Definirea conceptului de deficienta mintala

Definirea conceptului de deficienta mintala

R. Zazzo afirma ca singura modalitate de elaborare a unei definitii sintetice si cuprinzatoare a deficientei mintale, este posibila prin coordonarea punctelor de vedere, a planurilor diferite de abordare a acesteia. In definirea si clasificarea deficientelor mintale trebuie sa se ia in considerare aspectele medicale, psihologice, pedagogice si sociale ale acestui fenomen complex.

In teoria si practica psihopedagogica se utilizeaza o multime de termeni pentru deficienta mintala. Dintre acestia putem aminti: inapoiere mintala, insuficienta mintala, intarziere mintala, inapoiere spirituala, reactii astenice, insuficienta intelectuala, intelect de frontiera, prostie, oligofrenie, handicap mintal, handicap intelectual, inadaptare, amentie, arieratie mintala etc. (Aurel Berheci, 2001, pg.20)

Articolul "folie" din "Enciclopedia franceza" exprima, intr-o maniera aforistica distinctia dintre oligofrenie, afect si nebunie: "A te indeparta de ratiune fara sa stii, pentru ca esti lipsit de idei, inseamna a fi imbecil, a te indeparta de ratiune cu buna stiinta, pentru ca esti sclavul unei pasiuni violente, inseamna a fii slab, dar a te indeparta de ea cu incredere si cu ferma convingere ca o urmezi, iata, mi se pare, ceea ce se cheama a fi nebun".(C. Buica, 2004, pg.133)

Initial, principala distinctie se facea pentru separarea inocentului (cel care nu facea rau nimanui) de dementul periculos de care trebuia sa se apere grupul prin excludere fizica (S. Purcia, 2003, pg.110). De abia in 1818, Jean E. D. Esquirol in raportul sau "Institutii destinate alienatilor in Franta si mijloace pentru imbunatatirea lor" dadea prima definitie stiintifica a idiotiei. Termenul folosit mai ales in psihologia franceza este acela de arieratie mintala (inapoiere, intarziere mintala). A fost introdus de Seguin in 1846 si se refera la formele grave ale deficientei delimitandu-le de cele usoare. In unele situatii, desemneaza intarzierea relativa in dezvoltarea mintala, prin comparatie (evaluand dezvoltarea inteligentei unor gemeni la un moment dat, se constata ca unul prezinta o "arieratie relativa" in raport cu celalalt, adica o valoare inferioara a coeficientului de inteligenta). La noi au circulat termenii de inapoiere mintala, retardare mintala ori intarziere mintala. Ultimului ii corespunde in literatura de specialitate in limba engleza Mintal Retardation. Acesta este recomandat de The International Encyclopedia of Education 1988, 1991 si Diagnostic Statistical Manual of Mintal Disordies 1994.

T. Meynert in 1890 a introdus termenul de amentie, adica absenta inteligentei, iar R. F. Tredgold a dezvoltat conceptul. El a spus ca amentia se prezinta sub patru forme: primara, secundara, mixta si de etiologie neprecizata (C. Buica, 2004, pg.136).

In literatura rusa se foloseste termenul de oligofrenie - insuficienta mintala determinata de leziuni ale SN in perioada prenatala sau dupa, inainte ca anumite functii psihice sa se fi constituit (Olga D. Moldovan (coord), 2006, pg.218). C. Paunescu si I. Musu precizeaza ca "oligofrenia nu este o unitate clinica omogena, ci un sindrom care are la baza multiple mecanisme etiopatogenice, o forma nosologica ce uneste numeroase stari, diferite prin patogeneza lor dar asemanatoare in ceea ce priveste manifestarile".

Insuficienta intelectuala inglobeaza deficientele de inteligenta, afectivitate si conduita morala. OMS recomanda folosirea acestei sintagme ori de cate ori persista dubii cu privire la etiologia deficitului mintal. Autorii Claude Kohler si A Busemann prefera termenul de deficienta intelectuala. La noi, Constantin Paunescu introduce termenul de handicap intelectual cu referire precisa la categoria handicapului prin deficienta mintala de functionalitate, in timp ce Emil Verza adopta termenul de handicap de intelect echivalent cu cel de deficienta de intelect.

Conform D.S.M. IV, retardul mintal se defineste prin trei elemente esentiale de psihodiagnostic:

a) functionarea intelectuala generala este semnificativ sub medie;

b) apar restrictii semnificative in functionarea adaptativa in cel putin doua din urmatoarele domenii de aptitudini: comunicare, autoingrijire, viata de familie, aptitudini sociale sau interpersonale, utilizarea resurselor comunitatii, autoconducere, aptitudini scolare functionale, ocupatie, timp liber, sanatate, securitate;

c) debut inainte de 18 ani;

Functionarea intelectuala generala este definita prin coeficientul intelectual evaluat prin teste de inteligenta, iar functionarea adaptativa se refera la eficienta cu care indivizii fac fata exigentelor comune ale vietii, la cat de bine satisfac ei standardele de independenta personala, expectate de la cineva din grupul de date corespunzator, fondul cultural si conditia comunitatii lor ( R. Pantelie, 2006, pg.17)

Pentru debilitatea mintala Larousse propune urmatoarea definitie: "Starea permanenta d insuficienta intelectuala ce nu permite un raspuns adecvat la exigentele mediului". "Debilitatea mintala este un deficit global, congenital si ireversibil, pe care criteriile testului Binet-Simon (sau al oricarui test de aceeasi natura) il situeaza intre valorile 0,50 si 0,70 ale coeficientului intelectual (R. Zazzo). "Se considera debilitate mintala situatia unei dereglari a relatiilor de adaptare la mediul inconjurator precum si la standardele sociale si culturale. Se pune astfel in evidenta efectul de handicapare prin deficit intelectual, senzorial, comportamental."(E: Verza citat de C.Buica, 2004, pg.138)

Cu atatia termeni concurenti (care in functie de autor si de perioada, mai primesc si nuante specifice), nu este de mirare ca un acord asupra ceea ce este cu adevarat deficienta mintala devine dificil de obtinut.

Astfel deficienta mintala este considerata o insuficienta intelectuala globala, de natura ereditara sau dobandita in urma unor leziuni organice sau functionale ale sistemului nervos central, manifesta in diferite grade de intarziere in dezvoltarea mintala si cu consecinte negative in procesul adaptarii si integrarii scolare si socio-profesionale. In "Grand Dictionnaire de la Psychologie Larousse" intalnim urmatoarea definitie: "orice deficienta psihica fie ea dobandita sau congenitala". O alta definitie , mult mai detaliata, apare pentru arieratia mintala: "carenta de inteligenta congenitala sau dobandita precoce, care se caracterizeaza printr-o functionare intelectuala globala in mod semnificativ inferioara mediei generale a populatiei, asociata cu deficiente ale conduitelor adaptative care determina o incompetenta sociala sau incapacitate de a se adapta corect la exigentele mediului". (S. Purcia, 2003, pg.109)

"Deficienta mintala este un complex de manifestari foarte eterogene sub aspectul cauzelor, gradelor sau a complicatiilor. Trasatura comuna este incapacitatea de a desfasura activitati ce implica operatii ale gandirii la nivelul realizarii lor de catre indivizi de aceeasi varsta, pentru ca functiile psihice (in special cognitive) se dezvolta intr-un ritm incetinit si raman la un nivel scazut fata de nivelul indivizilor normali de aceeasi varsta." (Olga D. Moldovan coord., 2006, pg.217)

Tot Sever Purcia (2003, pg.109) considera ca termenul de deficienta mintala nu se refera la o entitate, la un anumit sindrom, la un tablou clinic unitar, deci nu ii corespunde vreo unitate structural-functionala de ordin biologic sau psihologic. Deficienta mintala nu consta doar in tulburarea inteligentei ci a intregii personalitati.

La noi, prima definitie riguroasa o da Alexandru Rosca in 1936. Aceasta "anormalitate" reprezinta o "stare de potentialitate restransa sau o oprire a dezvoltarii cerebrale, in urma careia persoana atinsa este incapabila, la maturitate, sa se adapteze la mediul sau, la cerintele comunitatii, in asa fel incat sa-si poata mentine existenta, fara supraveghere si sprijin extern". S. Ionesu si V. Radu (1973) afirmau ca "tipul de deficienta determinata de un complex de factori etiologici cu actiune defavorabila asupra creierului in perioada de maturizare a acestuia, avand doua consecinte principale: oprirea sau incetinirea ritmului de evolutie, indeosebi a functiilor cognitive si diminuarea competentei sociale este deficienta mintala, iar dupa Gh. Radu (2000) actiunea se refera la fenomenul lezarii organice si sau afectarii functionale a sistemului nervos central cu consecinte negative asupra procesului maturizarii mintale, al dezvoltarii sub diferite aspecte la individul in cauza. Handicapul mintal reprezinta dezavantajul pe care deficienta mintala il creeaza in planul relatiilor de adaptare si integrare ale individului respectiv in mediul social caruia ii apartine". (C. Buica, 2004, pg.140)

Ioan Drutu (1995)denumeste deficienta mintala ca o insuficienta globala si un functionament intelectual semnificativ inferior mediei, care se manifesta printr-o stagnare, incetinire sau o lipsa de achizitie in dezvoltare, determinata de factori etiologici, biologici si sau de mediu, care actioneaza din momentul conceptiei pana la incheierea maturizarii. Totusi una din cele mai recente si mai acceptate definitii la ora actuala este definitia nord-americana a intarzierii mintale: "Intarzierea mintala se refera la limitari substantiale ale nivelului de functionare actuala. Se caracterizeaza prin functionarea intelectuala semnificativ sub medie, care se manifesta concomitent cu limitarile asociate cu doua sau mai multe dintre urmatoarele arii de abilitati adaptative: comunicare, autoservire, viata acasa, abilitati sociale, viata in comunitate, autodirectionarea (independenta, autonomia), sanatatea si securitatea personala, capacitatea de invatare teoretica, timpul liber si munca. Intarzierea mintala se manifesta inainte de varsta de 18 ani" (T. Vrajmas, 2001, pg.246)

Datorita preocuparilor privind integrarea scolara, profesionala si sociala a persoanei cu deficienta mintala, o definitie operational-comportamentala ar fi de preferat uneia etiologic-structurale. Indiferent daca va fi mai importanta latura psihopedagogica sau cea medicala, deficienta mintala va fi intotdeauna la intersectia biologicului cu socialul.

CITESTE MAI MULT, STRUCTUREAZA INFORMATIILE:

Problema definirii exacte a deficientei mintale ramane o chestiune deschisa atat in psihiatrie, cat si in psihopedagogia speciala.

Dupa G.Ionescu (coord. in lucrarea "Psihologie clinica", Ed.Academiei,Bucuresti,1985), definitiile deficientei mintale pot fi grupate,in functie de criteriul luat in considerare,in etiologic-structurale, constatativ-functionale( tulburare fara cauza organica cunoscuta sau fara modificari structurale) si operational-comportamentale.Fiecare categorie are avantajele si limitele ei care tin atat de continutul precis al conceptului, cat si de posibilitatile de operationalizare ale acestuia.

In Statele Unite, Asociatia Americana privind Deficienta Mintala considera ca aceasta deficienta exista ori de cate ori se manifesta o activitate intelectuala semnificativ sub medie, asociata cu limitari adaptative in doua sau mai multe arii: comunicare, auto-ingrijire, auto-gospodarire, relationare sociala, servicii comunitare, orientare situationala, sanatate si securitate personala, cunostinte aplicabile in viata de zi cu zi, timp liber, munca.Definitia este perfectibila, deoarece, daca privim dincolo de criteriul psihometric, gradul si forma concreta de manifestare a limitarilor adaptative variaza considerabil de la caz la caz, ceea ce nu poate genera decat confuzie si evaluare.

La noi, prima definitie riguroasa a deficientei mintale ii apartine lui Alexandru Rosca(1936,pag.32) pentru care aceasta " anormalitate" reprezinta o " stare de potentialitate restransa sau o oprire a dezvoltarii cerebrale, in urma careia persoana atinsa este incapabila, la maturitate, sa se adapteze la mediul sau, la cerintele comunitatii, in asa fel incat sa-si poata mentine existenta, fara supraveghere si sprijin extern"( A.Rosca " Orientarea profesionala a anormalilor", Cluj,Ed.Institutului de Psihotehnica al Universitatii din Cluj, 1936).

Si Ionescu si V. Radu( 1973) intelegeau prin deficienta mintala " tipul de deficienta determinata de un complex de factori etiologici cu actiune defavorabila asupra creierului in perioada de maturizare a acestuia, avand doua consecinte principale:

Oprirea sau incetinirea ritmului de evolutie, indeosebi a functiilor cognitive:

Diminuarea competentei sociale." ( Ionescu, S., Radu, V.(1973),"Diagnoza deficientei mintale.Revista de psihologie, 3, 319-330)

Dupa Gh.Radu( 2000,pag.17-18), " deficienta mintala se refera la fenomenul lezarii organice si/sau al afectarii functionale a sistemului nervos central, cu consecinte negative asupra procesului maturizarii mintale, al dezvoltarii sub diferite aspecte la individul in cauza.Handicapul mintal reprezinta dezavantajul pe care deficienta mintala il creeaza in planul relatiilor de adaptare si integrare ale individului, respectiv in mediul social caruia ii apartine" .

• Deficienta= tulburare a relatiilor normale ale individului cu mediul inconjurator, mai ales cu cel social, intervenita pe baza unui defect; deficienta este deci repercusiunea psiho-sociala a defectului, care duce la dezadaptare sau cauzeaza dificultati de adaptare a persoanei; deficienta este un concept de baza in defectologie.
• Deficienta intelectuala= deficienta care afecteaza buna functionare a activitatii intelectuale si care se manifesta prin dificultati in atingerea nivelului scolar corespunzator varstei; s-au stabilit trei categorii ale deficientei intelectuale: infirmitate( idiot, imbecil), deficienta medie( debilitate mentala mijlocie sau mica, alienare simpla); insuficienta usoara( mici perturbari intelectuale).Adesea, cauzele deficientei intelectuale constau in  repercusiunile unor boli( encefalite, tulburari endocrine etc.) sau ale unor stari de tensiune, de nesiguranta in familie sau in mediul cel mai apropiat in care traieste elevul. Deficienta intelectuala, in sens de lipsa a unor forte intelectuale, corespunzatoare varstei, poate aparea si datorita unor metode educative neadecvate sau ale unei gresite organizari a muncii elevului.
• Deficienta mintala= deficienta intelectuala
• Handicap= intarziere,privind organele de simt( handicap senzorial), functiile psihice( spre examplu handicap intelectual, oligofrenie), nivelul scolar( handicap scolar) sau social ( handicap socio-cultural).( Dictionar de Pedagogie,Ed. Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1979)

Notiunea de handicap se refera la normele curente, la nivelul de dezvoltare si la capacitatile de toleranta ale grupului caruia ii apartine handicapatul.Se disting in general, patru tipuru de handicap:

a.  handicapul senzorial ( ambliopie, surdomutismul etc.);

b. handicapul motor ( pondizie, infirmitate motrica);

c.  handicapul mental ( retardare, debilitate etc.);

d. handicapul care rezulta dintr-o maladie cronica( astm, dialut, tuberculoza etc.)

De asemenea, se definesc trei grade de intensitate ale handicapului tinand sema de repercursiunile fizice si sociale:

handicapul usor, care nu impiedica posibilitatile de dezvoltare si primeate o independenta fara ajutor extern;

handicapul mediu, pentru care o interventie specializata, face posibila integrarea sociala si profesionala;

handicapul sever care il face pe individ dependent de altcineva, inclusive pentru satisfacerea nevoilor elementare ( Monitorul Oficial al Romaniei nr. 977, din 03.11.2005; Ordonanta de Urgenta, nr. 26, din 22.08.1997)