de lectie Clasa: a VIII-a - Importanta studierii limbii romane

Proiect de lectie

Data: 23 02 2008

Activitatea: Comisie metodica

Clasa: a VIII-a A

Subiectul: Importanta studierii limbii romane

Tipul lectiei: evaluarea cunostintelor de limba

Motivatia

Lectia isi propune sa stimuleze interesul pentru invatarea corecta a limbii romane, folosind tehnici cognitive si afective, in scopul unei mai bune comprehensiuni, atat a cunostintelor de limba, gramatica si stilistica, cat si uzul practic al limbii.

Elevii vor putea sa exerseze deprinderile de munca independenta, prin realizarea de eseuri, cat si de munca in echipa, prin sarcinile repartizate fiecarui grup.

Metodele de lucru interactive vor favoriza activitatea elevilor si, implicit, responsabilitatea, implicandu-i in actul de invatare.

Obiective:

a) obiectivul general al lectiei:

-reactualizarea cunostintelor de limba, privind comunicarea scrisa si orala;

b) obiective de referinta:

-sa evidentieze frumusetea limbii romane;

-sa faca distinctia intre limba literara si limba populara;

-sa stie cand trebuie sa foloseasca limba literara si cand pot folosi limba populara;

-sa motiveze folosirea limbajului popular in operele literare;

-sa inteleaga importanta folosirii corecte a normelor limbii literare in comunicarea scrisa si orala;

-sa stie cand si cum trebuie sa utilizeze neologismele neadaptate;

-sa evidentieze rostirea literara a hiatului;

-sa pronunte corect litera X.

Conditii prealabile:

Elevii detin deja un numar suficient de cunostinte teoretice, incat sa le permita o implicare totala in activitatea didactica.

Strategii didactice, metode si procedee:

Strategia mixta: deductiva, invatarea dirijata;

Metode si procedee: eseul, interviul direct, activitatea individuala in grup, conversatia, dezbaterea, problematizarea, brainstormingul, scrisoarea literara.

Resurse si managementul timpului:

a) resurse materiale: manualul, Gramatica limbii romane, editie revizuita, coli, fise de lucru;

b) resurse umane: colectiv eterogen de elevi;

c) timp: 50 de minute.

Parcursul didactic

1.Evocarea

a)Profesoara anunta tema propusa, enuntand mottoul:

Poti admira ce n-ai inteles cu totul, dar nu poti iubi decat ce ai inteles bine. (Nicole Iorga)

b)Eleva Panc Diana Larisa prezinta eseul: Frumusetea limbii romane, prin care indeamna si explica de ce trebuie sa invatam si sa stapanim normele limbii romane.

2.Realizarea sensului

a) Elevii reamintesc normele impuse de limba literara.

b)Spun cand se poate folosi limba populara si cine o foloseste.

c) Evidentiaza rolul afectiv al limbii populare: graiul moldovenesc: un fragment din Amintiri din copilarie, de Ion Creanga si graiul ardelenesc, un fragment din Popa Tanda, de Ioan Slavici.

d) Redau folosirea corecta a neologismelor neadaptate: doua eseuri.

e) Prezinta rostirea corecta a hiatului.

f) prezinta cuvinte care contin litera X.

Reflectia

Elevii vor aplica practic, folosirea corecta a limbii romane, alegand formele corecte si anuland cele gresite de pe fisele repartizate de profesoara.

Initial, activitatea este individuala si in grup, apoi se va discuta frontal cu intraga clasa si se vor motiva formele corecte. 

Extensia:- feedbackul: -Eseuri; Scrisoarea literara;

-Cantecul Limba romaneasca, de G. Sion;

Lauda limbii romane

Pamantul strabun si graiul, limba romaneasca, sunt simbolul neamului. Lor ne inchinam si le aducem elogii. Asa cum pe cer stralucesc astrele, in sufletul romanului limba sa este steaua stralucitoare, este comoara ascunsa in inima sa.

Limba s-a nascut odata cu romanul, a evoluat odata cu el, slefuindu-se mereu, pentru ca astazi sa luceasca printre celelalte limbi nationale, ducand numele Romaniei peste mari si peste tari.

Limba este glasul suferintei neamului, este glasul istoriei noastre, a mosilor si stamosilor nostri care au inrosit glia cu sangele lor, pentru pastrarea granitelor, a fiintei nationale.

Limba este marturia existentei noastre, a ciobanului care-si mana oile spre munte in mult duioasa doina de ciobanie, cu cal, desaga si secure, pazit de vesnicul sau tovaras, ciobanescul mioritic.

Limba este marturia gliei brazdata cu plugul de lemn, tras de boii opintindu-se in jug, indemnati de plugar: Hais! si Cea!, Plavan si Bourean! Limba a incoltit si a crescut odata cu semintele imprastite pe mosie, udate cu sudoarea taranului, murmurand doina de jale. Limba este fosnetul graului, a codrului frate cu romanul, care l-a ascuns de potera, l-a ajutat sa-i invinga pe aceia care au vrut sa ne stirbeasca mosia.

Limba insamna sensibilitate. Ea indeamna generatiile spre venerare, spre pioasa recunostinta. Prin graiul dulce romanesc am razbatut spre lumina asemenea plapandului ghiocel ce-si inalta capsorul prin frunze uscate, atragand privirile inocente ale copiilor care-i culeg si-i imbina cu dragostea lor, ca sa-i dea celei mai iubite fiinte, mama, rasplata a dragostei cu care i-a alintat la piept, murmurand duios: Nani, nani puisor, / Dormi cu mama, dormi usor! Prin graiul lin ce curge ca apa vie, prin doinele si baladele venite de la stamosi, impletim trecutul cu prezentul si cu viitorul, clipele de zbucium cu cele de liniste, lumina si speranta.

Limba este cantecul nevinovat al copilului, este soapta de iubire a tanarului, este truda omului care lucreaza din zori si pana-n seara. La noi intai rasuna doina, apoi rasare soarele Ce poate poate fi mai de pret decat vorbele, aceste perle presarate pe mosie De aceea avem datoria sa le adunam cu grija si sa le insiram cu respect in dulcea limba romaneasca, care este sarbatoarea sufletului nostru. Asa cum afirma Grigore Vieru, cand nu poti nici sa plangi, nici sa mangai, nici sa canti, te apleci spre tacere doar in limba ta. Tie ne inchinam si prin Tine rostim imnuri de slava si recunostinta.

Lauda limbii romane si graiului strabun!

Frumusetea limbii romane

Cea mai mare si mai de pret comoara a unui neam este limba, graiul sau.

Alexe Mateevici, in creatia sa Limba noastra, se mandrea cu limba romaneasca, evidentiindu-i frumusetea. Limba romaneasca este limba stramosilor, presarata pe spatiul romanesc: Limba noastra-i o comoara / In adincuri infundata, / Un sirag de piatra rara / Pe mosie revarsata. Poetul ii evidentiaza muzicalitatea, fiindca limba romaneasca este o limba melodioasa. Cand rostim cuvintele, acestea curg asemenea apei de ses, fara zgomot, cu o liniste dumnezeiasca. Romanul, cand vorbeste, parca doineste din fluierul sau, pazindu-si turma de oi: Limba noastra numai cantec / Doina dorurilor noastre.

Poetii si scriitorii au ridicat limba mosilor nostri la rang nobil. Mihai Eminescu o defineste ca un fagure de miere, adica perfecta, cum numai o mana divina ar putea-o modela. Pentru stradania sa, natia romana il slaveste in veci, asezandu-l intre constelatii. Este o stea, este Luceafarul nostru.

Orice popor poate exista ca natie, doar daca isi pastreaza limba. In imnul nostru national, Andrei Muresanu evoca importanta acestei idei: Acum se-nceaca cruzii in oarba lor trufie, / Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam! Deci, daca limba-graiul inseamna natiune, atunci cunoasterea ei este o necesitate, impune o datorie stasnica, aceea de a o invata, a o stapani si folosi corect, atat scris, cat si oaral. Numai cine o cunoaste cu adevarat si o intelege bine o poate iubi cu adevarat si numai acela poate spune cu mandrie: Sunt roman!

Limba romaneasca

Limba romaneasca este limba mea.

Limba romana este limba vorbita pe intreg teritoriul tarii noastre, mostenita de la daci si de la romani. Dintre toate limbile romanice, limba romana mi se pare cea mai frumoasa, melodioasa si duioasa. Este asemenea mladierii vantului, mirosului florilor, susurului apelor, leganarii holdelor.

Impartita in mai multe graiuri, este vorbita de ciobani, de plaiesi, de pruncul care isi ingana mama, de toti romanii, indiferent de varsta, ardeleni, moldoveni, munteni, de toti cei care au luptat pentru fiinta ei. Limba romana curge din munti si dealuri, se varsa in vai si lunci, este dusa de ape in Dunare, care o poarta apoi pe mari si oceane, strigand numele ei, numele celor care o vorbesc, numele poporului roman, numele Romaniei.

Limba oglindeste viata, munca, lupta si aspiratiile oamenilor:

Limba noastra romaneasca / Este-asa cum alta nu-i! / Limba veche de lumina, / De eroi si de statui.

Din cele mai vechi timpuri, inaintasii au infrumusetat limba prin cantece, doine, balade, ghicitori, snoave, lasandu-o fiilor fiilor lor. Romanii au luptat din rasputeri pentru a-si pastra limba, graiul ca frunza /

Cu freamat tanar de padure, graiul de parau legand luceferi. Limba romaneasca intinerste odata cu

generatiile care vin: Alcatuire de cuvinte romanesti! / Iti vad prin veacuri innoita bogatie / Intinerind pe zi ce-mbatranesti, / O, grai de viitor, marire tie!

Frumusetea limbii este cuprinsa nu numai in operele literare, ci si in munca oamenilor: Este scrisa pe ulcioare, / Pe strgare si pe ii / Si pe inimile noastre, / Ca pe-atatea vesnicii.

Cunoscand frumusetea limbii, noi avem datoria s-o imbogatim, s-o pastram si s-o daruim urmasilor nostri: Laud cuvintele acestei limbi / cu sambure de foc si tainic nimb / ce ne-au facut nemuritori / prin timpi.

Cum sa nu-mi iubesc patria si aceasta limba frumoasa ca o duminica!

Tinut mirifi

Pericei, 23 februarie 2008

Draga prietena,

Stiu  ca esti departe de mine si de tara mea care este, de fapt, si tara ta de origine, patria ta, dar nu ai reusit niciodata sa o vezi, fiindca tu locuiesti in Spania. Stiu ca si aceasta tara este deosebit de frumoasa, dar voi incerca sa-ti descriu frumusetile si tainele patriei mele, tot ce se leaga de ea. O sa-mi fie greu sa transpun pe hartie, adevarata placere simtind-o doar cand o admiri:

Povesteste-mi despre tine,

Tara mea cu chip de floare;

Spune apelor sa-mi cante

Cant de leagan la feresti.

Si invata-ma de bine,

Si-mi da zi de sarbatoare,

Si-mi coboara de la munte

Cerbi cu coarne-mparatest

Spune-mi basmul Mioritei

Despre Eminescu spune-mi

Spune-mi de eroii care

Pentru tine s-au jertfit.

Asa descrie Elena Dragos Romania, impresionata fiind de tainele si frumusetile acestui taram de basm.

Patria mea este ca un castel, in care patru mari podoabe ale pamantului: muntii, dealurile, campiile si apele sunt repartizate cum numai o mana divina le-ar fi putut aseza. Munti stancosi, ai caror varfuri mangaie norii, paraie repezi, care mugind groaznic, se pravalesc in cataracte care plac vederii, dar o inspaimanta totodata, dealuri mirositoare, vai racoroase, lunci inverzite, garle a caror apa lin curge printre campiile inflorite te incanta. Daca vei urca vreodata prin umbra Carpatilor, caci asa se numesc acesti munti, vei intalni adevarati uriasi: Raraul, Ceahlaul, Omu, Moldoveanu, Pietrosu, care vegheaza la linistea tarii. Acestia se inalta de pe fundul lumii spre cer. Muntii sunt locuiti de fel de fel pasari, care umplu vazduhul cu trilurile lor cantatoare, incepand de primavara si pana toamna tarziu, cand ne parasesc si pleaca convoaie lungi, ca niste aeriene trenuri accelerate, spre marea inflacarata a asfintitului, unde duc numele acestor plaiuri minunate. Aici sunt stapane animale precum zimbrii, cerbii, caprele negre, ursii, lupii, mistretii Unele dintre animale si pasari au intrat insemn in stemele tarii: vulturul in stema Tarii Romanesti, iar zimbrul in stema Moldovei.

Peisajul te farmeca: soarele rasare sau apune peste varfurile muntilor, norii se aduna sau se imprastie pe acestia, apele curg de o parte sau alta a lor. Primavara, turmele urca pe munte, iar toamna coboara spre campie, la iernat. Asa a luat nastere nemuritoarea balada Miorita: Pe-un picir de plai, / Pe-o gura de rai In padurile muntilor oamenii intra ca intr-un templu. Frumusetea muntilor se impune si prin asezarea vegetatiei: apele curg la vale, muntii urca spre cer, culorile lumii sunt vii, iar zvonurile ei care. Vai largi si pline de lumina alterneaza cu acele culmi unice in blanda lor arcuire. Tara mea are cele mai felurite bogatii subterane. Ar fi greu sa ti le enumar, draga Alina, dar pot sa-ti spun ca aurul si petrolul dau prestigiu tarii mele. Dealurile si campiile sunt acoperite de livezi si vita-de-vie, de holde manoase, alte bogatii ale tarii mele. Daca ai timp si placere, aceseaza pe internet Romania si o sa vezi toate aceste minunatii.

Romania este renumita si prin turism. Transfagarasanul, o panglica cenusie, spinteca Carpatii Meridionali, legand Ardealul de Muntenia. Valea Oltului este o alta minunatie! Statiunile montane si maritime atrag mii si mii de turisti straini, care poarta numele nostru in lumea larga. Delta Dunarii este un mic rai. Aici liane uriase se catara pe arbori, se arunca din unul in altul si urca pana se pierd in boltile de deasupra, unde ochiul nu mai poate patrunde. Salciile isi plang tristetea in undele apelor. Printre tulpinile moi si poroase ale papurii, carduri de pelicani se mandresc ca se afla intr-un loc ca acesta. Pe malul marii, sute de pescarusi vaneaza pestii, apoi se inalta ii vazduh, pierzandu-se in zare.

In aceasta tara traieste un popor minunat. Istoria si jertfele lui sunt intiparite pe falnicul tricolor romanesc:

Rosu-a fost de sange al trupelor sireag,

Iar jertfa lor mareata s-a prefacut in steag.

Si holdele de grane ce galbene rodesc

S-au inaltat si ele pe steagul romanesc.

Si-alaturea de rosu, de galben aurit,

Vazduhul gliei, pasnic, albastru s-a ivit

Prietena draga, slaveste al tarii tricolor!

El este Romania, el e nemuritor!

Ai auzit cantecul lui Tudor Gheorghe?

Acolo este tara mea

Si neamul meu cel romanesc,

Acolo eu sa mor as vrea,

Acolo vreau eu sa traiesc!

Daca l-ai auzit si daca il stii, te rog sa-l canti si canta-l, pentru mine, prietenilor tai de acolo.

Draga Alina, cu speranta ca firul povestirii mele te va face sa te gandesti la patria noastra, eu iti doresc, din suflet, sanatate si sa calci intr-o zi pe pamantul Romaniei.

Scrie-mi si tu despre cealalta patrie a ta, Spania.

Cu multa dragoste,