Notiunea de invatare scolara

Notiunea de invatare scolara

In sensul cel mai larg al cuvantului, invatarea constituie "procesul dobandirii experientei individuale de comportare" (A.N. Leontiev, 1948, apud D. Ausubel, F. Robinson, 1981, p. 67). Este vorba atat de formarea priceperilor si insusirea unor cunostinte cat si de formarea gandirii, motivatiei, sentimentelor, vointei, atitudinilor etc., deci a intregii personalitati. Se invata tot ceea ce nu este innascut.

Pot fi distinse astfel doua forme principale ale invatarii (A. Neculau, T. Cozma, 1995, p. 83):

invatarea spontana, neorganizata, care se petrece in familie, in grupurile de joaca sau in timpul exercitarii unei profesii (invatarea sociala);

invatarea sistematica, care se realizeaza in special in scoli, sau in cadrul diferitelor stagii de instruire, de calificare (invatarea scolara).

Invatarea scolara consta din insusirea de cunostinte, priceperi si-n formarea de numeroase si variate capacitati necesare adaptarii la mediul natural si social.

Invatarea scolara, realizata in cadrul procesului instructiv-educativ, are o serie de particularitati, din care amintim (M. Zlate, 1994, p. 123): se realizeaza in cadre si cu mijloace institutionalizate, este un proces dirijat din exterior (de catre profesori, parinti etc., in general de catre adulti) care tinde sa devina un proces autodirijat catre finalul scolaritatii, este un proces strict controlat, evaluat prin mijloace specifice (teme pentru acasa, note, examene etc.), dar care cu timpul tinde sa devina autocontrolat, autoevaluat.

Invatarea scolara are un caracter secvential, presupunand parcurgerea mai multor secvente de la starea de relativa neinstruire la cea de instruire, de la invatare la verificare, la refacerea celor insuficient sau eronat invatate etc. Are un caracter gradual, constand in stabilirea unor sarcini didactice cu grade de dificultate progresiva (de la simplu la complex, de la usor la greu, de la apropiat la departat, de la concret la abstract etc.);

Invatarea scolara este un proces relational mijlocit, presupunand un ansamblu de relatii perceptive, comunicationale, afectiv-simpatetice etc. intre educator si elev, mediat de obiectul de invatamant, are un caracter informativ-formativ (asimilarea multitudinii de informatii transmise are importante functii educative, contribuind la formarea unui comportament suplu, adaptativ; la modificarea conduitei, la ameliorarea, perfectionarea si controlarea ei).

Dupa procesele psihice predominant implicate in invatare, au fost distinse doua tipuri de baza:

senzorio-motorie (formarea priceperilor si deprinderilor motorii: scris, desenat etc.);

verbal-logica (insusirea de cunostinte si priceperi intelectuale: memorarea de formule, legi, rezolvarea de probleme etc.).

In scoala predomina invatarea verbala, dar este prezentata si cea senzorio-motorie. Intre aceste doua tipuri de invatare exista o stransa legatura.