sociologie , la 25 iulie 1951, P. de Bie explica stadiul studiilor comparative de stratificare sociala, intreprinsa pe plan international, insistand asupra interesului unei participari belgiene. In urma schimburilor epistolare diverse si a unei reuniunu de dezbateri, a fost trimisa a scrisoare la Ministerul Instructiei publice, pentru constituirea oficiala a unui Centru interuniversitar, "avand drept obiect de studiu stratificarea si mobilitatea sociala in Belgia, mai ales in ceea ce priveste functionarii ".

Scrisoarea este trimisa pe numele de Jacquement si Smets(U.L.B.),

Haesaert si Mart (Gand), Buttchenbach si Clémens (Liege), de Bie si Visschere (Tourain).La 20 decembrie 1952, o scrisoare de la Andre Molitor, sef de cabinet, anunta concesionarea unei subventii de 400.000 FF.

La inceputul lui 1953 se constituie ceea ce se va numi oficial"Centru interuniversitar de studiu al stratificarii si mobilitatii sociale" . Henri Janne este invitatsa se alature grupului.

De atunci au avut loc mai multe sedinte de lucru pentru punerea la punct a unei cercetari asupra functionarilor de la Ministerul de Finante. Mai putin frecvente decat cele ce avem ca subiect muncitorii emigranti, reuniunile de lucru au avut loc mai ales in 1953 si 1954 , iar membrii cei mai activi au fost Clémens, de Bie ti Haesaert, asistati de Geneviéve Pichault, iar la redactarea finala de Claire Leplae. De aceasta data, centrul interuniversitar de sociologie a putut realiza publicarea rezultetelor sub titlul de Studiu analitic de stratificare sociala (279).

Societatea belgiana de sociologie, creata in 1950 , reprezenta inca unul dintre cele mai rare locuri in care profesorii si cercetatorii din universitatile din tara se puteau intalni, discuta si informa mutual despre studiile intreprinse si despte cercetarile lor.Centrul universitar de sociologie a reunit pentru intia oara, din 1947 incoace, profesori apartinand a 4 universitati, cele mai vechi-singurele care existau in acea vreme , pentru a realiza un proiect comun de cercetare .

Aceste experiente si realizari constituie etape importante in dezvoltarea sociologiei in Belgia. Ele merita sa fie amintite tuturor celor ce manifesta un oarecare interes fata de istoria disciplinei lor si fata de calea urmata de predecesori.