Sistemul de invatamant

Sistemul de invatamant

Sistemul de invatamant reprezinta principalul subsistem al sistemului de educatie, care se refera la organizarea institutionala a invatamantului.

In cadrul sistemului de invatamant sunt reunite institutiile specializate implicate in procesul de educatie, cercetare si cultura, responsabile de realizarea in mod organizat, planificat si metodic a dezideratelor educative. Proiectarea si realizarea functiilor educatiei prin continuturi si metodologii specifice, organizate formal si nonformal se realizeaza in conformitate cu anumite principii educationale generale si in corelatie cu gradul de dezvoltare economica, sociala si politica a societatii.

In viziune postmodernista, sistemul de invatamant, in sens larg, cuprinde "ansamblul institutiilor care participa la organizarea arhitecturii scolare, adica la derularea generala a studiilor pe cicluri, orientari, filiere etc." ("Dictionnaire encyclopediaue de l'education et de la formation", 1994, p. 956). Privit din aceasta perspectiva, sistemul de invatamant are un caracter deschis incluzand pe langa institutiile scolare si universitare cu caracter formal si institutile specializate in instruire nonformala, cum ar fi centrele de pregatire profesionala, cluburile, taberele scolare, programele de radio/televiziune scolara/universitara, pe de o parte si pe de alta parte, diferiti agenti sociali cu care scoala stabileste relatii de tip contractual (scolile militare, scolile profesionale, biserica) sau consensuale ( familia, comunitatea locala). (vezi Gabriela C. Cristea, 2002, p. 107).

In sens restrans sistemul de invatamant cuprinde institutiile scolare (scoala primara, gimnaziul, liceul, invatamantul profesional si superior), organizate pe trepte, cicluri si ani de studii. Privit din acest punct de vedere, sistemul de invatamant este definit ca sistem scolar, "specializat in realizarea functiilor pedagogice ale sistemului de educatie la nivelul procesului de instruire, in cadrul concret al activitatii didactice/educative." (Dictionarul de pedagogie, 1979, p. 411).

Ca "parte a sistemului de educatie", sistemul de invatamant cuprinde "reteaua organizatiilor scolare" determinata in plan pedagogic si juridic, in contextul unor "servicii publice" dorite a fi deschise si receptive permanent la nou in vederea realizarii cu maxima eficienta a activitatii de baza a procesului de invatamant, si anume instruirea.

"Scoala romaneasca se afla in plin proces de reforma, atat in plan structural, cat si in plan functional. Unul dintre domeniile in care reforma trebuie sa produca schimbari esentiale este cel al managementului sistemului de invatamant, in general, si cel al institutiei scolare, in special." (Emil Paun, 2002, p.11).

Procesul de invatamant este principalul subsistem al sistemului de invatamant in

cadrul caruia se realizeaza instruirea si invatarea elevilor si studentilor prin intermediul

activitatilor proiectate, organizate si dirijate de catre profesori, in conformitate cu anumite norme si principii didactice, intr-un context metodic adecvat, apeland la resurse materiale si didactice potrivite, in vederea atingerii dezideratelor educatiei.

Procesul de invatamant reprezinta dimensiunea dinamica a sistemului de invatamant, deoarece in cadrul lui are loc activitatea de invatare iar elevii si studentii sunt indrumati de catre profesori cum sa invete. Functiile generale ale sistemului de invatamant sunt realizate in cadrul procesului de invatamant prin intermediul programelor de instruire formala (dar si nonformala) structurate si ierarhizate pe cicluri si ani de studii.

Procesul de invatamant este subordonat din punct de vedere structural si functional fata de sistemul de invatamant. Dimensiunea operationala a procesului de invatamant, dependenta de decizia profesorului, confera acestuia un anumit grad de libertate in proiectarea, realizarea si dezvoltarea curriculara a instruirii, dinamizand si actualizand permanent sistemul de invatamant. (vezi Gabriela C. Cristea, 2002, p. 109).

Abordarea sistemica a procesului de invatamant permite "valorificarea:

a) raporturilor dintre variabilele independente de cadrul didactic (dependente de finalitatile/functiile si de structura sistemului de invatamant) si variabilele dependente exclusiv de cadrele didac-tice (calitatea proiectarii si realizarii activitatilor didactice/educative concrete);

b) principiilor pedagogice generale de proiectare si de realizare a activitatii didactice/educative (comunicarea-cunoasterea-creativitatea peda-gogica);

c) structurilor implicate in proiectarea pedagogica a activitatii didactice/educative (obiectivele-continutul- metodologia-evaluarea procesului de invata-mant)." (Sorin Cristea, 2002, p. 339)

Perspectiva statica de analiza a procesului de invatamant vizeaza "structura interna" a acestuia si modul cum se interconditioneaza componentele intre ele si "cum se integreaza intr-un tot functional unitar." Perspectiva dinamica priveste procesul de invatamant ca un sistem "deschis unui sistem superior (suprasistem), cu o dinamica proprie (fluxuri de intrare, "input" - si fluxuri de iesire - "output"), cu capacitate de autoreglare." (vezi Ioan Cerghit, 1988, p. 102).

Schema relatiei functionale dintre sistemul de educatie, sistemul se invatamant, procesul de invatamant

- SOCIETATEA cuprinde: campul de influente sociale (economice, politice);

- SISTEMUL DE EDUCATIE cuprinde si educatia permanenta, institutii/organizatii eco-nomice, politice, culturale, comunitati umane (familie, anturaj, grup profesional, cartierul); educatie de tip formal, nonformal si informal;

- SISTEMUL DE INVATAMANT cuprinde si institutii de educatie nonformala (cluburi, tabere scolare, centre de pregatire profesionala, programe de televiziune scolara), agentii sociali (economici, politici, culturali, religiosi, comunitari, familia);

- SISTEMUL SCOLAR cuprinde invatamantul primar, secundar, postliceal, superior si special; educatie formala;

- PROCESUL DE INVATAMANT cuprinde activitatile didactice/educative;

Reprezentand forma cu "cel mai inalt nivel de organizare a activitatii de instruire si educatie, de modelare a personalitatii umane", procesul de invatamant este "principalul mijloc prin care societatea educa si instruieste tinerele generatii", dar nu unicul, concurenta mediilor educationale crescand odata cu trecerea timpului si a accelerarii ritmurilor de dezvoltare tehnica si informationala. Responsabilitatea organizarii si conducerii acestui "proces progresiv (planificat, sistematic, metodic si intensiv) de acces la cunoastere si actiune, pus sub controlul personalului didactic, bazat pe selectionarea si structurarea stricta a continuturilor reactivate si pe efortul personal al elevului", revine in mare masura scolii. (Idem, p. 101).

Functiile sistemului de invatamant

Analiza sistemului de invatamant presupune nu numai cunoasterea elementelor componente si a relatiilor existente intre stucturile sale, "procesualitatea sa interna", ci si considerarea legaturilor pe care acesta le dezvolta cu mediul social-economic si cultural in care se integreaza.

Functiile sistemului de invatamant se constituie drept proprietati esentiale pentru desfasurarea activitatii acestuia in conditiile raportarii sale la suprasistem (sistemul de educatie, societatea) sau la subsisteme (sistemul scolar, procesul de invatamant).

SOCIETATEA

SISTEMUL DE EDUCATIE

SISTEMUL DE INVATAMANT

SISTEMUL SCOLAR

PROCESUL DE INVATAMANT

Sistemul de invatamant este conditionat de catre mediul social inconjurator si, la randul sau exercita influente asupra lui. In contextul acestei legaturi cu dezvoltarea economico-sociala se releva unele dintre functiile cele mai importante ale invatamantului.

Sistemul de invatamant, asemanator educatiei in general, realizeaza cele trei functii educationale principale si anume:

a) functia cognitiva, instructiv-educativa si culturala, care formeaza pe "homo cogitans" (omul care gandeste);

b) functia praxiologica, de munca si aplicare a cunostintelor in practica, care formeaza pe "homo faber" (omul care munceste si creeaza);

c) functia axiologica, de valorizare, de evaluare, care formeaza pe "homo estimans" (omul care apreciaza, valorizeaza) (vezi Ioan Bontas, 1997, p. 243)

Functia centrala a educatiei si implicit a invatamantului, ce vizeaza formarea si dezvoltarea personalitatii libere si autonome, inzestrarea sa cu capacitati menite sa usureze insertia activa si creatoare a individului in societate, implica exercitarea si a altor functii secundare:

a) functia ecomomica, de asigurare a fortei de munca in conformitate cu nevoile societatii si cu aspiratiile membrilor ei;

b) functia de socializare, de pregatire a tinerei generatii pentru integrarea optima in mediul socio-profesional si formare a competentelor de comunicare interumana, a capacitatilor de a lucra in echipa, a tolerantei si a respectului reciproc;

c) functia de dezvoltare si exersare in conditii optime a talentelor, cultivarea interesului pentru anumite domenii si de spijinire a afirmarii personalitatii fiecarui individ;

Functia cognitiva, instructiv-educativa si culturala este functia esentiala a invatamantului, mediind intre individ si vastele domenii ale cunoasterii umane si transmitand intr-un mod organizat si sistematic, ceea ce este mai important si relevant din experienta social-istorica acumulata de omenire pana in prezent. Ea exprima caracterul teleologic al invatamantului, contribuind la inzestrarea individului cu un bagaj de cunostinte stiintifice, formandu-i, pe aceasta baza, capacitatile de lucru in folosul personal si al societatii, punand bazele realizarii dezideratelor educatiei permanente.

Realizarea acestei functii pune in discutie conexiunile ce au loc intre sistemul de invatamant si sistemul de educatie si societatea in ansamblul sau, ca factori ce concura la formarea personalitatii umane. Contributia acestor factori, diferentiata dupa natura activitatii lor specifice, creste considerabil, pe fondul evolutiei societatii si al progresului tehnicii, al amplificarii fluxului informational si al diversificarii mijloacelor de transmitere al acestuia (internet, radio-televiziune, calculatoare, CD-ROM-uri). Acest fapt a determinat pe unii sociologi (vezi Ivan Illich, "Deschooling of Society", 1971 si Everett Reimer, "School is Dead", 1975) sa vorbeasca despre un pretins proces de "difuziune" a functiilor invatamantului in ansamblul vietii sociale, care ar prelua astfel in intregime, sarcina formarii tinerilor, a omului in general, fara sa mai fie necesara "actiunea specifica a scolii", militand pentru "pregatirea pentru viata" la scoala vietii si prefigurand o "societate fara scoala".

Functia cognitiva, instructiv-educativa si culturala a invatamantului "are o pondere specifica in cadrul activtatii de formare-dezvoltare a personalitatii, asigurand autonomia acesteia prin medierea pedagogica a intentiilor si interventiilor politice si economice, exersate in mod obiectiv sau subiectiv, direct sau indirect, de la nivelul sistemului social global." (Sorin Cristea, 2002, p. 163).

Eludarea sau neglijarea acestei functii atrage dupa sine dificultati in realizarea celorlate functii ale sistemului de invatamant, cu repercursiuni grave in ceea ce priveste calitatea pregatirii fortei de munca si afirmarea ei creatoare, in continuarea traditiilor culturale ale societatii, prin neglijarea valorilor social-umane.

Functia praxiologica, de munca si aplicare a cunostintelor in practica care formeaza pe "homo faber" - omul care munceste si creeaza (vezi Ioan Bontas, 1997, p. 243) se coreleaza cu functia ecomomica, de asigurare a fortei de munca in conformitate cu nevoile societatii si cu aspiratiile membrilor ei. Sunt vizate, pe de o parte, formarea si dezvoltarea la fiecare individ (in masura posibilitatilor) a capacitatilor de a aplica in viata cunostintele insusite si totodata de a crea noul prin combinari inedite ale acestora si de stimula si determina individul sa se angreneze intr-o activitate cu folos social. Acest fapt presupune atat dezvoltarea aptitudinilor si calitatilor intelectuale si fizice ale fiecarui individ in parte, cat si a competentelor inteligentei emotionale si a trasaturilor de caracter. Privita din acest punct de vedere, functia praxiologica, de munca si aplicare a cunostintelor in practica se imbina cu functia de socializare, de pregatire a tinerilor pentru a lucra in colectiv. Aceasta din urma are in vedere crearea conditiilor de interactiune si cooperare interumana, educarea tolerantei si a respectului vis-à-vis de punctul de vedere al celuilalt membru al societatii, printr-un proces complex de insusire si aplicare a normelor si regulilor de organizare a comunitatii umane.

Functia axiologica are in vedere formarea capacitatii de a aprecia valorile societatii, din toate domeniile (stiinta, arta, tehnica, politica, economie, morala, religie etc), prin procesul de transmitere a acestora in mod selectiv si organizat in vederea receptarii si valorificarii lor in mod creativ de catre individ. Functia axiologica a educatiei si invatamantului este stans legata de functia culturala, dar si de functia de dezvoltare si exersare in conditii optime a talentelor, cultivarea interesului pentru anumite domenii si de spijinire a afirmarii personalitatii fiecarui individ. Prin acestea se urmareste desavarsirea personalitatii umane, valorificarea potentialului bio-psiho-social a fiecarui individ, pe tot parcursul vietii.

Structura sistemului de invatamant

Structura sistemului de invatamant evidentiaza elementele componente ale acestuia si relatiile de interdependenta dintre ele, privite din perspectiva realizarii functiilor psiho-pedagogice de instruire si educare a tinerei generatii.

Analiza structurii sistemului de invatamant permite evidentierea urmatoarelor niveluri functionale (vezi Lucien Geminard, 1973, pp. 110-112):

a) nivelul structurii de organizare sau al structurii de baza a sistemului ce defineste raporturile dintre nivelurile (primar - secundar - superior) - treptele - ciclurile de instruire, dintre acestea si programele curriculare adoptate;

b) nivelul structurii materiale care evidentiaza situatia cantitativa si calitativa a resurselor pedagogice: umane, didactice, financiare, informationale;

c) nivelul structurii de conducere care vizeaza raporturile stabilite intre decizia manageriala (globala - optima - strategica) si decizia administrativa/executiva (sectoriala - punctuala - reproductiva);

d) nivelul structurii de relatie ce permite institutionalizarea unor raporturi contractuale intre scoala, comunitate, agenti sociali, familie etc.

Sistemul national de invatamant - asa cum este definit in Legea Invatamantului Nr. 84/1995 - este constituit din "ansamblul unitatilor si institutiilor de invatamant de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activitatii de instruire si educare", cuprinzand "unitati si institutii de invatamant, de stat si particulare" (Art. 15).

Invatamantul este organizat pe niveluri, asigurand coerenta si continuitatea instruirii si educatiei, in concordanta cu particularitatile de varsta si individuale.

Sistemul national de invatamant cuprinde:

1) invatamantul prescolar: grupa mica; grupa mijlocie; grupa mare, pregatitoare pentru scoala;

2) invatamantul primar: clasele I-IV;

3) invatamantul secundar:

- invatamantul gimnazial, secundar inferior, clasele V-IX;

- invatamantul liceal, secundar superior, clasele X -XII/XIII;

- invatamantul profe-sional: anii I- II/III;

4) invatamantul postliceal;

5) invatamantul superior:

- invatamantul universitar - de scurta durata (colegii de 3 ani)

- de lunga durata (facultati de 4-6 ani);

- invatamantul postuniversitar (master, studii aca-demice, studii de specializare, cursuri de perfectionare postuniversitare, doctorat);

La acestea se adauga si alte forme de educatie precum:

6) Educatia permanenta

7) Invatamantul deschis la distanta

8) Invatamantul particular

9) Invatamantul pentru minoritati

10) Invatamantul special

1. Invatamantul prescolar. Copiii cu varste cuprinse intre 3-6/7 ani se pot inscrie in gradinitele cu program normal, prelungit sau saptamanal. Invatamantul prescolar se desfasoara pe urmatoarele niveluri: grupa mica, mijlocie, mare si pregatitoare, conform varstei si abilitatilor copiilor.

2. Invatamantul general obligatoriu este de 9 clase. Varsta de debut a scolaritatii este la 7 ani. Teorectic, varsta de incheiere a invatamantului general obligatoriu este la 17 ani, conform Art. nr. 6 din Legea Invatamantului Nr. 84/1995

. Invatamantul primar (clasele I-IV) functioneaza numai ca invatamant de zi.

Achizitionarea fundamentelor culturii generale reprezinta scopul principal al curriculum-ului de la acest nivel.

. Invatamantul secundar inferior (gimnaziu) (clasele V-IX incepand cu anul scolar 2003-2004) functioneaza, in general, ca invatamant de zi. In mod exceptional, se organizeaza cursuri serale sau fara frecventa, pentru persoanele care au depasit cu mai mult de 2 ani varsta corespunzatoare clasei.

Planul de invatamant cuprinde ariile curriculare: limba si comunicare, matematica si stiinte, om si societate, arte, educatie fizica si sport, tehnologii, consiliere si orientare.

Acest nivel se incheie cu sustinerea unui examen si obtinerea certificatului de capacitate, care permite inscrierea la concursul de admitere in invatamantul secundar superior.

3. Invatamantul secundar superior cuprinde: licee, scoli profesionale si scoli de ucenici. Admiterea in fiecare dintre aceste niveluri se realizeaza prin concurs.

. Liceele organizeaza cursuri de zi, cu durata de trei ani (clasele X-XII) si cursuri serale sau fara frecventa, cu durata de patru ani (clasele X-XIII).

Invatamantul liceal functioneaza cu urmatoarele filiere si profiluri:

- teoretic - real si umanist;

- tehnologic - tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale si protectia mediului;

- vocational - militar, teologic, sportiv, artistic si pedagogic.

Studiile liceale se incheie cu un examen national de bacalaureat (diversificat in functie de profilul liceului si de optiunea elevului), care permite obtinerea diplomei de bacalaureat. Pe baza acesteia, elevii, indiferent de profilul frecventat, se pot inscrie la concursul de admitere in invatamantul superior.

Pe langa diploma de bacalaureat, liceele elibereaza si un atestat profesional care faciliteaza integrarea in munca a absolventilor. Obtinerea atestatului profesional presupune sustinerea unui examen la disciplina de profil, a unei probe practice si a unei lucrari de specialitate. Dobandirea atestatului profesional nu este conditionata de promovarea examenului de bacalaureat.

. Scolile profesionale organizeaza cursuri de zi si serale cu durata de 2-4 ani, in functie de profilul si complexitatea pregatirii. In scolile profesionale se pot inscrie absolventii de gimnaziu cu certificat de capacitate. Admiterea presupune sustinerea unor probe stabilite de unitatile de invatamant. Cursurile se incheie cu examen de absolvire si obtinerea unei diplome, care atesta pregatirea de muncitor calificat in meseria respectiva.

Cursantii si absolventii scolilor profesionale pot frecventa invatamantul liceal, dupa sustinerea concursului de admitere pentru acest nivel de studii. Scolile profesionale organizeaza, la cererea agentilor economici si a institutiilor publice sau particulare, pe baza de contract, cursuri de (re)calificare profesionala.

. Scolile de ucenici functioneaza in cadrul scolilor profesionale. Durata studiilor (preponderent practice) este de 1-3 ani, in functie de complexitatea meseriei.

Admiterea se face prin testari specifice meseriei. Se pot inscrie absolventii de gimnaziu, cu sau fara certificat de capacitate. Cursurile se incheie cu examen de absolvire si obtinerea unei diplome care atesta pregatirea de muncitor calificat. Absolventii scolilor de ucenici care au obtinut la terminarea gimnaziului certificatul de capacitate pot frecventa invatamantul liceal, dupa sustinerea concursului de admitere pentru acest nivel de studii.

Reteaua scolilor profesionale si de ucenici este organizata de Ministerul Educatiei si Cercetarii prin consultarea institutiilor interesate de pregatirea fortei de munca si cuprinde domeniile: mine si petrol, energie electrica si electrotehnica, metalurgie si constructii de masini, chimie industriala, constructii si materiale de constructii, industria lemnului, transporturi si telecomunicatii, industrie alimentara, industrie usoara, poligrafie, gospodarirea apelor, agricultura si silvicultura, comert, alimentatie publica, industrie mica, prestari de servicii s.a. Formarea se face in peste 300 de meserii. Instruirea practica se desfasoara - in primii ani - in atelierele-scoala care functioneaza in unitatile de invatamant, cu concursul, eventual, al unei intreprinderi direct interesate in pregatirea elevilor, iar in ultimii ani, consacrati specializarii si calificarii, direct in unitati economice, cu indeplinirea de sarcini concrete de munca.

4. Invatamantul post-liceal este organizat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, din proprie initiativa sau la cererea agentilor economici. Durata pregatirii este de 1-3 ani, in functie de complexitatea profesiei. Nomenclatorul speciali-zarilor se stabileste de Ministerul Educatiei si Cercetarii impreuna cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. Persoanele juridice care solicita organizarea unei scoli post-liceale sau scolarizarea in cadrul acestui tip de invatamant asigura finantarea prin contract cu Ministerul Educatiei si Cercetarii. Fac exceptie scolile sanitare post-liceale de stat, care sunt finantate de Ministerul Educatiei si Cercetarii. Scolile de maistri sunt scoli post-liceale. Admiterea in invatamantul post-liceal se face prin concurs. Au dreptul sa se inscrie absolventii de liceu, cu sau fara diploma de bacalaureat, aceasta fiind solicitata, insa, in cazul scolilor sanitare post-liceale. Principalele profile in care se specializeaza cursantii invatamantului post-liceal sunt: tehnic, agricol, transporturi si telecomunicatii, comert, sanitar. Invatamantul post-liceal se incheie cu examen de absolvire si obtinerea unui certificat care atesta calificarea de tehnician in domeniile respective.

5. Invatamantul superior se organizeaza in doua forme: invatamant superior de scurta durata (3 ani) si invatamant superior de lunga durata (4-6 ani), ambele desfasurandu-se atat prin cursuri de zi, cat si seral sau fara frecventa. Ambele forme de invatamant superior presupun un concurs de admitere, la care pot participa absolventii de liceu cu diploma de bacalaureat.

. Invatamantul superior de scurta durata este organizat in colegii universitare, in cadrul institutiilor de invatamant universitar de lunga durata si cuprinde profilurile: universitar, tehnic, economic, medical, sportiv. Studiile superioare de scurta durata se incheie cu un examen de absolvire si obtinerea diplomei ce specifica specializarea dobandita.

Absolventii cu diploma ai colegiilor universitare pot continua studiile in invatamantul superior de lunga durata, dupa un concurs de admitere, in cadrul profilului studiat initial sau apropiat. Cei admisi, dupa examene de diferenta, sunt inscrisi in anul al III-lea al invatamantului superior de lunga durata.

. Invatamantul superior de lunga durata cuprinde urmatoarele profiluri de studiu: universitar si pedagogic, tehnic, agricol, economic, medico-farmaceutic, juridic, artistic. Studentii si absolventii care opteaza pentru o cariera didactica sunt obligati sa participe la activitatile departamentului pentru pregatirea personalului didactic. Studiile universitare de lunga durata se finalizeaza cu examen de licenta si obtinerea titlului de licentiat in profilul si specializarea urmata. Absolventii cu diploma de licenta pot urma o a doua specializare universitara, fara concurs de admitere insa in regim cu taxa.

6. Invatamantul post-universitar asigura speciali-zarea in domeniu sau extinderea si perfectionarea pregatirii atestate prin diploma de licenta sau de absolvire. Admiterea in invatamantul post-universitar se face prin concurs - pentru master, doctorat si studii academice post-universitare, sau la cerere - pentru studii de specializare si cursuri de perfectionare.

7. Educatia permanenta este o forma de instruire pusa la dispozitia adultilor din partea Ministerului Educatiei si Cercetarii in colaborare cu alte ministere, cu mass-media si cu alte organisme interesate. Pentru a facilita accesul la stiinta si cultura a tuturor cetatenilor, indiferent de varsta, Ministerul Educatiei si Cercetarii poate acorda sprijin de specialitate celor care organizeaza programe de asistenta a adultilor, cursuri de pregatire si perfectionare profesionala. In conditiile colaborarii Ministerului Educatiei si Cercetarii cu Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, cursurile sunt atestate de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Daca programele cursurilor sunt avizate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, la finalizarea lor se acorda certificate de calificare profesionala.

8. Invatamantul deschis (la distanta) este o forma de instruire a adultilor care utilizeaza tehnologii moderne de comunicare si de transmitere a informatiei. Institutiile si retelele de invatamant de acest tip pot fi organizate cu aprobarea Ministerul Educatiei si Cercetarii, iar cheltuielile sunt suportate de catre institutiile respective si de beneficiarii serviciilor lor.

9. Alternativa particulara in domeniul educatiei este cel mai bine reprezentata la nivelul invatamantului superior, unde predomina domeniile: juridic, economic, universitar-pedagogic.

10. Invatamantul pentru minoritati este organizat pentru persoanele apartinand minoritatilor nationale care au dreptul sa studieze si sa se instruiasca in limba materna la toate nivelurile si formele de invatamant. In invatamantul de stat profesional, liceal (tehnic, economic, administrativ, agricol, silvic, agromontan) si postliceal pregatirea de specialitate se face in limba romana asigurandu-se, in functie de posibilitati, insusirea terminologiei de specialitate si in limba materna.

In invatamantul universitar de stat se pot organiza grupe si sectii cu predare in limba materna pentru pregatirea personalului necesar in activitatea didactia si culturalartistica.

In invatamantul de toate gradele, concursurile de admitere si examele de absolvire se sustin in limba romana, cu exceptia scolilor, claselor si specializarilor la care predarea se face in limba materna, cu personal didactic si manuale corespunzatoare.

11. Invatamantul special se organizeaza pentru prescolarii si elevii cu deficiente psihice, senzoriale, motorii etc. in scopul instruirii si educarii, recuperarii si integrarii lor sociale.

Invatamantul special dispune de planuri, programe analitice, manuale si metodologii didactice elaborate in functie de tipul si gradul handicapului. Reteaua de unitati cuprinde gradinite, scoli primare, scoli gimnaziale, scoli profesionale, licee si scoli postliceale.

Principiile de organizare si functionare a sistemului national de invatamant

Principiile sistemului de invatamant constituie normele educationale de baza, cu caracter general, care asigura buna organizare si functionarea corecta a invatamantului de toate gradele, treptele si formele din tara noastra, in conformitate cu legitatile prescrise in Constitutia Romaniei si cu prevederile din "Declaratia universala a drepturilor omului" (O.N.U. - 1948)

1. Principiul invatamantului deschis si democratic

Asa cum prevede Legea Invatamantului, statul promoveaza principiile invatamantului democratic si garanteaza dreptul la educatia diferentiata pentru toti cetatenii tarii, pe baza pluralismului educational. (vezi Art.5)

Cetatenii Romaniei au drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de invatamant, indiferent de conditia sociala si materiala, de sex, rasa nationalitate, apartenenta politica sau religioasa. In acest fel se urmareste realizarea idealului educational intemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti. Idealul educational al scolii romanesti prevazut in Legea Invatamantului Nr. 84/1995, consta in "dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative."

2. Principiul invatamantului general obligatoriu

In Romania invatamantul general obligatoriu este de 9 clase iar frecventarea obligatorie a invatamantului inceteaza la varsta de 16 ani. Astfel se doreste realizarea dezideratelor invatamantul romanesc si anume formarea personalitatii umane, prin:

a) insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

b) formarea capacitatilor intelectuale, a disponi-bilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;

c) asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, nece-sare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti;

d) educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;

e) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, a respectului pentru natura si mediul inconjurator;

f) dezvoltarea armonioasa a individului, prin educatie fizica, educatie igienicosanitara si practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale (vezi Art. 4 din Legea Invatamantului).

In sprijinul acestor deziderate, este necesar ca, atat elevii, cat si profesorii, sa depuna eforturi de a sustine si a dezvolta un invatamant de calitate, bazat pe activismul elevului, pe motivarea acestuia pentru a obtine rezultate cat mai bune.

Trecerea intr-o clasa superioara, in scoala, se face in urma atingerii standardelor de competenta minime stabilite, de promovare. In caz contrar elevii pot ramane repetenti.

3. Principiul invatamantului de stat gratuit

Invatamantul de stat din Romania este gratuit, fiind finantat de la bugetul de stat si de la bugetele locale. Fondurile destinate invatamantului sunt nominalizate distinct in bugetul de stat si in bugetele locale. De asemeni, invatamantul poate fi finantat si de catre agentii economici si poate fi sustinut prin burse, credite de studii, taxe, donatii, sponsorizari, surse proprii si alte surse legale. Pentru unele activitati se pot percepe taxe, in conditiile stabilite de lege.

Statul asigura diverse facilitati pentru elevii cu posibilitati financiare reduse, mai ales pentru cei care se remarca prin rezultate deosebite la invatatura.

Invatamantul particular, finantandu-se din resurse proprii, percepe taxe scolare.

Alternativele educationale pot fi organizate in sistemul de invatamant de stat si particular, pe baza evaluarii si validarii lor de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii.

4. Principiul desfasurarii invatamantului de toate gradele in limba romana; dreptul minoritatilor de a studia in limba materna

Limba oficiala in Romania este limba romana. Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana si in fiecare localitate din tara se organizeaza si functioneaza clase cu limba de predare romana. Studiul si insusirea in scoala a limbii romane, ca limba oficiala de stat, sunt obligatorii pentru toti cetatenii romani, indiferent de nationalitate. Legea prevede insa si dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna. Atat in invatamantul de stat, cat si in cel particular, documentele scolare oficiale se intocmesc in limba romana. Ministerul Educatiei si Cercetarii poate aproba organizarea de unitati si institutii de invatamant in care predarea si invatarea sa se faca in limbi de circulatie internationala, conform legii.

In aceste scoli, insa, disciplinele Limba si literatura romana, Istoria romanilor si Geografia Romaniei se vor preda si se vor examina in limba romana.

5. Principiul invatamantului unitar

In tara noastra, "pentru a asigura sanse egale de pregatire si competenta, toate institutiile de invatamant de acelasi grad, profil si forma sunt organizate si functioneaza dupa o conceptie educationala unitara." (Ioan Bontas, 1994, p. 247)

Ministerul Educatiei si Cercetarii, pe baza consultarii celorlalte institutii si ministere interesate, proiecteaza, fundamenteaza si aplica strategia globala a invatamantului, stabileste obiectivele sistemului de invatamant in ansamblul sau, precum si obiectivele educationale pe niveluri si profiluri de invatamant. Se evita organizarea si stucturarea invatamantului si a continutului acestuia dupa criterii exclusiviste si discriminatorii de ordin ideologic, politic, religios sau etnic. Tot Ministerul Educatiei si Cercetarii raspunde de elaborarea planurilor de invatamant, a programelor analitice si a manualelor scolare pentru invatamantul preuniversitar, consultandu-se pentru acest lucru cu factorii interesati in organizarea unor forme si tipuri specifice de invatamant. Acest principiu se aplica si pentru invatamantul particular, deoarece are ca finalitate acordarea acelorasi diplome de studii ca si in invatamantul de stat.

In invatamantul superior, planurile de invatamant si programele analitice se stabilesc conform autonomiei universitare si standardelor nationale.

6. Principiul libertatii constiintei si a dreptului la credinta religioasa

In conformitate cu prevederile "Declaratiei universale a drepturilor omului", ale Constitutiei Romaniei si cu Legea Invatamantului, in tara noastra se respecta principiul libertatii constiintei, a gandirii si a exprimarii opiniilor precum si dreptul la o anumita credinta religioasa.

Planurile invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara. In invatamantul primar religia este disciplina obligatorie, in invatamantul gimnazial este optionala, iar in invatamantul liceal si profesional este facultativa. Elevul, cu acordul parintelui sau al tutorelui legal, alege pentru studiu religia si confesiunea.

7. Principiul sprijinirii elevilor cu performante deosebite

Ministerul Educatiei si Cercetarii poate aproba organizarea - conform legii - a unitatilor de invatamant sau a claselor constituite din elevi capabili de performante deosebite. Statul ii sprijina material, cu precadere, pe elevii si studentii care obtin rezultate foarte bune la invatatura si dovedesc aptitudini deosebite pentru formarea lor intr-o profesiune.

Statul si alti factori interesati subventioneaza activitatile de performanta, de nivel national si international, ale elevilor si studentilor, in vederea motivarii acestora, cultivarii intereselor si a dezvoltarii talentelor.

8. Principiul invatamantului apolitic

Legea Invatamantului precizeaza ca "in spatiile destinate procesului de invatamant, in unitatile de cercetare stiintifica, biblioteci, edituri si tipografii ale institutiilor de invatamant, in camine, internate, cantine, cluburi, case de cultura ale studentilor, case ale corpului didactic, case universitare, tabere scolare, baze si complexe culturalsportive, palate si cluburi ale copiilor si elevilor sunt interzise activitatile care incalca normele generale de moralitate, primejduind sanatatea fizica sau psihica a tineretului.

Invatamantul nu se subordoneaza scopurilor si doctrinelor promovate de partide sau de alte formatiuni politice."(Art. 11)

"Politica in invatamant constituie a piedica grava pentru demersul intelectului" (Fr. Mayor, Director General UNESCO). In cadrul sistemului de invatamant "actioneaza numai orientarile general-umane, valorile si practicile culturale, stiintifice, profesionale, pedagogico-metodice si moral-civice corespunzatoare unui stat de drept, democratic." (Ioan Bontas, 1997, p. 249)

9. Principiul autonomiei universitare

Autonomia universitara este garantata prin lege, asigurand descentralizarea conducerii si automana-gementul eficient in functie de particularitatiele unitatii de invatamant superior. Ministerul Educatiei si Cercetarii asigura coordonarea generala, in cooperare cu universitatile si cu alte organisme speciale implicate.

10. Principiul educatiei permanente

Conform acestui principiu, sistemul de invatamant din Romania asigura continuarea studiilor si dupa absolvirea facultatii, oferind programe de perfectionare stiintifica, culturala si tehnica, reconversie profesionala si recalificare, tuturor membrilor societatii, de-a lungul intregii vieti. Acest lucru este esential pentru adaptarea continua a populatiei la noile schimbari si revolutii tehnice, pentru a tine pasul cu noul si pentru asigura progresul social si individual in general.

Descentralizarea sistemului de invatamant

Sistemul de invatamant din tara noastra s-a caracterizat decenii la rand printr-un centralism excesiv, de care s-a legat o mentalitate centralista si etatista (conform careia statul trebuie sa asigure absolut toate solutiile). Descentralizarea sistemului si crearea autonomiei institutionale a scolilor si universitatilor sunt necesare si reprezinta actiuni majore ale reformei invatamantului.

In baza Legii invatamantului (1999), a Legii 154/1998, a Ordonantei de urgenta nr. 138/1999, prin masurile Ministerului Educatiei Nationale, in anul 2000 s-a trecut la noul sistem de functionare si finantare a invatamantului preuniversitar, care duce pana la capat crearea autonomiei institutionale a scolilor, in conformitate cu experienta invatamantului din tarile europene de astazi.

In invatamantul preuniversitar, descentralizarea s-a concretizat in patru schimbari fundamentale:

a) Noul Curriculum National lasa la decizia scolilor aproape o treime din lista de discipline ce se invata de catre elevi;

b) Cele peste 4300 de scoli reprezentative au un rol decisiv in desfasurarea concursurilor pentru angajarea pe propriile posturi didactice;

c) Patrimoniul invatamantului preuniversitar a trecut la autoritatile publice, locale, in baza unei reglementari recente;

d) Odata cu Bugetul 2000 se trece la finantarea bazata pe autonomia institutionala in invatamantul preuniversitar si la sporirea autonomiei institutionale a scolilor.

In invatamantul universitar, descentralizarea s-a concretizat in schimbari fundamentale:

a) realizarea autonomiei financiare a universitatilor odata cu trecerea la finantarea globala;

b) deplina autonomie a universitatilor in cumularea si folosirea resurselor extrabugetare, conceperea si organizarea admiterii, stabilirea statelor de functii, admiterea de studenti si doctoranzi straini, stabilirea burselor studentilor;

c) autorizarea universitatilor sa-si stabileasca planurile de invatamant, statele de functiuni didactice, salariile si personalul;

d) descentralizarea competentelor si a atributiilor pe facultati si departamente;

e) autorizarea universitatilor sa aplice finantarea globala la nivelul facultatilor si catedrelor. De managementul fiecarei universitati depinde hotarator functionarea si performantele ei.

Ca urmare a descentralizarii scolile, liceele si universitatile s-au diversificat si se diversifica in functie de initiativa, competenta si efortul conducerii fiecareia.

Ministerul Educatiei Nationale intervine in sistemul de invatamant nu numai prin alocarile bugetare pe care le face in baza legii bugetului, ci si prin programe cuprinzatoare si reglementari de sustinere. Se afla in derulare programe nationale precum Reforma invatamantului preuniversitar, Reabilitarea scolilor si va intra in aplicare programul Relansarea invatamantului rural.

In universitati se deruleaza programul Reforma invatamantului superior si se pregateste aplicarea programelor Relansarea cercetarii stiintifice universitare si Echiparea electronica a universitatilor. Se afla in pregatire Reglementari de intarire a bugetelor locale pentru invatamant.

Prin descentralizarea operata, sistemul de invatamant din Romania si-a recuperat traditia sa viabila, a fost racordat la societatea de astazi si s-a compatibilizat cu practicile europene.

Cerinte, tendinte si nevoi in politica invatamantului romanesc

In dezvoltarea invatamantului romanesc sunt vizate urmatoarele obiective:

1. Asigurarea educatiei de baza pentru toti cetatenii tarii, prin urmatoarele actiuni:

. Dezvoltarea competentelor pricipale prin educatia de baza pentru toti (copii, tineri, adulti);

. Asigurarea participarii copiilor in sistemul de educatie prescolar si generalizarea clasei pregatitoare pentru invatamantul primar; Ministerul Educatiei si Cercetarii a prezentat o serie de propuneri de imbunatatire a invatamantului prescolar din Romania. Printre aceste propuneri figureaza:

- introducerea grupei mari pregatitoare (5-6 ani) in invatamantul obligatoriu (prin modificarea Legii invatamantului);

- extinderea cuprinderii copiilor in invatamantul prescolar, prin includerea copiilor in sistemul de invatamant obligatoriu de la varsta de 4 ani;

- studierea posibilitatii si crearea conditiilor nece-sare pentru a cuprinde copiii cu varste intre 2 si 3 ani in grupe prescolare timpurii fara frecventa obligatorie;

- aplicarea unor teste standard pentru stabilirea nive-lului real de cunostinte, priceperi si deprinderi pentru copiii din grupele de varsta 2-3 ani si 6-7 ani;

. Imbunatatirea parteneriatului intre programele si institutiile de invatamant, pe de o parte, si autoritatile publice si actorii sociali ai comunitatii locale, pe de alta.

Implementarea programelor de educatie compensatorie sau 'de a doua sansa' pentru cei care au abandonat temporar sistemul formal al educatiei de baza si crearea unor conditii speciale de invatare si a unor programe adecvate pentru grupurile defavorizate si persoanele cu nevoi speciale

. Dezvoltarea unei dimensiuni europene in cadrul educatiei de baza pentru toti cetatenii tarii;

. Adaptarea educatiei de baza pentru toti la tendintele societatii si cerintele unei societati informatizate si democratice;

2. Dezvoltarea invatamantului in zona rurala prin urmatoarele actiuni:

. Imbunatatirea capacitatii institutionale si a parteneriatului social in zona rurala;

. Optimizarea retelei scolare pentru asigurarea accesului egal al tuturor la educatie in zonele rurale si dezavantajate;

. Ameliorarea calitatii serviciilor educationale din zonele rurale (standarde educationale, administrare, managementul resurselor umane, infrastructura, instrumente informationale si de comunicare, biblioteci, asistenta pentru procesul didactic elementar, transportul elevilor, servicii de informare si asistenta privind orientarea profesionala);

. Stimularea resurselor umane pentru participarea activa la programele de dezvoltare rurala;

3. Continuarea reformei calitative a invatamantului gimnazial prin urmatoarele actiuni:

. Imbunatatirea capacitatilor institutionale din invata-mantul pre-tertiar si postsecundar (simplificarea legislatiei, procedurilor si a reglementarilor, descentralizarea si redefinirea structurilor educationale, dezvoltarea parteneriatelor cu autoritatile si comunitatile locale si cu mediul de afaceri)

. Asigurarea eficientei programelor de imbunatatire a calitatii educatiei (curriculum, instruirea profesorilor, managementul educatiei, evaluare);

. Eficientizarea programelor pentru accesul egal la educatie al tuturor si consolidarea mobilitatii sistemelor de continuare a studiilor;

. Implementarea eficace a finantarii invatamantului secundar si diversificarea surselor de finantare;

. Asigurarea continuitatii programelor privind adaptarea structurilor, continutului si calificarii profesionale la cerintele si interesele individuale, la cele ale pietei fortei de munca si in concordanta cu dezvoltarea comunitatilor local si regionale;

. Definitivarea sistemului de certificare a formarii profesionale si asigurarea transparentei calificarilor profesionale;

. Armonizarea politicilor si practicilor privind instruirea initiala, continua si permanenta (asigurarea calitatii si continuitatii prin continutul curriculum-ului, evaluare si recunoastere)

4. Reforma invatamantului superior din perspectiva dezvoltarii resurselor  umane prin urmatoarele actiuni:

. Imbunatatirea procedurilor de selectie si acces la invatamantul superior si dezvoltarea sistemului de credite pentru studenti;

. Implicarea studentilor in programe postuniversitare (studii de masterat si doctorat) si in activitati de cercetare stiintifica (centre de excelenta, de transfer tehnologic etc);

. Consolidarea managementului academic, admi-nistrativ si financiar in conformitate cu autonomia universitara;

. Adaptarea specializarilor academice la cerintele strategiei de dezvoltare economica pe termen mediu si lung;

. Stimularea dezvoltarii unor forme noi de invatamant (ex.: invatamantul la distanta);

. Cresterea rolului universitatii in atingerea dimensiunii europene a procesului de invatamant;

. Corelarea fluxurilor de studenti cu cerintele pietei fortei de munca;

. Generalizarea introducerii modului ECDL (Permisul european de condus calculatorul) in invatamantul superior;

. Infiintarea de noi specializari in domeniul Tehnologilor informatiei si Comunicarii;

. Ameliorarea pregatirii psihopedagogice a viitorilor profesori;

. Reorganizarea structurilor de studii incepand cu 2003, prin compartimentarea studiilor de lunga durata in doua cicluri (vezi Discursul Rectorului U.B. - I. Mihailescu - 2002):

- ciclul de baza, studii universitare generale (anii I si II), in care vor fi concentrate disciplinele fundamentale comune tuturor specializarilor. Acest nivel se termina cu un certificat de studii universitare generale care va da dreptul studentului sa opteze pentru una din cele trei rute:

- pentru colegii pedagogice care vor forma profesori de gimnaziu (anul III, in semestru I - cursuri psihopedagogice si in semestrul II - metodica si practica);

- ruta a doua - colegii tehnice pentru tehnicieni de laborator;

- studii universitarea de specializare;

- ciclul de studii universitare de specialitate, pe doua rute:

- ruta didactica, cea care va forma profesori de liceu. In aceasta ruta, pregatirea psihopedagogica va avea o pondere importanta, si

- ruta de cercetare (profesionala) care va pregati absolventi pentru a exercita diverse profesii sau pentru a-si continua studiile la nivel post-universitar;

Repartizarea pe rutele educationale se face dupa terminarea anului al II-lea, in ordinea preferintelor si a mediilor. Cele doua rute din ciclul II au parte de cursuri comune.

Fiecare facultate va defini ce este comun si ce este diferentiat in cele doua rute.

Absolventii colegiilor pedagogice sau tehnice pot reveni in sistemul studiilor universitate de specializare, putand opta pentru una din rute.

Masteratul va avea doua variante:

- masteratul predoctoral cu durata de 2 ani. Acest tip va fi o conditie obligatore, incepand cu promotia 2002, pentru intrarea in programele de doctorat, masteratul fiind partea de pregatire generala - examene, referate;

- masteratul profesional (aprofundarea unei specializari, o noua specializare) care nu se continua cu doctoratul si care va avea durata de un an;

Doctoratul cu o durata de 3-5 ani.

5. Dezvoltarea educatiei permanente prin urma-toarele actiuni:

. Diversificarea si extinderea ofertei de educatie elementara si asigurarea calitatii serviciilor;

. Includerea invatamantului si instruirii permanente ca o componenta esentiala in toate programele de dezvoltare economica si sociala;

. Dezvoltarea programelor de stimulare a participarii sociale active si a interesului pentru perfectionarea individuala de-a lungul intregii vieti;

. Asigurarea sinergiei dintre invatamantul formal, nonformal si informal;

. Asigurarea accesului egal al tuturor la informatie, utilizarea activa a tehnologiilor comunicationale;

. Clarificarea cadrului legal si institutional al formarii profesionale continue;

. Crearea unui mediu propice invatarii si a unor programe pentru grupuri defavorizate, persoane cu handicap sau nevoi speciale;

. Extinderea rolului institutiilor de invatamant si transformarea acestora in centre de resurse ale comunitatii;

. Extinderea ofertei initiale de cursuri ID si Formare continua pentru a raspunde unor nevoi specifice ale beneficiarilor (continuarea studiilor intrerupte, conversie profesionala, specializare, ridicarea nivelului general de educatie);