Sistemul de crestere a responsabilitatii

SISTEMUL DE CRESTERE A RESPONSABILITATII

Necesitatea cresterii calitatii este un deziderat al lumii contemporane. Se cauta mereu modalitati eficiente de realizare a acesteia. Printre acestea se numara si cel realizat de catre un american, W. EDWARDS DEMING, aplicat in fabrici si mai apoi extins si in alte domenii. Principiul de baza al lui Deming este auto-inspectia continua. El a aratat cum sa se implementeze calitatea in procesul de productie prin imputernicirea muncitorilor si stimularea cooperarii, persoanele care conlucreaza avand rezultate mai bune. "Principiile sale fundamentale erau: imbunatatire continua, eliminarea temerilor si cladirea increderii in locul controlului. Deming a inteles ca dorintele nu se pot legifera sau dicta, si ca motivatiile interne, de tipul dorintelor, sunt cheia realizarilor" (Mykytyn, I., 2005).

Pe baza acestor idei s-a construit Sistemul de Crestere a Responsabilitatii, aplicabil in invatamant, pentru a promova comportamentul responsabil si invatarea in randul elevilor. De ce un sistem? Un sistem este un punct de sprijin in situatii dificile deoarece chiar si profesorii "innascuti" au limitele lor in raport cu anumiti elevi. Un sistem aduce mai multe beneficii decat existenta talentului. Un sistem, ca sa poata fi implementat si reprodus, trebuie sa fie simplu.

In ce consta acest sistem? Kerry Weisner, profesoara, s-a confruntat ani de zile cu elevi cu un comportament inadecvat, care nu erau sensibili sau evitau responsabilitatea. A incercat tot felul de solutii pentru rezolvarea acestor probleme, dar nici una nu i-a oferit raspuns, decat partial. Atunci a cautat o abordare bazata pe motivatia interna. In acest demers, a descoperit pe un motor de cautare o pagina denumita "Dr. Marvin Marshall - Disciplina fara stres, pedepse sau recompense". Pagina descria un sistem simplu de motivare bazat pe motivatia interna, care promova responsabilitatea si nu obedienta.

Marvin Marshall arata ca atunci cand este aplicat la clasa, sistemul are trei etape:

Etapa1: Predarea ierarhiei

Fundamentul Sistemului de Crestere a Responsabilitatii este ierarhia dezvoltarii sociale. Comportamentele din clasa se pot asocia diferitelor nivele ale ierarhiei. Kerry Weisner a ales comportamentele adecvate din clasa ei si a intocmit un tabel:

Este important pentru elevi sa inteleaga urmatoarele idei:

1. Comportamentele de la nivelele A si B nu sunt niciodata acceptabile. Se impune interventia autoritara a invatatorului la fiecare dintre aceste niveluri.

2. Comportamentul de nivel C este acceptabil, dar motivatia este externa-dobandirea aprobarii sau evitarea pedepsei.

3. Nivelele C si D sunt diferite prin tipul de motivatie, si nu neaparate prin comportament.

4. Nivelul D este tinta care trebuie atinsa, in care motivatia este interna-initiativa de a face ce trebuie, ce este adecvat sau responsabil.

Etapa 2: Intrebarile reflexive

S-a cerut elevilor sa reflecteze asupra comportamentului lor, sa se autoevalueze, prin intrebari care solicita copilul sa identifice nivelul la care se incadreaza comportamentul sau. Prin referirea la nivel si nu la un comportament anume la elevului se reuseste separarea faptei de cel care o comite. Dupa ce au deprins ierarhia, elevilor le-a fost usor sa isi evalueze nivelul corespunzator comportamentelor, iar in momentul in care identificau o anume actiune ca fiind la un nivel inacceptabil se simteau obligati sa o

corecteze sau cel putin sa nu o mai repete. Schimbarile pozitive in comportament au inceput sa apara chiar din momentul aplicarii sistemului.

Etapa 3: Provocarea modificarilor comportamentale

Uneori, unul dintre elevi continua sa aiba un comportament inadecvat, chiar daca reusise sa constientizeze ca acesta se situa pe un nivel inacceptabil. In acesta cazuri s-a recurs la "alegerile ghidate". S-a dat elevului o sarcina care sa il provoace la autoevaluare pe baza unui plan de actiune. Abordarea aceasta arata ca se poate recurge la autoritate cand este necesar, dar fara a deveni punitiv.

Sistemul de Crestere a Responsabilitatii a fost un real succes, el putandu-se aplica si in procesul de invatare. Kerry Weisner arata ca a gasit " in sfarsit o abordare eficienta a disciplinei care creeaza o atmosfera in clasa in care elevii se simt in siguranta, le pasa de colegii lor si se bucura sa invete. Actul predarii devine o placere in momentul in care elevii sunt responsabili si motivati sa depuna tot mai multe eforturi sa invete" (Kerry Weisner, 2004)

Invatator,

DELIMAN ANGELA

Bibliografie:

1. Myktyn, Ivan, Dificultati sociale, emotionale si comportamentale, IMC Consulting, 2005

2. Marchall, Marvin, http:/www.marvinmarshall.com