Managementul si gestiunea clasei de elevi

MANAGEMENTUL SI GESTIUNEA CLASEI DE ELEVI

1. Definire si caracterizare generala

Domeniu de cercetare in stiintele educatiei care studiaza atat perspectivele de abordare ale clasei de elevi cat si structurile dimensionale ale acesteia (ergonomica, psihologica, psihosociala, normativa, relationala, operationala si creativa), in scopul facilitarii interventiilor cadrelor didactice in situatii de criza microeducationala (indisciplina, violenta, nonimplicare, etc) si a evitarii consecintelor negative ale acestora prin exercitiul microdeciziilor educationale (Romita, B. lucu, 2000).

In sistemul social de educatie si Invatamant profesorii trebuie sa se raporteze la cei pe care ii educa, sa stabileasca relatii de cooperare cu parintii acestora si cu alti factori interesati ai societatii. Ei nu educa numai la catedra, in clasa, ci prin fiecare contact relational cu copiii si parintii desfasoara o munca de crestere si dezvoltare, de conducere si directionare. Activitatea cadrelor didactice se desfasoara in fata unor individualitati psihice umane in formare. De aici deriva necesitatea unei maxime responsabilitati fata de comportamentele si interventiile educatorului. Aceasta este deci perspectiva care le confera cadrelor didactice o pozitie oarecum speciala, unica. Ei sunt, de obicei, adulti, singurii adulti intr-un grup de copii. In fata lor educatorii devin reprezentantii lumii adultilor, lumea pentru care ii pregatesc pe acestia.

2. Rolurile manageriale ale cadrului didactic

Dupa cum s-a putut observa asertiunile anterioare au avut an vedere globalitatea actiunii educationale. Cadrele didactice isi manifesta comportamentul pedagogic in atitudini complexe si variate in functie de actiunea educativa in care ele sunt angajate. In procesul instructiv-educativ educatorul constituie figura centrala pentru elevi, pozitia primordiala in clasa dobandind-o acesta, chiar daca pe masura organizarii activitatii scolare elevii primesc noi statuturi. Influenta educativa exercitata de cadrul didactic, stabilita in functie de norme pedagogice si reglementari scolare, implica un raport educator-clasa si un tip specific de comportament al acestuia. Statutul cadrului didactic de reprezentant al stiintei, de mediator in constituirea relatiei elev- stiinta, de agent al actiunilor educative cu caracter formativ si informativ, nu mai este suficient pentru a asigura eficienta actiunilor pedagogice.

Majoritatea analizelor care s-au circumscris problemelor anterioare au evidentiat o serie de multiplicari ale planurilor de referinta implicate in actiunea educativa. Sinteza logica a materialelor investigate ne permite sa relevam urmatoarele comportamente fundamentale ale cadrului didactic in activitatea instructiv-educativa cu clasa de elevi :

- planifica activitatile cu caracter instructiv si educativ, determina sarcinile si obiectivele pe variate niveluri, isi structureaza continuturile esentiale si alcatuieste orarul clasei, etc;

- organizeaza activitatile clasei, fixeaza programul muncii instructiveducative, structurile si formele de organizare. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui si determina climatul si mediul pedagogic;

- comunica informatiile stiintifice, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileste canalele de comunicare si repertoriile comune. Activitatea educativa implica de altfel si un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formularii intrebarilor dar si prin libertatea acordata elevilor in structurarea raspunsurilor.

- Dialogul elev-profesor necesita un climat educational stabil, deschis si constructiv;

- conduce activitatea desfasurata in clasa directionand procesul asimilarii dar si al formarii elevilor prin apelul la normativitatea educationala. Durkheim defineste conduita psihopedagogica a educatorului prin intermediul notiunii de 'dirijare' care faciliteaza elaborarea sentimentelor si ideilor comune;

- coordoneaza in globalitatea lor activitatile instructiveducative ale clasei, urmarind In permanenta realizarea unei sincronizari intre obiectivele individuale cu cele comune ale clasei, evitand suprapunerile ori risipa si contribuind la Intarirea solidaritatii grupului;

- indruma elevii pe drumul cunoasterii prin interventii punctuale adaptate situatiilor respective, prin sfaturi si recomandari care sa sustina comportamentele si reactiile elevilor;

- motiveaza activitatea elevilor prin formele de intariri pozitive si negative; utilizeaza aprecierile verbale si reactiile nonverbale in sprijinul consolidarii comportamentelor pozitive; orienteaza valoric prin serii de interventii cu caracter umanist tendintele negative identificate in conduitele elevilor; incurajeaza si manifesta solidaritate cu unele momente sufletesti ale c1ase'i;

- consiliaza elevii in activitatile scolare dar si in cele extrascolare, prin ajutorare, prin sfaturi, prin orientarea culturala si axiologica a acestora. Un aport deosebit il are interventia educatorului in orientarea scolara si profesionala dar si in cazurile de patologie scolara.

- controleaza elevii in scopul cunoasterii stadiului in care se afla activitatea de realizare a obiectivelor precum si nivelele de performanta ale acestora. Controlul nu are decat un rol reglator si de ajustare a activitatii si atitudinii elevilor

-evalueaza masura in care scopurile si obiectivele dintr-o etapa au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativa, prin prelucrari statistice ale datelor recoltate si prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecatile valorice pe care le va emite vor constitui o baza temeinica a procesului de caracterizare a elevilor.

Concluzia pe care o putem infera analizand succinta trecere in revista a principalelor tipuri de comportamente presupuse de actiunile si interventiile pedagogice ale cadrelor didactice (prezentarea a fost realizata intr-o maniera globala fara apelul la vreun criteriu ori vreun indicator ferm) este aceea ca majoritatea acestora sunt de natura manageriala. Procesul de conducere, managementul, fiind o caracteristica a oricarei activitati organizate (in paragrafele ulterioare vom incerca sa demonstram ca si activitatea din clasa de elevi se bucura de atributele corespunzatoare activitatilor organizate) dar si a oricarei actiuni ce tinde catre eficienta maxima, prezinta o serie de trasaturi si functii comune care s-au regasit si in analiza anterioara efectuata asupra clasei de elevi. Chiar numai dupa o succinta analiza comparativa putem observa ca procesul instructiv educativ desfasurat de cadrul didactic in clasa implica o puternica inraurire manageriala atat sub raportul functiilor manageriale fundamentale cat si din perspectiva managementului organizational implicat de structura clasei de elevi ca organizatie.

Problemele de maxima responsabilitate care diferentiaza procesele manageriale din invatamant fata de procesele izomorfe din alte sectoare ale vietii sociale, fata de industrie spre exemplu, unde intre conducator si executant se interpune masina, sunt ca, in procesul de invatamant conducerea se realizeaza nemijlocit asupra personalitatilor in formare ale copiilor si tinerilor. Iar daca in industrie rebuturile pot fi reconditionate si reintroduse in circuitul economic (pierderile nefiind prea insemnate), in educatie esecurile inregistrate in procesul de formare pot avea  consecinte individuale si sociale nefaste: incompetenta, analfabetism, inadaptare, delincventa. Apreciem, pornind si de la aceste considerente, ca perspectivele de abordare ale activitatilor din clasa de elevi Intr-o formula noua si moderna, aceea a managementului clasei, vin in intampinarea unei nevoi obiective de perfectionare si de eficienta.

3. Structuri dimensionale ale managementului clasei de elevi

3.1. Dimensiunea ergonomica

3.1.1. Dispunerea mobilierului in sala de clasa:

Mobilierul scolar reprezinta o parte importanta a bazei tehnicomateriale a invatamantului si, potrivit specialistilor domeniului, este compus dintr-o serie de piese de mobila folosite in mediul scolar, ca suporturi conexe, in scopul indeplinirii unor obiective educationale. In compozitia mobilierului scolar intra atat piesele destinate locurilor de studiu si de invatare ale elevilor cat si mobilierului personal rezervat cadrului didactic. Atributele moderne ale mobilierului salii de clasa sunt dupa Ullich(1995):

. simplitatea,

. functionalitatea,

. durabilitatea

. instructionalitatea

.modularitatea: mobilierul sa poata fi organizat si reorganizat, compus si descompus in functie de sarcina didactica fundamentala si de stilul educational al cadrului didactic.

3.1.2. Vizibilitatea:

. vizibilitatea este conditionata de dispunerea mobilierului in clasa de elevi si de starea de sanatate a elevilor (copiii cu deficiente de vedere, cu deficiente de auz, cu deficiente structurale ale scheletului precum si copiii care din punct de vedere fizic sunt variabili dupa inaltime).

. este recomandabila si aici stimularea unei dinamici a pozitiilor ocupate in banci de elevi, astfel incat permutarile respective sa nu incalce legile biologice, fizice si medicale anterioare dar, totodata, sa nu contravina nici normelor psihopedagogice , instructiv educative si de socializare ale elevilor in sala de clasa.

3.1.3. Pavoazarea salii de clasa

. Cultura grupala a clasei de elevi presupune promovarea atat a unor valori instrumentale cat si a unor valori expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii, ajungandu-se chiar pana la adevarate 'ritualuri de socializare'), cele din urma constituindu-se in adevarate fundamente pentru primele.

. Un simbol al clasei, o melodie preferata, un joc preferat, o poveste reprezentativa pentru clasa, cateva seturi de fotografii cu membrii clasei, constituie tot atatea ocazii de configurare indusa unei culturi expresive si mai tarziu instrumentale la nivelul clasei de elevi, prin intermediul unor parghii, de constructie si de reglare, de tip managerial

3.2. Dimensiunea psihologica

Modul de concretizare structural-integrativa a capacitatii de munca a elevilor in legatura directa cu managementul clasei de elevi se prezinta astfel:

capacitatea de invatare (exp.: 'Invatarea normativa');

trasaturile de personalitate (accent pe dimensiunea relational-valorica si socio-interactionala)

3.2.1. Capacitatea de invatare

. Elementul primordial al capacitatii de invatare il reprezinta determinarea starii de pregatire a elevilor: asimilata ca 'nivel de dezvoltare psihoeducationala care face posibila abordarea cu succes a unor obiective sau sarcini de invatare' (Dan Potolea, 'Curriculum', note de curs, Universitatea din Bucuresti, 1991).

a) Nivelul dezvoltarii biopsihosocia/e,

b) Starea de pregatire la nivel de abilitati, cunostinte In raport cu un continut predeterminat;

c) Componenta motivationala asimilata cu atentia si interesul.

. Capacitatea de invatare a elevilor,

In conceptia autorului Florea Voiculescu, care in lucrarea 'Ghidul directorului' (1997), coordonatori Aurora Toea si Anca Butuca, Editura Bagrad, Alba Iulia, prezinta urmatorii determinanti structurali ai capacitatii de invatare:

1. Resurse intelectuale: informatia stocata in memoria de lunga durata, algoritmi de operare cu informatia, strategii de gandire;

2. Resurse reglatorii: trebuinte de diferite niveluri, motive de diferite intensitati si forme, interese si insusiri ale vointei

3. Resurse comportamental - instrumentale: deprinderi, comportamente, conduite.

3.2.2. Fundamentele psihologice ale competentelor socio-relationale

. Structural, elementul motivational care coaguleaza intreaga teorie privitoare la fundamentarea psihologica a competentelor sociorelationale, este convingerea ca element psihologic complex, cognitiv, afectiv si volitional.

. Pasii instructiei voluntare, propusi de Ladislav Duric in 'Elements de psychologie de I'education', UNESCO, 1991, privesc urmatoarele componente voluntare:

1. Conceperea unui proiect care trebuie sa fie conform normelor scolare. Obiectivele stabilite e bine sa fie c1are si precise, concrete si motivante pentru elevi. Totodata se pot fixa atat obiective pe termen lung cat si obiective pe termen scurt.

2. Initiativa, manifestata prin disponibilitate si spirit de decizie, curaj si independenta in alegerea obiectivelor ca si in realizarea lor. Sarcina cadrului didactic este de a stimula initiativa elevilor, exploatand toate ocaziile disponibile.

3. Perseverenta trebuie si ea pusa in valoare ori de cate ori cadrul didactic surprinde momentul oportun pentru dezvoltarea vointei elevului respectiv.

3.3. Dimensiunea sociala

3.3.1. Clasa ca grup social

'Ansamblu de indivizi (elevi), constituit istoric, intre care exista diverse tipuri de interactiuni si relatii comune determinate' (Mielu Zlate)

. caracteristici ale clasei ca grup social:

. intinderea clasei are in vedere numarul de elevi care compun grupul

. si pune in discutie extensia numerica optima a acesteia;

. interactiunea membrilor clasei, vizate fiind interactiunile directe, nemijlocite si multivariante;

. scopurile, atat cele pe termen scurt cat si cele pe termen lung, prin constientizarea lor de catre elevi, pot deveni motorul dezvoltarii grupului pe perioada scolaritatii; arta cadrului didactic, ca manager consta in fixarea, pe langa obiectivele scolare formale si a unei serii de obiective social-afective;

. structura grupului poate fi analizata dual in ceea ce priveste grupurile mici si implicit clasa de elevi, atat ca modalitate de legatura a membrilor grupului in plan interpersonal, cat si ca ierarhie interna a grupului;

. compozitia si organizarea sunt rezultatul interactiunii tuturor celorlalte caracteristici ale grupului, definitoriu din punctul de vedere al acesteia fiind gradul de omogenitate sau de eterogenitate a clasei; din acelasi indicator de dinamica a grupului clasa, mai poate fi derivata si o alta caracteristica a acesteia, coeziunea;

. tot in investigarea specificului grupului clasa pot fi plasati si alti doi parametri de analiza dinamica, sintalitatea, Inteleasa ca personalitate a grupului respectiv si problematica liderilor.

Cercetarile cele mai interesante la acest nivel sunt consacrate raportului dintre informatie, circulatia acesteia si dinamica grupului Yona Friedman a criticat iluzia comunicarii globale la nivelul grupului;

. Valenta reprezinta numarul de indivizi cu care un individ dat (membru al clasei, spre exemplu) poate comunica direct  intr-un timp dat: fie la receptare (a da raspuns unui stimul), fie la emisie (a influenta printr-un stimul care cere un raspuns).

. capacitatea de transmitere definita prin pierderea de informatie in momentul in care un mesaj tranziteaza un individ  Friedman prezinta grupurile dintr-o perspectiva informationala ca fiind de doua tipuri: a. egalitar si b. ierarhizat (intr-un grup dat ierarhia se stabileste printr-un bilant informational (numit de autor balanta influentelor) al fiecarui individ. Bilantul este diferenta dintre influentele pe care le primeste si influentele pe care le exercita individul respectiv. Daca bilantul este egal pentru toti membrii grupului atunci grupul este egalitar, daca, din contra bilantul este inegal atunci grupul este ierarhizat). Foarte interesant, mai ales pentru un grup ca cel scolar bazat eminamente pe informatie, este ca Friedman defineste influenta ca 'rezultanta unui schimb informational intre unul si mai multi indivizi, influenta celui dintai fiind masurata prin efectul produs de schimbul informational asupra comportamentului celorlalti'.

. Daca in urma unor calcule se ajunge la concluzia ca bilantul e acelasi pentru toti si egal cu zero, grupul este egalitar, in timp ce, daca bilantul e diferit, grupul este ierarhizat. 'Nici un grup egalitar compus din fiinte umane nu poate avea mai mult de 16 membri'.

3.3.3. Individualizare, grupare si organizare in sala de clasa

Profesorul Dan Potolea de la Universitatea din Bucuresti referindu-se la problema diversificarii modalitatilor si a structurilor organizatorice In scoala, abordeaza triadic aceasta realitate educationala:

A. Diversificare institutionala: - diversificarea studiilor:

- organizatorica (teoretic, profesional)

- cursuri optionale;

- schimbarea structurii clasei de elevi:

- clase de nivel;

- grupe de nivel;

- clase speciale;

B. Diversificare curriculara: - Invatamant modular

C. Diversificare procesuala:

- individualizarea instruirii la nivelul clasei de elevi;

In legatura cu aceasta diversificare procesuala, obiect de studiu al managementului clasei de elevi, modurile de instruire se prezinta sub trei asemenea forme: frontal, grupal, individual.

a) Frontal: porneste de la perspectiva tratarii clasei de elevi ca si cum toti elevii ar fi egali Intre ei. Aceasta forma organizatorica predispune la utilizarea metodelor expunerii si a conversatiei. pot fi introduse anumite diferentieri la nivelul tipului de Intrebari formulate si la nivelul timpului de organizare a raspunsurilor;

b) Grupal: presupune organizarea elevilor (minimum 2) pe echipe in functie de anumite criterii (astfel rezulta): grup omogen: elevii sunt inclusi in functie de interese, capacitati, rezultate scolare comune, si dispun de:

- sarcini de instruire distribuite diferentiat;

- indrumarea permanenta a cadrului didactic;

- timp de instruire distribuit neuniform;

- grup eterogen: elevii sunt inclusi posedand interese, capacitati, rezultate scolare diferentiate, si dispun de:

- sarcini de instruire diferentiate sau comune (diferentiate la nivel de dificultate si chiar la nivel de continut);

Din punct de vedere pedagogic se recomanda o echilibrare a celor doua forme. Grupul omogen este mai profitabil, in timp ce grupul eterogen este mai adecvat integrarii sociale a elevilor.

c) Individuala: presupune respectarea individualitatii elevilor, adoptandu-se sarcini de instruire in concordanta cu nevoile si posibilitatile fiecarui elev, in parte. Variatia sarcinii si a timpului de instruire, ca elemente dominante ale organizarii clasei de elevi din perspectiva managementului clasei de elevi se realizeaza prin analiza urmatoarelor dimensiuni:

- sarcina:

- Comuna;

- Diferentiata:

- cantitativ;

- calitativ;

- dirijarea instruirii:

- riguroasa;

- comuna;

- semiindependenta;

- diferentiata

- independenta;

- timp:

- egal;

- diferentiat

- stil de invatare:

- inductiv;

- deductiv;

- practic;

- motivatie:

- extrinseca;

intrinseca

3.4. Dimensiunea normativa

Specialistii in sociologia clasei de elevi au observat ca acest univers scolar este o reflectare micro (in miniatura) a problematicii unei societati.

3.4.1.Normativitatea in clasa de elevi

Normele sunt ansambluri de reguli care regleaza desfasurarea unei activitati educationale (Emil Paun)

a. Normele explicite sunt sistemul de referinta al clasei preexistand apartenentei la grup a elevilor pot fi divizate la randul lor in doua categorii:

. norme constitutive, care decurg din caracteristicile procesului de predare invatare si de transmitere a valorilor cunoasterii (normativitatea didactica) ;

. norme institutionale care decurg din prezentarea institutiei scolare ca institutie sociala.

b. Normele implicite sunt ansambluri de reguli produse de viata in comun a grupului. Cele mai importante surse de constituire a normelor de grup, sunt:

- interiorizarea normelor explicite,

- 'importul de norme' din afara scolii si a clasei astfel incat pot fi apelate alte valori normative;

- interactiunile din viata grupului

. Totodata, la acest nivel al analizei, conflictul de norme poate deveni si factor dinamogen al coeziunii grupului clasa, in situatia in care cadrul didactic, poate stapani managerial demersurile de interventie si de solutionare.

3.5. Dimensiunea operationala

Problema pusa in atentia cadrului didactic nu este aceea de a exclude cultura elevilor, spune Geulen (1994), ci de a integra elementele culturii lor normative implicite in procesul de favorizare si consolidare a culturii normative explicite. Neexploatarea corecta a variabilelor foarte complexe, anterior mentionate poate conduce la structurarea duala a culturii implicite a elevilor in raport cu scoala si indirect si cu clasa (vezi Geulen & Krappmann, 1994):

a) Proscoala sistem de valori care nu este in dezacord cu valorile fundamentale ale scolii;

b) Antiscoala sistem de valori de tip nonconformist, deviant (cu abateri negative de la norme); manifestarile comportamentale in cazuri ca cele mentionate sunt dependente de originea sociala a elevului si de sexul acestora.

3.5.1. Strategii de interventie ale cadrului didactic

Investigatiile moderne ofera spre selectie cadrelor didactice o serie de strategii de interventie - cele mai reprezentative sunt (vezi Kessel, 1995): 1. Strategia de dominare, se regaseste in spatiul de descriere alocat anterior pedepsei si pe care o vizeaza in plan practic. Sustinerea teoretica se face prin structuri relationale asimetrice si comportamente profesorale de prestigiu si de autoritate;

2. Negocierea 'ca forma de Intalnire dintre doua parti. Noi si Ceilalti - Scott, Sili, 'Arta negocierii', Bucuresti, Editura Tehnica, 1996, in scopul realizarii unei intelegeri. Pentru managementul clasei negocierea din perspectiva elevilor imbraca doua forme, explicita (consensual, deschisa) si implicita (ascunsa, cu elevi care vor incerca sa exploreze limitele de toleranta ale culturii normative explicite, determinandu-l pe profesor sa accepte anumite lucruri care depasesc normalitatea explicita clasei);

3. Fratemizarea are in vedere neputinta de dominare a cadrului didactic, convertita intr-o forma de 'alint pedagogic'; observandu-si neputinta de interventie cadrul didactic se aliaza cu elevii, dand nastere unui univers interactional foarte ciudat;

4. Strategia bazata pe ritual si rutina creeaza asa-numit-ul 'profesor predictibil, care-si fundamenteaza interventiile pe standardizare si uniformizare;

5. Terapia ocupationala sporeste dinamica clasei cu precadere la nivel fizic, cultivand miscarea ca forma suprema de tratament si interventie in situatii de abatere liniare dar si grave;

6. Strategia de sustinere morala pune pe prim plan functia moralizatoare a discutiei directe asociind reusita scolara a elevului cu reusita sa sociala.

3.5.2. Conformare si complianta comportamentala in clasa

Actiunea de influenta educationala desfasurata de cadrul didactic in scopul respectarii normelor explicite de catre elevi se soldeaza de cele mai multe ori cu fenomene de conformare acceptata (la singular) ca schimbare a comportamentului unei persoane in sensul aderarii la anumite seturi normative si standarde larg acceptate la nivel de grup. (Chelcea, S., 'Psihologie sociala', note de curs, Universitatea din Bucuresti, 1993).

. Conformar a este si o preluare a atitudinilor, valorilor, credintelor (variabile de tip cultura normativa) caracteristice unui grup (nu este un simplu comportament de imitare).

. Complianta (dupa acelasi autor) reprezinta conotatia negativa a primului termen, sinonim Indepartat al obedientei si poate fi definit ca modalitate de raspuns pozitiva anumitor persoane la anumite solicitari, rugaminti, indemnuri, ordine din partea autoritatilor.

Kalman (1961) prezinta stadiile influentei sociale (pe care o confunda in mod intentionat cu autoritatea normativa a grupului) ca fiind:

a. complianta: preluarea unui comportament in scopul obtinerii unei reactii favorabile din partea autoritatii;

b. identificarea: preluarea anumitor norme comportamentale cu ajutorul autodefinirii prin relatia cu cel de la care preia comportamentul

c. internalizarea: preluarea anumitor comportamente normative aflate in consonanta cu sistemul axilogic personal.

3.6. Dimensiunea inovatoare

Jean Thomas lanseaza conceptul educatie in schimbare si defineste inovatia: 'Acea schimbare in domeniul structurilor si practicilor invatamantului care are drept scop ameliorarea sistemului', inovatia la acest nivel al managementului clasei, porneste de la:

- cunoasterea practicii educationale intr-un moment al activitatii;

- cunoasterea tendintelor si a traditiilor activitatilor educationale vizate;

- cunoasterea orizonturi lor de asteptare ale elevilor;