Ingrijirea bolnavilor cu nevoi speciale

INGRIJIREA BOLNAVILOR CU NEVOI SPECIALE

A. Ingrijirea bolnavilor inconstienti si comatosi

In ingrijirea acestor bolnavi, personalul de ingrijire are un rol foarte important in cadrul echipei medicale, deoarece acesti bolnavi nu-si mai pot indeplini singuri o mare parte din nevoile fundamentale. Astfel, ingrijirile acordate in aceste situatii sunt urmatoarele:

- se asigura bolnavului un climat corespunzator (temperatura 18-20 C, aerisirea spatiului respectiv);

- se asigura pozitionarea bolnavului in pat: decubit dorsal, cu capul rotit intr-o parte pentru a preveni caderea limbii spre glota; semisezanda, daca starea bolnavului o permite; pozitie de drenaj postural, daca are secretii (cu picioarele mai ridicate si cu capul intors intr-o parte);

- in caz de varsaturi, se intoarce capul bolnavului intr-o parte si se pregateste tavita renala;

- in caz de incontinenta urinara, se asigura bolnavului urinar sau plosca, sau pampersi;

- in caz de retentie urinara se va ajuta asistenta medicala la introducerea sondei vezicale;

- se asigura bolnavului comatos, toaleta pe regiuni zilnic sau ori de cate ori este nevoie; deasemenea se va asigura igiena cavitatii bucale, a parului;

- se vor face manevre pentru prevenirea escarelor;

- se alimenteaza bolnavul pe cale bucala cu lingurita, daca reflexul de deglutitie este pastrat. Daca reflexul de deglutitie nu este prezent, se va ajuta asistenta medicala la introducerea si fixarea sondei pentru alimentare.

B. Ingrijirea bolnavilor dializati

Dializa (epurarea extrarenala) este utilizata in scopul de a elimina deseurile toxice acumulate in exces in sange (de ex. ureea) si pe care rinichiul bolnav (in insuficienta renala) nu le poate excreta. In practica se folosesc doua procedee de dializa: hemodializa (rinichiul artificial) si dializa peritoneala.

Hemodializa sau rinichiul artificial este cea mai eficienta metoda de epurare extrarenala si foloseste niste aparate mari care pe de-o parte scot sangele din organismul bolnavului pentru a-l purifica iar pe de alta parte il introduce in organism pe cel detoxifiat. Pentru a fi conectat la aparat, bolnavul prezinta la unul din brate doua vene proeminent (fistule) care sunt rezultatul unei interventii chirurgicale.

In dializa peritoneala cu ajutorul unui tub se introduce in cavitatea peritoneala lichidul de dializa care, dupa ce traverseaza suprafata endoteliului peritoneal, este indepartat prin alt tub.

O atentie deosebita din partea personalului de ingrijire, o necesita bolnavii dializati, atat cei ce fac dializa peritoneala cat si cei hemodializati.

Bolnavul cu insuficienta renala cronica este mai sensibil la infectii si deci necesita atentie mai mare in privinta igienei si a curateniei. Ingrijitorul va efectua toaleta cavitatii bucale cu rigurozitate si apoi va badijona cu glicerina boraxata sau apa bicarbonatata. Va acorda o atentie deosebita igiene corporale, deoarece substantele de metabolism ramase in organism, pe care un rinichi sanatos le elimina, pot afecta tegumentul.

Bolnavilor dializati cu complicatii cardiovasculare, cei tarati care-si petrec majoritatea timpului la pat, li se va face masaj pe regiuni pentru a favoriza circulatia sangvina, li se va schimba pozitia in pat pentru prevenirea escarelor. Deasemenea, tot pentru a preveni escarele, personalul de ingrijire va avea grija ca cearsaful de pat sa fie bine intins si sa nu contina resturi alimentare. Lenjeria de pat si pijamaua bolnavului va fi schimbata ori de cate ori este nevoie.

Ingrijitorul va alimenta si hidrata bolnavul conform indicatiilor personalului medical. Regimul alimentar al acestor bolnavi, va fi sarac in proteina animala, lichidele se vor administra in functie de diureza, sarea nu se va da in cantitate peste 2-3 g/zi, iara in cazul aparitiei edemelor, aportul va fi redus la 0,5 g/zi. Se vor da mese frecvente, variate, in cantitati reduse, prezentate cat mai estetic, avand in vedere apetitul scazut al bolnavului.

Bolnavii care se mobilizeaza vor evita statul prea mult in picioare sau in pozitie sezanda pentru a evita aparitia edemelor gambiere. Pozitia recomandata pacientilor dializati este cea de decubit dorsal sau pozitia decliva (Trendelenburg).

Bolnavii care prezinta varsaturi vor fi pozitionati in decubit lateral, iar daca aceasta nu este posibil se va pozitiona capul pe o parte, pentru evitarea absorbtiei lichidului de voma in caile respiratorii ce poate avea ca urmare pneumonia de aspiratie.

C. Ingrijirile acordate bolnavilor cu afectiuni oncologice

Ingrijirea bolnavilor cu afectiuni maligne, este una din sarcinile cele mai grele ale echipei medicale. De multe ori, echipa medicala care lucreaza cu aceasta categorie de bolnavi, ramane fara rasplata morala. Acest fapt se datoreaza particularitatilor bolilor maligne si anume - tratamente de lunga durata si extrem de dificil de suportat, suferintele fizice si psihice, evolutia, de cele mai multe ori, severa si fara cale de intoarcere.

Comportamentul bolnavilor cu afectiuni maligne este foarte diferit, de aceea personalul de ingrijire trebuie sa fie intelegator fata de psihologia acestor pacienti, ei trecand prin stari diferite, de la un anume grad de soc, la aflarea diagnosticului de care sufera, la anxietate, frica, depresie.

In functie de localizare si de etapa bolii ingrijirile pot fi diferite. Bolnavii in faza de debut a bolii, si care au un grad de independenta, trebuie sustinuti psihic, trebuie sa cunoasca etapele ingrijirii (metodele terapeutice - tratamente cu chimioterapice etc.).

In schimb, bolnavii aflati intr-o faza avansata a bolii trebuiesc ingrijiti cu foarte mare atentie. Astfel, o ingrijire deosebita se va acorda igienei corporale, si efectuarii necesitatilor fiziologice, monitorizandu-se diureza din punct de vedere cantitativ si calitativ, consistenta si aspectul scaunului dar si culoarea si consistenta vomei, care apare de cele mai multe ori din cauza tratamentului pe care acestia il urmeaza.

Bolnavul trebuie intretinut uscat si curat, observandu-se aparitia eventualelor simptome la nivelul pielii (escare, forme de hemoragii cutanate etc.). Transpiratiile vor fi sterse de pe fata, secretiile glandelor salivare si faringiene, vor fi indepartate, buzele vor fi intretinute umede. Daca reflexul de deglutitie este mentinut, si afectiunea de care sufera permite, va fi hidratat pe cale bucala cu lichide in cantitati mici, cu lingurita.

Administrarea medicamentelor se face de catre ingrijitor, pana in ultimul moment, pentru a usura ultimele clipe ale acestuia. Daca bolnavii cu afectiuni oncologice devin inconstienti, nu se va intrerupe tratamentul decat la indicatia medicului.

Alimentatia se face in functie de starea bolnavului, de forma de boala si localizarea acesteia cat si de tratamentul pe care acesta il urmeaza.

D. Ingrijiri acordate bolnavilor agitati si psihici

"Boala psihica" sau mintala este un termen utilizat pentru a desemna un grup de tulburari ce cauzeaza o severa tulburare in gandire, afectivitate si in relatiile sociale. Boala mintala poate afecta pe orcine, indiferent de varsta (copii, adolescenti, batrani) si poate aparea in orice familie si la oricare membru al ei.

Boala psihica este diferita de intarzierea (retardarea) mintala. Retardarea mintala inseamna prezenta unei capacitati intalectuale reduse, manifestata in special prin posibilitatile diminuate de invatare ale persoanei, aparuta inca de la nastere si este legata numai de afectiuni cognitive.

Persoanele care prezinta boli mintale sunt in mod obisnuit normale ca inteligenta, desi in unele cazuri, datorita bolii, creierul nu le functioneaza la nivelul performantelor optime.

Cauzele bolilor mintale nu sunt inca pe deplin cunoscute, mai multi factori jucand aici un rol important. Acesti factori includ - deteriorarea functionarii creierului, influente genetice precum si un nivel ridicat al stresului, nerezolvat printr-un nivel de satisfactie in viata, depresii nenumarate pe parcursul vietii, fapte marcante din copilarie sau chiar din viata de zi cu zi.

In tratamentul blilor psihice, medicatia joaca un rol important, reducand marcant simtomele bolii la majoritatea oamenilor.

Pentru a evita aparitia bolilor psihice, trebuie saevitam in primul rand stresul, factor de baza in provocarea acestor boli.

Depresia - reprezinta o stare caracterizata prin tristete, nefericire, inutilitate, scaderea libidoului, insomnie, idei de persecutie, in care pot apare idei suicidale determinate de trairile penibile, insuportabile sau poate aparea ca efect secundar al unor tratamente medicamentoase, in schizofrenia afectiva.

Atacurile de panica - se caracterizeaza printr-o crestere rapida a anxietatii cu frica de deznonodaminte dezastruoase, de moarte iminenta insotite de cefalee, ameteala, dispnee, polipnee, senzatie de sufocare, de lesin, palpitatii, durere toracica, transpiratii, amorteli, furnicaturi, valuri de caldura sau frig, paloare, tensiune arteriala uneori ridicata. Aceste crize pot debuta brusc, neasteptat, cu durata de pana la o jumatate de ora si fara un orar precis.

Anorexia si bulimia - sunt stari psio-patologice generate de anxietate, in care simptomul cel mai evident il reprezinta tulburarea modalitatilor de alimentatie cu efecte serioase asupra starii de nutritie. La anoreci, dorinta de a slabii si de a-si pastra controlul asupra propriei greutati se transforma intr-o obsesie.

Bulimicii provin de obicei din familii cu istoric de depresii majore la rudele biologice si/sau parinti obezi. In anumite cazuri, sindromul bulimic este legat de stres, situatii frustrante generatore de manie ce se linistesc prin mancare devenind un fel de medicament antidepresiv.

Tulburarile obsesionale - se caracterizeaza prin obsesii si actiuni obsesive. Obsesiile sunt reprezentate de imagini, amintiri, gesturi, stari afective, ganduri repetitive stagnante, idei cu caracter parazitar, incoercibile, penibile si sacaitoare care se impun impotriva dorintei si vointei bolnavului. El le recunoaste ca fiind anormale si prezinta permanent o teama de a nu fi sesizate de cei din jurul sau, incercand sa le inlature, sa le amane sau sa le disimuleze. Pacientul poate prezenta frica intensa, insuficient motivata, de anumite obiecte, situatii, persoane.

Sindromul maniacal - este opusul simptomelor depresive si este dominat de o dispozitie euforica. Pacientul este excesiv de vesel, bine dispus si simte permanent bucuria de a traii. Se caracterizeaza prin gandire haotica, dezordonata, cu idei de supraevaluare si hiperactivitate ce poate ajunge pana la agitatie psihomotorie, insomnie, sociabilitate exagerata, permanenta nevoie de miscare, voce tare. Poate fi intalnit in unele forme de schizofrenie, in tumorile de lob frontal, in oligofrenii, in stari post traumatice cranio-cerebrale, in intoxicatii sau tratamente cu cortizon.

Schizofrenia - tulburare psihotica, caracterizata prin dezorganizarea gandirii si afectivitatii, ce afecteaza limbajul si rationamentul, simtul identitatii fata de lumea inconjuratoare. Include adesea fenomene psihotice, cum ar fi auzirea unor voci sau exprimarea unor convingeri ferme anormale cunoscute ca idei delirante.

Bolnavii cu boli psihice necesita o ingrijire mai deosebita deoarece ei pot deveni un pericol, atat pentru ei insasi cat si pentru anturaj.

Bolnavii agitati psihomotor se pot manifesta astfel:

vorbire incoerenta, logoree, tipete;

dezorientare in timp si spatiu;

acte periculoase, loviri, raniri de persoane, deteriorari de bunuri;

miscari necontrolate, necoordonate.

Ca si conditii de spitalizare, bolnavului psihic i se va asigura:

o camera izolata, aerisita, linistita, temperatura 16 - 21 sC;

ferestre prevazute cu transperante sau obloane;

patul prevazut cu gratii, perne pentru a impiedica lovirea bolnavului in caz de agitatie;

izolarea prizelor electrice.

referitor la alimentatie, bolnavul psihic va fi supravegheat de catre personalul de ingrijire cu privire la:

apetit - in caz de refuz alimentar, ingrijitorul ajuta cadrul medical la alimentarea bolnavului prin sonda (sonda va fi introdusa prin nas pentru a nu fi retezata de dinti);

hidratare - dupa un puseu de agitatie psihica, bolnavul trebuie imediat hidratat, datorita pierderilor mari de lichide din perioada de agitatie.

Pentru interventia de urgenta in cazul unui bolnav agitat psihic, personalul de ingrijire va avea intotdeauna pregatit un material pentru imobilizare: unul - doua cearsafuri, camasi de protectie, chingi.

Initial se va incerca linistirea bolnavului prin vorba blanda, calma, retinandu-l la pat. La nevoie, se va apela la imobilizarea fortata a bolnavului. Pentru aceasta, este nevoie de persoane cu forta fizica mai mare. Se va evita panica. Se vor indeparta din jurul bolnavului obiectele care ar putea fi folosite de acesta pentru lovire.

Imobilizarea bolnavului agitat se va face ca masura extrema numai dupa ce au fost incercate toate variantele menite sa castige increderea bolnavului.

Imobilizarea cu camasa de protectie:

camasa de protectie este confectionata din panza rezistenta, cu deschizatoare in spate, cu maneci foarte lungi si prevazute cu snururi puternice;

se imbraca bolnavul agitat cu camasa, inchizand-o la spate cu snururi;

bratele bolnavului se incruciseaza pe torace cu ajutorul manecilor care se leaga la spate cu snururile;

dupa imobilizarea prin acest procedeu, bolnavul, trebuie supravegheat deoarece se poate autoasfixia.

Imobilizarea cu cearsaf:

Ingrijitorul aplica cearsaful pe spate, transversal, infasurand capetele libere pe membrele superioare;

partile de cearsaf care depasesc mainile se rasucesc si, dupa ce se incruciseaza bratele bolnavului pe torace, extremitatile rasucite se duc inapoi si se leaga;

cu alt cearsaf se leaga membrele inferioare.

Imobilizarea cu chingi:

garniturile de chingi se compune din 4 mansete si 2 benzi late;

cele 4 mansete se aplica astfel: 2 pe glezne si 2 deasupra articulatiilor radio-carpiene;

se aplica o banda lata peste pieptul bolnavului, dedesubtul membrelor superioare;

a doua banda se aplica imediat deasupra genunchilor.

Imobilizarea bolnavului psihic agitat prin forta manuala:

aceasta metoda necesita o forta musculara apreciabila;

metoda se aplica in caz de urgenta si trebuie facuta cu energie, fara a brutaliza bolnavul;

bolnavul agitat poate fi facut inofensiv cel mai usor imobilizandu-l la nivelul incheieturilor;

ingrijitorul va recurge la ajutor pentru a culca bolnavul in pat, iar apoi se vor fixa umerii acestuia pe suprafata patului, prin apasare. Ulterior se vor imobiliza membrele superioare la nivelul articulatiilor radio-carpiene;

se va exercita o presiune si la nivelul genunchilor;

acest tip de imobilizare nu va depasi 1 - 2 ore, deoarece prin imobilizare prelungita se pot crea stari de agitatie mai grave.

E. Ingrijirea bolnavilor imobilizati la pat

Bolnavii imobilizati la pat se simt handicapati, punandu-si nadejdea in personalul de ingrijire si in membrii familiei lor. De aceea, acesti bolnavi necesita o preocupare deosebita.

Imobilizare la pat, poate fi determinata de:

afectiuni grave (paralizii, astenii, adinamii, leziuni ale membrelor inferioare);

unele complicatii care pot aparea in urma unor boli (imobilizarea la pat este o masura preventiva);

fracturi (aparate gipsate), infarct miocardic, traumatisme (imobilizarea la pat este o masura terapeutica).

Pentru imobilizarea la pat, bolnavul are nevoie de un pat confortabil, incapator, care nu va fi asezat sub fereastra sau prea aproape de usa pentru a proteja bolnavul de curentii de aer.

In caz de polachiurie sau perturbarea functiilor sfincteriene, este recomandabil ca urinarul sa fie asezat in asa fel ca bolnavul sa-l poata lua.

Ingrijiri:

- se va asigura igiena camerei si a patului bolnavului - aerisirea si curateniei camerei, schimbarea lenjeriei de pat ori de cate ori este nevoie;

- se va avea grija de igiena corporala a bolnavului - se va schimba lenjeria de corp ori de cate ori s-a murdarit (la nevoie se folosesc camasi desfacute la spate); se va face toaleta bolnavului sub forma de bai partiale la pat; se va asigura igiena gurii si a danturii (protezelor dentare), se va urmari igiena mainilor la fiecare masa, igiena parului (saptanal sau la doua saptamani);

- alimentarea se va face la pat, activ sau pasiv in functie de starea bolnavului, asigurandui-se o pozitie cat mai comoda;

- se va face prevenirea escarelor prin schimbarea pozitiei in pat a bolnavului, prin masarea zonelor expuse, frictionari cu alcool si pudraj cu pudra de talc, lenjeria de pat si de corp sa fie curata si fara cute;

- se asigura prevenirea aparitiei unor complicatii datorate imobilizarii prelungite la pat prin masajul membrelor inferioare, frictionarea corpului cu alcool diluat, asigurarea unei pozitii corecte in pat, mobilizare pasiva a bolnavului.

Comportamentul personalului de ingrijire fata de acesti bolnavi imobilizati trebuie sa fie cat se poate de atent, deoarece acestia sunt irascibili, mai nervosi, capriciosi, de aceeea se va manifesta o atitudine calma, plina de blandete. Ingijitorul se va preocupa de programul zilnic al bolnavului - daca este posibil, sa-l scoata la aer, sa-i citeasca, sa-i asigure vizionarea programelor TV.