"Influenta Comunitatii si a parintilor in pregatirea sportiva a unei echipe de juniori

1.Introducere

Pregatirea psihologica-latura a antrenamentului sportiv se realizeaza cu note specifice fiecarui sport.

Pregatirea psihologica pentru concurs are aspecte specifice in cazul sporturilor de echipa, pentru ca in acest caz trebuie sa se realizeze o armonizare intre psihologiile individuale si cea de grup.

Este demonstrat ca exista mai multi factori care influenteaza intregul proces de antrenament si, in mode necesar, pregatire psihologica. Unul din acesti factori, despre care discutam in lucrare, se refera la interesul manifestat de comunitate- reprezentata de parintii copiilor sportivi, care in afara sprijinului financiar se implica in toate problemele legate de antrenament si competitii.

Parintii asista la antrenamente, fac legatura intre scoala si activitatea sportiva a copiilor, se ocupa de deplasari si organizarea competitiilor.

In baza acestor date ne propunem sa prezentam cazul echipei de fotbal " . . . . . . . . ", unde functionez ca antrenor si evolutia rezultatelor in competitii- sustinerea din partea parintilor fiind un factor pozitiv de influentare a pregatirii psihologice a echipei si , in acelasi timp, un stimulent pentru activitatea antrenorului care trebuie sa corespunda cerintelor.

Echipa . . . . . . . este compusa din sportivi-copii pana in 14 ani.

2.Pregatirea psihologica pentru competitie

2.1.Structura pregatirii psihologice

Pregatirea psihologica cuprinde un ansamblu de masuri generale si speciale care urmaresc sa dezvolte acele legaturi ale psihicului sportivului care sunt solicitate de activitatea sportiva si-l fac pe acesta sa realizeze cele mai insemnate progrese in antrenamente si cele mai bune performante in concursuri.

Aceasta pregatire se realizeaza in antrenamente si concursuri, in conditiile activitatii specifice. Cum este si firesc, ea se face sub indrumarea permanenta a antrenorului si prin munca proprie a sportivilor. Sportivii pot si trebuie sa lucreze in directia propriei pregatiri psihologice, asa cum lucreaza pentru dezvoltarea calitatilor motrice, pentru insusirea tehnicii si tacticii.

Pregatirea psihologica urmareste sa realizeze, prin mijloacele antrenamentului sportiv si ale actiunilor psiho-educationale, nivelul capacitatii psihice care sa-i permita sportivului activitati eficiente in antrenamente si rezultate superioare in concursuri. Este vorba deci de a forma personalitatea sportivului, capacitatea lui de autoconducere si de autoreglare.

Pregatirea psihologica ocupa un loc tot mai important in antrenamentul sportivilor si astazi nu mai poate fi conceputa o metodica de antrenament fara sa se ia in seama acest factor.

Pregatirea psihologica a sportivului este necesara din urmatoarele considerente:

a)      pentru ca la activitatea din antrenamente si concursuri este angrenata
intreaga personalitate a sportivului, pentru ca fara participarea lui constienta, fara
a pune la contributie gandirea, pasiunile, interesele, fara a face eforturi de vointa
nu sunt posibile performantele de valoare;

b)     formeaza sportivilor capacitatea de a se dirija singuri, de a se conduce si
de a se autoeduca;

c)      dezvolta capacitatea sportivilor de a invinge greutatile care apar in
activitatea lor, de a-si mobiliza resursele fizice si psihice la momentul oportun.
Capacitatea de a invinge greutatile de tot felul, provenite din specificul ramurii,
din conditiile antrenamentului si concursului, din propriile stari, constituie
continutul principal al educarii calitatilor de vointa;

d)    contribuie la o adaptare larga si variata a intregii comportari a sportivului la
situatiile schimbatoare si neobisnuite care apar in antrenament sau concurs.
Aceasta adaptare are doua laturi principale: prima in legatura cu posibilitatea
care se dezvolta la sportivi de a folosi procedeele tehnico-tactice in modul cel
mai eficace, iar a doua in legatura cu posibilitatea de a-si stapani emotiile
negative sau unele reactii exagerate care influenteaza negativ comportamentul.
Primul aspect constituie continutul psihologic al pregatirii tactice, iar cel de-al
doilea pe cel al pregatirii morale;

e)    contribuie la cresterea performantelor, la formarea corecta a deprinderilor
motrice, tehnice si tactice, si asigura climatul necesar obtinerii celor mai bune
rezultate in concursuri de mare importanta. Educarea unor calitati de ordin
intelectual , afectiv sau volitiv si din domeniul particularitatilor personalitatii face
posibila perfectionarea multilaterala a sportivului;

f) il pune pe sportiv in situatia de a-si planifica si conduce actiunile in raport
cu cele ale adversarului si cu conditiile intrecerii.

Se poate spune deci, ca factorul psihologic detine un rol important in pregatirea stiintifica a sportivului. Cunoasterea diferitelor aspecte ale acestui factor este necesara in munca pedagogilor si a sportivilor.

Adresandu-se intregii personalitati a sportivului, pregatirea psihologica este alcatuita in mod necesar din mai multe laturi si prezinta mai multe aspecte.

2.1.1.Laturile pregatirii psihologice

Laturile sau directiile in care se actioneaza pentru pregatirea psihologica a sportivului sunt constituite din componentele sistemului fizic uman. Corespunzand principalelor grupe de procese psihice si particularitati, laturile pregatirii psihologice a sportivilor sunt urmatoarele: intelectuala, afectiva, volitiva, si particularitatile psiho-individuala. Latura individuala cuprinde procesele perceptiei, atentiei, reprezentarii si imaginatiei, gandirii si limbajului, memoriei. Latura afectiva cuprinde emotiile, dispozitiile, sentimentele si pasiunile. Latura volitiva cuprinde conducerea constienta a miscarilor, deprinderile si obisnuintele, in sfarsit, latura privitoare la particularitatile personalitatii cuprinde atitudinile, interesele, aptitudinile, temperamentul, si caracterul. Numai simpla enumerare a diferitelor procese si insusiri psihice care fac parte din laturile pregatirii psihologice este suficienta pentru intelegerea importantei acestei pregatiri si a faptului ca fara considerarea personalitatii sportivului in ansamblul ei nu se pot obtine rezultate superioare in munca instructiv - educativa.

Asadar, laturile acestei pregatiri sunt:

a) Pregatirea psiho - motrica - s-a impus in ultimii ani ca urmare a analizei detaliate a conduitelor motrice tehnico-tactice, din care a rezultat ca maiestria exercitiilor depinde de gradul dezvoltarii unor functii psiho-motrice deosebit de importante ca schema corporala, lateralitatea, chinestezia, echilibrul static si dinamic, perceptiile spatio -temporale, timpul de reactie, anticipare si coincidenta, viteza de executie si repetitie.

b)      Pregatirea intelectuala (cognitiva) consta din dezvoltarea functiilor si
mecanismelor de cunoastere si apreciere-decizie, dezvoltarea atentiei, a
perceptiilor specializate, a gandirii ca proces de cunoastere rationala si
operationala, dar in acelasi timp de creativitate si decizie, precum si de
dezvoltarea memoriei si imaginatiei- toate acestea la nivelul solicitarilor specifice
si intense ala activitatii sportive performantiale.

c) Pregatirea afectiva. - se cunoaste functia reglatoare a afectivitatii care e
alcatuita din dispozitii, emotii, sentimente si pasiuni. Activatoare sau frenatoare,
dinamizatoare sau inhibitiva, afectivitatea, in relatie cu functiile cognitive si
volitive, influenteaza parametrii calitativi ai oricarei activitati. La sportivi se
urmareste dezvoltarea starilor afective cu caracter pozitiv si stenic, asigurarea
unei bune dispozitii pentru efortul din antrenament si concurs, un bun echilibru
afectiv, stabilitate emotionala si capacitate de stapanire si de control asupra
emotiilor negative, precum si sentimente superioare intelectuale, estetice si mai
ales morale.

d)    Pregatirea volitiva- realizandu-se prin eforturi mari si foarte mari,
performanta sportiva solicita maximal calitatile de vointa ale individului. Aceste
calitati trebuie privite atat sub aspectul lor activ, de dezlantuire a energiilor si de
sustinere a nivelului angajamentului, cat si sub aspectul pasiv, de abtinere,
retinere, rabdare, suportare a durerilor. Caracterul reglator al vointei consta din
echilibrarea deplina a celor doua directii- activa si pasiva. Dintre calitatile vointei
fac parte: orientarea spre scopuri stabilite constient, perseverenta, darzenia,
curajul, initiativa, rabdarea. De domeniul activitatii voluntare depind nu numai
energia sustinerii actelor motrice, ci si invatarea acestora si desavarsirea
executiilor prin suprainvatare.

e) Formarea componentelor personalitatii-personalitatea este un domeniu
complex, a carui formare si dezvoltare constituie preocuparea centrala a tuturor
factorilor educativi. Importanta este influenta sistemica a antrenorului asupra
principalelor componente ale structurii personalitatii: orientarea filosofica generala, interesele, motivatia, atitudinile, trasaturile temperamentale, aptitudinile specifice, trasaturile caracteriale, constiinta de sine etc.

Cele cinci laturi ale pregatirii psihice interrelationeaza si se influenteaza reciproc. Este evident ca dinamica dezvoltarii psihice a sportivului este determinata de sex, varsta, experienta, nivel de solicitare, nivel de angrenare constienta in acest proces si foarte importanta maiestria pedagogica a antrenorului si climatul educational pe care stie sa-l mentina in grup.

2.1.2.Treptele pregatirii psihologice

Pregatirea psihologica a sportivilor este un proces dinamic. Ea se realizeaza diferentiat, in raport cu sarcinile procesului instructiv -educativ, cu nivelul pregatirii multilaterale a sportivilor si conditiile concrete ale activitatii.

Viata sportiva a unui individ poate incepe inca de la varsta scolara mica si se poate incheia la maturitatea avansata. Individul ramane totusi sportivul care trebuie "ajutat', "schimbat', "pregatit', indiferent de varsta pe care o are.

Din punct de vedere metodic impartim pregatirea psihologica a sportivilor in trei parti:

1. Pregatirea psihologica de baza:- cuprinde masurile de ordin educativ orientate spre dezvoltarea multilaterala a personalitatii omului, cu trasaturi morale superioare. O buna parte a acestei educatii se realizeaza in scoala, dar ea continua si in activitatea sportiva, atat pentru cei care se dedica ei de timpuriu, cat si pentru ceilalti. Educatia intelectuala, morala , estetica, formarea atitudinilor si trasaturilor de caracter specifice omului de tip nou, dezvoltarea intereselor superioare si a aptitudinilor alcatuiesc continutul acestei parti a pregatirii psihologice a sportivilor. Antrenorii si insisi sportivii trebuie sa stie ca un nivel ridicat al intregii pregatiri sportive nu se obtine decat in conditiile asigurarii unui fond trainic si complex dezvoltat al calitatilor si insusirilor psihice.

Pregatirea psihologica speciala(de ramura)- cuprinde dezvoltarea cu
precadere a calitatilor si insusirilor psihice solicitate de activitatea sportiva
specifica, de ramura sau proba, fiecare ramura de sport pretinde de la cei care o
practica anumite insusiri , care, desi prezente, trebuie dezvoltate pana la
perfectionare. Saritorul cu schiurile are nevoie de curaj, simt al orientarii
miscarilor corpului in spatiu, calm si stapanire de sine; boxerul are nevoie de
asemenea de curaj, dar si de alte calitati care-l deosebesc de schior: spirit de
observatie, initiativa, rapiditate in gandire si actiuni, capacitate de stapanire de
sine etc. Pentru asigurarea conditiilor metodice necesare orientarii pregatirii
psihologice speciale si alegerii celor mai bune mijloace de influenta educativa se
preconizeaza efectuarea analizei psihice a ramurii sau probei, stabilirea
cerintelor pe care aceasta le exprima fata de cei care o practica, impreuna cu
analiza nivelului de dezvoltare a calitatilor si insusirilor psihice generale si
aplicate la specific ale sportivilor. Cunoasterea cerintelor si a modului cum
sportivul raspunde de ele, le va furniza lui si antrenorului obiectivele muncii
comune in directia dezvoltarii si perfectionarii calitatilor pozitive si a lichidarii
lipsurilor.

Pregatirea psihica pentru concurs- cea de-a treia treapta, cuprinde
pregatirea pentru concurs sub aspectul general si pregatirea pentru un anumit
concurs. De la primul contact cu sportul, copilul invata sa concureze. Pregatirea
de la bun inceput a unui sistem de atitudini si conduite specifice participarii la
concursuri , va scuti atat antrenorul cat si sportivii de necazuri si eforturi
ulterioare. CONCURSUL- este principala caracteristica a sportului. Sportivul se
antreneaza pentru a obtine performante bune in conditiile intrecerii cu alti
sportivi. Fiecare sport are si un anumit specific de pregatire psihica pentru
intrecere, care trebuie formata de timpuriu. insusirea atitudinilor si conduitelor
este conditia esentiala pentru pregatirea unui anumit concurs.

Relatia dintre cele trei trepte ale pregatirii psihologice transpare cu usurinta. Este o relatie ierarhica de conditionare de la prima spre urmatoarele, dar bineinteles vor fi influentate si reciproc.

2.2.Continutul pregatirii psihologice

Continutul pregatirii psihologice a sportivului consta in dezvoltarea si educarea calitatilor din domeniul intelectual, afectiv si a trasaturilor personalitatii. Literatura psihologica sportiva si metodica s-a ocupat de calitatile de ordin moral si volitiv si aproape deloc de celelalte. in activitatea sportiva este necesara sa se puna accentul pe acele calitati ale proceselor si insusirilor psihice care au importanta in obtinerea performantelor superioare. Continutul pregatirii psihologice pentru concurs consta din formarea unor atitudini si conduite de comportare specifice intrecerilor sportive. Privit analitic acest sistem de atitudini si conduite prezinta diferente de la sport la sport- individual sau colectiv, de lupta sau joc, cu participare simultana sau succesiva, cu contact direct cu adversarul sau fara; sintetic, el va prezenta caracteristica esentiala a unui sistem solicitat maximal si performantial, si anume: siguranta de functionare sau fiabilitatea. Atat atitudinile, cat si conduitele specifice au caracter praxiologic, operational si reglator. Desigur, acesta este aspectul optim, intalnit in starea de forma sportiva, dar catre el trebuie sa tinda orice proces de pregatire stiintifica. Sistemul psihic uman fiind foarte complex si reactiv, nu-si poate pastra toate componentele constante, el functionand in multe situatii prin compensare. Siguranta comportarii in concurs si deci siguranta obtinerii unei performante preliminante este rezultatul unei actiuni de lunga durata.

Diferite ramuri de sport solicita variat calitatile proceselor si insusirilor psihice care au importanta in obtinerea performantelor superioare in structuri care depind de specificul activitatii si de alte particularitati ale procesului instructiv -educativ.

Din multitudinea calitatilor de ordin psihologic carora trebuie sa li se acorde atentie in pregatirea sportivilor trebuie mentionate:

Calitatile intelectuale: spiritul de observatie, concentrarea, stabilitatea si
deplasarea atentiei, profunzimea, supletea si rapiditatea gandirii, imaginatia,
memoria miscarilor si memoria topografica;

Calitatile din domeniul afectivitatii: rezistenta la emotii negative in situatii
grele, sentimentul responsabilitatii, increderea in sine si modestia;

Calitatile volitive: orientarea spre scop, independenta si initiativa, hotararea ,
spiritul de disciplina, stapanirea de sine , curajul , darzenia, perseverenta;

Calitati din domeniul trasaturilor personalitatii: interesul pentru problemele
teoretice si practice ale activitatii sportive, aptitudini generale si speciale pentru
sportul ales, insusiri temperamentale dinamico-energetice care faciliteaza
activitatea specifica, trasaturi de caracter specific omului nou.

Factorii psihici ai concursului sportiv determina doua categorii de fenomene psihice si psihosociale , unele pozitive si altele negative . Cele pozitive sunt: emulatia, facilitatea sociala, agonistica, motivatia de realizare, rivalitatea, cooperarea, combativitatea, fair-play-ul, iar cele negative: anxietatea, neincredrea in fortele proprii, agresivitatea, unele reactii dezadaptative.

Antrenorul trebuie sa utilizeze cu maiestrie diferite mijloace, pentru a-l face pe sportiv sa functioneze nu numai sigur, dar si inteligent, nu numai dirijat, dar si independent, nu numai dupa scheme invatate, ci si creator. Toate aceste insusiri trebuie sa se manifeste, insa in conditii de suprasolicitare fizica si psihica, fiind cunoscut faptul ca in aceste conditii sistemul psihologic poate prezenta dereglari. Tensiunile dinaintea concursului, intelectuale si afective, pot fi foarte mari, cum pot fi cele chiar dinaintea concursului. La cresterea intensitatii lor contribuie, nefast uneori, si unii factori din preajma sportivilor. Aparitia unor factori perturbatori subiectivi sau obiectivi conduce si ea la dereglari ale conduitei, deci, la scaderea performantei si, consecutiv, la modificarile mecanismelor psiho-reglatorii de ordin psihomotric afectiv, intelectual sau volitional.

Lumea sportului inregistreaza zi de zi situatiile tipice lipsei de adaptare a sportivilor la conditiile de concurs, nerealizarea obiectivelor propuse si accesibile, caderi si rasturnari de situatii, precum si situatiile, tot caracteristice, de elan, combativitate, creativitate, care duc la victorii stralucite si recorduri.

Pregatirea psihica pentru concurs va urmarii , deci crearea conditiilor pentru o conduita eficienta, rezistenta la suprasolicitare si la factori perturbatori, mai mult sau mai putin asteptati.

2.3.Pregatirea psihologica pentru competitie

Pregatirea psihica pentru concurs este una din problemele fundamentale ale formarii si dezvoltarii sportivului de performanta si consta dintr-un ansamblu de actiuni, eforturi efectuate de sportivii insisi, ajutati de diferiti factori, antrenori, profesori, psihologi in scopul atingerii unei performante planificate si care ii aduc sportivului succesul in lupta sa cu performanta.

Performantele sportive pot fi efectuate si in antrenamente, dar mai ales in concursuri, pentru ca numai concursul confirma in mod oficial valorile, indiferent de rezultatele din antrenamente.

Este, deci, normal si firesc ca eforturile sa fie orientate spre valorificarea muncii din antrenamente, care se realizeaza in rezultate oficiale numai in concursuri.

Trebuie subliniata semnificatia subiectiva a concursului, intrucat sportivii, dar si antrenorii, traiesc intr-un fel anume si intens momentele dinainte, in timpul si de dupa desfasurarea concursului. Aceste trairi sunt cu atat mai intense cu cat importanta concursului este mai mare sau cu cat sportivul ii acorda o atentie sporita.

Deci, este necesar ca sportivul , in timpul pregatirii sale sa invete si cum sa se comporte in conditii specifice de concurs, sa invete cum sa se stapaneasca sau sa-si adapteze actiunile la momente grele, surprinzatoare sau

imprevizibile, sau sa-si pastreze energia psihica, atat inainte, cat si in timpul desfasurarii concursului.

In acest fel, scopul pregatirii psihice pentru concurs este achizitionarea de catre sportiv a unor atitudini si conduite dobandite cu ajutorul unor metode de reglare si autoreglare, care ii permit o adaptare buna la situatiile concursului.

Situatiile solicitate sunt diverse, individualitatile sportivilor sunt atat de multe si variate, incat este greu de facut un inventar complet al directiilor acestei pregatiri.

Obiectivele pregatirii psihice generale pentru competitie:

a)    Asigurarea unei motivatii de nivel optim si formarea sentimentelor morale
superioare in tot timpul pregatirii si perioadei competitionale;

b)     Constiinta clara a scopului propus si aspiratia atingerii si ,eventual, a
depasirii lui;

c)    Capacitatea de autoreglare a starilor psihice, mentinerea acestora la nivel
optim de eficienta, indiferent de etapa si conditii. De aceasta etapa de
autoreglare sunt legate:

realizarea unui bun echilibru afectiv, a capacitatii de stapanire a emotiilor, a
capacitatii de adaptare si stres;

insusirea si folosirea antrenamentului mintal;

realizarea luciditatii perceptiilor si gandirii in situatii critice sau neasteptate;

formarea capacitatii de adaptare a reactiilor motrice si psihice in raport de
solicitari si situatii neasteptate;

mentinerea nivelului de activare in conditii de oboseala si insucces;

dezvoltarea capacitatii de a depune un mare efort voluntar, de a depasi
greutatile subiective sau obiective prin darzenie, perseverenta, curaj, initiativa;

simularea si mentinerea increderii in fortele proprii, in capacitatea de a
realiza performanta propusa;

cresterea combativitatii si dorintei de succes;

dezvoltarea spiritului de colectivitate, a legaturii morale cu colegii, a
spiritului de intrajutorare;

dezvoltarea corectitudinii, a fairplay-ului in lupta cu adversarii si respectul
pentru arbitrii si spectatori;

mentinerea prospetimii psihice si fizice prin respectarea cerintelor
"antrenamentului invizibil' , reducerea consumului energiei psihice inaintea
startului, refacere corecta;

dezvoltarea rezistentei psihice, a "imunitatii' la frustrari, la situatii dificile si
neplacute, la factori perturbatori de orice fel.

Pregatirea psihica generala pentru concurs poate fi exprimata in termeni de obisnuinte, deprinderi si priceperi de a concura, in maturitate competitionala. Ea este o valorificare in situatie competitionala, a pregatirii psihice generala si de ramura, si decurge dintr-un proces de pregatire judicios condus. Cunostintele, deprinderile si priceperile de a concura trebuie formate inca de la varsta copilariei si includ atat conduitele operationale, cat si pe cele generale, de intampinare a situatiilor prin atitudini adecvate.

Experienta directa de concurs devine foarte greu conduita eficienta de concurs daca nu este constientizata, daca nu este analizata sub toate aspectele, pentru a se trage de fiecare data concluziile cele mai valoroase.

Deprinderea de a concura satisfacator si eficient se dezvolta progresiv pana ce ajunge in stadiul maiestriei la sportivii care au fost beneficiarii unui program rational, stiintific de pregatire.

Foarte multi autori se refera la pregatirea pentru concurs " de lunga durata', pentru a atrage atentia ca in preajma concursului se pot realiza toate cerintele unei participari eficiente. intr-adevar, aceasta este o pregatire de lunga durata a carei efecte asupra calitatilor de competitor, asupra abilitatilor, deprinderilor si capacitatii corespunzatoare se obtin prin sacrificii si efort voluntar sustinut. in legatura cu aceste sacrificii este de amintit una din caracteristicile de baza a omului, enuntata de marele om de cultura si psiholog Mihail Ralea in "Explicarea omului', si anume 'amanarea' suspendarea unor tendinte si reactii imediate in vederea unei satisfactii mai mari in viitor. Tot asa si sportivul se supune rigurozitatii pregatirii in aspiratia lui spre mai bine si spre succes. De altfel, marile performante din orice domeniu nu se realizeaza decat cu eforturi deosebite, chiar din partea celor mai talentati. Marele inventator Edison, a spus ca^-. "geniul este 1% inspiratie si 99% transpiratie)', iar generalul rus Suvorov: " cu cat curge mai multa sudoare pe campul de instruire, cu atat mai putin va curge sangele pe campul de lupta!'. Tot asa si concursul sportiv e usor pentru cel care s-a pregatit intens, caci numai solicitarea conduce la dezvoltare. Orice metode s-ar folosi, oricat de sofisticate, daca s-ar recurge pentru pregatirea psihica a unui concurs la cei mai renumiti psihologi, toate acestea vor avea eficienta redusa daca nu se vor baza pe o pregatire psihica generala.

2.3.1.Pregatirea psihologica pentru un anumit concurs

Acest a spect al pregatirii vizeaza modalitatile concrete prin care sportivul intampina un anumit fel de organizare a concursului si un anumit adversar. La marile concursuri , participantii sunt supusi seriilor de calificare si apoi intra in etapele propriu zise; unele concursuri se desfasoara in serii eliminatorii, iar altele in sistem turneu, ceea ce impune, desigur, pregatire diferentiata. La concursurile interne, unele probe au putini participanti, in timp ce la cele internationale durata intrecerii depaseste cu mult obisnuitul si solicita in mod deosebit capacitatea de rezistenta nervoasa a sportivilor.

Pregatirea psihica se refera in mare masura la un anumit adversar sau adversari, chiar in probele individuale din atletism. Cu atat mai mult ea va fi centrata spre adversarii cu care se intra in contact direct, la scrima, lupte , box sau jocurile sportive si altele.

Continutul principal al pregatirii pentru un anumit concurs consta din cunoasterea conditiilor si a particularitatilor adversarilor si pregatirea conduitelor tehnico-tactice in raport de acestea. Unii psihologi au epuizat pregatirea pentru concurs de lunga durata si imediata, fixand si unele prioritati privind orientarea intelectuala sau afectiva. Altii esaloneaza in timp diferitele aspecte pe care se pune accentul. Fara indoiala ca o organizare temporala a actiunilor psihice este de natura sa-l ajute metodologic pe antrenor, insa situatiile nu sunt deloc simple. Un sportiv are de sustinut intr-un interval de timp foarte scurt doua sau chiar trei concursuri, sa zicem , trei jocuri cu echipa de club, de verificare la lot, si in reprezentativa nationala(unde adversarii de ieri sunt acum parteneri). in cazul acesta etapele se suprapun, motivatia este variabila, angrenarea tehnico-tactica alta, adversarul diferit. Un sportiv care stapaneste mecanismele psiho-reglatorii pe care le-am enumerat se va putea adapta cu usurinta la solicitari variabile.

Din punct de vedere practic, metodic, alaturi de aspectul temporal al etapelor, este bine de analizat continutul pregatirii psihice pentru un anumit concurs din punctul de vedere al atitudinilor si conduitelor adaptative. Diferitele aspecte si momente ale acestei pregatiri se pot numi stari de preparatie, incluzand intre ele si concursul propriu-zis si perioada de dupa concurs.

Cum intreaga activitate se desfasoara in timp si spatiu, vom considera starile de preparatie si caracteristicile lor in raport de aceste doua dimensiuni:

dimensiunea temporala a pregatirii psihice pentru concurs- are caracterul
diacroniei, al desfasurarii pe o anumita perioada de timp, impartita in
urmatoarele perioade:

de lunga durata-care incepe din momentul deciziei de participare la
concursul respectiv;

de ajun- o zi inainte de concurs(cu aspecte particulare in acele sporturi in
care sunt programate intreceri in serii si in zile succesive);

de prestari - pe locul de concurs;

de pauza sau de intrerupere.

Dimensiunea situationala- va interesa continutul starilor de preparatie mai
ales atunci cand localitatea, bazele sportive si instalatiile de concurs nu sunt
familiare sau sunt chiar necunoscute sportivului.

2.3.2.Rolul antrenorului in pregatirea psihologica

De-a lungul timpului , s-a dovedit fara nici o indoiala ca antrenorul este una din figurile dominante ale intregii activitati sportive. Prin inalta s-a calificare, cu personalitatea si profilul specific, dar mai ales prin conceptia si stilul de munca , antrenorul este factorul decisiv in pregatirea si obtinerea performantelor sportive, ca si in formarea si educarea corespunzatoare a celor pe care ii conduce.

Antrenorul -specialist multidisciplinar, se ocupa de instruirea sportiva si de educarea tinerilor selectionati in scopul obtinerii performantelor sportive si al completarii personalitatii lor in sensul dorit de societate. Este o persoana dotata cu calitati multiple si o pregatire polivalenta, de pedagog si educator, dar si un bun meserias, instructor in sportul respectiv, investit cu sarcinile formarii si perfectionarii psiho-fizice a tinerilor sportivi.

De la bun inceput trebuie insistat asupra dublei lui formatii, de instructor si educator, si asupra echilibrului permanent care trebuie sa existe intre acesti factori. in primul rand, fiindca antrenorul lucreaza intotdeauna aproape singur cu sportivul sau cu echipa si ii preda, ca sa spunem asa, toate materiile-tehnice ,tactice, pregatirea fizica si psihica, teoria, etc. Aceasta, fiindca nu se poate concepe lupta sportiva fara un puternic suport moral si nici fara un fundament fizic, care presupune o pregatire psihica ireprosabila. Spre exemplu, nu se pot dezvolta rezistenta si forta fara o ridicata capacitate de vointa. Iar vointa are ca suport motivatia si ambitia, iar ambitia determina darzenia, puterea de munca si implicit capacitatea tehnica. intrepatrunderea factorului psiho-educativ in toate verigile procesului de instruire este astazi mai evidenta ca oricand.

Procesul este deosebit de complex, deoarece antrenorul lucreaza cu oameni inca in formare, actionand simultan cu ei si asupra lor in momentele disputei sportive, adica atunci cand toate calitatile sunt solicitate la maximum, lucreaza cu oameni in momente limita, de inalta tensiune si mare solicitare.

Antrenorul trebuie sa pretinda permanent un efort maxim din partea sportivului sau echipei, atat sub aspect fizic cat si psihic. El il pregateste pe sportiv in acest sens si trebuie sa ceara cu fermitate sa-i intreaca pe altii si pe el insusi, recurgand la toate fortele lui, la tot ce are mai bun si mai puternic in al, invingand ce are slab si negativ. Sportivii trebuie condusi spre culmile perfectiunii umane, inversunati impotriva propriilor lor tendinte de slabiciune, de satisfactie si de comoditate. Trebuie adusi in forma, adica la nivel de randament maxim, incat sa obtina rezultate bune atunci cand trebuie, nu doar atunci cand sunt dispusi.

Sportivul sau echipa trebuie sa munceasca pana la limita puterilor omenesti. La fel trebuie sa munceasca si antrenorul, trecand peste unele momente conflictuale chiar cu cei pentru care munceste, tocmai fiindca le cere atat de mult. Acelasi om , care n-are puteri supraomenesti, ci o educatie si mai ales autoeducatie puternica, are clar si mereu in minte faptul ca numai munca si regimul auster de viata pot genera performante in sport. El munceste si crede in munca lui si a celor pe care ii are in grija, constient fiind ca le cere sacrificii celor pe care-i conduce spre culmi, dar si ca aceasta este singura cale spre inalte performante.

Un antrenor care afirma ca si-a realizat performantele si ii ajunge ce a obtinut, nu mai este antrenor si trebuie sa se retraga. Pentru un antrenor, obtinerea unei performante cu sportivii sau cu echipa lui nu este decat un punct de plecare pentru un nou drum de munca, mult mai perfectionata, spre noi performante, si mai inalte. El este, deci, in permanenta un nemultumit. Orice performanta obtinuta nu este cea maxima, orice cota atinsa nu este cea mai inalta. Aceasta nemultumire creatoare este de fapt motorul dinamic care pune in miscare toate fortele si cunostintele antrenorului, stimuland dorinta de autodepasire, de perfectionare profesionala, de cautare permanenta.

2.4 Pregatirea psihologica in sporturile de echipa

In ultimele decenii s-a scris si s-a vorbit foarte mult despre grup, mai ales despre grupul mic, in legatura cu faptul ca psihologia membrilor sai prezinta o serie de caracteristici pe care acestia nu le au in afara lui. S-a mai trasat , de asemenea, problema performantelor de tot felul pe care grupul le realizeaza mai bine in conditiile in care el este structurat si organizat intr-un anumit fel. Spre deosebire de alte grupuri umane- grupul mic este o unitate alcatuita dintr-un numar relativ restrans de persoane, 2-3 pana la 25-30, care se afla in relatii de comunicare, colaborare , apreciere etc. si care au un scop comun in vederea caruia se organizeaza stabilind norme specifice de conduita.

Studiile asupra grupului mic au inceput in deceniul al treilea al secolului nostru, el fiind legat de numele lui E. Mayo care a formulat si primele concluzii privitoare la efectele grupului restrans asupra performantelor si creativitatii, ca si asupra unor procese psihosociale specifice. Ulterior, K. Lewin si colaboratorii sai au aratat ca grupul mic este caracterizat prin interactiune membrilor sai, scotand in evidenta rolul liderului in acest grup; J. Moreno considera definitorii relatiile preferentiale (de simpatie, antipatie si indiferenta) care se dezvolta in grup, propunand si o tehnica sociometrica pentru evaluarea statutului fiecarui individ in grup si, in general, intreaga retea dinamica de interrelatii (coeziunea mai ales).

Grupul mic prezinta o anumita dinamica, grad de coeziune, tipuri de interactiuni, un sistem de comunicatie direct interpersonal, prezinta fenomene de autoritate si de dependenta grupala, de presiune a grupului, procese de conducere etc, care-l definesc si-l diferentiaza de altele.

Grupul mic trebuie inteles ca sistem, cu o organizare interna ierarhizata care implica interactiunea elementelor componente, mecanisme de reglaj si autoreglaj, integritate. in cadrul grupului, individul este "atom social' , cu caracter de subiect, pentru ca alege sau respinge, si de obiect, pentru ca este ales, respins sau ramane indiferent pentru altii.

In cele mai multe studii asupra grupului mic in sport s-a cercetat sistemul relatiilor preferentiale, dinamica lor si, ca un aspect major, coeziunea in cadrul grupului, precum si procesele de conducere, tipologia liderilor.

2.4.1.Caracteristicile echipei sportive - grup social

Echipa sau grupul mic constituie realitatea psihosociala de baza a activitatii sportive, de coeziunea si capacitatea ei depinzand atat performanta, cat si satisfactia sportivilor si suporterilor.

Viata sportiva cunoaste foarte frecvent situatiile caracteristice ale echipelor "sudate', "dezbinate', "dezorientate' sau in curs de a-si dobandi "personalitatea'; cunoaste de asemenea ca nu se poate forma o echipa si un stil decat cu mult efort si intre-un timp de doi , trei ani. Se stie , de asemenea, foarte bine ce poate sa insemne o adevarata echipa pentru un sportiv.

Principalele caracteristici ale grupului mic:

a)           Volum mic, numar restrans de membri, corespunzator specificului sportului. La jocurile sportive, pentru volei si bascht-15, pentru fotbal si rugby-in jur de 20-25,, la sporturile individuale, unde se constituie "echipe', numar variabil - de la 2-3 la 15-20. Volumul restrans si relativ limitat la cifre fixe reprezinta o conditie pentru primirea de noi membri prin eliberarea altora si, desigur, creeaza fenomene de rezistenta sau competitivitate.

b)               Caracter primar, relatiile in sanul grupului fiind directe, constituite intr-un sistem liber si nemijlocit. Comunicarea din cadrul echipei sportive este de factura deosebita, mai ales in timpul desfasurarii jocurilor, cand acestea au un caracter gestual - motric cu semnificatii tehnico-tactice si sunt orientate spre atingerea scopului performantial. Despre un jucator complet se spune ca stapaneste un vocabular bogat de miscari si ca stie sa se "exprime motric'. Dialogul sau conversatia cu colegii se face direct, prin actiuni corporale care sunt in acelasi timp semnale si simboluri ce invita la raspunsuri consonante.

c) Nespontan, creat cu scop special. Exista grupuri alcatuite numai pentru satisfacerea unor nevoi socio-afective. Grupul sportiv se constituie insa pentru levoia de performanta, care este ratiunea de a fi a sportivului; Se stie ca sportivul poate avea un motiv personal pentru a face sport, dar in cadrul echipei notivul sau este subordonat obiectivului comun si, de regula, se armonizeaza cu icesta. Cazurile de contradictie intre motivele si scopurile personale si cele ale jrupului, care sunt destul de frecvente, se clarifica prin activitatea instructiv-sducativa sau chiar prin renuntarea la sportivul in cauza,

d) Dinamica specifica; membrii echipei se integreaza in colectiv atata timp cat pot fi activi si eficienti. Gand "imbatranesc" altii le iau locul. Dinamica organizatorica este insotita si de o dinamica functionala, referitoare la coeziune. Dupa o perioada de trei, patru ani de activitate comuna a membrilor sai, echipa dobandeste coeziunea dorita, dar ea nu dureaza mult din cauza schimbarii de generatii; procesul continua, in mod dialectic, de-a lungul a zeci de ani pentru echipele unor cluburi cu traditie.

e) Componenta omogena. Aceasta caracteristica este determinata de
variabilitatea varstei, profesiei si chiar a nationalitatii componentilor grupului sportiv. intr-o echipa de fotbal se poate gasi juniorul proaspat promovat alaturi de veteranul de 30-34 de ani.

f) Adeziunea benevola si obligativitatea morala. Membrii echipei sportive adera benevol la activitate, pentru ca le place sau le satisface nevoile sau aspiratiile. In cadrul grupului, ei trebuie sa respecte normele de conduita specifice grupului, norme stabilite prin traditie si - eventual - consemnate intre-un regulament acceptat de toti. in virtutea normelor de conduita morala, sportivul este dator sa lupte pentru telurile pe care si le fixeaza echipa, sa nu abandoneze cand este greu, sa nu creeze dezavantaj echipei proprii in favoarea echipei adverse prin eliminari sau suspendari.

g) Componentii grupului sportiv sunt sau pot fi membrii ai altor grupuri. Cum este si firesc, tineretul sportiv este si tineret studios sau muncitor si, in aceasta calitate, sportivii pot face parte si din alte grupuri, cu alte scopuri (artistice, stiintifice, profesionale) si alte norme de conduita. Cata vreme nu exista impedimente de timp, spatiu si energie, lucrurile pot continua, activitatile respective impletindu-se armonios.

h) Durata nelimitata. "Sufletul " sau "spiritul' echipei depinde de traditie, si aceasta, la randul ei, de timp. Grupul sportiv se constituie pentru un timp nedeterminat, chiar daca indivizii care-l compun vor pleca lasand loc altora. Cei ce vor gasi o atmosfera, un stil si reguli de munca si colaborare, vor creste in spiritul lor si le vor consolida. Longevitatea sportivului in una sau alta dintre echipe depinde de multi factori, intre care determinanti sunt cei psihosociali.(9)

Tipologia grupurilor sportive:

Activitatea sportiva este eminamente colectiva, chiar daca sunt probe si sporturi numite " individuale'. Raportarea la grupul de apartenenta este nu numai referentiala, pentru identificare si diferentiere (sportivul x de la clubul y), ci si de ordin psihosocial, mai ales cand se fac clasamente pe echipe, asa cum este situatia la gimnastica, lupte, box, atletism ,scrima, tenis etc. Diferitele sectii la nivelul sporturilor individuale sau cluburile uni-sport sunt, din punctul de vedere psihosociologic grupuri mici, cu organizare, structura si programe specifice. Exista si sporturi individuale care au probe de dublu sau de stafeta, in care fenomenele psihosociale se manifesta din plin.(9)

Pentru o diferentiere de ordin metodologic a grupurilor sportive, J. B. Cratty propune clasificarea acestora in :

Grupuri coactionale, in care fiecare sportiv isi realizeaza performanta fara sa interactioneze cu ceilalti membri, dar urmarind evident si succesul grupului caruia apartin;

Grupuri interactionale, in care calitatea relatiilor dintre componentii echipei - de cele mai multe ori relatii pluripersonale - determina in mare masura performanta, dincolo de maiestria tehnica a indivizilor. in grupurile interactionale sunt incluse si cuplurile, "dublurile2 si echipele - tenis, canotaj -, precum si echipele de stafeta, de ciclism-urmarire, de jocuri sportive. Probele atletice sau de inot sunt individuale, dar si de echipa(stafeta, de exemplu), grupul sau sectia fiind deci in acelasi timp coactional si interactional.

Relatiile interpersonale in grupul sportiv

Oricine stie astazi ca eficienta activitatii grupului depinde de calitatea relatiilor dintre membrii sai. Moreno este cel care a propus tehnica sociometrica, de masurare a exprimarii relatiilor din interiorul grupului. Fiecare membru al grupului are fata de fiecare dintre ceilalti o atitudine de acceptare, indiferenta sau respingere. De modul cum se manifesta in realitate aceste atitudini depind de gradul de coeziune a grupului, precum si organizarea interna a acestuia(in jurul unuia sau a doi lideri, cu subgrupuri restranse, cu indivizi izolati etc). (12)

In activitatea sportiva, relatiile preferentiale sunt de doua feluri: afective si operationale.

Relatiile preferentiale afective - au caracter subiectiv si exprima simpatia, respingerea sau indiferenta-unilaterale sau reciproce-dintre membrii echipei. Acestea se apreciaza prin intrebari de genul: 'cu care din colegi ai prefera sa mergi ,sa stai in camera? 'etc.

Relatiile preferentiale operationale au un caracter practic si releva cu cine doreste fiecare sa colaboreze pentru atingerea scopului specific grupului. in sport, eficienta actiunilor si scopul comun sunt mai presus de simpatie si antipatie.(12) Cineva poate fi prieten cu D., dar prefera sa-l aiba ca ridicator (la volei) pe H. Calitatea acestor relatii se apreciaza analizand raspunsurile la intrebari ca :'cine crezi ca este cel mai bun tehnician al echipei?cine sunt cei mai buni sase?,daca ai fi antrenor pe cine ai alege sa joace pe postul?etc. ,'sau "daca ai fi antrenor la cine ai renunta, pe cine n-ai lua in formatie la meciul?'

Cunoasterea calitatii si cantitatii relatiilor preferentiale dintr-o echipa este esentiala pentru munca antrenorului. Calitatea relatiilor este data de caracterul lor, optiuni, respingeri si atitudini de indiferenta. Cantitatea este data de numarul optiunilor care ies in evidenta prin intrebari la care nu se cere raspuns cu numar limitat de subiecti. Cu cat se exprima mai multe optiuni, cu atat grupul are un grad mai ridicat de expansivitate, cu cat vor fi mai multe perechi de optiuni, cu atat va fi mai ridicat indicele de coeziune a grupului; cu cat un sportiv va exprima mai multe optiuni, cu atat va fi mai ridicat indicele sau de expansivitate pozitiva si de integrare sociala.

Dinamica grupului

Fiecare echipa are o istorie, o perioada de inceput, de formare, apoi de desavarsire, urmata - uneori - de declin si, eventual , de revenire. Biografia sportului abunda in exemple de echipe, din toate sporturile, care au fost candva redutabile, apoi au cedat, pentru a reveni sau a nu reveni intre cele mai bune. Se considera ca durata de stralucire a unei echipe este de 3-4 ani, dupa care urmeaza declinul, fie din cauza imbatranirii celor care au constituit nucleul, fie din cauza "saturatiei', pierderii motivatiei si incapacitatii "tinerilor' de a se integra repede in grupul deja constituit.

Formarea grupului. Constituirea unui grup este o opera relativ dificila. Grupurile sportive spontane formeaza pe baza unor motive mai mult sau mai putin constiente(nevoie de apropiere, de apartenenta, atractie directa). Cel mai puternic motiv este nevoia de performanta si de realizare care corespunde si scopului specific al grupului, performanta sportiva.

In sectiile clubului de performanta, formarea grupului are alte resorturi. Aici sunt adusi prin selectionare sau transfer sportivii dotati care urmeaza sa fie integrati in echipa, iar uneori-dupa scurt timp - vor constitui centrul fata de care vor trebui sa se grupeze chiar, cei mai vechi, avand in vedere valoarea si eficienta noului coleg. Acesta este cazul "vedetelor'. Mai este insa o situatie, aceea a rezervelor. Rezerva trebuie sa fie pregatita sa ia locul titularului cand acesta nu e in forma, este accidentat sau eliminat din joc, adica in momentele relativ critice pentru echipa. De regula, rezervele nu se ridica la nivelul titularilor. Nici nu sunt folosite, nu capata experienta, iar antrenorul nu are deplina incredere in ele, desi face apel la serviciile lor atunci cand n-are incotro(nici rezervele insesi nu pot mentine mult timp nivelul ridicat al increderii in fortele proprii si al aspiratiei).

O situatie speciala o constituie reintegrarea celui care a absentat mai mult din cauza accidentarilor, serviciului militar, studiilor, etc. si care - pentru a-si relua locul in formatia de baza - trebuie sa-l dea la o parte pe colegul care l-a inlocuit si care s-a dovedit chiar la inaltimea asteptarilor. Ne dam seama ca integrarea noului venit sau reintegrarea absentului, ca si titularizarea juniorului sau rezervei sunt probleme in care decisive nu sunt numai calitatile propriu - zis performantiale, ci si modul cum reactioneaza echipa ca sistem in relatia preferentiala cu sportivul in cauza. Repetarea investigatiei socio-metrice si completarea ei cu informatii obtinute prin observatie si convorbiri vor indica antrenorului diferite momente si etape in care se afla echipa sa pe drumul dobandirii unui grad ridicat de coeziune.

Coeziunea grupului

Afirmatia potrivit careia performanta depinde de coeziunea grupului pare pentru cei mai multi, daca nu o axioma, in cel mai rau caz un adevar unanim recunoscut, lata insa ca unele cercetari facute asupra echipajelor de canotaj de catre H. Lenk si asupra echipelor de baschet de Martens infirma teza ca performanta = coeziune si afirma ca " prea multa coeziune strica!' . Se pare ca in anumite cazuri lipsa concurentei si a unor pareri diferite intre membrii grupului face ca acesta sa se mobilizeze mai putin pentru sarcina si sa accepte eventualele esecuri fara a cauta "tapul ispasitor'. Dar chiar daca in unele situatii prea mare coeziune duce la automultumire, este sigur ca echipele in cere se realizeaza o afiliere puternica reusesc sa se organizeze si sa lupte cu ardoare pentru scopurile propuse.

Coeziunea se naste si se formeaza din relatiile preferentiale pozitive si depinde de o serie de factori care sunt caracteristici echipei:

a) Numarul restrans al membrilor echipei. Se apreciaza ca un grup de 6-10
insi este mai usor de unit; intr-un grup mai larg informatia circula mai greu, taria legaturilor este mai redusa.

b)    Varsta membrilor este de dorit sa fie mai apropiata, caci diferentele prea
mari se exprima in deosebiri de atitudini si aspiratii.

c)               Caracterul sportivilor este desigur foarte important, alaturi de trasaturile temperamentale si mai ales de orientarea ideologica a sportivilor.

d)    Structura echipei - ocupatia membrilor ei si modul de organizare in cadrul
grupului. Deosebirile de profesii sau de ocupatii si interese limiteaza
comunicarea numai la mecanismele operatorii si nu se transfera in domeniul
afectiv.

e) Motivatia este unul din factorii de baza ai coeziunii, caci ea uneste membrii
echipei in jurul scopului comun, acela al performantei care satisface diferite
tendinte ale sportivilor. Succesul sportiv este la randul sau factor de intarire atat
al motivatiei, cat si a coeziunii grupului. in echipa care pierde prea mult apar in
mod firesc disesiuni intre sportivi si intre acestia si antrenor.

Coeziunea grupului sau gradul sau de afiliere este una dintre calitatile care stimuleaza cooperarea stransa intre sportivi, daruirea in munca din antrenamente si lupta din concursuri, subordonarea unor interese individuale celor colective. Echipa devine astfel in mod obiectiv mai buna.

Grupurile omogene. De cele mai multe ori, omogenitatea este impusa de
specificul antrenamentului in care activitatea este de lunga durata si mult mai
intensa in raport cu concursul. Omogenitatea reprezinta rezultatul invatarii
sociale, sportivii invatand sa traiasca, sa lucreze si sa se bucure impreuna; ea
este rezultatul coordonarii actiunilor pentru urmarirea si atingerea scopului
propus; are ca aspect subiectiv intelegerea si sensibilitatea unora fata de altii.

Nu este de neglijat un aspect important al vietii si omogenitatii grupului, respectiv fenomenele de concurenta care coexista alaturi de cooperare; acestea au insa caracterul emulativ care constituie un imbold suplimentar pentru propulsarea colectivului spre trepte superioare de aspiratie.

Omogenitatea psiho-sociologica a echipei depinde de relativa omogenitate a pregatirii fizice, tehnice si tactice, de armonia pregatirii sportivilor si de posibilitatea de a folosi acelasi limbaj motric.

Grupurile' caracteriale' au fost numite astfel de Rioux si Chappuis pentru a
sublinia dependenta omogenitatii lor de legaturile caracteriale dintre sportivi. Si
cum oamenii nu se aseamana prea mult intre ei, relatiile sunt de tip
compensator, ele stabilindu-se intre sportivi cu trasaturi diferite. De exemplu,
tipul coleric se asociaza cu unul flegmatic sau melancolic, compensatia facandu-se pe de-o parte in planul activismului si activitatii si, pe de alta parte, in planul calmului si reflexei. Extinzand ideea la o echipa cu indice superior de expansivitate si coeziune vom sublinia unitatea colectivului, orientarea si conceptiile fundamentale despre societate, viata si sport, ca factor determinant in astfel de grupuri "caracteriale'

3. Grupurile gomfoterne in care coeziunea are un caracter ternan(este constituita din trei elemente), fiind dependenta in acelasi timp de o potrivire fizica, psihica si fiziologica dintre sportivii unui astfel de grup.

Coeziunea grupului sportiv are evident o dinamica proprie, in buna masura determinata de caracteristicile acestuia - juniori, seniori, fete sau baieti, nivel performantial etc- care poate fi decelata usor prin ancheta sociometrica. Observatia psihologica a relevat de mult faptul ca "cei care se aseamana se aduna' , se apropie mai firesc unii de altii, gasind valente comune in atitudini, aptitudini si trasaturi caracteriale similare. Este vorba de afilierea spontana, prin empatie. Evident, si antrenorul poate trage folos din acest fenomen, constituind grupuri sau subgrupuri gomfoterne sau caracteriale.

Coeziunea este dependenta de modul cum este trait succesul sau insuccesul. De regula, tensiunea competitionala intareste coeziunea. Succesul sau insuccesul conduce la slabirea coeziunii, a moralului echipei, in situatii dintre cele mai variate, dar dependent de motivatia de baza a grupului. Pentru grupurile cu puternica motivatie pentru performanta, succesul sau insuccesul mareste coeziunea; in cazul unei motivatii de afiliere, de exemplu, efectele sunt contrarii, insuccesul influentand negativ coeziunea grupului.

Realizarea coeziunii grupului este un proces de modelare sociala, necesitand acordarea tendintelor si intentiilor individuale si contopirea lor intr-o atmosfera colectiva afectiva. Actiunea este dificila si de durata, dar efortul merita sa fie facut caci in sport, mai mult decat in alte activitati, sudarea echipei nu este o chestiune marginala.

Antrenorul si conducatorul grupului trebuie sa faca eforturi pentru realizarea unei intentionalitati comune tuturor membrilor grupului in privinta principalelor scopuri si sarcini care conduc la eficienta acestuia.

Constientizarea scopului comun general si a altor scopuri subordonate acestuia este de cea mai mare insemnatate pentru sudarea echipei. Se stie ca unele scopuri sunt impuse, iar altele elaborate de insusi grupul in cauza. Antrenorul va da dovada de maiestrie daca va putea influenta membrii grupului sa propuna singuri scopuri esentiale. El va tine seama, in plus, de necesitatea armonizarii (prin identificare sau compensatie) a scopurilor grupului cu cele individuale, cu motivatia personala a membrilor acestuia.

Scopul general si comun, ca si scopurile subordonate grupului devin in subiectivitatea fiecarui sportiv "proiecte', "idealuri' de atins numai in masura in care se realizeaza acordarea dintre tendinte, dorinte si idealurile individuale cu cele comune. Este clar ca armonizarea se produce prin modelarea motivatiilor individuale si subordonarea lor scopurilor grupului, lucru de foarte multe ori dificil si din cauza diferentelor de mentalitate si varsta ale celor care compun grupul.(7)

Un aspect foarte important al armonizarii echipei il constituie si dezvoltarea, la fiecare membru al ei, a sensibilitatii si intelegerii fata de ceilalti, prin constientizare si instruire psihologica.

2.4.2.Sociomotricitatea si spatiul sociometric

Parlebas a dezvoltat un interesant ansamblu de idei in privinta modalitatilor in care se exprima relatiile in conditiile activitatii motrice, care este ea insasi foarte diferita de la un sport la altul. Daca invatarea sociala se refera, in general, la insusirea conduitelor de viata in grup, invatatura sociometrica vizeaza dobandirea modalitatilor de comunicare cu membrii grupului in miscare, cu alte cuvinte insusirea priceperilor si deprinderilor de conduita tactica( in primul rand).

Componentele sociomotricitatii sunt:

lucrul in grup;

lucrul pentru grup;

cooperarea pentru organizarea actiunilor;

ajutorarea partenerilor;

respectarea regulilor;

primirea, acceptarea responsabilitatilor;

asumarea responsabilitatilor;

evaluarea partenerului;

evaluarea adversarului;
10) respectarea adversarului;

11) decelarea partilor bune si a slabiciunilor adversarului;

12) utilizarea caracteristicilor adversarului pentru a-l invinge.

Componentele din partea finala a enumerarii fac parte din ceea ce se mai numeste si "opozitia', ca potentialitate cultivata de sportiv, prin exersare, de a aprecia exact fortele propriei echipe si ale adversarului, pentru a-si conduce cat mai rational comportamentul.

Eficienta grupului nu depinde numai de gradul de pozitivare a relatiilor afective, ci si de nivelul invatarii conduitelor sociometrice, conduite carora antrenorii buni le acorda o deosebita atentie la varsta copilariei si adolescentei.

Un alt aspect de ordin sociomotric care exercita o anumita influenta asupra trairilor complexe ale sportivilor in echipe de jocuri este ceea ce numeste Parlebas "spatiul sociometric', distanta de contact dintre sportivi( in raport cu adversarul) si spatiul (suprafata) de care dispune fiecare pentru evolutia tehnico-tactica.

Distanta de contact in raport cu adversarul stabileste de la inceput raporturi diferentiate intre sportivi, mai ales in privinta comunicarii, a posibilitatilor de organizare a actiunilor grupului si toate acestea in conditiile interventiei mai mult sau mai putin active a echipei adverse. Plasarea sporturilor colective dupa "distanta de contact' (dupa Pierre Parlebas):

Contactul cu adversarul este interzis la volei, foarte limitat la baschet, limitat la handbal, dur la hochei si rugby, foarte dur la fotbal american. De aici si modalitatile diferite de asigurare a posesiei mingii( pucului) si de protejare a celui care il (o) joaca. intr-o clasificare tipologica a sportivilor vom gasi indivizi care refuza contactul direct cu adversarul si indivizi care-l accepta, acesta reprezentand si un criteriu de selectie pentru ramura de sport sau postul din echipa.

In privinta spatiului individual de care dispune fiecare jucator pentru evolutia tehnico-tactica se ia in discutie raportul dintre suprafata terenului si numarul jucatorilor. Aici vom avea o raportare variabila a suprafetei spatiului individual la "distanta de contact' si la maiestria tehnica. Cu cat spatiul va fi mai mic, cu atat se va reduce si distanta de schimb si va creste maiestria sportivului. Acesta este cazul jocului de volei. Raporturile se mentin tot asa, direct proportional intre spatiul individual si distanta de contact si invers proportional intre spatiul individual si maiestria tehnica.

Spatiul individual creste de la baschet la handbal, apoi la rugby, fotbal, celelalte elemente variind .

Consecintele psihopedagogice si metodice ale analizei sociomotrice sunt dintre cele mai diverse. Ele se refera la procesul instruirii tehnico-tactice, corespunzator conditiilor spatiale ( ca intindere si caracteristici), la modul de stabilire al relatiilor de comunicare dintre membrii echipei in timpul jocului, precum si la modul de comunicare dintre antrenor si jucatori - independent de prevederile regulamentului diferitelor jocuri. in sfarsit , un aspect deosebit de important il constituie relatia parteneri -adversari in conditiile unei mai mici sau mai mari incertitudini a actiunilor din timpul jocului.

Relatiile afective din interiorul echipei sunt influentate foarte mult de sistemul relatiilor operationale care se invata si se consolideaza dupa un numar foarte mare de exersari. Complexitatea psihologica a fenomenelor pe care antrenorul le controleaza si le dirijeaza creste si mai mult cand relatiile operationale capata caracter preferential( deprinderi, dominante, sabloane, scheme), necesitand efort mare pentru introducerea elementelor noi, creatoare, surpriza. Putem spune ca pregatirea si conducerea unei echipe pune in fata antrenorilor mult mai multe probleme comparativ cu sporturile individuale.

Trebuie amintit inca un aspect psihologic al relatiilor spatiale dintre coechipieri, relatii determinate de data aceasta de intentionalitate tactica, de sarcinile jocului. Astfel Rioux apreciaza ca modul de reflectare a acestora in constiinta sportivului si atitudinea lui sunt diferite dupa cum el aplica tactica apararii "om la om' sau "zona'. in prima situatie, jucatorul are o "perspectiva corporala' de raport fizic direct cu adversarul, iar in a doua - una "dinamica', in care esentiale sunt intelegerea mutuala intre parteneri si prevederea reactiilor adversarilor. Cat despre tactica ofensiva, ea impune o percepere cat mai clara a jocului si utilizarea capacitatii creatoare pentru depasirea opozitiei adversarului.

Conducerea grupului

In sport, ca de altfel in toate activitatile umane organizate, problemele conducerii grupului sunt complexe datorita necesitatii de a elibera functiile de conducere cu activitatile si atitudinile intentionale ale membrilor grupului. Apar astfel chestiuni foarte interesante in legatura cu autoritatea conducatorului, cu stilul lui de conducere, cu metodele si factorii care asigura eficacitatea grupului.    Conducerea grupului este realizata de catre antrenor, in mod deosebit, dar si de capitanul de echipa, al carui rol este mult mai mare in raport cu acela care i se acorda de regula.

Din punct de vedere psihologic, conducerea este un act multilateral, cu atributii diverse care, in final, conduc la realizarea obiectivelor grupului. Atributiile conducerii sunt: prevederea, organizarea, comanda - coordonarea si controlul.

S-au facut o serie de experimente privind conducerea grupurilor sportive. Astfel s-a trecut la stabilirea tipologiei conducatorilor: autoritari, democrati, "laissez- faire' (nedirectivi). in activitatea sportiva s-au confirmat o serie de concluzii ale cercetarilor psihologice:

a)    in grupul condus autoritar, legatura dintre membrii e slaba; fata de
antrenor, unii dintre sportivi manifesta    agresivitate, neacceptare; intensitatea
muncii este mare, grupul este eficient, dar membrii sai nu manifesta prea multe
relatii mutuale.

b)    in grupul condus democratic se dezvolta o buna coeziune, dar in
organizarea activitatii se consuma mult timp inainte de a se ajunge la consens,
munca nu este prea intensa, dar este placuta.

c)    in grupul condus "laissez- faire' coeziunea nu se stabileste, membrii lui
sunt nemultumiti de faptul ca nu sunt organizati si ca activitatea este neeficienta.

Psihologii sportului au sistematizat numeroase tipuri de antrenori a caror enumerare este foarte instructiva. Astfel, Licket enunta antrenorul: autoritar si agresiv, autoritar-binevoitor, antrenorul consultativ si antrenorul participativ. Lloyd Percival descrie o multime de tipuri de antrenori, cum a rezultat dintr-o cercetare. O prima clasificare a tipurilor negative este urmatoarea: 'cel care insulta'- de departe cel mai neacceptat, "cel care striga'- crezand ca succesul conducerii sta in numarul decibelilor, "cel care pedepseste'- ii face pe sportivi sa se simta vinovati de insuccese, acestea subminand pozitia antrenorului, "gatuitorul' -ingaduitor la antrenamente, dar sufocant la apropierea jocului, "instabilul', "tematorul'- care-si pierde sangele rece in competitie, "aprinde tigara de la tigara'- a carui strategie nu se schimba niciodata, "eroul'- cel care se grabeste sa-i felicite pe castigatori pentru ca toata lumea sa stie ca el este antrenorul, "scientistul'- care se pregateste psihic si pe el si pe sportivi pentru aplicarea planului si strategiilor de lupta.

Psihologia s-a ocupat nu numai de tipologia conducatorilor, ci si de caracteristicile lor, de trasaturile care le asigura autoritatea in grup.

In grup, capitanul de echipa este o persoana care se bucura de un anumit statut, drepturile si obligatiile oficiale fiind consemnate de regulamentele competitionale ale diferitelor sporturi. Capitanul de echipa este un lider, un conducator acceptat si desemnat de grup ca sa-l reprezinte. El poate fi si iubit, dar mai important este sa fia apreciat de colegii de echipa prin calitatile sale reale, prin competenta. Bineinteles, aceste calitati, dublate de maturitate intelectuala, afectiva, sociala, se formeaza de-a lungul anilor. De aceea, capitanii sunt alesi (uneori numiti) dintre sportivii mai vechi si mai experimentati.

Capitanul de echipa, este in acelasi timp, ajutorul antrenorului in mobilizarea jucatorilor pentru realizarea obiectivelor propuse si reprezentatul opiniei grupului in fata conducerii sectiei si clubului. De multe ori relatiile din grupul sportiv nu sunt cele mai bune, antrenorul nu este intotdeauna crezut si urmat, iar sportivii au uneori mentalitati straine obiectivului performantial. Exista tot atatea argumente care pledeaza in favoarea unui capitan de echipa competent si cooperant.

Se afirma de multe ori ca pe antrenor il face "mare' echipa; daca echipa este valoroasa, orice antrenor obtine succesul. Fara indoiala este faptul ca eficienta conducerii este dependenta atat de structura si coeziunea grupului, cat si de calitatile antrenorului, la care se adauga - ca favorizante sau frenatoare - conditiile organizatorice - materiale ale activitatii.

Eficienta unei echipe sportive depinde de modul cum pot fi armonizate cele doua cerinte functionale ale grupului, si anume: cele privitoare la atingerea obiectivelor si cele care mentin coeziunea.

Antrenorul sportiv este pus in situatia nu de a alege una sau alta dintre variante, ci de a studia conditiile concrete de spatiu, timp, relatii interpersonale in care se afla grupul si de a actiona in asa fel incat fiecare moment sa obtina eficienta maxima a grupului in conditiile date.

Este o intreprindere dificila si de mare raspundere in care se vadesc talentul si atasamentul antrenorului fata de activitatea sportiva. Preocuparea, studiul, analiza atenta a acestei probleme il vor conduce cu siguranta pe orice antrenor la atingerea maiestriei in conducerea echipei sale.

Factorii care realizeaza obiectivele si coeziunea grupului:

3.Studiu de caz

Lucrarea are in atentie pregatirea psihologica in sport de echipa-fotbal la o echipa de juniori . . . . . . . . .. Echipa efectueaza de 3 ori pe saptamana antrenamente a 2 ore si participa la competitii din sistemul national si la cele zonale si la diferite cupe aniversare.

Echipa are in componenta sa elevi de 13 si 14 ani, care in calitate de sportivi manifesta un interes deosebit pentru practicarea fotbalului, sunt deosebit de implicati in pregatirea sportiva, reactioneaza deosebit de interesat fata de victorii. Pentru acestea ei sunt motivati in plus de parinti, care au facut un comitet de sustinere al echipei. Sustinerea nu se refera numai la aspectul financiar ci si la rezolvarea problemelor organizatorice ale antrenamentelor, ale deplasarilor, organizarea meciurilor propriu-zise. Acest comitet este foarte sever cu comportamentul copiilor ca elevi si sportivi in sensul ca orice neglijenta in pregatirea scolara, orice abatere de la normele de conduita sociala este pedepsita prin suspendarea de la echipa. Paritii sunt cei care sustin moral echipa, dar si pe mine ca antrenor, fiindca au observat straduinta mea pentru pregatirea echipei, dorinta de reusita a acestei echipe, care este de fapt si reusita mea.

Rezultatele in competitii ale echipei demonstreaza atat implicarea sportivilor cat si a antrenorului si se rasfrange si asupra comunitatii din care fac parte copiii, aceasta fiind satisfacuta de rezultatele echipei si contribuind mai mult financiar la cheltuielile echipei.

Echipa a participat in cupa .obtinand 8 victorii si o infrangere cea ce o situeaza pe primul loc la categoria de varsta 13-14 ani. Ca urmare a comportamentului sportivilor, un jucator a fost selectionat in echipa nationala, de asemenea 9 jucatori din echipa a fost chemati pentru a da probe pentru echipa 4 jucatori fiind selectionati. Echipa a participat deasemena la competitia ..unde a obtinut rezultate foarte bune.

Faptul ca parintii sunt alaturi de sportivi la antrenamente si in competitii creaza o atmosfera de incredere, dar exercita si o presiune asupra copiilor, care isi manifesta uneori teama ca nu se vor ridica la inaltimea asteptarilor. Aceasta presiune o simt si eu ca antrenor, pentru ca trebuie sa ma asigur permanent ca actionez vizibil implicat in rezultatele favorabile ale echipei.

Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca sportivii nu au voie sa se scuze la scoala ca fac sport si ca nu au timp sa invete, ca nu pot lipsii de la ore si orice abatere este sanctionata. Un alt aspect pe care vreau sa il scot in evidenta este acela ca desi toate partile doresc reusita deplina in competitii, practicarea sportului este o problema care tine de pasiune, de timp liber si nu este ceva de care sa depinda celelalte activitati.

Cert este ca invatarea si perfectionarea jocului de fotbal la aceasta echipa nu este numai o activitate de timp liber, ci a devenit o pasiune care creaza visuri de devenire in fotbalul de mare performanta.

Sustinerea de catre comunitate a aechipei asigura buna functionare si permite participarea in toate competitiile, fara sa se puna problema financiara.

Faptul ca comunitatea este implicata motiveaza pozitiv pe sportivi si pe mine ca antrenor.

In concluzie se poate spune ca acest gen de colaborare cu clubul sportiv, implicarea parintilor in problemele financiare organizatorice si competitionale ale sportivilor usureaza munca antrenorului, care trebuie sa se ocupe doar de pregatirea sportiva cu toate aspectele sale.

Abstract

The influence of the comunity and of the parents in the preparation of a football team . . . .

Key words: psychological training, coach, competition, comunity, role of the parents.

The paper is concerned with the importance of general psychological training and competition related psychological training for team sports.

There is considered the case of the football team " . . . . . .."where locoal comunity represented by parents plays an important role in the preparation for athletic performance.
Bibliografie

Cosmonovici A., lacob Luminita, 1998, "Psihologie scolara', Editura
Polirom, lasi;

Dragnea Adrian, 1992, " Antrenamentul sportiv- Teorie si metodologie',
Scoala Nationala de Antrenori, MTS, Bucuresti;

Epuran Mihai, Holdevici lrina,Tonita Florentina, 2001, "Psihologia sportului
de performanta-Teorie si practica', Editura Fest, Bucuresti

Epuran Mihai, 1999, "Psihologia sportului, Editia a 2-a', Editura Ateneul
Roman, Universitatea Ecologica, Facultatea de educatie fizica si sport, Bucuresti;

Epuran Mihai, Irina Holdevici, 1980, "Compendiu de psihologie pentru
antrenori', Editura Sport-Turism, Bucuresti;

Epuran Mihai, 1990, "Modelarea conduitei sportive', Editura Sport-Turism,
Bucuresti;

Grosu Emilia Florina, 2000, "Aplicatii ale antrenamentului mintal in sport-
Actiune motorie versus actiune psihica', vol 3, Editura G. M. I., Cluj-Napoca

Holdevici Irina, Vasilescu P. Ilie, 1988, " Autodepasirea in sport', Editura
Sport-Turism, Bucuresti;

Jarov K. P., 1979, "Pregatirea volitiva a sportivilor', Editura Sport-Turism,
Bucuresti;

10)Kramar Mihai, 1997, "Psihologia culturii fizice si a sporturilor', Editura "Fundatia Vasile Goldis', Arad

11)Mircea Miclea, 1994, "Psihologie cognitiva', Casa de editura Gloria SRL, Cluj-Napoca;

12)Niculescu Marian, 1999, "Elemente de psihologia sportului de performanta si mare performanta', Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti;

13)Niculescu Marian, 1994, "Pregatirea psihica pentru concurs, in Psihologia sportului', M. T. S., Bucuresti;

14)Popescu Constantin, 1979, "Antrenorul-profilul, personalitatea si munca sa', Editura Sport-Turism, Bucuresti