METODE DE CERCETARE IN STUDIUL PERSONALITATII

Teoria si cercetarea sunt strans relationate. Teoria fara cercetare este o simpla speculatie, cercetarea fara teorie este un fapt constatat, dar lipsit de semnificatie. Desi cercetatorii din domeniul personalitatii impart scopuri si valori comune, ei difera in alegerea strategiilor vizand calea cea mai buna spre aceste scopuri. In unele cazuri, diferentele intre strategiile de cercetare sunt minore, in alte cazuri sunt majore si exprima o diferenta fundamentala de abordare. Unii psihologi sunt interesati doar de aspectele externe ale comportamentului, de ceea ce noi spunem si facem ca raspuns la stimulari specifice. Altii sunt preocupati de evaluarea simtamintelor si experientelor noastre constiente asa cum pot fi ele evaluate prin teste si chestionare. De asemenea un numar suficient de mare de personologi sunt interesati si incearca sa inteleaga puterea fortelor inconstiente care ne motiveaza conduita. Optiunea pentru o metoda sau alta este determinata de obiectivul urmarit.

In general cele mai des utilizate strategii de cercetare a personalitatii sunt: a. metoda clinica si studiul de caz; b. metoda experimentala; c. tehnica chestionarelor si a studiului corelational. Desi diferite prin specificul lor toate aceste trei metode poarta amprenta unei cerinte fundamentale a cercetarii stiintifice si anume: obiectivitatea observatiei.

1. Metoda clinica si studiul de caz

Cercetarea clinica presupune studiul si observarea comportamentului si a relatarilor verbale ale individului declansate spontan in situatii naturale. Una dintre cele mai utilizate metode clinice este studiul de caz.

Studiile de caz prin observatiile lor amanuntite facute de clinicieni asupra pacientilor au jucat un rol important in dezvoltarea unor teorii majore asupra personalitatii. Materialele colectate de Sigmund Freud sunt exemple ilustrative in acest sens. El s-a adancit in sondarea trecutului pacientilor sai insistand prioritar asupra copilariei, cautand sa evidentieze acele experiente si conflicte care ar putea fi cauza simptomatologiei nevrozelor din prezent. Sa luam spre exemplu cazul Katharina, o fata in varsta de 18 ani ce dezvolta des atacuri de panica reliefate indeosebi printr-o respiratie sacadata. Reconstruind toate acele experiente pe care le-a considerat relevante pentru copilaria ei Freud a identificat radacinile simptomelor sale intr-o serie de experiente sexuale neplacute incluzand si o tentativa de seductie din partea tatalui sau pe cand ea avea varsta de 14 ani. In baza rezultatelor unui numar mare de investigatii similare Freud a concluzionat ca etiologia nevrozelor trimite tocmai la aceste traume sexuale timpurii.

2. Metoda experimentala

Cercetarea experimentala implica controlul asupra variabilelor de interes si stabilirea unei relatii cauzale de tipul "daca-atunci". In abordarea experimentala a anxietatii, spre exemplu, cercetatorul trebuie sa creeze conditii de anxietate ridicata, moderata si scazuta si sa observe efectele modificarii gradului de anxietate asupra proceselor cognitive sau/si a relatiilor interpersonale. Scopul urmarit este acela de a putea emite concluzii precise despre relatia cauzala; si anume, modificand o variabila (independenta) vom putea induce modificari la nivelul unei alte variabile (dependenta). Laboratorul constituie mediul cel mai adecvat pentru desfasurarea unor astfel de cercetari deoarece doar aici este posibil controlul riguros al variabilelor.

Cercetarea clinica si cea experimentala se diferentiaza sub diferite aspecte. In timp ce clinicienii fac observatii asupra unor situatii cat mai apropiate de viata reala, de mediul natural al subiectului, lasa evenimentele sa se desfasoare de la sine si studiaza un numar restrans de indivizi, cercetarea experimentala de laborator presupune controlul strict al variabilelor si permite studiul sistematic a mai multor subiecti simultan.

Chestionarele de personalitate si studiile de corelatie

Chestionarele de personalitate si testele sunt folosite ori de cate ori studiul intensiv al indivizilor nu este posibil sau dezirabil si bineinteles atunci cand nu avem posibilitatea de a aplica demersul experimental. Marele avantaj al testelor si chestionarelor de personalitate este acela ca permit obtinerea unei mari cantitati de informatie de la mai multi subiecti in acelasi timp. Desi nici un individ nu poate fi studiat la fel de analitic precum permite studiul de caz, investigatorul are in schimb posibilitatea de a studia o serie de caracteristici ale personalitatii in relatie cu indivizi diferiti. De asemenea, cu toate ca investigatorul nu poate avea controlul asupra tuturor variabilelor implicate precum in metoda experimentala, aceasta modalitate creeaza oportunitatea studierii variabilelor care sunt greu de reprodus in laborator. Utilizarea testelor si chestionarelor de personalitate a fost asociata cu preocuparea privitoare la diferentele dintre indivizi. De exemplu, exista interes in ceea ce privesc diferentele individuale in anxietate, dominanta. De asemenea, exista preocupari spre a verifica daca indivizii care difera sub aspectul unei caracteristici de personalitate difera si sub aspectul unei alte caracteristici. De exemplu, indivizii care sunt foarte anxiosi sunt ei si mai putin creativi? Sau sunt ei mai inhibati in comportamentul interpersonal decat subiectii nonanxiosi? Cercetarile de acest tip sunt cunoscute sub denumirea de studii de corelatie. Prin metoda corelatiei, cercetatorul cauta identificarea unei covariante intre doua sau mai multe variabile care nu pot fi supuse unei manipulari sau control experimental. Este mult mai probabila stabilirea unei asociatii sau a unei corelatii intre diferite caracteristici ale personalitatii decat a unei relatii cauza-efect. Datorita accentului pus pe diferentele individuale si studiul concomitent a mai multor variabile, chestionarele si studiile de corelatie au castigat o larga popularitate.