Notiuni introductive in oncologie

Etimologia cuvantului cancer,provine din limba greaca KARKINOS, ceea ce inseamna crustaceu
Termenul de cancer se refera la un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea anormala si necontrolata a unei sau unui grup de celule, care invadeaza tesuturile inconjuratoare si care se pot imprastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul in care s-au format. 
Pentru medic cuvantul cancer inseamna evolutia unei tumori care distruge local si la distanta organele sanatoase ale individului atins de aceasta boala.

Pentru histolog sau anatomopatolog, cancerul reprezinta tesut de neoformatie care infiltreaza structurile sanatoase din care s-a dezvoltat.

Pentru biolog inseamna o modificare a sistemelor de reglare a cresterii si diferentierii celulelor normale care devine periculoasa pentru restul celulelor.

Oncologia se ocupa cu studierea si intelegerea fenomenul neoplazic in totalitatea lui, atat ca epidemiologie cat si ca manifestare morfoclinica si evolutiva,ramanand neelucidate o serie de probleme, mai ales in domeniul distribuirii fenomenului neoplazic.

Tesutul nou format care se dezvolta prin inmultirea anormala si patologica a unor celule si care tinde spre autonomie biologica se numeste tumora.

In oncologie tumorile se clasifica in :

Tumora benigna-( inseamna 'inofensiv') nu invadeaza si nu distruge tesutul din care se dezvolta,nu metastazeaza la distanta si nu produce efecte daunatoare.

Tumora benigna creste si comprima sau deplaseaza tesuturile invecinate, dar nu le invadeaza.

Tumorile benigne de marimi mai reduse nu dau simptomatologie si pot fi neglijate; cele mai mari se indeparteaza, dupa ce diagnosticul de benignitate a fost stabilit.

Tumora maligna-( inseamna 'rau')se dezvolta in organul unde a aparut si invadeaza sau disemineaza organele si tesuturile vecine prin circuitul:

limfatic-celulele tumorale patrund prin cai limfatice in fluxul limfatic,

sangvin sau hematogen-grupele de celule tumorale desprinse migreaza pe cale sanguina dand nastere metastazelor la distanta

prin implantare- migrarea si inaintarea celulelor neoplazice de-a lungul seroaselor,canaliculelor sau endoluminal(metastazarea prin implantare are loc prin desprindere si grefare).

Deci au proprietati de:

crestere autonoma,

infiltrative,

distructive

metastazante(acestea invadeaza tesuturile - metastaza sau tumora fica)

Celulele tumorii maligne (celulele canceroase) se inmultesc in interiorul unui tesut sanatos,invadand tesuturile din vecinatate si de la distanta.

Expresia histocitologica a cancerului este denumita neoplazie, unitatea morfofunctionala a acesteia fiind celula canceroasa (neoplazica sau tumorala).

Cancerul este boala caracterizata printr-o diviziune necontrolata a celulelor si capacitatea acestora de a invada si alte tesuturi din organism, fie prin crestere directa in testurile adiacente fie prin migrarea lor spre locuri mai indepartate in organism(numita si metastaza).

Aceste celule se raspandesc in intreg organismul gazda, cauzand in final moartea.

La nivel celular, cancerul se caracterizeaza prin :

hiperplazie ( diviziune in ritm intens a celulelor, ducand la acumularea lor sub forma tumorii),

anaplazie (abaterea de la forma si structura normala a celulelor care iau caracter embrionar sau primitiv)

metastaza (prin pierderea coeziunii celulare si a legaturii cu organul de origine, facand posibila dezvoltarea in alte organe).

Factorii etiologici

Factorii etiologici care provoaca cancerizarea celulara nu sunt decelati si nici cunoscuti,dar

anumiti agenti etiologici din mediul extern si intern care actioneaza asupra celulelor din diferite tesuturi determina cancerizarea celulara si sunt denumiti:

agenti carcinogeni care actioneaza mutagen(creste doar numarul mutatiilor)  cum ar fi radioactivitatea,unele substante chimice si virusii,deci produc cancerul,

factori cocancerigeni care potenteaza efectul carcinogenilor si pot favoriza dezvoltarea unei tumori,deci stimuleaza tumora.

Cancerele sunt clasificate in functie de celula de origine:

celule epiteliale, cum ar fi pielea si intestinele, sunt denumite carcinoame;

celule din structurile de sustinere, spre exemplu cartilaj, oase si muschi, poarta numele de sarcoame.

Carcinoamele sunt mult mai des intalnite decat sarcoamele, probabil datorita faptului ca celulele epiteliale se divid mai des.

Tipurile de cancer

Cancerul la plamani - este cresterea necontrolata a celulelor anormale in unul sau ambii plamani,formand aglomerari de celule canceroase (tumorile) ce impiedica functionarea normala a plamanului si in final il distrug.

Originea este in epiteliul cailor respiratorii sau plamani

Cancerul la piele - mai este denumit si melanom, se formeaza datorita microbilor din mediul inconjurator.

Melanomul este o forma de cancer cutanat ce are originea in celulele producatoare de pigment sau melanocite.

Problema intervine cand celulele devin anormale, cresc necontrolat si invadeaza celelalte tesuturi.

Cancerul la san - tumora maligana de san,frecvent carcinom,rar sarcom.

Este descoperit la femeile insarcinate,care au nascut,femeile in jurul varstei de 50 de ani.

Riscul de cancer mamar creste odata cu varsta si este mai frecvent la femeile albe fata de cele negre, hispanice sau asiatice.

Simptomul clasic este un nodul,nedureros,cu sau fara sangerare sau o secretie la nivelul mamelonului,ganglion marit in axila

Exista cazuri de cancer la san si la barbati,dar mai rar.

Existenta hormonului sexual estrogen predispune organismul la boala.

Cancerul la prostata - tumora maligna a glandei prostata.

Cand un barbat incepe sa urineze des noaptea si stie ca are prostata marita este pasibil de cancer.

Riscul imbolnavirii creste odata cu varsta, mai ales dupa 50 de ani si daca in familie exista antecedente, riscul este mai mare.

Alimentatia este un alt factor de risc (alimentatia bogata in carne rosie, grasimi, produse lactate).

Cancerul la testicole - apare cand la nivelul testicolului se formeaza celule anormale in mod necontrolat.

Simptomele: tumefiere, chisturi, senzatia de greutate in scrot. senzatia de jena dureroasa in abdomenul inferior, in zona inghinala sau in partea inferioara a spatelui. Un prim semn este modificarea de volum sau forma a testicolelor.

Cancerul penian - este o forma rara de cancer si o afectiune in care celulele canceroase (maligne) se gasesc in pielea si tesuturile penisului.

Barbatii carora nu li s-a facut circumcizie la nastere ar putea avea un risc mai mare si daca exista tumefieri sau rani (bube) pe penis, o scurgere anormala sau sangerare.

Cancerul de colon - este o tumora maligna in colon.

Deseori apar mucozitati in scaun insotite de sange inchis la culoare.

Tranzitul intestinal devine neregulat si variabil ca si consitenta (alterneaza diaree, constipatie).

Cancerul situat mai sus pe colon poate da si dureri abdominale si se pot pierde kilograme in greutate.

Cancerul la stomac sau gastric - este o afectiune maligna, unde celulele neoplazice apar la nivelul mucoasei gastrice si se extind dincolo de peretele gastric.

Simptome: disconfort abdominal sau indigestie, senzatia de balonare imediat dupa masa, greata, inapetenta, arsuri la stomac.

Cancerul de col uterin sau cancerul cervical apare in urma dezvoltarii celulelor canceroase in zona colului uterin.

Cancerul de col uterin are o evolutie lenta, de cca 10 -15 ani. Depistat precoce, el este vindecabil.

Mielomul multiplu

Mielomul multiplu este un tip de cancer careafecteaza anumite celule albe numite celule

plasmatice.

Modificarile in sange preced cu mult timp inainte simptomele asociate cancerului.

Daca s-ar face anual analize de sange,s-ar descoperi la timp daca exista modificari. Americanii au descoperit o metoda prin care in urma unei analize la sange se poate depista si daca forma de cancer este maligna sau benigna.

Factorii de risc

Factorii de risc care pot declansa o forma de cancer sunt de:

mediul poluant, aerul irespirabil, soarele,

radiatiile,

imunodeficienta,

alimentatia,

indiferenta,

parteneri de sex multipli

Anomalii moleculare: oncogenele (gene care regleaza in mod normal cresterea celulara), gene supresoare tumorale.

Factori de mediu: virusurile legate de neoplazii include:

• Papilomavirusurile (cancer col uterin)
• Citomegalovirus (sarcomul Kaposi)
• Virusul Epstein-Barr (limfomul Burkitt, limfomul imunoblastic si carcinomul nasofaringian)
• Virusul hepatitei B (carcinomul hepatocelular)
• Retrovirusurile (limfoame cu cellule T)
• Virusul HIV (limfoame, sarcom Kaposi)

Paraziti

• Schistostoma hematobium (cancer vezical)
• Opistorcis sinensis (cancer pancreas si cai biliare)

Menstre timpurii sau menopauza intarziata:

Prima  menstra inainte de varsta de 12 ani

Menopauza dupa 50 reprezinta un risc ridicat de dezvoltare a cancerului de san.

Diete bogate in grasimi saturate:

• Tipul de grasimi este important-grasimile polisaturate: uleiul de cereale (porumb) si carnea.

  Cazurile de cancer de san din familie:

• Un istoric pozitiv in ceea ce priveste cancerul de san prezinta un risc mai ridicat
• Istoricul familial include numai rudele apropiate: mama, surori si fiice.

  Sarcina intarziata sau lipsa sarcinii:

• Sarcinile dinaintea varstei de 26 de ani sunt intr-o oarecare masura protective.
• Femeile care nu au nascut prezinta o incidenta mai ridicata a cancerului de san.

Consumul de alcool

Terapia de inlocuire a estrogenului :

Consumarea de estrogen o perioada mai lunga de 10 ani poate conduce la dezvoltarea cancerului de san.

Femeile care au un istoric pozitiv de cancer de san in familie precum si hiperplazie intraductala atipica

. Femeilor care sufera de cancer de san nu le este administrat inlocuitorul estrogenului.

 Cancer de san anterior:

Pacientele care au avut cancer la unul dintre sani

Iradierea terapeutica, de exemplu pentru boala Hodgkins (cancerul ganglionilor limfatici):

• Pacientele care au fost supuse la radioterapie in zona pieptului,dupa tratament vor trebui supravegheate prin efectuarea de mamografii timpurii.

Obezitatea moderata:

• Relatia dintre cancerul de san si obezitate este complexa, insa este asociata cu un risc crescut

Agenti chimici carcinogeni

• Fumigene si uleiuri minerale-cancer cutanat
• Arsenic- cancer pulmonar si cutanat
• Alcool-cancer esofagian, si afectiuni ORL
• Tutun- cancer de gat, pulmonar, esofagian, vezical
• Radiatii UV- cancer de piele
• Radiatii ionizante- leucemii, limfoame, mielom si cancer tiroidian
• Uraniu- cancer pulmonar
• Personalul medical expus la medicatia antineoplazica

Boli imunologice

• Pacientii cu afectiuni imunologice sunt predispusi la neoplazii limforeticulare;

Ex: pacientii cu ataxie teleangiectazie pot dezvolta leucemie acuta limfoblastica, cancer gastric.

• Pacientii cu deficite imune datorate medicatiei imunosupresoare (HIV sau transplant) pot dezvolta limfoame cu celule mari si sarcoame.

Simptome generale

Tumora produce manifestari locale si generale in functie de localizare,tipul celulelor canceroase, metastazarea in zone ale corpului

• Distrugerea tesuturilor si organelor vitale
• In cazul tumorilor compresi de laringe,cai aeriene,bronsii,esofag,pilor,intestin
• Perforatia unui organ cavitar,cu infectie consecutiva.

Ex. carcinomul gastric perforat genereaza o peritonita

• Sangerari acute-se manifesta diferit in functie de localizarea tumorii

- perforatia in vasele sanguine intratumorale

- rectoragie -  sange rosu amestecat cu materii fecale sau izolat la inceputul scaunului

- hematochezie - emisia de sange partial digerat de aspect rosu-caramiziu

- sangerari intre menstre sau dupa contact sexual

- anemie hipocroma microcitara

• fistule vezicale vaginale
• tulburari endocrine, cardiovasculare, nevralgice sau cutanate
• tulburari de tranzit sau modificarea tranzitului habitual : diaree care apare fara cauza aparenta; constipatie care se accentueaza progresiv; alternanta de perioade de constipatie si diaree.
• dureri abdominale
• Secretiile mamelonare
• Modificarea culorii sau aspectului mamelonului
• Adenopatia
• Retractia mamelonului
• Infectii pulmonare repetate care nu raspund la antibiotice in decurs de trei

saptamani

• Cresterea intensitatii tusei
• Cresterea cantitatii de flegma/sputa pe care o produceti.
• Sputa de culoare sangerie
• Pierderea vocii, desi gatul pare sanatos.
• Greutate in respiratie
• Dureri in piept
• Umflaturi faciale si/sau in gat
• Pierdere in greutate / oboseala inexplicabila
• Dureri de cap frecvente
• Incetosarea privirii
• Dureri de oase, de exemplu coaste, picioare, brate
• Slabiciune / amorteala in picioare
• Icter (ingalbenirea pielii si a mucoaselor)
• Excrescente pe piele
• Tulburarile de fonatie (voce)
• Tulburarile respiratorii,
• Senzatia de corp strain,
• Tuse,
• Dineea (respiratie dificila) persistenta si progresiva.

Diagnosticul

anamneza,

examenul clinic,

examene imagistice:

examenele radiologice cerceteaza posibilitatea raspandirii celulelor intr-o anumita regiune a corpului (plamani, oase, tub digestiv, rinichi) prezenta sau nu a metastazelor.

mamografie

bronhoscopie

-scintigrafia-injectarea unei cantitati de substanta radioactiva care va fi captata mai intens in organul sau zona afectata de cancer.

- tomografie computerizata,RMN

- ultrasunete-echografie

- endoscopie

examene de laborator- markeri tumorali

examenul anatomopatologic- efectuat prin biopsie-consta in extragerea, a unei portiuni mici din tumora,

examinare citologica-implica analiza unor produse cum ar fi: sputa, mucusul din cervixul uterin, lichidul pleural sau de ascita, aspiratul din tumora ( punctie cu examen citologic )pentru a vedea daca acesta prezinta celule canceroase.

Tratamentul

Conduita terapeutica se stabileste in cadrul comisiei de decizie terapeutica alcatuita din chirurg oncolog, chimioterapeut, radioterapeut, anatomopatolog si psiholog.

Pacientul trebuie sa primeasca informatiile despre:

tratament,

beneficiile acestuia,

reactiilor secundare

riscurilor pe care si le asuma in cazul in care refuza tratamentul

Tratamentul bolii canceroase include metode terapeutice,este multimodal si se face in functie de:

localizarea bolii,

stadiu clinic,

factorii de prognostic,

starea clinica a pacientului,

varsta,

prezenta altor boli asociate

optiunea pacientului

Scopul tratamentului oncologic specific poate fi :

vindecarea (curabilitatea),

stabilizarea bolii,

prelungirea supravietuirii,

prelungirea intervalului liber de boala sau paliatia (reducerea simptomatologiei cu imbunatatirea calitatii vietii).

Tratamentul oncologic include:

1. Terapie locala: chirurgie, radioterapie, chimioterapie si imunoterapie

- intracavitare -ex. intravezicala

- intraarteriale - ex.in artera hepatica pentru metastazele hepatice

Tratamentul local actioneaza asupra tumorii primare.

Terapia sistemica-tratamentul sistemic actioneaza asupra tumorii primare si asupra celulelor diseminate (migrate) din tumora primara in alte tesuturi/organe ale organismului.
Terapia sistemica poate fi: chimioterapie, hormonoterapie sau imunoterapie.

Modalitatile de tratamente:

Chirurgical- poate fi:

curativa (indepartarea tumorii primare si obtinerea vindecarii),

paliativa - de ameliorare a simptomelor (cu scop de imbunatatire a calitatii vietii si in unele cazuri de prelungire a supravietuirii),

de urgenta ( ex. ocluzii intestinale, decompresii, hemoragii)

de reconstructie, dupa interventii mutilante (ex. postmastectomie).

Efecte secundare ale chirurgiei produc infirmitati ca:

amputatii de membre, nas, urechi,

mastectomie sau extirparea sanului,

enucleere sau extirparea unui ochi,

limfedem (al bratului postmastectomie, al membrului inferior dupa excizia ganglionilor pelvini),

sindrom dureros abdominal (cauzat de aderente sau bride aparute dupa interventii chirurgicale pe abdomen)

Chimioterapia

Utilizeaza unul sau mai multe medicamente citotoxice (citostatice) pentru distrugerea celulelor maligne,in functie de localizare, forma histopatologica, stadiul clinic, bolile asociate si optiunea medicului curant.

Se administreaza:pe cale intravenoasa (cel mai frecvent), orala, intracavitara, intraarteriala intratumorala sau intramusculara.

:in serii de 1 zi, 2 zile, 3 zile sau 5 zile (exista si serii mai complexe),

urmata de o perioada de refacere (3-4 saptamani).

Medicamente frecvent folosite in chemoterapie

Doxorubicin (AdriamycinŽ) - se administreaza intravenos o data la 2-3 saptamani
- poate afecta miocardul (10% din pacienti dezvolta cardiopatii); se recomanda efectuarea unei electrocardiograme.

Cisplatin (PlatinolŽ) - se administreaza intravenos o data la 3 saptamani
- poate afecta rinichiul; se recomanda aplicarea tratamentului doar la animalele fara leziuni renale cu administrare de fluide cu cateva ore inaintea administrarii chimioterapicului.

Carboplatin (ParaplatinŽ) - se administreaza intravenos o data la 3-4 saptamani
- nu are efecte adverse specifice.

L-Asparaginase (ElsparŽ) - se administreaza intramuscular sau subcutanat
- poate determina o reactie alergica acuta; animalul trebuie tinut obligatoriu sub observatie in primele 15-20 de minute. Semnele socului anafilactic sunt prurit si inrosirea pielii, eruptie cutanata, respiratie fortata si colaps.

Mitoxantrone (NovantroneŽ) - se administreaza intravenos o data la 3 saptamani
- nu are efecte adverse specifice.

Vincristine (OncovinŽ) - se administreaza intravenos o data la 1-3 saptamani
- nu are efecte adverse specifice.

Vinblastine (VelbanŽ) - se administreaza intravenos o data la 1-3 saptamani
- nu are efecte adverse specifice

Cyclophosphamide (CytoxanŽ) - se administreaza oral, zilnic, timp de 3-5 zile sau intravenos o data la 3 saptamani
- poate determina leucopenie si iritatia vezicii urinare; la aparitia hematuriei tratamentul trebuie oprit.

Leukeran (ChlorambucilŽ) - se administreaza oral, zilnic, sau o data la 3 saptamani
- poate determina leucopenie.

Lomustine (CCNUŽ) - se administreaza oral o data la 2-3 saptamani
- poate determina leucopenie si are potential hepatotoxic (se recomanda efectuarea testelor hepatice inainte de fiecare administrare).

Steroizi (prednisone, prednisolone) - se administreaza oral, o data la 2 zile
- poate determina cresterea apetitului si a consumului de apa, cresterea diurezei, respiratie accentuata si exceptional schimbari in comportament.

Piroxicam (FeldeneŽ) - se administreaza oral, zilnic
- determina ulcere gastrice si intestinale (cu semne de scaderea apetitului, voma si melena).

Melphalan (AlkeranŽ) - se administreaza oral, zilnic, sau o data la 3 saptamani
- apare in mod frecvent leucopenie

Chimioterapia poate fi:

curativa-reprezentand principala modalitate de tratament,

neoadjuvanta sau preoperatorie - cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea controlului loco-regional al bolii si scaderea riscului de diseminare la distanta a bolii,

adjuvanta sau postoperatorie -pentru reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil

paliativa -in scop de imbunatatire a calitatii vietii = reducerea simptomatologiei .

Efectele secundare ale citostaticelor:

sunt temporare sau permanente

depinde de citostaticul, de doza administrata si de durata tratamentului.

astenie fizica,

lipsa poftei de mancare,

alopecie (caderea parului),

greata si varsaturi,

risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite),

sangerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite),

tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie),

anemie,

reactii alergice.

Efectelor secundare pot fi ameliorate prin tratamente specifice si de obicei dispar dupa terminarea chimioterapiei.

Radioterapie utilizarea radiatiilor ionizante in tratamentul cancerului se bazeaza pe posibilitatea de a obtine distrugerea celulelor tumorale, fara a determina alterari grave si ireversibile asupra tesuturilor sanatoase din jurul tumorii.

Tehnicile de radioterapie sunt:

1. iradiere externa,
2. brahiterapie sau curieterapie ( prin plasarea unor surse radioactive   in tesutul tumoral )
3. radioterapie metabolica (cu izotopi).

Radioterapia poate fi:

1. curativa,
2. neoadjuvanta = preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea controlului loco-regional al bolii),
3. adjuvanta = postoperatorie (sterilizarea patului tumoral cu reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil)
4. paliativa (antalgica, decompresiva, hemostatica).

Efectele secundare ale radioterapiei depind de:

localizarea tumorii,

tipul de iradiere,

volumul tumoral,

factorul timp,

varsta,

starea clinica a pacientului,

bolile asociate.

Complicatii acute-apar in timpul iradierii si pacientul prezinta:

stare de rau de raze - in primele zile de radioterapie (astenie, anorexie, greata, cefalee),

eritem cutanat (roseata pielii),

greata si varsaturi,

diaree,

dureri abdominale,

caderea parului,

astenie fizica si paloare (datorita anemiei),

risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite),

sangerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite).

Efectele secundare tardive-apar dupa 6 luni de la terminarea radioterapiei manifestandu-se prin:

- fibroza,

- dermatita,

- ulceratii,

- fistule,

- insuficiente de organe:

ex:plamani - fibroza;

maduva osoasa-aplazie;

rinichi - nefrita;

inima - pericardita;

ficat - hepatita;

O categorie particulara de efecte secundare sunt cele mutagene si cancerigene,in aparitia unor cancere secundare ce apar la ani de zile de la iradiere (leucemii, mielodisplazii, limfoame, sarcoame).

Hormonoterapia

Hormonoterapia este modalitatea de tratament oncologic utilizata in cancerele hormonodependente-tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este controlata de hormoni.

Terapiile hormonale pot fi:

- supresive (suprima sursele de hormoni din organism)

- chirurgical,

- medicamentos

- radiologic si/ sau aditive (blocheaza actiunea hormonilor din organism).

Ex:cancerul mamar reprezinta localizarea in care terapia hormonala este frecvent utilizata si studiata, atat ca tratament adjuvant la pacientele cu factori de prognostic nefavorabili cat si in stadiul metastatic cu rol de paliatie.

- la barbat cancerul de prostata este de asemenea hormonodependent.

Tratamentul hormonal determina in general diminuarea simptomelor (paliatie) cu imbunatatirea calitatii vietii si influenteaza in mica masura cresterea supravietuirii.

Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt variate in functie de medicamentul utilizat, relativ frecvente, neafectand  calitatea vietii

Terapiile biologice

Terapiile biologice cuprind tratamente antitumorale ce utilizeaza actiunea mecanismelor naturale de aparare ale organismului impotriva tumorii si/sau substante implicate in diferentierea, proliferarea si activitatea celulelor imune.

Cea mai utilizata este imunoterapia cu Interferoni sau Interleukine.

*Programul national -sunt efectuate investigatii gratuite pentru depistarea cancerului de col uterin, a celui de san si a celui de prostata

Plan de ingrijire