Modalitati de abordare a textelor de citire din manualele pentru ciclul primar

MODALITATI DE ABORDARE A TEXTELOR DE CITIRE DIN MANUALELE PENTRU CICLUL PRIMAR

Munca de educatie si instructie trebuie privita ca un proces complex de durata, care incepe de timpuriu de-a lungul anilor, strabate intreaga activitate a individului cu un orizont larg de cunostinte din toate domeniile de activitate.

Pentru aceasta, se impune in primul rand sa acordam o atentie deosebita perfectionarii permanente a continutului si structurii invatamantului, prin introducerea a tot ce este nou, inaintat in gandire si practica universala.

Pornind de la aceasta cerinta in activitatea scolii este necesar sa se acorde cea mai mare atentie insusirii cunostintelor de baza din disciplinele fundamentale : matematica, fizica, chimie, biologie, precum si stiintelor sociale si a altor discipline cu o puternica inraurire educativa asupra tinerilor , cum sunt limba si literatura romana, istoria si geografia patriei. Numai astfel poate fi implinita menirea profund umanista a scolii noastre, de a asigura absolventilor un larg orizont stiintific si cultural, o buna pregatire profesionala de specialitate, care sa le permita si sa se adapteze rapid schimbarilor ce se produc in domeniul tehnicii si tehnologiilor din toate domeniile economice. Cultivarea limbii romane este o actiune permanenta , colectiva si patriotica, la care participa toti cei care considera limba nationala numai un instrument practic de comunicare, ci ca element hotarator in afirmarea individualitati noastre etnice si spirituale, in crearea culturii nationale.

Limba romana corecta si expresiva trebuie sa fie alaturi de alte manifestari ale spiritului national o componenta majora a culturii noastre. Scoala are nobila misiune de a contribui prin mijloace si modalitati specifice la pregatirea viitoarelor cadre de specialisti, la educarea elevilor in spiritul iubirii de tara, al mandriei si al demnitatii patriotice. Fiind principalul instrument de cultura si civilizatie , de educare patriotica, se accentueaza tot mai mult importanta pe care o are in invatarea limbii romane.

Prin predarea acestui obiect de invatamant careia prin noile programe de invatamant I se confera statutul de disciplina fundamentala se asigura pregatirea culturala a fiecarui cetatean, iar

elevilor li se craza unul din mijloacele indispensabile pentru asimilarea cunostintelor de baza la toate obiectivele de invatamant si pentru insusirea viitoarei meserii. In acelasi timp limba romana contribuie intr-o masura insemnata la educatia patriotica a elevilor.

Perfectionarea folosirii ei se realizeaza prin contributii numeroase si variate, dintre care cea mai substantiala si cea mai eficienta este aceea a scolii.

Aici limba indeplinindu-si functia de instrument de cunoastere si mijloc de comunicare , slujeste la transmiterea si insusirea cunostintelor teoretice si practice din domeniul diverselor discipline ca si la exercitarea influentelor educative, deci la formarea profilului moral, la preeducarea si modelarea tinerei generatii.

Prin implicarea sa in intregul proces instructiv-educativ, limba vorbita de copii la intrarea lor in scoala se imbogateste si se mladiaza considerabil, isi sporeste capacitatea de a exprima adecvat orice continut de idei, capata vigoare, suplete si expresivitate, copii devenind tot mai constienti de valoarea functiilor lor.

Dar daca la obtinerea acestor rezultate contribuie toate obiectele de invatamant, aportul cel mai de seama se datoreaza insusirii studiului limbii romane. Studierea acestei discipline de invatamant porneste de la intelegerea constienta a rolului limbii ca principal mijloc de comunicare in societate, implicit ca factor de progres social, de la stabilirea permanenta a raportului didactic dintre limba si gandire.

Limba romana este "parghia cea mai puternica in perpetuarea existentei nationale". Insusirea corecta a limbii romane este temeiul dezvoltarii spirituale a copilului , este sufletul invatamantului intreg cu un cuvant, este baza educatiei copilului si centrul tuturor celorlalte obiecte de invatamant, iar menirea invatamantului este de a trezi interese copilului fata de studiul limbii romane in care si-au exprimat cei mai de frunte scriitori ai nostri cugetele spiritului lor si cele mai nobile simtaminte ale inimii lor, romani prin aceleasi sentimente, prin aceeasi vointa, prin aceleasi spirit si prin aceiasi forma de expirare.

Este profesiunea de credinta a unui dascal patriot, care a vazut in predarea limbii romane , factorul de emancipare a poporului nostru, mentionand viu sentimentul unitatii noastre nationale. Ivita in cadrul comunitatii umane odata cu gandirea , limba reprezinta ,, invelisul material al acesteia si este alaturi de inca unul din   stimulentele aparitiei si dezvoltarii constiintei . Ea constituie pentru oameni modul specific de reflectare a realitatii , materialul obisnuit si cel mai propriu pentru concretizarea , de influentare si coordonare a actiunilor, relatiilor si manifestarilor lor, cel mai pretios instrument al cunoasterii.

Limba este unul dintre cei mai importanti   factori de coeziune, de dezvoltare spirituala si progres social. Limba romana este expresia istoriei poporului roman si a inaltelor lui insusiri , imbogatita si infrumusetata continuu prin contributia tuturor generatiilor. Factor de afirmare si unificare, limba a fost pentru poporul nostru si una din fortele care l-au ajutat sa urce treptele tot mai inalte ale civilizatiei si culturii, materialul de pret in care si-a adunat unele dintre cele mai valoroase creatii artistice. Limba romana , fiind limba de stat, limba intregului popor, pe de o parte este acel instrument care ajuta pe toti cetatenii patriei noastre sa-si exprima, prin vorbire , sau in scris ideile, sentimentele, gandurile si sa stabileasca intre ei diverse relatii, iar pe de alta parte ca suport al gandirii, ea are un rol deosebit in formarea intelectuala a elevilor , in achizitionarea cunostintelor din toate domeniile circumscrierea culturii si civilizatiei. Este limba auzita si invatata in preajma caminului parintesc, este prietenul intim al fiecarui om.

Prin studiul limbii romane, copiii trebuie desprinsi sa-si slaveasca ,sa-si cunoasca , sa-si cultive limba parintilor si strabunilor lor. Limba romana este sufletul intregului invatamant deoarece pentru cunoasterea ei se sprijina insusirea tuturor cunostintelor care fac din om un membru folositor al societatii. Insusirea limbii romane nu se realizeaza numai in scoala sau numai prin obiectul limba romana. Scoala si slujitorii ei trebuie sa dezvolte interesul elevilor pentru cunoasterea limbii romane, facand din insusirea ei si o indatorire cetateneasca si patriotica.

Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca :* un rol primordial in supravegherea si dezvoltarea neintrerupta a poporului nostru pe multiple planuri a avut-o conservarea si imbogatirea limbii , precum si creatia artistica populara care a cizelat continuu graiul stramosesc, a cultivat virtutile poporului, traditiile inaintate si obiceiurile sale, i-au largit permanent orizontul de cultura.

Scoala are rolul cel mai important in ridicarea nivelului calitativ al limbii in pastrarea ei, in formarea deprinderilor de exprimare corecta orala si scrisa.

Cultivarea limbii romane reprezinta o dotare patriotica. Tezaurul ei a fost mostenit din generatie in generatie si imbogatit continuu. Studiul limbii romane are o insemnatate cu totul deosebita in formarea multilaterala a tineretului scolar. Fara insusirea corespunzatoare a limbii romane nu poate fi conceputa evolutia intelectuala a scolarilor , pregatirea lor corespunzatoare la celelalte discipline de invatamant, precum si pentru viata.

Familiarizarea elevilor cu instrumentele muncii intelectuale, in primul rand cu cititul si scrisul, constituie continutul esential al intregii sale activitati, functia sa de baza.

Cititul si scrisul deschid scolarului noi posibilitati de cunoastere a realitatii si noi forme ale comunicarii interumane, permitand trecerea de la faza gandirii si comunicarii situationale, la cea bazata pe concepte, formule. Intelegerea rolului cititului si scrisului in intreaga evolutie a tineretului studios, in general in activitatea de invatare. Temelia intregii munci de invatare se pune in cls. I-IV si in buna masura in cls.I. Printr-o munca sustinuta si creatoare , invatatorii trebuie sa urmareasca in fiecare lectie de limba romana, realizarea unor sarcini precise, informative si educative, astfel incat la sfarsitul ciclului primar elevul sa poata raspunde urmatoarelor cerinte :

- sa stie sa citeasca corect, cursiv si constient temele accesibile varstei lor ;

- sa aseze corect in pagina un text ;

- sa faca dovada ca intelege un text citit sau ascultat ;

- sa cunoasca un numar cat mai mare de cuvinte uzuale din vocabularul limbii romane ;

- sa cunoasca sensul propriu al cuvintelor pe care le intrebuinteaza;

- sa stie sa explice in scris regulile ortografice si de punctuatie invatate ;

- sa poata raspunda oral si in scris la intrebarile care privesc pregatirea si experienta lor de viata

- sa poata povesti diferite intamplari , fapte sau situatii deosebite

- sa stie sa extraga ideile principale dintr-un text simplu accesibil

- sa poata reproduce clar un rezumat , oral sau in scris continutul unor lucrari citite sau ascultate ;

- sa stie sa alcatuiasca o compunere respectand cele trei parti ale ei : introducere, cuprins si incheiere ;

- sa stie sa spuna logic continutul unui text dupa un plan ;

- sa poata efectua mici descrieri ale unei fiinte, lucruri, fenomene ale naturii ;

- sa fie in stare sa sustina o conversatie simpla pe teme diferite ;

- sa poata alcatui compuneri simple, dupa textele literare din manuale, dupa ilustratii sau pe baza observatiilor personale, asupra realitatii inconjuratoare ;

- sa stie sa alcatuiasca scrisori, felicitari ;

- sa citeasca operele literare indicate de invatatori pentru lectura suplimentara ;

- sa cunoasca prin intermediul literaturii , viata poporului nostru din trecut si de azi, luptele pentru libertate , independenta nationala si dreptate ;

- sa dovedeasca prin modul de a gandi si de a simti, de a actiona si de ase comporta in diferite imprejurari, ca sunt educati ;

- sa stie sa recite poezii ;

Pentru studierea limbii romane in ciclul primar , tinandu-se cont de particularitatile de varsta ale elevilor, aceasta disciplina a fost impartita in mai multe obiecte : citit-scris, gramatica, citire, compunere, expunere. Aceste ramuri se constituie intr-un sistem unitar, iar functiile si obiectivele limbii romane in ciclul primar se realizeaza prin corelarea in mod armonios a tuturor activitatilor ce se intreprind , la fiecare dintre obiectele mentionate urmarindu-se insusirea unei exprimari corecte orale si scrise.

Citirea ,ca disciplina de invatamant in ciclul primar , are ca obiectiv principal formarea la elevi a deprinderilor de a citi corect, constient si expresiv un text accesibil varstei.

In clasele I-a si a II-a elevii sunt familiarizati cu cerintele elementare ale tehnici citiri. In clasele a III-a si a IV-a accentul se pune pe initierea elevilor in tehnica muncii cu cartea, ca mijloc de a invata independent. Prin lectiile de citire se urmareste insusirea mesajului unui text prin valorile multiple-cognitive, formative, educative, artistice, stilistice, etc.

Insusirea mesajului unui text are valoare deosebita atunci cand s-a realizat prin efortul personal al elevilor, prin punerea lor in situatia de a opera in mod independent si sub conducerea invatatorului. Familiarizarea elevilor cu cititul, ca principal instrument al muncii de invatare, constituie un obiectiv de prim ordin al scolii. De felul in care elevii isi insusesc, inca din ciclul primar si chiar in primele clase, instrumentele muncii intelectuale, in special cititul, depinde in cel mai inalt grad insusi randamentul scolar. De altfel, este un fapt de necontestat ca, cel putin in primele clase ale scolii , cititorii buni sunt, in cele mai multe cazuri, buni si la celelalte obiecte de invatamant, iar cei care nu realizeaza actul cititului la un nivel corespunzator sunt predispusi insucceselor si la celelalte discipline scolare.

Citirea, ca disciplina scolara, urmareste intr-o unitate inseparabila atat insusirea mesajului unui text, cat si familiarizarea elevilor cu instrumentele muncii cu cartea. Ambele sarcini se realizeaza prin utilizarea lecturii explicative, care imbina lectura cu explicatiile necesare, in vederea receptarii si valorificarea mesajului textului. Analizand actul cititului , se constata , evident , ca acesta se identifica cu insasi componentele lecturii explicative. Oricine isi propune sa se autoinstruiasca, folosind cartea, realizeaza, mai intai o privire de ansamblu a textului, pentru ca apoi sa stabileasca structura, componentele , fragmentele lui. In continuare, cititorul parcurge cu mare atentie componentele textului, cautand sa desprinda faptele cu semnificatia lor, datele si notiunile stiintifice, continutul de idei, mijloacele artistice, ceea ce declanseaza trairi afective, stari emotionale, care pe fondul satisfactiei pe care o da actul cunoasterii, dau imaginea deplina a clipelor de profunda vibratie sufleteasca, pe care le ofera lectura.

Lectura independenta include, apoi o reproducere sintetica intr-o exprimare originala a intregului continut al textului, pe baza planului, a insemnarilor facute cu prilejul analizei fiecarui capitol sau fragment. Deci, lectura explicativa nu reprezinta doar un instrument de lucru folosit spre a dezvalui elevilor continutul unui text citit si valorile multiple ale lui, ea trebuie sa devina in acelasi timp, instrumentul de lucru pentru elevi, in vederea inarmarii lor cu instrumentele muncii cu cartea. Instrumentele muncii cu cartea se realizeaza prin punerea elevilor in situatia de a opera in mod independent cu elemente ale lucrarii explicative, spre a invata cum sa inveti, prin mijlocirea cartii. Ordinea in care se deruleaza etapele lecturii explicative sunt urmatoarele :

1.Lectura integrala a unui text poate fi efectuata de la caz la caz si in mod independent. In conditiile in care elevii cunosc tehnica cititului, ei citesc anticipat textul pe care-l vor parcurge la lectia de citire , asa incat curiozitatea pe care o ofera o prima lectura este deja satisfacuta. Ea se face pe baza unor explicatii prealabile formulate de catre invatator a unor cuvinte si expresii noi, precum si a felului in care trebuie realizata lectura in functie de specificul textului. Elevii trebuie sa fie orientati sa reflecteze asupra ideii de baza ce se desprinde din text. Prima lectura integrala poate fi realizata fie ca tema pentru acasa, fie in clasa. Nu orice text poate fi citit in mod independent, deoarece nu creeaza dificultati; cele cu nuanta lirica sunt mult mai dificile si intelegerea lor se realizeaza printr-o minutioasa munca de analiza, in vederea dezvaluirii semnificatiei imaginilor artistice. O alta categorie de texte care nu pot fi citite independent sunt textele accentuate cu valoare educativa.

1.Determinarea structurii unui text

Aceasta fiind o activitate dificila si pentru elevi si pentru invatator se face pe baza criteriilor care stau la baza delimitarii fragmentelor si anume :

- fiecare fragment sa constituie o unitate larga in structura intregii lecturi. Acest mod de abordare este foarte greu pentru clasele I-IV. Delimitarea fragmentelor depinde de specificul textului, de genul sau specia careia ii apartine. Textele lirice sunt constituite majoritatea dintr-o singura unitate. Portretele sunt constituite din unul, doua sau mai multe tablouri , a caror delimitare se face dupa posibilitatea de a raporta fiecare tablou la imaginea integrala a poeziei.

Cele mai multe texte din manualele de limba romana - citirea - pot fi delimitate dupa criteriile de structura lor interna, structura clasica: introducere, cuprins, incheiere. Mult mai numeroase sunt cele in care prima idee infatiseaza de regula cadrul general al desfasurarii actiunii. Aici limitarea fragmentelor se face in continuare in functie de deplasarea in spatiu a actiunii sau de succesiunea ei in timp. Un alt criteriu de fragmentare este aparitia sau disparitia unor personaje mai importante sau chiar relatia dintre cauza si efect. O prima conditie care poate asigura succesul in limitarea in mod independent a fragmentelor o constituie familiarizarea elevilor cu criteriile care trebuie sa stea la baza unei asemenea activitati in vederea constientizarii ei. Numarul ideilor indica numarul fragmentelor. Pe cale deductiva o valoare incontestabila in actul cunoasterii , elevii delimiteaza fragmentul in functie de continutul ideii. In actul cunoasterii, calea deductiva , exerseaza capacitatea intelectuala a elevilor. In continuare se pot introduce ideile principale numai pentru o parte din fragmente, fireste , pentru primele solicitandu-le elevilor sa identifice fragmentele potrivite pentru fiecare idee. Restul textului va fi in fragmente - doua - trei -, eventual prin efortul personal al elevilor, iar daca aceasta este totusi dificil se pot da indicatii suplimentare.

In cazul unor texte care realizeaza descrieri , in proza sau in versuri, in locul ideilor principale se dau titlurile tablourilor care alcatuiesc intreaga descriere. Dupa ce a fost parcurs un asemenea drum, in care elevii, pe baza efortului personal, dirijat de invatator, au efectuat in mod independent identificarea fragmentelor unui text, ei se vor familiariza treptat, cu aceasta componenta a lecturii explicative, pe care si-o vor putea insusi ca un instrument al muncii cu cartea.

1. Analiza textului pe fragmente este momentul cel mai important al unei lectii de citire. Familiarizarea elevilor cu aceasta componenta a lecturii explicative, constituie una din sarcinile cele mai importante ale lecturii explicative. Acest moment al actului citiri reprezinta cel mai de seama instrument al muncii cu cartea. De insusirea lui depinde capacitatea cititorului de a se orienta intr-un text ;de a-i valorifica intregul sau mesaj. Analiza in mod independent a unor fragmente este o activitate absolut accesibila in special pentru clasele III-IV , deoarece se bazeaza pe modelele oferite prin activitatea comuna a invatatorului cu elevii. Parcurgerea independenta a unui fragment nu se limiteaza doar la simpla citire a lui. Elevii trebuie sa stie ca o analiza o parte a unui text citit inseamna a efectua citirea o data sau de mai multe ori, a reflecta asupra continutului asupra semnificatiei unor fapte desprinse, asupra limbajului utilizat, inseamna a raporta mereu fragmentul la intregul text. Elevii vor fi indrumati sa reproduca in gand continutul textului citit, folosind o exprimare libera, sa reflecte asupra ideii principale si sa caute cea mai buna formulare a ei. Aceasta activitate solicita efort intelectual din partea elevilor. Timpul afectat pentru citirea si analiza in mod independent a unui fragment trebuie sa permita elevilor efectuarea integrala a operatiilor menite sa asigure intelegerea celor citite.

Citirea si analiza independenta este urmata de verificarea masurii in care elevii au inteles continutul esential al fragmentului. In acest caz gradul de independenta al elevilor la comentarea textului este mult mai mare, iar intelegerea continutului fragmentului este rodul efortului lor personal. Continutul este mult mai bine asimilat de catre elevii care si-au facut serioase acumulari in directia insusirii unui instrumentar de baza al muncii cu cartea.

Citirea in gand este o forma eficienta a muncii independente.

Aceasta se face cu scopul selectarii cuvintelor si expresiilor noi. Ea urmareste punerea elevilor in situatia de a opera in mod independent cu noile achizitii , prin introducerea in alte constructii de limba. Tema ce se da spre a fi efectuata in mod independent poate solicita alcatuirea unor scurte compuneri, in care sa fie utilizate cuvinte si expresii noi, sau alcatuirea unor propozitii dezvoltate cu folosirea acestor noi achizitii. O alta modalitate de lucru ar putea consta in comentarea unor valori artistice intalnite mai ales in poezii. Posibilitatile sunt multiple avand o mare influenta asupra dezvoltarii vocabularului activ al elevului. Citirea in gand este forma cea mai productiva a acestui moment al muncii intelectuale. Ea se invata prin exercitii efectuate in mod independent. Prin citire se urmareste insusirea unor valori ale culturii, in scopul utilizarii acesteia in practica sociala, al transformarii lor in insusi comportamentul omului, cu conditia ca ele sa fie in insusi comportamentul omului, cu conditia ca ele sa fie bine retinute. Citirea in gand este o forma de munca independenta cu o mare valoare instrumentala. Ea urmeaza dupa analiza textului. Valoarea ei consta in aceea ca elevii exerseaza independent, avand drept obiectiv si reproducerea continutului textului, angajamentul lor obiectiv si reproducerea continutului textului, angajamentul lor in realizarea actului complex al citirii este deplin. Noile achizitii, fiind un bun propriu cucerit prin efort personal, vor fi durabile. Activitatea independenta a elevilor mai poate fi desfasurata si sub forme cum ar fi : citirea selectiva, formularea -oral sau scris , a unor raspunsuri la intrebarile de la sfarsitul textelor din manual, etc. De retinut este faptul ca ea trebuie sa-i puna pe elevi in situatia de a opera cu elementele de baza ale lecturii explicative in scopul insusirii lor ca instrumente ale muncii cu cartea. Lectura explicativa ca si formele muncii independente la citire este calea cea mai eficienta de a-i invata pe elevi cum sa invete prin intermediul cartii. Limba romana - citirea este obiectul principal al invatamantului primar. A sti sa citeasca inseamna a recunoaste cuvintele , fraze si texte prezentate grafic si a le traduce in vorbire. Acest lucru se realizeaza consacrand atat invatatorii, cat si elevii, ore nesfarsite si luni de zile. Este o invatatura pretioasa si necesara pentru a sti sa citeasca mai inseamna o dobanda a tehnici. Nu prezinta valoare si interes decat cel care stie sa citeasca, intelege ceea ce citeste. Sa stii sa citesti inseamna sa reactionezi in mod intelectual continutul lecturii. Cititul obliga la reprezentarea, crearea situatiei reale pe care o reda fraza prin simbolurile textului tiparit prin gandire si imaginatie. Invatand elevul sa citeasca il faci sa devina stapan pe zestrea lui mintala. Textul citit are o putere evocatoare; copilul cauta sa inteleaga gandirea altuia, pe care o cuprinde textul. La randul sau copilul isi exprima gandirea oral, daca citeste cu voce tare si in limbaj interior , daca citeste in gand.

Stadiile succesive de acumulare a invatarii si folosirii cititului sunt urmatoarele :

- educarea prealabila senzorial- motrica in principal vederea si auzul;

- dezvoltarea vorbirii; corectarea articularii si a pronuntarii;

- dobandirea mecanismelor fundamentale;

- citirea curenta, corecta ;

- intelegerea celor citite ;

- citirea expresiva ;

- lectura personala cu caracter informativ ori cultural ;

Toate metodele si procedeele folosite pentru a invata pe elevi sa citeasca se reduce la cele doua cai pe care le foloseste gandirea in activitatea ei : analiza si sinteza .

Prin analiza se urmareste descompunerea textului in partile sale -fragmentele - , pentru a le enumera , a le studia si a le intelege mai bine.

Prin sinteza se urmareste reconstituirea sau ansamblul unitar al ideilor textului respectiv.

Calea analitica si cea sintetica folosite in invatarea citirii au dus la punerea la punct a doua categorii de metode care se opun : metodele sintetice ori fonetice, care pornesc de la litere si de la sunete pentru a forma silabe-cuvinte-, apoi fraze si metodele analitice ori globale care pleaca de la text, car sunt analizate, comparate, pentru a gasi cuvinte identice, asemanatoare.

Metodele sintetice sau fonetice sunt cele mai vechi si cele mai raspandite. Ele au la baza principiul de a merge de la simplu la compus, de la usor la greu. Aceste metode rup brusc pe copil de concretul in care traieste si pe care il intelege , iar de-a lungul intregului proces de invatamant efortul este orientat spre dobandirea tehnicii citirii - este vorba de descifrarea semnelor care trebuie traduse in cuvinte si nu de a intelege. Aceste metode impun un invatamant colectiv, sunt usor de folosit, sunt usor de practicat de cadrele didactice carora nu le ramane decat sa le retina din manual, dar sunt mult mai putin avantajoase pentru elevi.

Metodele analitice sau globale au la baza respectarea particularitatilor psihice ale copilului. Copilul vede global, percepe in ansamblu si in masura in care interesele sale si trebuintele o cer, analizeaza partile.

De exemplu: El vede mai intai avionul si apoi vede ca are si roti si aripi, etc. ,,Maria se joaca- imediat copilul are in fata ochilor o situatie care ii va trezi idei ori sentimente diferite. Metodele globale au avantajul de nepretuit de a lega invatarea citirii de viata zilnica. Lectura devine un alt mijloc de a exprima ceea ce traiesc si ceea ce simt. Metodele cele mai des folosite cu succes sunt metodele mixte. De indata ce elevul si-a insusit tehnica citirii ori este pe cale de a-si insusi , incepe a doua faza a procesului de invatamant si anume trecerea al citirea curenta. Citirea curenta se realizeaza prin exercitii : copii trebuie sa citeasca de mai multe ori pentru a folosi judicios ceea ce au invatat. Trebuie sa citeasca cu viteza care ii permite sa nu greseasca si nici sa nu repete cuvantul. Aici se tine cont de regula de aur :

,, fiecare citeste cu viteza oricat de inceata ar fi ii permite sa nu faca greseli si sa pronunte clar cuvintele citite.

Rolul scolii primare nu este sa invete copii   sa citeasca repede , ci sa citeasca bine. Numai dupa aceasta se trece la citirea expresiva care marcheaza insusirea cititului. Citirea curenta si corecta este citirea elevului care stie sa transpuna fara greseala semnele grafice in limbaj articulat.

Citirea expresiva ar putea fi numita citirea afectiva. Ea nu este cu adevarat posibila decat din momentul in care copilul citeste curent, adica nu mai intalneste obstacole si a depasit toate greutatile inerente actului citirii. Ea se poate realiza cu succes prin unele exercitii speciale care depind de :

educarea vorbirii pe care copilul si-a insusit-o, pronuntia si articularea ;

felul cum a invatat citirea curenta -sa ne ferim de citirea pe silabe

de felul in care a fost obisnuit sa citeasca - respiratia, ritmul lecturii, silabe scurte, finale, accent fonic .

Citirea expresiva ne ajuta sa intelegem mai bine ceea ce citim. Ea tine de estetica si merge mana in mana cu citirea explicativa. Insusirea ei depinde mult de grija pe care o are invatatorul de a fi el insusi un model. Dupa ce invatatorul va citi model, cativa elevi vor fi solicitate sa citeasca la fel, iar clasa va raspunde la urmatoarele intrebari : pentru ce a ridicat sau colorat vocea in cutare loc "pentru ce a citit rar sau foarte repede cutare pasaj" etc. Alegerea unor texte cu continut foarte diferit , care sa trezeasca idei si in special emotii variate, ne ajuta sa-i facem pe copii ca sa inteleaga ce asteptam de la ei : redarea personala prin intonatie, a ceea ce au simtit sau au trait in timpul citirii. Invatatorul are rolul principal in acest caz. Prin aplicarea tehnica corului vorbit, va antrena toata clasa la citirea expresiva a textului. Dupa ce elevul si-a insusit tehnica citirii, din moment ce trece de la citirea ezitanta la citirea curenta este important sa controleze rezultatele obtinute luand in considerare cele doua elemente care le determina valoarea : viteza si calitatea citirii. Nu ajuta la nimic daca elevul citeste repede dar cu greseli ori balbait. Viteza lecturii creste treptat, odata cu varsta. Prin citirea selectiva se analizeaza o idee care a fost expusa pentru a intelege , pentru a savura modul in care a fost exprimata si valoarea sa. Ea poate fi definita in doua cuvinte : a intelege si a aprecia. Intr-adevar, ea presupune un act de gandire si educatie estetica. Prin citirea explicativa a unui fragment se face analiza valorii estetice si lingvistice a acelui fragment. Pe de alta parte, din analiza textului se degaja frumusetea limbii.

Lectura explicativa trebuie data numai semnificatiei cuvintelor necunoscute pentru a asigura intelegerea textului . Reusita unei lectii de citire explicativa si impresia pe care o va lasa elevilor depinde de alegerea fragmentului si de pregatirea temeinica a invatatorului pentru lectie.

Tehnica lectiei de citire explicativa este urmatoarea :

- fiecare elev citeste mintal, de mai multe ori textul. Aceasta citire in gand este actul esential pentru intelegerea continutului .Lectia care va urma va constitui verificarea.

Invatatorul citeste, la randul sau fragmentul, centralizandu-si timbrul vocal ,debitul, intonatia.

Lectura explicativa aduce deja un element pretios in cunoasterea textului.

Lectura se va face cu voce tare, efectuata de unul sau doi elevi care stiu sa citeasca foarte bine.

Invatatorul intreaba pe elevi daca exista cuvinte si expresii pe care nu le cunoaste. Daca textul a fost bine ales, la nivelul posibilitatilor elevilor, numarul acestor cuvinte trebuie sa fie mic, pentru a nu transforma lectia intr-o explicatie de cuvinte.

Invatatorul va da sens cuvintelor sau expresiilor fara digresiuni de prisos .

Urmeaza apoi partea principala a lectiei care se va face astfel :

- analiza fondului -analiza ideilor si a sentimentelor ;

- analiza formei - analiza expresiei acestora ;

Analiza fondului se efectueaza prin intrebari legate de text, dupa o formula pe care invatatorul trebuie sa o aiba mereu in vedere, pentru a pastra valoarea si eficienta a lectiei : textul si numai textul.

Aceasta analiza se face astfel :

- invatatorul trebuie sa traiasca el insusi o emotie estetica caci tocmai aceasta emotie va cauta sa transmita elevilor sai facand-o oarecum a apara prin intrebarile sale .

- invatatorul trebuie sa stapaneasca textul * temeinic* nu pentru ca l-a invatat pe de rost, ci pentru ca l-a citit si recitit pentru a se patrunde de el.

Lectia de citire explicativa nu se poate pregati de pe o zi pe alta si cu cateva zile inainte, recitand din nou programul pentru a analiza motivele pentru care il apreciaza. Va incepe analiza precizand dupa caz : locul, momentul, actiunea, imprejurarile, atmosfera, personajele, tinand cont de genul bucatii de lectura.

Daca textul este format din elemente distincte separate clar, unele de altele, atunci planul se stabileste de la sine.

Analiza formei trebuie sa fie subordonata intelegerii clarificarii textului. Cand intalnim o expresie rara, trebuie sa explicam prin metoda care se potriveste cel mai bine. Metodele folosite sunt :

- metoda intuitiva: gest, mimica, actiune, ori se arata chiar obiectul respectiv.

- metoda indirecta : se recurge la o imagine sau la un desen ;

- metoda functionala : copiii sunt pusi sa execute o actiune ;

- metoda etimologica : se poate face o legatura intre cuvinte. Nu este bine sa se foloseasca separat analiza fondului si analiza formei, ci din contra, e bine sa se foloseasca simultan, in cursul lectiei caci si una si cealalta trebuie sa fie totdeauna subordonate obiectivului principal : formarea sensibilitatii si a spiritului critic.

Invatatorul trebuie sa se fereasca sa vorbeasca prea mult. Cu elevii mici 7-9 ani, trebuie sa se margineasca la cateva idei simple si concrete, extrase dintr-un text scurt si sa-l facem sa observe cateva imagini sau particularitati de stil :-limba scriitorului-, limba scrisa fiind foarte diferita de cea a copiilor. Trebuie sa-i incurajam sa gaseasca expresii echivalente si sa le aratam cum sa transforme stilul vorbit in stil literar.

Predarea citirii explicative are valoare numai daca invatatorului ii place aceasta activitate si manifesta interes pentru lectura. Lectia de citire explicativa este un schimb de pareri nu o conferinta .

Invatatorul nu trebuie sa impuna felul sau de a simti sau propriile sale impresii; rolul sau consta in a-i calauzi pe copii, in a-i obisnui sa reactioneze la ceea ce citesc.

In aceasta activitate, afectivitatea si inteligenta elevilor sunt implicate in aceeasi masura.

O lectie de citire explicativa , bine condusa, creeaza intre elevi si invatatori un fel de comuniune intelectuala in procesul careia incearca cu toti aceleasi sentimente , aceleasi emotii.

Pentru elevii ea constituie momentul aparitiei unei trebuinta de ordin superior care va da adolescentului si apoi adultului gustul lecturii ce imbogateste spiritul, inarmandu-i astfel cu o activitate intelectuala care este baza intregii culturi personale.

A-l invata pe elev sa citeasca inseamna a-i forma capacitatea de a intelege si a folosi ceea ce desprinde din lectura capacitatea de a intelege si a folosi ceea ce desprinde din lectura respectiva.

Invatarea cititului este o activitate complexa care depaseste acceptia unei exprimari orale a unui text scris, incorporand citirea unei imagini , a unei diagrame, a unui tablou, etc. Este o activitate de tip probalist. Ea corespunde din punct de vedre unor proceduri in sfera perceptiei, limbajului, gandirii si inteligentei pe fondul unor nuante si progresive atribuiri de semnificatie. Este o activitate de comunicare. Aici o mare importanta o are vocatia constructiva o invatatorului ce-i spune ; cum il mobilizeaza pentru a-l apropia de text.

N. Iorga spunea : "A citi o carte inseamna a te impartasi cu dansa , a gasi prin ea sufletul, omul care a scris-o a stat de vorba cu el, a te lasa inraurit de dansul . "

Cititul este un mijloc minunat de pastrare si raspandire a cunostintelor capatate. Este procesul de identificare continua a unora dintre limitele cunoasterii. Acest lucru inseamna cunoasterea, adaptarea unei conduite intelectuale, afective si motivationale . Aici sunt angajati factori cognitivi si noncognitiva de o evidenta foarte activa.

Invatarea cititului este o interactiune intr-un subiect cititor si un text scris. Subiectul cititor se confrunta cu un obiect al invatarii, invatatorul mediind aceasta interactiune si examinand posibilele incidente - explicarea cuvintelor noi. Ea este o activitate de gandire, evidentiata de prezenta actului de intelegere a structurilor operatorii ale gandirii -analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea , generalizarea, esentializarea, , si nu in ultimul rand a celor ce vizeaza activitatea de rezolvare de probleme si de gasire d probleme. In planul gandirii situam si intelegerea cititului ca unitate de analitic si sintetic. Copilul este capabil sa confere realitatii un scris in functie de context sau sa transforme legaturi intamplatoare in legaturi necesare implicate.

Obiectivele predarii -invatarii cititului vizeaza urmatoarele :

- invatarea unor notiuni, idei care apartin stiintei limbii si normelor limbii romane literare ;

- formarea sentimentelor patriotice de admiratie, mandrie si dragoste pentru limba poporului nostru in vederea apararii si culturalizarii ei ;

- dezvoltarea capacitatii de comunicare verbala si de utilizare supravegheata si adecvata limbii, in raport cu situatiile de comunicare ;

- dezvoltarea capacitatii de creatie, in general creatie lingvistica;

- insusirea tehnicilor muncii cu cartea.

Citirea pe fragmente nu este o activitate in sine, travaliu de maxima importanta care angajeaza un efort intelectual intens din partea elevilor , un exercitiu eficient in vederea formarii capacitatilor de a studia si a tehnicilor corespunzatoare. Este vorba de antrenarea elevilor intr-o activitate cu caracter euristic pentru a sesiza si desprinde ideile principale ale textului, in functie de care se determina , se delimiteaza fragmentele respective. Sarcina didactica a invatatorului in aceasta etapa este sa-i stimuleze la un demers de cautare, de cercetare si descoperire. Prin confirmarea data de invatator elevii traiesc satisfactia efortului implinit. Invatatorul este acela care stabileste structura logica a unui text de citire.

Prima perioada de invatare a cititului si scrisului este perioada predarii abecedarului. In aceasta etapa limba devine pentru copil, pentru prima oara , un obiect principal de studiu. Metoda de baza folosita pentru predarea citit-scrisului este metoda analitica-sintetica. Predarea citit-scrisului cuprinde urmatoarele feluri de activitate didactica :

A.  -predarea sunetelor si a literelor cuprinzatoare-citirea cuvintelor;

B.  -scrierea literelor, cuvintelor, propozitiilor si a unor mici texte

C.  -legarea intregii activitati cu privire la invatarea citirii si scrierii ;

Predarea literei noi parcurge urmatoarele etape :

ETAPA I -Separarea propozitiei din vorbire .

Separarea propozitiei din vorbire se poate face fie dintr-o povestire a invatatorului, fie pe baza intuirii unui tablou, fie prin dezlegarea unei ghicitori ; In povestioara sa invatatorul introduce o propozitie care cuprinde un cuvant ce contine sunetul nou. Sunetul nou trebuie predat printr-o intonare adecvata. Aceasta intonare scoate in evidenta propozitia care contine cuvinte cu sunetul nou. Se reproduce povestirea de catre elevi si cu ajutorul intrebarilor puse de invatator se separa de catre elevi propozitia de vorbire. Cuvantul ales este pronuntat, la cererea invatatorului , la inceput de catre un elev, apoi pe grupe de elevi si in sfarsit de toata clasa. Aceste exercitii de pronuntare individuala, pe grupe sau in cor, au o mare importanta atat pentru familiarizarea elevilor cu sunetul sau cat si pentru citirea ulterioara a acestor cuvinte.

ETAPA a II-a -Impartirea propozitiei in cuvinte si separarea cuvantului care contine sunetul nou.

Cuvantul care contine sunetul nou trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

cuvantul sa nu contina decat un singur sunet neinvatat, sunetul ce urmeaza a fi invatat.

sa se refere la un obiect concret, sa fie nivelul de intelegere al copiilor, sa fie bine cunoscut copiilor, sa faca parte din vocabularul lor activ ;

sa fie simplu din punct de vedere al compozitiei fonetice, sa cuprinda sunetul nou , ca prin sunet in cuvant ,

se prefera substantivele la cazul nominativ, forma nominativ fiind mai simpla decat celelalte ;

o importanta deosebita prezinta structura silabica a cuvintelor ; cuvinte mai usoare pentru analiza fonetica sunt cele formate din silabe deschise -consoana urmata de vocala ;

acel cuvant ales sa nu prezinte nici o deosebire intre scriere si pronuntare ,

Cuvinte ce trebuie evitate in alegere sunt :

- cuvinte monosilabice care au consoane alaturate - prag, porc, prin cele mai grele sunt cele care au la inceput doua consoane alaturate

- cuvinte formate din doua silabe , care au consoane alaturate - strada, etc.

- cuvinte formate din mai multe consoane alaturate -ingrijit, Cristian ;

ETAPA a III -a

Impartirea cuvantului care contine sunetul nou in silabe.

Elevii trebuie sa-si insuseasca repede notiunea de silaba. Ei au operat mereu in cadrul exercitiilor de analiza si sinteza fonetica. In cazul in care ei intampina greutati, impartirea cuvantului in silabe invatatorul pronunta el intai cuvantul impartit in silabe, insotind pronuntarea silabelor de bataia din palme. Elevii urmaresc si stabilesc numarul si ordinea silabelor in cuvant si sa stabilesc numarul si ordinea silabelor in cuvant si sa pronunte corect cuvantul.

ETAPA a IV -a .Separarea si studierea sunetului nou .

Folosind metoda fonetica analitica-sintetica elevii se familiarizeaza cu sunetul nou. Analiza fonetica se face pe baza de exercitii care preceda pe cele de sinteza. Separarea si studierea sunetului nou se face prin urmatoarele procedee :

- Invatatorul pronunta cuvantul respectiv, iar elevii sunt pusi sa repete si sa spuna ce sunet au auzit la inceputul cuvantului ;

- Pronuntarea de catre invatator a catorva cuvinte care incep cu acelasi sunet.

- Compararea cuvintelor -un cuvant cu sunetul la inceput iar altul la sfarsit,

Dupa separarea sunetului din cuvant prin procedeele amintite se trece la activitatea de insusire a sunetului. Aceasta activitate de consolidare a insusirii sunetului se face pe baza unor exercitii speciale de sesizari dupa auz a sunetului nou in diferite cuvinte si in variate pozitii in cuvant : la inceput, la mijloc sau la sfarsitul cuvantului : Iata cateva exercitii :

- se cere elevilor sa indice pozitia sunetului nou in diferite cuvinte rostite de invatator ;

- se cere sa se spuna cuvinte care incep sau se sfarsesc cu acest sunet ,

- se cere elevilor sa recunoasca rapid sunetul nou in cuvintele pronuntate de invatator ;

ETAPA A V-a -Studierea literei de tipar.

Se procedeaza in felul urmator : Se arata elevilor litere de tipar corespunzatoare sunetului invatat si este denumita de invatator :

,,Aceasta este litera . .* -Elevii denumesc litera asa cum a fost pronuntata de invatator. Se intuieste litera scotand in evidenta particularitatile grafice de tipar ale literei si denumirile lor .Exemplu :un oval, un bastonas, etc -si se compara litera cu literele invatate.

Consolidarea se face folosind urmatoarele procedee :

*-elevii cauta litera in alfabetul lor ;

*-recunoasterea literei dintr-un afis, lozinca, rubrici tiparite.

Se aseaza litera noua pe plansa cu litere din clasa.

ETAPA a VI-a . Compunerea cuvintelor cu ajutorul alfabetului decupat.

In aceasta etapa se foloseste silaba ca unitate de compunere. Intre procesul compunerii si cel al citirii cuvintelor exista o perfecta concordanta. Elevii citesc cuvintele asa cum le compun : compun pe silabe, citesc pe silabe. In acest proces alfabetul decupat contribuie la formarea campului de citire.

ETAPA a VII-a . Citirea de catre elevi a cuvintelor compuse la stelaj de catre invatator si apoi a celor compuse in mod independent de elevi la pupitre.

ETAPA a VIII-a. Citirea cuvintelor noi din abecedar.

I forma -citirea cuvintelor al caror sens este cunoscut elevilor dinainte pe baza de analiza prealabila;

a II-a forma -citirea cuvintelor al caror sens cunoscut elevilor odata cu analiza prealabila.

Prima forma - se folosesc exercitii ca :

- compunerea si citirea cuvintelor pana la sunet ;

- analiza fonetica a cuvantului nou pana la silaba, determinandu-se numarul si ordinea silabelor ,

- analiza si compunerea cuvintelor de catre elevi, prin munca independenta;

- se compun cuvinte pe pupitre ;

- invatatorul verifica lucrarea si cere elevilor sa citeasca cuvintele compuse ;

Pentru a doua forma

Citirea cuvintelor al caror sens devine cunoscut elevilor in procesul citirii se realizeaza prin mai multe exercitii care stimuleaza interesul elevilor pentru citirea cuvintelor si ulterior, a propozitiilor. Astfel se vor folosi exercitii ca :

Citirea silabelor formate din litere cunoscute si citirea cuvintelor compuse din aceste silabe.

Exercitii care se bazeaza pe procedeul formarii cuvintelor prin :

inlocuirea unei litere ;

inlocuirea unei silabe ;

adaugarea unei litere sau silabe la inceputul cuvantului sau la sfarsitul lui ;

Aceste exercitii au o mare valoare deoarece ele asigura pe de o parte variate posibilitati de citire, interesante pentru elevi, pe de o parte prin ele elevii isi insusesc o citire constienta si corecta. Pentru formarea unor deprinderi d citire constienta se folosesc urmatoarele procedee :

* Formarea propozitiilor de catre elevi cu ajutorul cuvintelor citite.

* Gama cuvintelor indicate in coloanele de cuvinte -procedeul citirii selective -.Pentru acest procedeu elevul recurge la procesul de analiza-gasirea cuvantului- si procesul de sinteza-unirea sunetelor in silabe si silabele in cuvant pentru pronuntare.

* Citirea propozitiilor si a textelor inchegate:

Dupa ce elevii cunosc un numar suficient de litere si cuvinte pentru alcatuirea propozitiilor se trece la citirea lor. Citirea propozitiilor se face mai intai a propozitiilor dezvoltate. In procesul citirii propozitiilor, se urmareste largirea campului optic al elevilor in legatura cu citirea mai multor cuvinte legate logic. Ei trebuie sa patrunda intelesul cuvantului si treptat sa inteleaga sensul propozitiei in intregime.

Citirea textelor inchegate.

Aceasta consta in unirea continua a unor propozitii intr-un intreg cu sens. Ele pot fi : istorioare, poezii, dialoguri, etc.

Cerintele unui text sunt :

textul sa fie alcatuit dintr-un numar redus de propozitii. Trecerea la texte mai complicate se face respectand regula de la usor la greu. Primele texte se tiparesc cu litere mai mari ; treptat se ajunge la texte tiparite cu caractere grafice obisnuite.

Citirea textelor inchegate din abecedar se face astfel :

- citirea model de catre invatator, care se va face rar si cu intonatia respectiva si urand elevilor sa urmareasca pe abecedar.

- citirea de catre elevi pe unitati mici logice.

Ca sa se evite memorizarea si deci citirea pe dinafara , se recomanda citirea selectiva. Elevii vor citi anumite propozitii sau anumite parti din text, oferind posibilitatea  verificarii citirii constiente. In clasele urmatoare elevii intalnesc text cu continut literar sau practic - stiintific. Prin studierea acestor lecturi elevii cunosc realitatea inconjuratoare. Literatura constituie un mijloc puternic pentru largirea orizontului intelectual al elevului.

Literatura de specialitate prezinta clar etapele principale ale planului tipic de activitate cu prilejul citirii textelor. Din categoria textelor de citire cu continut practic - stiintific fac parte textele de citire din domeniul stiintelor naturii, geografiei si istoriei. Predarea, la lectiile de citire a acestor texte, desi prezinta unele particularitatile metodice deosebite, in functie de continutul lor, are urmatoarea structura :

Activitatea pregatitoare in ordinea citirii

Sarcina acestei etape consta in pregatirea elevilor pentru intelegerea continutului trecutului si in trairea interesului pentru citirea lui. Aceasta se face prin observarea directa de catre elevi, a fenomenelor naturii, a obiectelor, etc., in cadrul vizitelor si excursiilor premergatoare textului de citire. Cunostintele elevilor cu aceste ocazii ofera o buna baza a discutiilor pregatitoare care au loc inainte de citirea textului. Acest lucru se mai poate face si prin recapitularea si sinteza cunostintelor din lectiile de citire anterioare, al caror continut este in stransa legatura cu continutul noii lectii. Se mai poate face prin intuirea de catre elevi a diverselor colectii de tablouri, mulaje, etc. Aceasta reflecta munca pregatitoare de citire a textelor care cuprind diferite materiale necesare observatiei directe din text. Tot in aceasta etapa se explica cuvintele neintelese din text, a caror necunoastere ar impiedica intelegerea continutului textului.

2.Citirea si analiza textului.

Citirea textului cu continut practic-stiintific se face de catre elevi, fara citirea model a invatatorului. Astfel elevii se desprind cu citirea unui material nou. Citirea textului pe fragmente se face in felul urmator :

* Invatatorul imparte textul pe fragmente care trebuie sa aiba un inteles deplin si sa ofere posibilitatea desprinderii unei idei principale.

* Se numeste un elev care sa citeasca primul fragment. Intreruperea se face de catre invatator spunand ,,destul *.

* Se explica cuvintele si expresiile noi intalnite de elevi sau se cere sa se explice de catre elevi unele expresii si cuvinte spre a se convinge invatatorul ca elevii au inteles totul.

* Se cere sa redea pe scurt cele citite in fragment.

* Se cere elevilor apoi sa formuleze ideea principala a fragmentului ajutate de intrebarile calauzitoare ale invatatorului.

* Se trece la celalalt fragment si se procedeaza la fel.

In clasele mici, la textele scurte nu se scot idei, ci se face o scurta caracterizare sau o povestire a celor citite.

3.Alcatuirea planului de idei. Ideile scoase din fragmente se scriu pe tabla formand astfel planul de idei a celor citite.

Planul textelor se poate face in mai multe feluri :

* sub forma de intrebari ;

* sub forma de titluri ;

* sub forma unor propozitii enuntiative ;

Din textele cu continut narativ sau descriptiv se e pot formula planuri sub forme combinate.

Planul textelor cu continut practic-stiintific are o mare importanta deoarece ajuta la ordonarea gandirii elevilor, ai ajuta pe elevi sa lege logic si corect anumite parti. Un plan bine intocmit contribuie la sistematizarea cunostintelor elevilor. Invatatorul incepand cu clasa a II-a, trebuie sa-i deprinda pe elevi cu ideea ca in tot ceea ce citesc ei exista o ordine si ca in aceasta ordine este expus continutul textului.

Recitirea textului.

In citirea textelor cu continut practic-stiintific , alcatuite sub forma de povestiri sau istorioare se insista asupra citirii expresive, contribuind astfel la formarea unei vorbiri plastice, colorate. De mentionat este faptul ca in clasa a II-a recitirea textului trebuie sa se faca in clasa. In clasa a III-a si a IV-a recitirea textului poate fi data ca tema pentru acasa. Unele texte au continut practic-stiintific, dar care sunt prezentate intr-o forma literara -legendele din clasa a II-a. Invatatorul trebuie sa faca citirea model, pentru ca numai astfel se ofera elevilor posibilitatea unei citiri expresive si dezvolta la elevi trairea unor emotii artistice, sentimente, etc.

Reproducerea celor citite se face pe baza unui plan sau intrebari. Aceasta se face cu scopul de a fixa ce citesc, precum si in vederea dezvoltarii gandirii si vorbirii elevilor prin reproducerea celor citite de catre ei. In manualele din clasele I-IV intalnim si texte cu continut literar. Din categoria textelor cu continut literar fac parte diverse feluri de genuri si specii : povestirea, poezia, fabula , proverbul, etc. In procesul citirii si studierii lor va trebui sa se tina seama de particularitatile lor ca specii literare diferite. Cele mai des intalnite in manualele de limba romana sunt povestirile. Cunoscand particularitatile metodologice ale citirii povestirilor vom putea sa intelegem si particularitatile , metodice ale celorlalte genuri si specii literare.

Etapele principale ale planului tip de activitate cu prilejul citirii textelor literare sunt :

- activitatea pregatitoare in vederea lecturii ;

- citirea integrala a textului literar ;

- citirea pe fragmente si analiza acestora ;

- activitatea in legatura cu introducerea planului textului citit ;

- conversatia generalizatoare ;

- povestirea textului ;

- citirea de incheiere ;

- lucrari de creatie ale elevilor in legatura cu materialul citit ;

Activitatea pregatitoare in vederea lecturii are ca scop de a usura intelegerea operei respective, prin claritatea deplina a primei perceptii a textului, a trezi interesul elevilor pentru citirea operei si in a explica acele cuvinte si expresii din opera a caror necunoastere constituie o frana in intelegerea operei .

Aceste obiective se realizeaza prin mijloace variate determinate de continutul textului si nivelul de cunostinte al elevilor.

Citirea integrala a textului se realizeaza in asa fel, incat, elevii sa participe efectiv, sa traiasca evenimentele relevate in povestire, sa traiasca emotiile provocate de acestea. Acest obiectiv se poate atinge numai pe fondul unei citiri expresive. Dupa citirea integrala a textului se face o scurta conversatie asupra textului citit, cu scopul de a verifica felul cum elevii sunt orientati in problemele mari ale textului, numele autorului, titlul lecturii, actiunea in linii mari, numele personajelor, etc. Intrebarile puse de invatator sa nu fie profunde, ci mai sumare.

Citirea textului pe fragmente si analiza lor se face cu scopul de a sigura intelegerea clara si precisa a fiecarui fragment analizat si se face la fel ca la textele cu continut practic-stiintific.

In clasele mici - I-a -II-a , numarul fragmentelor este mai mare pe cand in cls. a III-a -IV-a , analiza se face pe fragmente mai mari. Intrebarile puse trebuie sa reflecte actiunile personajelor , locul actiunii, etc. Alcatuirea planului de idei este mai usoara ca la textele cu continut practic-stiintific.

Fragmentele se limiteaza la :

- succesiunea in timp a actiunilor si evenimentelor ;

- locul actiunii ;

- aparitia personajelor ;

- legatura dintre cauza si efect a actiunilor , faptelor, atitudinilor personajelor.

Cea mai simpla forma a planului este planul exprimat prin desene care se folosesc la clasa I, daca textul este scurt. Formularea enuntiativa, ordonata a ideilor, in succesiunea lor, sprijina formarea si dezvoltarea acestei priceperi, ii orienteaza pe elevi in relatarea momentelor actiunii, a desfasurarii ei. Alcatuirea planului textului formeaza obiectivul activitatii de incheiere a lectiei de citire explicativa sau poate constituie tema pentru munca independenta a elevilor in clasa sau acasa. Ideile se pot formula ca titluri, propozitii scurte sau prin citate.

Conversatia generalizatoare are ca scop sa atraga atentia elevilor asupra ideii principale din povestire, sa faca o caracterizare elementara a personajelor si sa sublinieze atitudinea autorului fata de personajele imaginate de el.

In clasa I li se cere elevilor sa aprecieze daca un anumit personaj a procedat bine sau rau, in cls. a II-a li se cere sa faca o comparatie intre faptele diferitelor personaje, in cls. a III-a si a IV-a caracterizarea personajelor se face prin descrierea infatisarii a portretului fizic, a trasaturilor morale a personajelor , prin analiza si aprecierea conduitei si a faptelor lor. Conversatia generalizatoare are ca scop legatura dintre cele citite in clasa si lectura in afara de clasa, cu privire la operele similare ale scriitorului respectiv.

Povestirea sau reproducerea textului trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte :

- sa reliefeze in mod clar ideea principala a textului ;

- sa evite digresiunile si amanuntele inutile

- sa fie construita din propozitii corecte si concise;

- sa foloseasca just si exact expresiile intalnite pentru a formula o vorbire cursiva si frumoasa ;

- sa foloseasca intonatia corespunzatoare ;

Povestirea textului se poate face si cu cuvinte proprii sau apropiate de text, aceasta depinzand in primul rand de munca invatatorului. In vederea insusirii de catre elevii claselor mici a priceperii de a reproduce continutul unui fragment cu cuvinte proprii, se procedeaza in felul urmator : se aleg din istorioare fragmente mici alcatuite din 2-3 propozitii , se citesc de catre elevi si li se propune sa povesteasca cele citite ,, intr-un fel *, adica sa foloseasca cuvinte noi sau sa adauge noi. Folosirea de catre elevi, in povestirea lor, a unor expresii specifice autorului, este rezultatul unei munci intelectuale asupra textului citit.

In primele clase aceste cuvinte si expresii care urmeaza sa fie incluse de catre elevi in povestirea lor, se indica de catre invatator.

In clasele a III-a si a IV-a se aleg de catre elevi cu sprijinul invatatorului si se scriu pe tabla. Se urmareste sa se povesteasca pe scurt transformand propozitiile eliptice in propozitii enuntiative.

Citirea de incheiere se face cu scopul de a verifica masura in care elevii si-au insusit cele citite, contributia la formarea deprinderilor citirii expresive. In afara de citirea integrala a textului , in incheiere se face citirea selectiva si citirea pe roluri.

Activitati creatoare in legatura cu citirea textelor literare sunt : povestirea cu schimbarea formei, povestirea prin analogie, continuarea povestirilor, intercalarea unor episoade in povestire, ilustrarea textelor literare, dramatizarea povestirilor , etc.

Analiza poeziilor si citirea lor de catre elevi are o mare importanta instructiv -educativa. Citirea lor expresiva provoaca la elevi vii emotii, contribuind la educarea lor estetica. Elevilor le plac poeziile si le invata cu placere. Ei sunt atrasi de ritmul si muzicalitatea versurilor. Analiza poeziilor se face in felul urmator : Prima lectura este facuta demonstrativ de catre invatator sau de catre un elev care citeste foarte bine. Dupa lecturare se cere elevilor sa-si spuna impresia asupra celor citite. Cadrele didactice trebuie sa desfasoare activitatea foarte atenta deoarece se intalnesc poezii in care fiecare strofa reprezinta un fragment. Urmeaza apoi analiza ei privind continutul de idei, forme, etc. Sunt poezii neimpartite in strofe si trebuie delimitate versurile care formeaza unitatile logice respective. Alteori fragmentul exprima 1-2 versuri din strofa urmatoare . Impartirea poeziei in fragmente trebuie facuta in asa fel incat sa reiese o legatura logica intre fragmente, sa existe o delimitare precisa intre ele, fapt ce contribuie la alcatuirea judicioasa a planului poeziei. O deosebita importanta in studierea poeziilor o are si explicarea expresiilor plastice, a figurilor de stil, care sunt de multe ori inaccesibile elevilor. Elevii trebuie sa inteleaga pe deplin imaginile artistice, sa-si formeze reprezentari concrete in legatura cu fiecare descriere poetica. Reproducerea fragmentului citit, pe baza de povestire necesita sprijinul cadrelor didactice.

In clasele I-a II-a, planul se face oral, in cls. a-III-a si a IV-a planul se scrie pe tabla. Dupa citirea poeziei se face citirea expresiva a poeziei care se face prin declamatia colectiva, elevii pronuntand clar si ritmic versurile. Poeziile sub forma de dialog necesita o citire pe roluri accentuandu-se mai mult independenta elevilor. In cls. a III-a si a IV-a citirea explicativa a poeziilor se schimba dandu-se mai multa independenta elevilor. In discutiile cu caracter generalizator se scot in evidenta ideile principale ale poeziei, se caracterizeaza personajele, se cere elevilor sa explice ce fenomene ale naturii se pot subintelege in diferite expresii plastice, se explica imaginile critice, se traduce vorbirea plastica in limba poeziei obisnuite , etc. Urmeaza invatarea poeziei pe de rost, partial sau in intregime in functie de marimea ei. Recitarea poeziei poate fi insotita de miscari ritmice corespunzatoare, se face recitirea colectiva sau pe roluri. Cand se da ca tema pentru acasa sa se invete poezia pe de rost se dau indicatiile necesare atragandu-se atentia sa nu se memoreze mecanic.

In cartile de citire pentru cls 1-IV se mai intalnesc si fabule.

Citirea si studierea fabulelor de catre elevi prezinta o mare importanta instructiva si mai ales educativa.

Ele constituie un bun mijloc de educare la elevi a credintei prietenie, bunatate , modestie, etc.

Fabula este alcatuita din doua parti povestirea intamplari (alegoria) si invatatura (morala).

Mora este partea cea mai importanta a fabulei, iar naratiunea de a o scoate in relief.

Citirea si studierea fabulei se face dupa urmatorul plan.

-conversatia pregatitoare explicandu-se cuvintele grele

-citirea fabulei de catre invatator si apoi de catre elevi

-intuirea ilustratiilor in legatura cu fabula

conversatia de generalizare (caracterizari elementare, scoaterea idei principale),cu citirea diferitelor pasaje ale fabulei este in legatura cu morala sau invatatura care este de obicei plasata la sfarsitul ei sau la inceput.

Fabula este o poveste din viata reala, citirea ei necesitand in general tonul unei vorbiri curente.

Le indica folosirea citirii pe roluri si dramatizarea ei pe de rost.

Predarea proverbelor, zicatorilor si ghicitorilor.

Proverbele sunt expresii populare scurte, uneori versificate care cuprind o invatatura folositoare in viata.

Ele exprima intr-o forma concisa un adevar extras din viata de toate zilele.

Proverbele si zicatorile imbogatesc vorbirea, o fac mai colorata, mai expresiva si mai corespunzatoare.

Predarea proverbelor au o mare importanta in instruirea si educarea elevilor si pentru aceasta constituie o preocupare de seama a cadrelor didactice.

Ele sunt folosite in general cu prilejul predarii unor bucati de citire cu continut literar sau practic-stiintific cu functia de fixare a cunostintelor. De exemplu , dupa citirea lucrarii ,, Prima zi de scoala *, cls a III-a elevii pot face o comparatie intre cele citite in text si proverbul ,, Cine stie carte are patru ochi *-proverbul cu functii de fixare a celor citite in text. Zicatorile se aseamana cu proverbul. Deosebirea intre ele este ca proverbul are forma unei propozitii dezvoltate iar zicatoarea se reduce la o expresie eliptica, la un grup de cuvinte pe acre il putem introduce intr-o propozitie a noastra. De exemplu : ,, Vorba multa , saracia omului *, este o zicatoare care se poate inlocui cu ,, Nu-ti pierde vremea flecarind cand vrei sa faci treaba cu spor *. Ele sunt folosite ca si proverbele, in legatura cu diferite texte de citire si dupa aceleasi indicatii metodice. Ele sunt foarte placute copiilor cu diferite texte cu continut literar sau practic-stiintific , avand in acest caz o functie de fixare si generalizare. Ele se mai pot folosi cu functia de a pregati pe elevi pentru o compunere. Analizand o ghicitoare elevii trebuie sa retina caracteristicile esentiale ale lucrului care-i conduc la ghicirea lui . Daca cuprinde cuvinte necunoscute de elevi, se explica cuvintele necunoscute inainte de dezlegare.

Fiecare etapa a unei lectii de citire trebuie sa realizeze anumite laturi instructiv-educative in cadrul sistemului de obiective care-i sunt proprii. Intr-o secventa sau etapa se va pune accent pe explicarea cuvintelor , in alta pe caracterizarea personajelor, alte momente vor fi centrate pe desprinderea ideilor principale si delimitarea unitatilor structurale ale textului.

Lectiile de citire ofera multe studii care se cer fructificate optimal pentru a pune in corespondenta faptele relatate in text cu experienta de viata a elevilor, ceea ce imprima discutiilor un caracter activ si antrenament. In functie de sarcinile didactice stabilite si de natura activitatilor desfasurate cu elevii se procedeaza la desfasurarea corespunzatoare a timpului pentru fiecare etapa a lectiei. De asemenea variaza de la o etapa la alta raportul dintre munca frontala si activitatea independenta , iar ponderea acestora reprezinta un reper important in configurarea structurii lectiei in ansamblu. In cadrul fiecarei lectii de citire se desfasoara intr-o masura mai mare sau mai mica, o activitate diferentiata cu elevii in functie de continutul ei si de nivelul eterogen de pregatire al clasei, se acorda potrivit situatiilor specifice, un ajutor individual unor elevi al caror ritm de invatare este mai lent. Tinand cont de particularitatile psihologice ale elevilor, de legile invatarii si de principiile si normele didactice care deriva din acesta, anumite momente, etape nu pot lipsi din structura unei lectii de citire. Cea mai importanta etapa din metodicele de circulatie este ,, activitatea pregatitoare in vederea citirii * sau mai putem sa-i zicem ,, pregatirea elevilor pentru intelegerea celor citite *. Cunostintele noi nu vor putea fi intelese si asimilate de catre elevi, nu vor putea fi elaborate de ei, daca nu sunt puse in sistemul de informatii constituit anterior. Aici este vorba de cunoasterea fondului de reprezentari , de notiuni, de limbajul de experienta al elevilor in legatura cu faptele, ideile noi ce urmeaza sa fie transmise si insusite de acestia. Cu cat vot fi mai largi si mai activ reactualizate reprezentarile si cunostintele anterioare ale elevilor si se vor stabili mai multe si mai bine legaturi cu cele noi, cu atat acestea din urma se vor insusi temeinic si se vor incadra in sisteme din ce in ce mai largi. In cadrul lectiilor de citire trebuie respectate cerinta esentiala a invatarii si anume de a nu merge bine stapanite de elevi, ele ofera un suport solid, care sta la baza noilor cunostinte. Cele mai vizate in acest sens sunt lectiile cu continut stiintific care vehiculeaza un repertoriu mai bogat de notiuni din diferite domenii ale realitatii. Discutiile pregatitoare nu au numai functia de a reactualiza si a sistematiza vechile cunostinte si reprezentari , ci indeplinesc si un rol de diagnostic, adica permit sa se cunoasca de la inceputul diferentierile care exista intre elevi in ceea ce priveste cercul de informatii, capacitatile de actualizare si asociere, deschiderile pe care le au spre obiectele si fenomenele realitatii. Repertoriul informational ce caracterizeaza cele doua categorii de elevi *cei de la oras si cei de la sate *,este diferit datorita mediului in care traiesc. Cei de la oras au un contact mai restrans cu natura dar si acestora li se ofera posibilitati d ea cunoaste obiectele si fenomenele naturii, activitati cu specific agricol, etc, prin excursii si activitati educative desfasurate in timpul vacantelor. Aceste diferente apar intr-o forma sau alta in legatura cu sfera de reprezentari si informatii ale elevilor. Discutiile pregatitoare , dialogul purtat cu elevii, materialul didactic folosit in aceasta etapa a lectiei vor fi in zestrea pe care o aduc elevii la fiecare lectie. Dialogul care se poarta cu elevii in cadrul discutiilor pregatitoare precum si in celelalte etape ale lectiei, trebuie sa faca apel nu numai la observatiile directe efectuate de acestia ci si la informatiile pe care ei le dobandesc din emisiunile de televiziune si radio, din lectura particulara , stimulandu-i astfel si pe aceasta cale, sa utilizeze asemenea surse pentru largirea orizontului lor de cunoastere. O importanta mare o are si fixarea textelor intr-un cadru tematic de idei, potrivit mesajelor scolare care trebuie grupate pe texte, adica fixarea textului intr-un cadru tematic potrivit multiplelor sarcini ale educatiei moral-cetatenesti.

Rolul principal , in acest caz, este al invatatorului prin valentele sale creative. Putem aminti textelor de citire care contribuie la educarea elevilor in spiritul patriotic in a carui structura intra o multitudine de elemente componente ca : dragostea si admiratia fata d trecutul glorios de lupta al poporului roman, fata de marii sai conducatori de osti, oamenii de cultura , stiinta, care prin creatiile lor au contribuit la progresul tarii, la afirmarea genului creator al poporului roman, etc. In aceasta tematica se inscriu textele acre cultiva pretuirea pentru limba poporului pe care marii nostri creatori de opere nestemate, creatori de limba , s-au intrecut cautand cu migala cuvintele care sa exprime adevarul, s-o compare : ,, ca un fagure de miere *, . ,, cu o comoara din adancuri infundata, . cu un ,, sirag de pietre rare *, . cu ,, glasul painii, . ,, cu focul ce arde *.

Pe parcursul anilor I -IV, discutiile pregatitoare se vor diferentia potrivit fondului de reprezentari si informatii de care dispun elevii, experienta de cunoastere si de viata acumulata de ei.

O lectie trebuie legata de cele anterioare care au avut un continut asemanator , pornindu-se de la elemente cunoscute de elevi in legatura cu notiunea de patrie, popor, de eroism, etc.

Invatatorul va avea grija ca, pornind de la continutul lectiei, sa largeasca continuu orizontul lor de cunoastere de la o lectie la alta. In acelasi timp, va urmari sa stabileasca legaturi nu numai cu aceeasi tematica. Numai asa va putea stabili locul unei lectii intr-un sistem tematic, lasand mereu elevilor o deschidere spre ceea ce va urma.