Relatia dintre activitatea manageriala si elevi

Relatia dintre activitatea manageriala si elevi

Despre personalitatea directorului s-au spus foarte multe. Axa in jurul careia se concentreaza tot ce s-a spus si se va spune este autoritatea directorului.

In general autoritatea unui conducator poate fi expresia functiei pe care o detine sau expresia modului sau de actiune. Prima este o autoritate institutionala, iar cealalta este o autoritate castigata sau "persuasiva". Prima are caracter coercitiv, decurgand din valoarea sociala a functiei, cealalta are caracter stimulativ, decurgand din valoarea intrinseca a persoanei ce detine functia. Cele doua fete ale conducatorului se intrepatrund. Ca reprezentant al unei institutii sociale, directorul scolii dispune de autoritate institutionalizata, in temeiul careia are dreptul de a lua decizii si de a impune respectarea lor de catre cei pe care-i conduce. Atunci cand actul conducerii se bazeaza numai pe o astfel de autoritate, intre conducator si condusi apar disfunctionalitati care imbraca diverse forme de manifestare, deschise sau mascate, violente sau pasive. Se impune ca autoritatea institutionalizata sa fie intregita cu cea persuasiva. Aceasta din urma nu se atribuie, ci se castiga. Ea este expresia directa a valorii intrinseci a personalitatii conducatorului. In cazul directorului de scoala, ea este expresia culturii si pregatirii sale, a trasaturilor de personalitate pe care le poseda.

Poate in nici un alt domeniu nu se pune cu atata stringenta problema necesitatii coexistentei celor doua laturi ale autoritatii ca in cazul conducatorului de scoala. Afirmatia se justifica daca ne gandim la faptul ca directorul, in calitate de cadru didactic, isi exercita autoritatea atat fata de celelalte cadre didactice, persoane ce poseda un statut profesional relativ apropriat, cat si fata de elevi, care au asteptari bine conturate fata de persoana si pozitia managerului scolar. Fara autoritatea persuasiva ramane un simplu conducator administrativ. Pe langa calitatile pe care un director trebuie sa le aiba ca si profesor, persoana lui trebuie sa fie un cadru de referinta, iar pentru a-si putea castiga autoritatea persuasiva el urmeaza sa se manifeste cu si mai multa pregnanta. Toate acestea urmeaza sa fie intregite, bineinteles, cu calitati managerial indispensabile unui director de scoala. Ele vizeaza cu precadere aptitudini organizatorice si capacitate empatica in relatie cu celelalte cadre didactice, cu elevii, si cu intregul personal tehnico-administrativ din scoala.

Actiunea educationala se concentreaza si se materializeaza intotdeauna intr-un subiect concret, unic in felul sau. V. Pavelcu sustine ca "fiecare om, in acelasi timp, seamana cu toti, seamana cu unii si nu seamana cu nimeni". Putem distinge deci, trasaturi general umane, trasaturi tipice si trasaturi individuale. Toate acestea nu exista ca o suma, ci ca o sinteza. Tocmai aceasta sinteza desemneaza "profilul psihologic individual", conferind caracterul de unicitate si irepetabilitate fiecarui individ. Prin prisma activitatii, individul ne apare concomitent in ipostaza de subiect si personalitate. Educatia fiind o actiune si avand caracter relational, atat la un pol, cat si la celalalt aflandu-se subiectul in calitate de agent si receptor, inseamna ca mesajele care circula de la un pol la celalalt sunt trecute prin filtrul personalitatii fiecaruia dintre ei. Ne oprim asupra personalitatii receptorului, respectiv a elevului. Ea este rezultatul intersectiei unor determinisme sociale si individuale, exprimandu-se pe multiple planuri: genetic, social, structural, cultural si psihic. Nici unul din aceste planuri nu exista in sine si nu poate fi analizat independent de celelalte. Personalitatea le include pe toate intr-o sinteza unica, din care rezulta un sistem personal de raspuns la tot ceea ce se exercita asupra individului, sistem ce devine un factor coparticipant al dezvoltarii. Cu cat ne aflam mai sus pe scara ontogenetica, cu atat este mai mare rolul subiectului in desavarsirea propriei personalitati. Subiectivitatea este o manifestare a personalitatii in procesul unei actiuni.

Relatia dintre particularitatile de varsta si cele individuale este o relatie de la general la particular, in sensul ca acestea din urma se grefeaza pe fondul celor dintai, fiind o manifestare a acestora, incluzand insa si anumite trasaturi ce imprima o directie individuala dezvoltarii.

Preocuparea pentru cunoasterea particularitatilor de varsta si individuale este una din preocuparile fundamentale ale fiecarui profesor. Cunoasterea particularitatilor de varsta si individuale este una din preocuparile fundamentale ale fiecarui profesor. Tinand cont de faptul ca managerul trebuie sa fie un foarte bun dascal si ca sarcina lui, in principal, este sa organizeze in asa fel institutia pe care o conduce incat elevul sa atinga cel mai inalt nivel de educatie posibil, este evident de ce directorul trebuie sa fie cel mai bun cunoscator al acestor particularitati de varsta si chiar individuale a elevilor din scoala.

Colectivul de elevi este un grup social. Notele definitorii ale colectivului de elevi sunt: structura, coeziunea, dinamica si scopurile specifice. Structura colectivului de elevi este generata de interrelatiile ce se stabilesc intre membrii sai. Tinand seama de continutul si modul de functionare al acestor relatii, putem delimita doua structuri fundamentale: o structura formala si o structura informala. Structura formala apare ca urmare a investirii elevilor cu roluri (functii, responsabilitati). Structura informala este un rezultat spontan a relatiilor intersubiective ce se stabilesc intre membrii colectivului. Ea are un caracter predominant afectiv, bazat pe legaturi de simpatie, antipatie si indiferenta.

Coeziunea colectivului. Interrelatiile dintre membrii colectivului conduc spre organizare structurala interna a acestuia, in care fiecare influenteaza si este influentat de ceilalti. Coeziunea colectivului reflecta convergenta dintre membrii sai, concentrarea interactiunilor in vederea integrarii lor intr-un tot unitar.

Dinamica colectivului surprinde totalitatea transformarilor care au loc in interiorul colectivului, transformari care imprima acestuia o anumita traiectorie. Dinamica colectivului imbraca o anumita tendinta legica si parcurge mai multe etape.

Ca orice alt grup social, colectivul de elevi se constituie in vederea desfasurarii unei activitati si atingerii unor scopuri fundamentale. Ratiunea insasi de existenta a colectivului este asigurarea conditiilor necesare in vederea dezvoltarii unei atitudini cooperant-participativa, expresia mobilurilor fundamentale de dezvoltare a societatii umane.

Vorbind de scopurile colectivului, se au in vedere in primul rand acele obiective care rezulta din insasi logica functionarii sale ca unitate sociala de sine statatoare. Toate aceste lucruri trebuie sa fie urmarite de catre manager in relatiile lui cu clasa si cu elevii din scoala pe care o conduce. Se poate vorbi despre o adevarata aptitudine didactica din partea lui, daca acesta stie sa "citeasca" atitudinea elevilor din scoala respectiva, fie ca le preda direct sau nu.

Intr-o scoala ar fi bine daca s-ar promova o atitudine de acceptare a lucrurilor care nu pot fi schimbate, de a avea curajul sa schimbe lucrurile care trebuie schimbate si de a avea intelepciunea de a face distinctia intre acestea. Organizatia pozitiva (care il are ca principal promotor pe manager) este organizatia in care constrangerile sunt definite si acceptate sau care incearca sa indeplineasca scopul ei prin acele constrangeri. Sarcina unui manager este nu numai de a se asigura ca sensul scopului este mentinut, dar si ca energia a fost concentrata asupra directiei drepte pentru elevii de astazi.

Unii nu sunt de acord ca scopul unei organizatii scolare este sa pregateasca elevii pentru viata. Daca intrebam care este scopul, gasim o varietate de conveniente tinute strans. Aceste conveniente sunt produsul "valorilor", perceptia noastra despre ce este important, drept sau bine. Oamenii nu justifica valorile in termeni logici, ele sunt increderile lor fundamentale din care alte argumente sunt deduse. Valorile sunt conditionate de grupul sau grupurile de care apartinem. Un manager de succes este constient de valorile grupului elevilor din scoala lui, de valorile grupului de profesori si de relatiile dintre toate aceste valori. O problema deosebita este ierarhizarea prioritatilor in realizarea unui scop si atunci problema se pune nu asupra valorilor educationale individuale, ci asupra sistemelor de valori.

Bibliografie:

Nicola, I. (1996), "Tratat de pedagogie scolara", Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

Mitrofan, N. (1988), "Aptitudinea pedagogica", Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

Debesse, M. (1970), "Psihologia copilului", Editura didactica si pedagogica, Bucuresti