Scoala

SCOALA

Scoala reprezinta totalitatea componentelor organizate rational si interdependente care asigura functionalitatea ei interna, urmarindu-se realizarea unor obiective instructiv- educative precise. Sistemul numit scoala este alcatuit din trei componente importante si anume: structura, proces si produs.

Componenta cea mai importanta din cele trei mentionate pentru subiectul propus este procesul de invatamant.

Procesul de invatamant reprezinta o actiune vasta de modelare a personalitatii copilului(psihice si fizice)ce are loc intr-o ambianta specifica, si anume scoala, in care opereaza cu maximum de intensitate continuturi stiintifice, literar-artistice, tehnico-practice, etice, etc.,selectionate si structurate in acest scop,pana ce acestea din urma sunt intariorizate, devenind bunul personal al fiecarui elev in parte. Din acest motiv, procesul de invatamant reprezinta principalul mijloc prin care societatea in care traim instruieste si educa, an de an tinerele generatii.

Prin urmare, menirea procesului de invatamant este aceea de a angaja elevii in trairea unor noi experiente organizate pedagogic, incat acestea sa realizeze invatarea.

Procesul de invatamant se prezinta ca un veritabil act creator. Legat de acest concept sunt dimensiunile acestuia care pot fi: temporala, spatiala si morfologica.

Dimensiunea temporala are in vedere schimbarea experientelor prin intermediul carora elevul va "suferi" modificari in comportamentul sau in structura cunostintelor, schimbare ce se va produce datorita trecerii timpului si a evoluarii societatii. Odata evoluand societatea, si cerintele acesteia se schimba si e firesc ca si domeniul cunoasterii sa fie modificat, sa fie revizuit si informatiile invechite si nefolositoare sa fie eliminate in detrimentul altora de noutate.

Cea de-a doua dimensiune este cea spatiala. Aceasta se refera la planificarea frecventei cu care revin diferitele tipuri de experientece urmeaza a fi transformate. Altfel spus, experientele ce vor fi reintroduse in domeniul cunoasterii sa fie adaptate cerintelor societatii prezente si de perspectiva.

Dimensiunea morfologica este cea de-a treia dimensiune si se refera la transformarea efectiva, nedeterminata, care indeamna la noi cautari.

Dupa opinia mea printre cele mai importante componente ale procesului de invatamant ar fi continuturile, finalitatile si modalitatile de organizare a activitatilor.

Scoala isi realizeaza obiectivele cu care este investita social prin transmiterea acelor cunostinte si formarea acelor abilitati care sunt in concordanta cu nivelul de dezvoltare a cunoasterii si societatii si care mai ales anticipeaza noi directii si posibilitati viitoare de explorare,actiune si dezvoltare. Invatamantul asigura transmiterea cunoasterii in vederea formarii si integrarii sociale a unei personalitati umane, pentru a putea participa activ la actiunile societatii in care traieste. Aceasta inseamna ca realizarea finalitatilor, a scopurilor si a obiectivelor educationale presupune selectaea, prelucrarea, organizarea si planificarea continutului invatamantului folosind mijloace specifice pedagogiei.

Se poate spune ca acel continut al invatamantului reprezinta un ansamblu de cunostinte, abilitati intelectuale, profesionale si artistice, modele atitudinale si de comportare organizate pe cicluri scolare in vederea formarii unei personalitati care sa raspunda cerintelor actuale si de perspectiva a societatii.

Pe baza acestui continut se stabilesc finalitatile, care reprezinta intentii cu caracter finalist care dau expresie intentiei de a produce o schimbare in personalitatea elevului ca urmare a implicarii acestuia intr-o activitate de predare-invatare.

Dupa ce au fost stabilite finalitatile, e normal ca toate acele informatii ce au fost pregatite, sa transmise cu ajutorul unor modalitati de organizare a activitatilor in asa fel incat obiectivele propuse sa fi atinse. Putem transmite informatiile ajutandu-ne de diverse programe (un mod de structurare a activitatilor de predare-invatare gandit de invatator in concordanta cu obiectivele ce le-a stabilit). Aceste programe sunt organizate si controlate periodic. Dirijarea cu ajutorul programelor se poate realiza in doua maniere: in mod direct(invatatorul recurge la un program algoritmizat pentru a impune o succesine stricta a operatiilor) si in mod indirect(facand apel la un program euristic, lasand loc muncii independente elevilor, respectand totusi unele reguli impuse de invatator).

Conform argumentelor aduse mai sus consider ca cele mai importante componente ale procesului de invatamant sunt finalitatile, continuturile si modurile de organizare a continuturilor, dar aceasta nu inseamna ca celelalte componente nu sunt esentiale. Ele sunt in relatii de interdependenta si nu pot exista una fara alta.

Comunicarea este o transmitere de informatii, de elemente cognitive, afective cu scopul de a produce modificari prin intermediul campului vizual, scris, nonverbal, auditiv, simbolic, comportamental.

Comunicarea imbraca mai multe forme precum: comunicare verbala, comunicare non-verbala si comunicare paraverbala.

Comunicarea nonverbala si comunicarea paraverbala au un rol deosebit de important in cadrul comunicarii educationale. Comunicarea paraverbala reprezinta modul in care decurge vorbirea noastra. Sunt multe cazuri in care in centru se regasesc cadre didactice, aceasta deoarece nu toate persoanele specializate stiu cum sa capteze atentia elevilor sai. De multe ori un cadru din aceasta categorie, provoaca reactii de monotonie in urma carora elevii sunt tentati sa caste in timpul orei, sa nu fie atenti la continutul lectiei respective si prin urmare, obiectivele pe care acel cadru didactic si le-a propus sa nu fie atinse. Comunicarea paraverbala contine elemente de baza precum forta, ritmul, fluenta, tonalitatea si modul de articulare a cuvintelor.

In stransa legatura cu paraverbalul se regaseste nonverbalul. In cadrul comunicarii educationale, acesta se refera la modul in care corpul, privirea si gesturile acompaniaza prelegerea cadrului didactic.

De aceea e foarte important sa nu se vorbeasca de comunicarea nonverbala ca fiind una cu cea paraverbala. Intre cele doua exista o deosebire evidenta si anume aceea ca in cadrul comunicarii didactice(educationale) transmiterea propriu-zisa a informatiilor modul in care se realizeaza transmiterea prin intermediul vocei este diferit de gestica persoanei ce transmite informatia.

Prin urmare, paraverbalul tine de comportamentul cadrului didactic, iar nonverbalul este reprezentativ vocei, glasului profesorului.

Printre cele mai importante componente ale comunicarii paraverbale se numara si tinuta, privirea si gesturile unui cadru didactic.

Ori de cate ori au loc inspectii, sau simple notari ale practicantilor, in fisa de evaluare a activitatii un rol important il are tinuta cadrului didactic. Aceasta se intampla deoarece modul in care un profesor sau un invatator se prezinta in fata elevilor sai este foarte important. Profesorul este cel care sugereaza elevilor un model de vestimentatie si in acest fel va putea sa faca observatii elevilor raportandu-se la propria persoana. In caz contrar acesta nu va avea suficienta autoritate in fata elevilor daca persoana in cauza are o tinuta reprosabila.

O alta componenta importanta a comunicarii o reprezinta privirea. Profesorii si in primul rand invatatorii si educatoarele trebuie sa tina cont de privirea pe care o are inca de la intrarea in clasa. Primul lucru pe care elevii il observa la intaiul contact cu profesorul lor este privirea. Tinand cont de ea, ei vor sti cum anume este profesorul lor(bland sau dur) si vor fi motivati sau nu pentru a invata in functie de ce observa la acel cadru didactic.

Si gesturile sunt importante la un profesor. Cei care au experienta stiu ca nu sunt necesare gesturi extreme in explicarea unei lectii, a unei notiuni, etc. Un gest potrivit la momentul potrivit va face ca termenul sau continutul ce il explica sa fie inteles de cei din fata sa.

Prin urmare, un profesor tine cont de toate aspectele mentionate mai sus, pentru ca elevii sai sa aiba un exemplu clar si corect in ceea ce priveste comportament in scoala, si mai apoi in afara scolii.