Ingrijirea bolnavilor cu insuficienta respiratorie

INGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENTA RESPIRATORIE

Insuficienta respiratorie - incapacitatea plamanilor de a face fata schimburilor normale de gaze, in conditii de repaus si efort.

Cauzele insuficientei respiratorii acute pot fi de origine bronhopulmonara si extrapulmonara.

Cauzele bronhopulmonare: stenoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare (laringe, trahee), corpi straini, edem Quincke, laringite acute, crup difteric, neoplasme, bronhoalveolite de aspiratie, crize de astm, reducerea intinsa a campului respirator (pneumotorax spontan, pleurezie masiva, pneumonie si bronhopneumonie grava, emfizem pulmonar, B.P.O.C. acutizata.

Cauzele extrapulmonare: alterarea functiei centrului respirator (intoxicatie cu barbiturice, opiacee), afectiuni sangvine si metabolice care perturba transportul si utilizarea tisulara a oxigenului (anemii, blocaje ale hemoglobinei), cauze cardiovasculare, afectiuni spastice ale muschilor respiratori, afectiuni nervoase, come etc.

Semnele, determinate de hipoxie si hipercapnie, se traduc prin: dispnee, cianoza, tahicardie, insotite de neliniste, agitatie, iar apoi prin stare subcomatoasa.

Materiale necesare:

aparatura de aspiratie;

aparatura de oxigenoterapie;

trusa pentru intubatie laringiana;

laringoscopie si traheostomie;

ace, seringi sterile;

medicamente (cardiotonice, analeptice, hemisuccinat de hidrocortizon, miofilin etc.);

aparate pentru respiratia artificiala.

Obiectivele urmarite:

a) Permeabilizarea cailor respiratorii in obstructiile supraglotice. Obstructiile supraglotice se controleaza vizual si se combat prin urmatoarele manevrele:

Asezarea bolnavului in decubit dorsal cu capul in hiperextensie.

Impingerea anterioara a mandibulei si sustinerea ei.

Curatirea orofaringelui de secretii sau de varsaturi cu ajutorul degetelor infasurate in tifon, cu tampoane sau aspirarea secretiilor faringiene.

Daca asistenta isi da seama ca nu se permeabilizeaza caile respiratorii, se aplica lovituri in regiunea interscapulovertebrala a bolnavului si se continua incercarile de scoatere a corpilor straini prin introducerea degetelor in cavitatea buco-faringiana a bolnavului.

Tractiunea limbii se face cu mijloace improvizate sau pensa adecvata.

Se efectueaza intubatie orofaringiana cu canula Gueddel, care, plasata in cavitatea bucofaringiana, impiedica lunecarea posterioara a limbii.

b) Permeabilizarea cailor respiratorii in obstructiile subglotice:

Asistenta asaza bolnavul in decubit ventral sau lateral, cu capul mai jos fata de trunchi, intors intr-o parte.

La bolnavii asezati in decubit ventral se poate introduce in regiunea inghinala un suport format din perna sau sul de paturi, astfel se mareste eficacitatea drenajului, pozitia corpului va fi schimbata la intervale de 20-30 min.  

Drenaj postural in urmatoarele pozitii:

a) decubit ventral cu perna sub abdomen

b) decubit ventral cu perna sub abdomen c) decubit dorsal cu patul inclinat cu 20°

cu patul inclinat cu 20°

d) decubit lateral drept (apoi stang) cu patul inclinat e) pozitie semisezanda

Secretiile care nu se elimina prin drenaj postural se vor extrage (aspira) cu seringa Guyon, trompa de vid, aspirator electric, aspirator de oxigen. Aspiratia se face cu instrumente perfect sterile.

In obstructia cailor respiratorii cu alimente sau alti corpi straini se mai recomanda apasarea diafragmului de jos in sus, actionand ca un piston, impingand aerul existent in bronhii si trahee, favorizand eliminarea corpilor straini.

In cazul bolnavului constient, obstructiile subglotice se mai combat prin provocare de tuse artificiala, dupa ce secretiile bronsice au fost fluidificate cu medicamente.

In obstructiile laringo-traheale severe se practica intubatie orotraheala sau traheostomie, dupa care se face aspiratia secretiilor cu unul din aparatele amintite, la care se racordeaza sondele de aspiratie.

c) Oxigenoterapia. Se utilizeaza in toate formele de insuficienta repiratorie acuta.

Sa se asigure ca in prealabil au fost dezobturate caile aeriene.

Sa se asigure sonde nazale sterile.

Sa se asigure umidificarea oxigenului (2/3 apa si 1/3 alcool etilic).

Asistenta va introduce sonda nazala pana in faringe (o lungime egala distantei care separa nasul de lobul urechii).

Se verifica debitul (16-18 l/min.).

Asistenta trebuie sa stie ca oxigenoterapia irationala, prea indelungata sau concentrata poate duce la efecte nedorite.

d) Respiratia artificiala.

Dupa asigurarea permeabilitatii caii bucofaringiene asistenta  verifica daca bolnavul are sau nu respiratie spontana.

Daca bolnavul nu are respiratie spontana , se trece imediat la respiratie artificiala, folosind metoda "gura la gura", "gura la nas", trusa de ventilatie tip Ruben, sau dispozitiv de respiratie artificiala cu burduf, actionat manual.

Respiratia artificiala mecanica (respiratie asistata) se efectueaza cu ajutorul aparatelor care actioneaza fie reducand presiunea atmosferica in jurul toracelui (plamani de otel ori cuirasa), fie crescand presiunea in caile aeriene.

Asistenta va avea grija sa previna functionarea defectuoasa a aparatelor, sa previna unele incidente sau accidente cum ar fi: deconectarea sau oprirea aparatului din lipsa de curent electric, obstruarea sondei cu dopuri de secretie, sange.

e) Masuri terapeutice etiopatogenetice.

Scoaterea din mediu, respiratie artificiala, oxigenoterapie - in insuficientele respiratorii aparute in conditii de aer viciat.

Tratament (la indicatia medicului) cu hemisuccinat de hidrocortizon (100-300 mg) intravenos in perfuzie (in edem laringian alergic, laringite edematoase, intoxicatie cu corozive, bronhoalveolita de deglutitie etc. Se pot adauga calciu clorat i.v., calciu gluconic (sol. 20% - 10-20 ml i.v.).

Bronhodilatatoare in spasmul bronhiolelor.

Ser antidifteric in crup difteric.

Spasmolitice in cazul spasmului glotic.

Evacuarea prin punctie a colectiilor de lichide in revarsate pleurale.

Evacuarea aerului in pneumotorax.

Pe langa tratamentele etiologice indicate de medic, asistenta se va ingriji de linistea bolnavului, asezarea lui in pozitie comoda, eventual semisezanda, va crea atmosfera umeda (vas cu apa la fiert, cu ceai de musetel), va aplica comprese calde pe gatul bolnavului, se va ingriji de aerisirea camerei.

f)  Supravegherea si ingrijirea bolnavilor spitalizati.

Asistenta va urmari in permanenta respiratia, expectoratia, culoarea fetei, transpiratia sau uscaciunea pielii si mucoaselor pielii, pulsul, T.A., temperatura, diureza, scaunul, pe care le noteaza in foaia de tratament.

Bolnavul, fiind in repaus obligatoriu la pat, va fi servit cu plosca, se vor asigura zilnic ingrijiri igienice.

Dupa trecerea crizei se asigura alimentarea bolnavului pe gura cu lingurita (daca deglutitia este intacta), sub supraveghere atenta (alimente lichide). Daca bolnavul nu poate inghiti, alimentarea se face prin sonda sau va fi alimentat si hidratat parenteral.

Bolnavii vor fi schimbati dintr-o pozitie in alta din 20 in 20 de minute. Mobilizarea bolnavilor si intoarcerea lor, pe langa prevenirea escarelor, asigura drenarea secretiilor si previne formarea atelectaziilor.

Se provoaca tuse prin tapotaj toracic si se indeamna bolnavul sa tuseasca din 10 in 10 minute.

Asistenta va asigura aerisirea salonului, atmosfera calda si cu umiditate normala, va avea grija ca bolnavul sa nu se raceasca.