Rolul si locul ariei curriculare "Consiliere si Orientare" in planul de invatamant

Rolul si locul ariei curriculare "Consiliere si Orientare" in planul de invatamant

Rolul si locul ariei curriculare « CONSILIERE SI ORIENTARE »

Introdusa recent in planul de invatamant, aria curriculara "Consiliere si orientare" corespunde unor nevoi reale, in primul rand din partea elevilor dar si din partea profesorilor sau parintilor. Chiar daca unii s-au grabit sa eticheteze in mod ironic ora de consiliere ca fiind doar o schimbare de nume pentru ora de dirigentie, o "aceeasi Marie cu alta palarie", este sigur ca nu la acest lucru s-au gandit cei care au introdus-o in planul-cadru de invatamant.

In primul rand, consilierea raspunde unei nevoi de autocunoastere, de informare si orientare avizata de personal calificat, cunoscator al procesului de invatamant ca un curriculum complex si al resurselor umane implicate in acest proces: elevi, profesori, alti factori cu raspundere materiala si morala. Consilierul - care poate fi si invatatorul, un profesor, bun cunoscator al elevilor in evolutia lor bio-psiho-sociala - este chemat sa provoace si sa constientizeze elevilor campul relational in care acestia intra in scoala, sa-i ajute sa se descopere si sa anticipeze evolutia lor in timp, sa ia cunostinta de oferta educationala a scolii, de posibilitatile de integrare socio-profesionala in comunitate. Am avut mereu impresia ca elevii nostri merg prin scoala cu ochii inchisi, nu vad padurea din cauza copacilor, iar atunci cand ii deschid, e prea tarziu pentru a mai lua decizii potrivite. Potrivite cu aptitudinile, cu interesul, cu nivelul de pregatire, cu vocatia interioara. De cele mai multe ori hotarasc altii pentru ei si o fac din considerente economice, ori in mod empiric, fara a detine datele necesare unei bune corelari intre cerere si oferta, intre posibilitatile elevului si posibilitatile sau cerintele pietei muncii.

Pentru a ajunge la asemenea date, consilierul trebuie sa-l ajute pe elev sa se exprime, sa-si proiecteze trasaturile personalitatii in formare, cu accent pe aptitudini, priceperi, motivatii, domenii de interes, stari afective, criterii valorice dupa care se conduce; in acelasi timp, sa-l ajute sa constientizeze aceste trasaturi, sa-si contureze personalitatea. Cu siguranta le aceste obiective s-au gandit cei care au proiectat aceasta arie curriculara, la deplasarea accentului de pe clasa - fie ea si gandita ca o echipa - pe individ, conceput ca o valoare in care se investeste si care trebuie depistata, motivata sa se obiectiveze, sa se realizeze prin integrare optima in plan socio-profesional. Este firesc si uman totodata sa ne intereseze fiecare elev, cu aptitudini academice, artistice, tehnico-practice etc., iar ora de dirigentie si, cu atat mai putin ora de specialitate, nu raspundeau acestor cerinte.

Polarizarea binara a elevilor (prin sistemul notelor) in "buni" sau "slabi" s-a dovedit nu numai ineficienta, neconfirmata de practica vietii sociale, dar si inumana, lipsind elevii de sansa oferita fie de o dotare nativa superioara, fie de aptitudini formate prin integrarea modelelor socio-culturale. Nu de putine ori asistam la discutii de genul:"Ce bine a ajuns, ce afacere a pus pe roate si nu promitea nimic, era un elev slab in scoala". Nu era un elev slab, ci nu i se depistasera aptitudinile care l-au ajutat mai tarziu sa se realizeze.

Consilierul trebuie sa propuna managerului scolii posibile discipline optionale, in functie de inclinatiile, abilitatile elevilor - pe grupe, pe clase - sau macar sa-i ajute pe acestia din urma sa-si formuleze cererea. De ce nu am promova oferte de formare a unor abilitati de rezolvare a conflictelor, de negociere, de argumentare si persuasiune, de initiere a unor planuri de afaceri, de exersare a inor roluri sociale, a unor conduite preventive (vis-ą-vis de cum se minte, cum se fura), de organizare si petrecere a timpului liber?

In conditiile in care Reforma vizeaza scoala transparenta ca decizie, proces, evaluare, printr-un parteneriat cu parintii si comunitatea locala, consilierul ar putea stoca intr-o baza de date toate informatiile despre cererea si oferta de programe a scolii, despre profilurile personalitatii elevilor si directiile lor de evolutie ca potential aptitudinal si domenii de interes, facilitand astfel integrarea lor sociala si sensibilizand factorii de decizie ai comunitatii in pregatirea acestor locuri de munca. Inca mai sper in infiintarea in fiecare scoala a unui "departament al relatiilor cu familia", unde parintii sa fie informati cat mai corect si operativ despre evolutia copiilor lor. Imaginea parintilor umbland pe la usi in speranta obtinerii unor raspunsuri la intrebarile ce-i framanta cred ca va ramane de domeniul trecutului. Consilierul le-ar putea arata, printr-o simpla tastare pe calculator, profilul personalitatii si cea mai buna optiune de viitor, in acord si cu posibilitatile oferite de comunitate.

In al doilea rand, consilierea raspunde si unei nevoi afective a elevilor. Prea mult timp am asistat la promovarea unei imagini de spaima si teroare a scolii, cu invatatori si profesori grabiti sa sanctioneze ceea ce nu stiu elevii si, ca un ecou, cu parinti ce reiau aceeasi atitudine acasa. Intr-un astfel de climat li se inoculeaza treptat unor elevi imaginea ratatilor, se cultiva pesimismul, repulsia fata de scoala si neincrederea in sansele lor de autorealizare. Consilierul trebuie sa fie promotorul unei atitudini noi in scoala, pledand pentru valorificarea a ceea ce pot si stiu elevii, relevand aptitudinile si vocatia fiecaruia. El trebuie sa fie parintele spiritual care sa castige incredrea fiecarui elev, sa-l incurajeze sa comunice, sa se exprime, sa se detensioneze si sa-si capete increderea in sine chiar atunci cand toti ii repeta ca "nu e bun de nimic". Sa-l ajute sa-si proiecteze idealul, sa si-l asume si sa "lucreze" efectiv pentru devenirea sa.

Pentru aceasta insa e nevoie mai intai de formarea consilierilor, pentru a-si putea asuma ei in primul rand toate sarcinile si raspunderile acestei profesii. Altfel, vom avea consilieri "de ocazie", indreptatind o definitie data acestora de un profesor hatru: "oameni foarte importanti in scoala, dar fara de care lucrurile merg la fel de bine". Sau la fel de prost - am adauga noi.

SCOPUL SI OBIECTIVELE CONSILIERII

Realizarea flexibila, armonioasa a orientarii in cariera elevilor in clasele gimnaziale.

Crearea unei atmosfere de lucru bazata pe incredere, confidentialitate, respect reciproc, sinceritate.

Stabilirea unor relatii psihoterapeutice corecte intre psihopedagog si grup.

Activarea potentialului creativ al elevilor (dezvoltarea fluiditatii si flexibilitatii imaginative).

Formarea unor scheme apercetive si de actiune favorabile realizarii unor comportamente adaptative, constructive.

Descoperirea unor inclinatii, talente, abilitati individuale.

Cresterea increderii in sine prin:

Dezvoltarea autonomiei de actiune

Cunoasterea prioritatilor

Stabilirea unor strategii de actiune

Realizarea unor modalitati adecvate de rezolvare a conflictelor.

Dezvoltarea libertatii interioare a elevului.

Realizarea orientarii in cariera a elevilor.

Dezvoltarea unor comportamente sociale bazate pe capacitatea de cooperare si relationare.

Cresterea potentialuli adaptativ al individului cu posibilitate de stabilitate si reconversie profesionala.

Scoala viitorului este cea care ar putea avea urmatoarele coordonate:

deschiderea cailor creativitatii avand la baza lucrul pe ateliere, pe grupe, folosind metode alternative de predare-invatare si o evaluare pe masura din care sa nu lipseasca jocurile si concursurile;

recunoasterea activitatii elevului dintr-un punct de vedere global, fara ca activitatea sa fie separata de functiile cognitive sau de relatiile sociale;

reconsiderarea activitatilor creative din afara scolii (cluburi de week-end),

realizarea eficientei teleactivitatilor: copilul este agresat vizual si auditiv de televiziune (violenta, sex). El trebuie ajutat sa-si gaseasca propriul drum, sa-si structureze informatiile pe care le primeste;

imaginea pe care o are copilul despre lume nu vine intotdeauna dintr-un contact direct cu realitatea. Este nevoie, deci, de experienta directa, tatonare, esec si reusita.

Enumerand insa toate aceste coordonate apar inevitabil intrebari de felul:

cum este posibil ca dezvoltarea individului si a creativitatii sale sa-si poata gasi locul intr-o societate unde se instaleaza peste tot o concurenta acerba bazata pe teoria "cel mai puternic castiga"?

cum poate fi inlaturata presiunea familiei care vrea ca ai sai copii sa reuseasca indiferent de pret?

care este raportul actual dintre stiintele exacte si cele umaniste, in ce parte se va inclina in viitor balanta?

in ce fel poate un tanar sa-si construiasca ASTAZI propriul VIITOR (cat la suta il construieste el si cat la suta ii este . construit?)

Sunt intrebari care cauta un raspuns.

Am cautat aceste raspunsuri si prin activitatile grupului "A DOLLY 2000".

Trebuie sa spun ca in tot ce am facut am fost puternic influentata de urmatoarele postulate"

ideea generoasa a Scolii active care pune in prim plan COPILUL cu interese si nevoile sale, unde jocul este repus in dreptul sau legitim.

ideea pedagogice ale lui Celestin Freinet comform carora efortul coincide cu placerea pe care acesta o numeste simbolic MUNCA-JOC.

conceptia pedagogica a lui Rudolf Steiner care acorda o mare atentie atat dezvoltarii copilului in raport cu natura, familia si societatea cat si in concordanta cu specificul sau temperamentul si apropierea de verticala divinitatii. De aceea ea poate fi numita pe drept cuvant o pedagoie a libertatii.

din terapia existentialista: teza conform careia individul poate ajunge la autodesavasire personala, dezvoltarea autenticitatii, spontaneitatii si creativitatii.

ideea generoasa a gestalt-terapiei, conform careia subiectul poate ajunge la insight (iluminare brusca) in masura in care se accepta si decide liber si cu deplina responsabilitate.

ipotezele consilierii constructiviste

Nu exista o singura realitate, totul exista in context.

Oamenii inteleg actionand

EUL se construieste in permanenta.