Scurt istoric al folosirii plantelor medicinale si aromatice, pe plan mondial

Scurt istoric al folosirii plantelor medicinale si aromatice, pe plan mondial

Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit pentru existenta sa resursele naturale, provenite din lumea vegetala si animala. Pe parcursul a numeroase generatii care s-au succedat, el a reusit sa identifice pe langa plantele comestibile si pe cele care aveau efecte benefice pentru sanatatea sa, pentru vindecarea ranilor si tamaduirea bolilor, precum si pe cele toxice, folosite in otravirea sagetilor cu care vanau animalele pentru hrana. Se apreciaza ca intreaga evolutie a dezvoltarii umane este legata de arta vindecarii bolilor, de folosire a plantelor in tratarea diferitelor afectiuni. 

Vechile civilizatii umane si-au adus fiecare contributia lor la cunoasterea si utilizarea unui numar tot mai mare de plante medicinale. Din Orientul antic, de la asirobabilonieni si egipteni, de la greci si romani, de la popoare care au trait inaintea erei noastre, au ramas urme arheologice si scrieri care atesta vechimea folosirii plantelor in scopul vindecarii bolilor. Se apreciaza ca plantele folosite ca medicament de popoarele antice au ajuns la cca. de specii. Utilizarea unui numar insemnat de plante in vindecarea celor mai felurite afectiuni inca de la inceputurile civilizatiilor umane a devenit treptat o indeletnicire care a contribuit din plin la dezvoltarea farmaciei si a medicinii.   India. Referiri la plantele medicinale se fac in celebrele Vede (Cartile Sfinte), elaborate intre i.Ch. In scrierile ulterioare se detaliaza remediile bastinasilor care constituie baza medicinii antice indiene. China. Intemeietorul medicinii traditionale chinezesti este considerat imparatul Sen Nong i.e.n.). El a trimis misiuni pretutindeni pentru a colecta monstre de plante si minerale, carora le verifica el insusi calitatile terapeutice. Astfel s-a alcatuit primul tratat de farmacologie chinezesc, in care erau scrise de droguri, majoritatea de origine vegetala.  Chinezii foloseau anestezia cu plante (inhalari de maselarita, frunze de canepa si alte medicamente), pentru calmarea temporara a durerilor sau inainte de operatii.

Asirienii si babilonienii (fig. au intocmit cu cca de ani inaintea erei noastre un dictionar de plante medicinale si au infiintat in orasul Ninive o gradina de plante aromatice si medicinale. Din vestigiile aflate in British Museum din Londra, reiese faptul ca asirienii cultivau macul inca din anul i.e.n.

Fig. 1.1. Cetatea Babilonului

[https://www.google.ro/images.com/]

Egiptul antic Literatura medicala este inclusa in cinci papirusuri cuprinzatoare si doua de mai mica insemnatate. Unul din cele mai cuprinzatoare documente medicale din antichitate (cunoscutul Papyrus Ebers) cuprinde peste de plante medicinale. Descoperirea Papyrusului de la Ebers (document care dateaza din anul i.Ch.). In Egiptul antic, releva faptul ca inca cu de ani i.e.n. erau cunoscute peste de specii de plante folosite in tamaduirea bolilor. Papyrusurile Egiptului antic consemneaza numeroase retete cu plante medicinale (coriandrul, ricinul)

Grecia antica Cel mai mare medic al antichitatii, Hipocrat din Kos i.e.n.), considerat parintele medicinii a descris plante medicinale. El a pus bazele medicinii rationale, a sustinut rolul naturii in vindecarea bolilor, medicului revenindu-i sarcina de a ajuta natura.

Aristotel i.e.n.), marele ganditor al antichitatii, a carui opera reprezinta ramurile multor ramuri ale stiintei, Theophrast i.e.n.), discipol al lui Aristotel, naturalist si filozof, numit parintele botanicii a descris peste specii si grupuri de specii, Dioscorides (i.e.n.), autorul unei vaste botanici medicale si alti autori antici si-au adus contributii insemnate in aceasta ramura a stiintei.

Dioscorides in opera sa De materia medica (Despre materia medicala) descrie numeroase droguri de origine vegetala (radacini, ierburi, seminte etc.), fiind considerata una din cele mai importante lucrari din antichitate si sursa cea mai utilizata in materie de farmacologie (fig. 1.2.

Fig. 1.2. De materia medica

https://www.google.ro/images.com/

Roma antica Sunt notabile, in domeniul de referinta, lucrarile lui Cato i.e.n.), autor al unui tratat despre agricultura, ale lui Varo i.e.n.), autor a numeroase carti care si cele de agricultura (Res rusticae- Economia rurala), Columella (sec. I e.n.), autorul tratatului Despre agricultura Pinius cel Batran cu cartea intitulata Naturalis historia (aparuta in jurul anului e.n.) care cuprinde de volume, din care o parte sunt dedicate botanicii medicale si cuprind prezentarea a numeroase plante medicinale. Galenus medic si farmacist grec, care a trait si a creat la Roma si care de la varsta de de ani s-a ocupat in mod special de fitoterapie este considerat parintele farmaciei In opera sa sunt mentionate de medicamente vegetale.

Epoca moderna .In aceasta perioada,fitoterapia si cercetarile in acest sens, cunosc o noua dezvoltare. Procesele in domeniul perfectionarii metodelor de extragere, identificare si stabilire a structurii chimice a compusilor organici produsi de celula vegetala, a condus la descoperirea de noi substante naturale de importanta biomedicala. In prezent, circa jumatate din produsele farmaceutice ale industriei chimico-farmaceutice au la baza plante medicinale, la care se adauga numeroase produse utilizate la prepararea ceaiurilor in diverse industrii (alimentara, cosmetica, etc).

In zilele noastre, din populatia globului se trateaza inca cu ajutorul remediilor empirice, traditionale, dintre care cele mai multe, aproximativ sunt obtinute din plante. Ele reprezinta derivati de semisinteza a unor substante pure izolate din materialul vegetal sau sunt sintetizate industrial dupa metode biologice.

In functie de modul de prelucrare al produsului vegetal, se pot obtine materii prime cu diferite compozitii chimice, din care pot rezulta medicamente cu calitati diferite. Trebuie aratat faptul ca, in multe situatii principiile active din plante sunt considerate tratamente de baza si nu adjuvante. In terapeutica moderna, acestea sunt practic solutii in tratarea a numeroase suferinte umane. Aceasta nu exclude chimioterapia, care a adus si mai aduce o contributie insemnata la mentinerea starii de sanatate a omului. Boala, inamicul numarul unu al vietii, trebuie combatuta cu toate mijloacele profilactive si curative de care se dispune, atat chimioterapice cat si bioterapice.

Produsele biologice intre care si cele obtinute din plante medicinale indeplinesc trei functii importante: profilaxie, prim ajutor si tratament. Medicamentele de sinteza sunt doar mijloace de tratament, in situatii de prim ajutor si de urgenta.

Fitoterapia si in general, medicina naturista asigura o stare buna de lunga durata, deoarece tine seama de stilul de viata al unei persoane si o abordeaza ca pe un tot-corp, minte si spirit-netratand doar simptomele patologice.

Fitoterapia stiintifica este si va ramane o ramura de baza a stiintelor medicale, fiind sustinuta de dezvoltarea altor stiinte, dintre care chimia organica, biochimia, farmacologia celulara, microbiologia, virusologia, etc [Muntean si colab.,