Caracterul

CARACTERUL

1. DEFINITIE

Caracterul constituie profilul psihomoral al individului, manifestat in consistenta relatiilor interpersonale si in activitatea sa. Constituie trasaturi de caracter, insusiri ca: onestitatea, modestia, spiritul colectiv, solicitudinea, simtul de raspundere, sarguinta, care figureaza si in limbajul curent.

In timp ce temperamentul nu implica referire la valoare, caracterul nu se poate defini numai in sens psihologic-fara referire la valori etice - pentru ca relatiile interpersonale sunt normate, patrunse de norme etice, juridice, etc. psihologii care propun un concept "deevaluat" al caracterului, ajung la inconsecventa, intrucat, intr-o asemenea optica, nu ar putea refuza atributul de "caracter ferm" unui infractor hotarat si organizat in actele antisociale pe care le intreprinde. Asadar, nu putem defini caracterul in afara orientarii axiologice a persoanei. Insusi scopul educatiei se formuleaza in termeni de caracter, normele si valorile etice fiind cele dintai care dau chip concret profilului complex al omului societatii noastre.

Simtul comun trateaza lucrurile in chip transant: un om are sau nu are caracter. Dihotomia este aici simplista. Se ridica intrebarea: daca o persoana are sau nu are caracter, de la ce nivel se instituie sau dispare caracterul? Un aforism al lui Lucian Blaga spune: "Substanta noastra morala este fluctuanta, iar caracterul reprezinta limita pana la care putem "slabi" ca fiinte morale ("Elanul insulei", p.89). In aceasta acceptiune caracterul ar corespunde unui gen de prag al moralitatii, ceea ce ar putea fi definit ca fiind "strictul necesar", minimul ce sta in puterea fiecaruia de a fi respecta si implinit (A. Plesu, 1988). O asemenea minima moralia ar constitui deci esenta caracterului. In practica se vorbeste de un caracter puternic si de un caracter slab, labil, ceea ce sugereaza o anumita gradare in sfera caracterului. De aici, intelegerea sa ca dimensiune a personalitatii, care comporta o continuitate si o gradare. Eticul ramane referinta sistematica a comportarii fiecaruia, eroul, omul exemplar apare proiectat ca o situatie limita spre care tinde in mod constant omul fara a o atinge decat in mod exceptional. Majoritatea se inscrie in vecinatatea pragului, pe drumul care duce la exemplaritate. Caracterul este acel 'minim" moral - o suma de principii-care da consistenta interioara a individului in varietatea de situatii ale vietii. Asadar, caracterul nu cuprinde comportamente aleatoare sau situationale, ci moduri constante, stabilizate de conduita, astfel incat- pe baza acestora- sa putem prevedea cu o anumita probabilitate comportarea viitoare a unei persoane.

2. STRUCTURA CARACTERULUI.

Caracterul prezinta doua segmente:

a)   un segment directional, de orientare, format din telurile activitatii, drumul de viata ales, valorile pe care individul le recunoaste si le ilustreaza practic prin conduita;

b)   un segment efector, care cuprinde mecanismele voluntare ale conduitei, vointa fiind coloana de sustinere a caracterului, de unde si definitia: caracterul=vointa moral organizata.

Caracterul se dezvaluie in primul rand in faptele de conduita in relatiile cu ceilalti, cu grupul mai restrans sau mai larg. Aceste acte de conduita/relatii cu altii releva "pozitiile" specifice pe care persoana le adopta fata de societate, fata de ceilalti oameni, fata de munca si fata de sine. Aceste pozitii reflecta ceea ce numim atitudini iar caracterul ne apare ca un sistem de atitudini si trasaturi. De aici, definitia data de P. Popescu-Neveanu: caracterul este un sistem de atitudini proprii subiectului, exprimate de el constant in comportament, avand o relevanta semnificatie social-umana si definindu-l individual pe subiect din punct de vedre axiologic.

Intelegem prin atitudine o predispozitie psihica sau propensiune de a actiona intr-un chip caracteristic in diferite situatii, fata dedate si evenimente ale realitatii, ea este simultan fapt de constiinta, relatie. Fireste, in atitudine vedem nu o dispozitie de moment, ci o propensiune stabila, un principiu unificator al actelor de conduita, care prefigureaza o forma mai generala de reactii fata de persoane, idei, situatii, institutii, valori etc. Opinia este o expresie verbala a atitudinii. Prin atitudini si valori, persoana nu se mai raporteaza separat la fiecare din obiectele unei categorii, la insusiri de detaliu, ci la clasa de obiecte sau fenomene ca unitate.

Definitoriu pentru ceea ce numim atitudini este referinta implicita sau explicita la valori. Cuplul atitudini-valori tine de nucleul persoanei - remarca R.Linton. A lua pozitie inseamna a fi pro sau contra in raport cu un fapt, eveniment etc., ceea ce se exprima in caracterul selectiv al opiniilor si al modului de comportare.

Unii autori reduc valorile la atitudini, deci la un dat subiectiv. In realitate valorile au un caracter relational, in sensul ca se releva in interactiunea dintre subiect si obiect, dintre individ si fenomene sau fapte externe. In procesul activitatii, individul cu trebuintele si aspiratiile sale intra in relatie cu obiecte sau cu acte externe ale semenilor avand anumite proprietati. Valorile se releva la intersectia dintre nevoile si propensiunile umane pe de o parte si calitatile obiectelor sau faptelor externe inclusiv a celor de conduita - pe de alta parte. Valorile rezulta din relatia subiect-obiect infatisandu-se initial cu valente adica proprietati ale obiectelor sau actelor de a satisface anumite trebuinte sau aspiratii umane.

Dar valorile sunt mai mult decat insusiri ale fenomenelor sau actelor externe. Pe o anumita treapta de dezvoltare istorica, ele s-au conturat ca principii - binele, adevarul, frumosul, dreptatea etc. - avand un continut general-uman si unul in functie de contextul social-istoric concret. Aceste principii au aparut din anumite motive si nevoi ale speciei umane, ale unor grupuri sociale etc. in anumite conditii fiind privat de ele, omul le proiecteaza ca obiect al dorintei, al aspiratiei: exista o ipostaziere a valorilor ceea ce face ca grupul social sa le preia ca idealuri si sa le propuna membrilor sai. In consecinta pentru individul concret, prezent la un moment dat pe scena istoriei, valorile apar ca date externe ce trebuie insusite. Asa cum gaseste o structura sociala determinata, o anumita tehnologie si cultura, copilul sau tanarul gaseste un sistem de valori recunoscut prin aprecierea colectiva, care i se propune ca principiu de conduita (P. Ilut).

Atitudinile nu se confunda, asadar cu valorile: ele constituie mai curand recunoasterea valorilor, insusirea sau "interiorizarea" lor de catre individ. Cunoasterea atitudinilor si valorilor proprii unui individ sau grup constituie practic un instrument de previziune a comportamentului.

De regula, opiniile si atitudinile unei persoane tind sa se armonizeze, sa formeze un sistem, alcatuind un ansamblu unitar. Unele idei si valori sunt centrale, altele sunt flotante, marginale. Fiecare resimte nevoie de ancorare in jurul unui nucleu de idei si valori centrale ce definesc orientarea persoanei.

Sub unghi psihogenetic, atitudinile, ca si insusirile caracterului se formeaza si se structureaza in contextul relatiilor ce se tes intre copil si adulti; in adolescenta capata semnificatie particulara grupul de aceeasi varsta (peer group), colectivul devenind "creuzetul" in care se formeaza caracterul. Initial, copilul intra in mod practic intr-un "camp" de relatii normale, alcatuind ceea ce se numeste un camp formativ. Integrat in chip obiectiv in aceste relatii, copilul preia moduri de comportare aprobate, insusindu-si treptat si continutul lor normativ sub forma de reprezentari/notiuni despre ceea ce este "bine" si "rau", "permis" si "nepermis" etc. Gratie sistemului de recompense si penalizari aplicat de mediu (familie, anturaj), copilul selecteaza comportamentele valorizate, recompensate social. Moralitatea copilariei - arata Piaget - este moralitatea deprinderii, a obisnuintei (= morala ascultarii). Relatiile si atitudinile privite in timp alcatuiesc un cuplu reversibil: relatiile interiorizate devin atitudini iar traducerea lor in comportamente, in acte ale relatiilor interpersonale constituie insasi relatiile.