Mania

Mania

Brad Darren are ochii albastri, luminosi ca ai lui Paul Newman, un corp ca al lui Harrison Ford, un zimbet stralucitor ce iti ia ochii ca pomul de Craciun, infatisarea fermecator adolescentina a lui Robert Redford - si, pe linga toate astea, este proprietarul unui apartament la etajul trei, intr-o zona frumoasa. Joan Trask are ochii caprui si adinci, plini de mistere, un corp a la Jane Fonda, un zimbet care te face sa uiti de foametea din lumea a treia, de amenintarea nucreara si de pericolul incalzirii globale, o frumusete de-o eleganta naturala - si, pe deasupra, o casa cu trei dormitoare in celebrul cartier North End si toate ratele platite.

Intre Brad si Joan a fost dragoste la prima vedere. S-ar fi casatorit pe loc, daca nu si-ar fi impus, din prudenta si din citeva considerente financiare, sa mai astepte putin. Nici unul dintre ei nu era chiar pregatit sa renunte la libertate. Amindoi aveau cariere promitatoare care trebuiau consolidate inainte de a se decide sa faca un pas atit de important cum este casnicia.

Era de asteptat ca relatia perfecta dintre acesti doi oameni perfecti sa aiba si suisuri si coborisuri. Tatal lui Brad se certa tot timpul cu mama lui, dar si ei fusesera o pereche perfecta. Asta era ordinea fireasca a lucrurilor. Joan era de acord ca asa trebuie sa fie: tatal ei, dependent de cocaina, se certa tot timpul cu mama ei, incuiata si plina de prejudecati.

Cind Brad a avut un accident, pentru a-i grabi recuperarea, Joan i-a facut cadou o bicicleta medicala, ultimul racnet in materie, cu control digital, aparatura computerizata de verificare a sistemului cardiovascular si o multime de alte accesorii. El a fost incintat si a iubit-o cu atit mai mult. Isi pastra bicicleta acasa la ea pentru ca era mult prea mare pentru apartamentul lui.

2 august. Dupa o cearta violenta, jura ca nu-si vor mai calca unul altuia pragul. Ajunge. Brad isi ia bicicleta de la Joan si o cara acasa la el, urcind pe jos cele trei etaje, pentru ca bicicleta n-ar fi incaput in ascensor.

5 august. Coplesita de regrete, Joan vine la Brad cerindu-i s-o ierte. El ii raspunde favorabil. Impreuna duc bicicleta pe scari in jos si traverseaza cu ea intreg orasul ca s-o duca inapoi la Joan.

13 august. Enervat de ceea ce-si imaginase in legatura cu relatia dintre Joan si un partener de afaceri, Brad explodeaza. Se cearta violent. Inhata bicicleta si o cara din nou acasa la el.   

14 august. Brad se calmeaza si analizeaza din nou situatia. O cheama pe Joan sa se impace. Ea il iarta. Vine la ea la cina, aducindu-si si bicicleta. 

1 septembrie. Infuriata de cuvintele soviniste spuse de Brad la adresa ei si a casei ei, Joan il infrunta cerindu-i drepturile asupra spatiului intim. Se cearta violent. Joan il da afara pe Brad impreuna cu bicicleta lui. 

6 septembrie. Impacare. Bicicleta lui Brad pierduse deja doua picioare de cauciuc si minerele ei tremurau un pic. Faptul ca Brad si Joan au scapat-o pe scari ducind-o la ea nu a fost lucrul cel mai bun.

17 septembrie. Brad isi socheaza prietenii anuntindu-i ca vrea sa-si faca operatie estetica la nas si barbie. Unde vedea el defecte la un chip perfect? Niciodata prea rezervata in exprimare, Joan ii spune ca nu-i decit un prostanac. Nefericita bicicleta aterizeaza inapoi in apartamentul de la etajul trei.

Oricit de stranie pare aceasta poveste, Brad si Joan nu sint personaje fictive. Sunt pacienti carora le-am schimbat doar numele, iar noi si doctorii lor am urmarit cu sufletul la gura drumurile nesfirsite ale amaritei biciclete. 

Cit de frumos ar fi sa spunem ca, in urma tratamentului, Brad si Joan au ajuns la un oarecare echilibru. Din pacate, lucrurile nu stau asa. Amindoi sint siguri ca astfel de explozii de furie sint firesti in cazul unor tineri functionari superiori care lucreaza sub presiune, mai ales datorita faptului ca parintii lor (toti patru foarte sensibili si tensionati, dupa spusele copiilor lor) au avut relatii afective de aceeasi natura. Nici unul nu poate vedea cit de distrugator este curentul lor subteran de furie si ostilitate. Nici unul nu va accepta faptul ca exploziile lui de minie devin din ce in ce mai intense si violente. 

Mania ascunsa

Cu toate acestea, intr-o oarecare masura, Brad si Joan sint norocosi. Furia lor este evidenta si o recunosc, desi ii neaga forta. Atit in practica clinica cit si in cea privata, noi, cei de la Clinica Minirth-Meier, am vazut ca o furie coplesitoare se acumuleaza de ambele parti in fiecare relatie de codependenta. Si cind nu este recunoscuta si inteleasa, acea furie erupe intr-un fel sau altul. Ea provoaca intotdeauna daune sentimentelor pacientului, si adesea si sanatatii in egala masura. 

Intr-o relatie de codependenta, cind unul sau ambii parteneri isi neaga furia, ea continua sa mocneasca in adincuri. Atit de frecvent se transforma furia in depresie, incit am putea reformula o definitie profana a depresiei in felul urmator: Depresia este furia intoarsa spre sine. Furia insa, nu este singura cauza a depresiei, dar este una dintre cauzele pe care trebuie sa le examinam mai intii.

Furia ascunsa se poate manifesta si sub alte forme. Minia poate izbucni prin diferite supape, cum ar fi reactiile pasiv-agresive. Unele exemple se refera la gospodina perfectionista care continua sa arda camasile sotului ei, desi stie sa calce foarte bine; sau la sotul care isi juleste incontinuu degetele cind schimba uleiul de la masina; sau la baiatul devenit adult care, dupa ce a trait cu o mama posesiva, se loveste neincetat cu capul de pragul de sus - o face de unsprezece ani. Acestea sint acte sau activitati care supara si cauzeaza durere. Persoana respectiva nu simte furia in mod constient si nu accepta aceasta idee. Actul inconstient serveste ca supapa pentru izbucnirea de minie, astfel ca tensiunea se elimina.

Disfunctiile sexuale sint un alt raspuns frecvent intilnit. O pacienta mai in virsta recunoaste: "N-am mai facut dragoste de zece ani. Il iubesc si il respect pe sotul meu, dar, pur si simplu, nu-i pot raspunde in felul acesta deloc. Da, cred ca este o problema, si da, sint deprimata, dar trebuie sa intelegeti ca nu-i vorba de minie." 

Barbatul sau femeia care adopta o atitudine de negare a miniei pot trece prin crize de anxietate - panica la cea mai mica provocare sau chiar fara motiv. Oricare ar fi mijlocul, intr-un anume fel, mai devreme sau mai tirziu, acea furie coplesitoare trebuie sa se elibereze. Cu atita violenta izbucneste furia, incit persoana care are atacuri de panica poate spune: "Era sa mor, intr-atit am fost de coplesit de teama si emotii ciudate, si nici macar n-am stiut ca exista." 

CAUZELE MINIEI 

Fiecare se infurie din cind in cind, este firesc. Dar depresii teribile? Acte auto-distructive? Probleme sexuale? Atacuri de panica? De unde ar putea veni atita furie reprimata? In relatiile codependente exista mai multe surse de minie puternica, generata de factori diferiti de cei care provoaca micile suparari cotidiene prin care trecem cu totii.

Copilaria pierduta   

Va amintiti ca rezervorul cu iubire al persoanei codependente este - dupa cum am presupus - gol, pentru ca parintii sai au fost incapabili sa il umple corespunzator in timpul formarii sale.

Aproape intotdeauna persoana codependenta poarta cu sine si un rezervor plin cu furie veche, neconsumata, sentimentul neconstientizat ca ar fi fost cumva tradata de esecul familiei in care a crescut. Pierderea poate fi inteleasa sau exprimata in cuvinte, insa sentimentul ramine. Daca violenta fizica a facut parte din experienta de formare a copilului, minia este mult amplificata. 

Lipsa identitatii persoanei

O sursa secundara - o notiune pe care n-am discutat-o inca - se refera la identitatea persoanei, sau lipsa ei, in cazul persoanei codependente. Cind lipsa de respect fata de sine se imbina cu absenta identitatii, persoana simte ca-i lipseste ceva. Semne de intrebare tulbura ceea ce ar fi trebuit sa fie o personalitate consolidata. Frustrarea care rezulta se exprima sub forma de minie.   

Neimplinirea din cauza celorlalti

Amintiti-va, de asemenea, ca persoana codependenta, cu rezervorul de iubire aproape gol, graviteaza in jurul altor persoane tot cu rezervoare deficitare. Speranta nerostita, irationala, a doi oameni de felul acesta care se casatoresc este "tu imi vei umple rezervorul; tu ma vei face sa ma simt intreg." Nici unul din ei nu poate face acest lucru. Frustrantul sentiment al unei duble tradari genereaza ceea ce numim noua furie. Rezervorul de minie se umple pina la virf, in timp ce recipientul pentru iubire ramine gol.

O relatie maritala sanatoasa intre persoane non-codependente poate fi ilustrata de doua cercuri. El si ea nu sint jumatati de oameni. Fiecare formeaza un cerc perfect, o entitate solida. Prin alegere si nu impinsi de o nevoie constringatoare, fiecare intra in legatura sacra a casatoriei. Personalitatea ambilor parteneri, ca si casnicia insasi, demonstreaza existenta unor granite vizibile. Casnicia acestor doi oameni nu constituie intreaga lor viata. Fiecare ramine complet, atit cind este singur, cit si cind este impreuna cu partenerul sau. Astfel, ei au ales sa iubeasca, realizind o miscare voluntara spre armonie si multumire.

Persoana codependenta poate fi reprezentata sub forma unui cerc din linii punctate. Individul exista ca entitate, dar limitele personalitatii lui sint relative. injumatatirea persoanei codependente nu se refera la forma exterioara, ci la limite. Va amintiti ca una din trasaturile codependentului este o anume uitare de sine, lipsa unei identitati conturate. Persoana codependenta se intreaba: "Cine sint?" Persoana non-codependenta nu-si poate inchipui cum de aceasta nu stie. 

Cind doua asemenea cercuri discontinue se unesc, vietile celor doi ajung sa fie inextricabil ingemanate. Intr-un anume sens, cercurile se suprapun. Fiecare tinjeste sa il absoarba pe celalalt pentru a se completa pe sine, pentru a dobindi o identitate ferma, pentru a forma cumva o linie continua. Bineinteles ca nu merge asa. Chiar o suprapunere completa a celor doua cercuri nu poate duce la genul de totalitate pe care cei doi il cauta. In realitate, fiecare se simte tras in partea opusa, secat, drenat, si pe drept cuvint, fiindea fiecare incearca sa smulga de la celalalt ceea ce ii lipseste. Fiecare are inconstient sentimentul ca este violat, exploatat. Sentimentul cronic de a fi violat, exploatat, devine o sursa constanta de resentimente nerostite si ostilitate.

Implicarea excesiva in relatie ii duce pe cei doi parteneri intr-un punct mort. Unul sau amindoi incearca sa se elibereze: "Am nevoie de spatiu", este strigatul constient sau inconstient. O imensa cantitate de furie se acumuleaza amenintator dincolo de aceste cuvinte. Este un mecanism de aparare intr-un fel, deoarece fiecare incearca sa nu se lase sufocat de celalalt.

Pentru a intelege ceva din aceasta intensa si puternica blocare reciproca, imagineaza-ti ca esti prins intr-un joc de copii, un joc periculos in care trupurile alcatuiesc o piramida instabila in al carei virf te afli chiar tu, sau ca esti strins intr-o gramada, intr-o priza de fotbal american in care toata lumea trebuie sa intre pe teren. Intri in panica, te zbati, dind din miini si din picioare, cu senzatin ca numai ai aer. Ai fost vreodata tinut cu capul sub apa? E aceeasi senzatie, cu deosebirea ca in acest caz intr-adevar nu poti sa respiri. 

Un barbat pe nume Roger abia a scapat de inec, dupa ce a fost luat de valuri in timp ce facea surf in largul plajei Huntington din California. Inotind singur, s-a aventurat dincolo de geamanduri, cind a fost prins de curent. Din fericire, salvamarii l-au gasit la timp. Dupa ce si-a revenit, a descris sentimentele pe care le-a avut cind a realizat ca era prea departe de tarm ca sa se mai intoarca. "La inceput am intrat in panica, cred ca-i firesc. Ar fi trebuit sa ma rog, dar nu m-am gindit. In loc de asta, m-am infuriat. Nu va pot spune pe cine - cred ca pe mine insumi. Tot ce stiu este ca ma cuprinsese furia impotriva mea, pentru ca ma aventurasem asa de departe, impotriva lumii, pentru ca-mi facea asa ceva, oricum, habar n-aveam de nimic. Eram inca furios cind mi-am pierdut cunostinta."

Partenerii codependenti reactioneaza in acelasi fel la sentimentul de sufocare generat de relatia inabusitoare. Adaugati aceasta minie la rezervoarele spumeginde care le intuneca deja viata. Desenul este si mai mult complicat de rezervoarele de iubire aproape goale. Mai puneti si niste simptome superficiale formate din manii sau dependente. Adaugati apoi intreaga cantitate de negare si puteti incepe sa vedeti de ce minia neconsumata este o stavila atit de puternica in calea fericirii si libertatii de alegere. 

Brad si Joan nu au acceptat inca, nici fata de ei insisi, nici unul fata de celalalt, ca acest rezervor de furie exista in viata lor. Esecul de a recunoaste minia a ridicat un zid implacabil in calea vindecarii. 

Poti spera sa descurci si sa aranjezi un asemenea ghem? Poti, dar numai daca sapi adinc spre minia dinauntru si o fortezi sa iasa la suprafata. Aceasta poate fi o experienta incredibil de puternica si dureroasa. Poate fi mai naucitoare decit durerea insasi, dar a impinge minia la suprafata nu inseamna ca te-ai confruntat cu ea in mod eficient.

Pentru moment insa, e suficient sa recunosti faptul ca fiecare persoana codependenta poarta cu sine o mare incarcatura de furie si aproape toata este ascunsa. Mai tirziu, cind vei avea suficiente cunostinte pentru a aborda in siguranta emotiile primejdioase, ti se va cere sa scoti la lumina acea furie si s-o tratezi cum se cuvine.   

Vei fi uimit si tulburat - si foarte ranit - de ceea ce vei gasi in subconstientul tau. Dar, o data cu acea durere, vine si vindecarea si o noua si placuta constiinta a faptului ca omul este o masinarie complicata, alcatuita cu maiestrie. 

Sa lasam monstrii sa doarma deocamdata. Mai intii, sa exploram in detaliu cum afecteaza codependenta diferitele tipuri de relatii interpersonale.