Produse ale padurii folosite in scopuri terapeutice stejarul (quercus robur )

PRODUSE ALE PADURII FOLOSITE IN SCOPURI TERAPEUTICE Stejarul (quercus robur )

Stejarul (Quercus robur), este un arbore din zona temperata, inalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroana larga si bogata.

Scoarta stejarului este de culoare brun-negricioasa, aspra, adanc brazdata, adapostind adesea o micro-fauna activa (in special furnici si anumite specii de gandaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Petiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul infloreste in luna mai. Fructul este achena (ghinda). Se intalneste mai ales la campie si in zonele colinare, foarte rar la deal. In afara de padurile curate de stejar, numite stejarete, stejarul se gaseste si in amestec cu alte foioase, in asa-numitele paduri de sleau.

Termenul stejar este probabil de origine tracica.

Este raspandit in Europa, Asia Mica si alte cateva zone asiatice, Africa de Nord. In trecut era mult mai raspandit, de multe ori in amestecuri cu fagul si alte foioase. Ghinda a fost folosita de-a lungul timpului atat la hrana porcilor, fiind foarte apreciata si de mistreti, alaturi de jir, cat si la confectionarea de coliere si papusele pentru copii, si chiar la unele piese de mobilier sau 'bibelouri' rustice.

Scoarta de stejar este folosita din antichitate in tabacarie, deoarece contine mari cantitati de tanini foarte eficienti in prelucrarea pielii.

Lemnul de stejar este lemn pretios, de calitate superioara, mai ales daca este uscat corespunzator. Lemnul de stejar uscat natural, avand peste 12 ani vechime, este scump, fiind folosit pentru mobila de lux, iahturi de lux, constructii de lux, etc. Aproape doua secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes in dezvoltarea cailor ferate, doar recent incepand inlocuirea lor conform noilor tehnologii de transport. Lemnul de stejar se foloseste pe scara larga in constructiile de lemn sau mixte, iar in industria mobilei, acolo unde nu se gaseste, este una din principalele varietati imitate, alaturi de nuc si cires.

Face parte din fam. Fagaceae. Arbore foios intalnit in regiunea de campie si dealuri (terasele raurilor, platforme, piemonturi ), cu limita superioara la cca. 600-700 m altitudine, formand arborete de amestec cu alte foioase ( padure de sleau), sau arborete pure (stejarete). Se mai numeste: gorun, sledun, stejar penduculat, stojar, ters, trajer, tufan.

Specie de climat variat avand cerinte ridicate fata de caldura in timpul verii. Este rezistent la gerurile de iarna, insa cele excesive ii provoaca gelivuri (crapaturi in lemn). Este pretentios fata de lumina. Prefera soluri profunde, afanate, reavane pana la umede, fertile. Suporta multumitor solurile compacte, argiloase, cu podzolire accentuata de hidrogeneza, pe terase si platforme. Creste nesatisfacator pe soluri sarace si acide.

Fructifica o data la 6-10 ani. Prima fructificare, la 70 de ani, cand se afla in masiv si la 40-50 de ani, cand creste izolat. Poseda mare capacitate de regenerare vegetativa prin lastarire. Creste activ pana la 150-200 de ani, cu maximum intre 50-70 de ani.

Longevitate 500-600 de ani, exceptional, 2000 de ani .

Actiune terapeutica -  Uz intern:

Pentru tratarea de gastrita hiperacida, ulcer gastroduodenal, diaree, enterite, melene, hemoroizi, rinofaringita, faringita acuta si cronica:

decoct, din 2 lingurite de scoarta maruntita la o cana cu apa rece; se fierbe 20-30 de minute ; se beau 2 cani pe zi, intre mese, neindulcit;

decoct, din 2 lingurite cu pulbere de scoarta la o cana (250 ml) de apa ; se fierbe 10-15 minute ; se lasa in repaus acoperit ; la racire se strecoara; se beau 1-2 cani pe zi ;

cafea, dintr-o lingurita de ghinda prajita si macinata; se bea cate o ceasca neindulcita, dimineata, pe stomacul gol. Regleaza scaunul in diaree.

Uz extern :

Pentru tratarea hemoroizilor, degeraturilor, transpiratiei excesive a picioarelor si mainilor: decoct, din 20-30 g scoarta maruntita la litru. Puternic astringent. Se aplica bai locale.

Pentru tratarea afectiunilor cavitatii bucale, durerilor de dinti, rino-faringitelor, faringitei acuta, cronica si arsurilor, degeraturilor: decoct din 3-4 lingurite de pulbere de scoarta la o cana (250 ml) de apa. Pentru gura se fac clatiri cu solutia pregatita. Pentru degeraturi  se tamponeaza ranile cu vata inmuiata in solutie. Pentru rino-farin- gita, faringita acuta si cronica gargara de 2-3 ori pe zi, la temperatura suportabila.

Pentru combaterea transpiratiei la picioare, a rosaturilor de pantof, degeraturilor: decoct din 10 g pulbere scoarta (o lingurita) la 100 ml apa. Se face baie la picioare, zilnic, cate una inainte de culcare

Pentru tratarea hemoroizilor : alifie, din 5 g pulbere de gale recoltate de pe frunze la 30 g untura de porc proaspata. Se aplica unguente locale.

Pentru tratarea gingivitelor: tinctura din macerarea a 10g gale la 100g alcool, timp de 10 zile. Zilnic se scutura de 2-3 ori sticla. Se strecoara. Se trage in sticle inchise la culoare. Se astupa cu dop. Se folosesc 10-15 picaturi la o ceasca de apa rece (temperatura camerei) cu care se face gargara, se freaca gingiile si se clateste gura. Scoarta este inclusa in compozitia diferitelor ceaiuri Plafar.

Cosmetica. Pentru intarirea radacinii parului si oprirea caderii lui : decoct din 4 lingurite cu pulbere de scoarta la o cana de apa ( 250 ml ). Se tamponeaza radacina parului pe intreaga suprafata a capului, sau se fac bai si frectii saptamanale sau de doua ori pe saptamana.

Recoltare. Pentru utilizari medicinale, scoarta (Cortex Quercus ) se recolteaza numai in parchete pe masura taierilor. Perioada optima este martie-aprilie. Se desprinde numai scoarta neteda a ramurilor de 3-5 ani, cu grosimea pana la 10 cm. Se usuca la soare. Pe ploaie se adaposteste. Uscarea artificiala se face la 40-50° C.

Apicultura - Specie melifera Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana. Mana contine 62-64 % zahar. Cantitatea miere de pana la 20 kg/ha. Pondere economico-apicola mijlocie. Mana este produsa de licanida bruna a cojii de stejar (Lachnus roboris ). Etapele de secretie a manei sunt 20 iun.-10 iul. si 10-30 sept., in raport de conditiile stationale in evolutia timpului.

Protectia mediului .Prin puternicul sau sistem radicular, reprezinta solutia optima pentru punerea in valoare a potentialului mineral si hidric al solului, asigurand optimizarea regimurilor hidrologice si un drenaj biologic de mare eficienta in statiunile cu exces de umiditate.

Ornamental .Remarcabil prin dimensiunile impresionante. Atractiv prin port si masivitate. Specie de baza in constituirea masivelor paduroase in stil peisajer din parcuri, in grupari monumentale in poieni. Inmultire prin seminte.