Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
FUNCTII
Fiind date multimile A si B, prin functie (sau aplicatie) definita pe multimea A cu valori in multimea B se intelege o lege f, in baza careia oricarui element a I A i se asociaza un unic element, notat f(a), din B.
Multimea A se numeste domeniul de definitie al functiei f, iar multimea B se numeste domeniul valorilor functiei f (sau codomeniul functiei f).
O functie f este perfect determinata cand se da domeniul de definitie, codomeniul sau si modul cum actioneaza f. O functie f definita pe multimea A cu valori in B se noteaza f: A B.
Daca f: A B este o functie si A' A este o submultime a multimii A, notam
f(A') =
numita imaginea directa a lui A' prin functia f. In cazul particular cand A' = A, notam f(A) = Im f si se numeste imaginea functiei.
Similar, daca B' B este o submultime a lui B, atunci notam
f -1(B') = .
Aceasta submultime se numeste imaginea inversa a lui B' prin functia f si este o submultime a lui A.
O functie f: A B se numeste injectiva daca oricare ar fi a, a' I A cu a a' rezulta f(a) f(a') sau echivalent, din egalitatea f(a) = f(a') rezulta a = a'.
Functia f: A B se numeste surjectiva daca oricare ar fi b I B exista a I A astfel incat f(a) = b sau echivalent, Im f = B.
O functie care este injectiva si surjectiva se numeste bijectiva.
Daca A si B sunt doua multimi oarecare, vom nota cu BA = , adica multimea tuturor functiilor definite pe A cu valori in B.
Daca A este o multime oarecare, functia 1A: A A, unde 1A(a) = a oricare ar fi aIA se numeste functia identica a multimii A.
Daca A B este o submultime a lui B, atunci functia i: A B unde i(a) = a oricare ar fi aIA se numeste functia incluziune a submultimii A a lui B.
O functie f: A B se numeste restrictia functiei g: A' B' daca A A', B B' si f(a) = g(a), oricare ar fi aIA. In aceasta situatie g se numeste o extindere a lui f.
Fiind date functiile f: A B si g: B C, functia notata cu g of, unde g o f: A C si (g of)(a) = g(f(a)) oricare ar fi aIA se numeste compunerea functiilor f si g.
Daca f: A B este o functie, atunci sunt evidente egalitatile:
1B o f = f si f o 1A = f.
O proprietate importanta a compunerii functiilor este urmatoarea:
Teorema 2.1. Compunerea functiilor este asociativa, adica fiind date functiile
f: A B, g: B C si h: C D are loc egalitatea
h o (g o f) = (h o g) o f.
Demonstratie. Intr-adevar, se vede mai intai ca functiile h o (g o f) si (h o g) o f au
domeniul de definitie A, iar codomeniul D. Fie acum a I A; avem
(h o (g o f))(a) = h((g of)(a)) = h(g(f(a)))
si
((h o g) o f)(a) =(h o g)(f(a)) = h(g(f(a))
de unde rezulta ca
h o (g o f) = (h o g) o f.
O functie f: A B se numeste inversabila daca exista o functie g: B A astfel incat g o f = lA si f o g = 1B. Urmatoarea teorema caracterizeaza functiile inversabile:
Teorema 2.2. Daca f: A B este o functie, atunci f este inversabila daca si numai
daca f este bijectiva.
Demonstratie. Presupunem ca f este inversabila. Atunci exista o functie g : B A
astfel incat g o f = 1A si f o g = 1B. Fie a, a'IA astfel incat f(a) = f(a'). Atunci avem ca g(f(a)) = g(f(a')), adica (g o f)(a) = (g o f)(a'), de unde obtinem ca 1A(a) = lA(a') si deci a = a'. Deci f este o functie injectiva.
Fie acum bI B si a = g(b) I A. Deci f(a) = f(g(b)) = (f o g)(b) = 1B(b) = b, ceea
ce ne arata ca f este si surjectiva si deci f este bijectiva.
Invers, presupunem ca f este bijectiva. Fie b I B un element oarecare. Cum f este surjectiva exista elementul abIA astfel incat f(ab) = b. Cum f este injectiva, elementul ab este unic determinat de b. Atunci definim functia g: B A astfel: g(b) = ab. Se verifica imediat ca g o f = 1A si f o g = lB.
Sa presupunem din nou ca functia f : A B este inversabila. In acest caz functia g: B A cu proprietatile g o f = 1A si f o g = 1B este unic determinata. Intr-adevar, sa presupunem ca mai exista o functie g': B A astfel incat g' o f = 1A si f o g' = 1B. In acest caz avem (g' o f) o g = 1A o g = g. Cum (g' o f) o g = g' o (f o g) = g' o 1B = g' rezulta g = g'. Functia g fiind unica se noteaza cu f -1 si se numeste inversa functiei f.
Teorema 2.3. i) Daca functia f: A B este inversabila, atunci inversa sa
f -1: B A este inversabila si are loc egalitatea (f -1) -1 = f.
ii) Daca functiile f: A B si g: B C sunt inversabile, atunci si functia
g o f: A C este inversabila si are loc egalitatea
(g o f) -1 = f -1 o g -1 .
Demonstratie. i) Cum avem egalitatile f o f -1 = 1B si f o f -1 = l A rezulta ca si f -1
este inversabila si inversa sa este f, adica (f -1) -1= f .
ii) Calculam
(g o f) o (f -1 o g -1) = g o ((f o f -1) o g -1) = g o (l A o g -1) = gog -1 = l C
si
(f -1o g -1 o (g o f) = f -1 o (g -1 o (g o f)) = f -1 o ((g -1 o g) o f) = f -1 o (1B o f) = f -1 o f = 1A
Aceste egalitati ne arata ca g o f este inversabila si inversa sa este f -1o g-1, adica (g o f) -1 = f -1 o g -1.
Un rezultat important, foarte util in cele ce urmeaza este urmatorul:
Teorema 2.4. Fie A o multime finita si f: A A o functie. Urmatoarele afirmatii
sunt echivalente:
1) f este bijectiva;
2) f este injectiva;
3) f este surjectiva.
Demonstratie. 1) T 2) si 1) T 3) sunt evidente.
T 1) Deoarece A este o multime finita, atunci putem scrie ca A = . Cum f este injectiva, atunci f(A) = , unde f(ai) f(aj), oricare ar fi i j. Deci f(A) are n elemente. Cum f(A ) A rezulta neaparat ca A = f(A) si deci f este si surjectiva, adica bijectiva.
T 1) Fie b I A si notam cu f -1(b) = . Evident ca f -1(b) este
o submultime a lui A. Cum f este surjectiva, atunci f -1(B) oricare ar fi bIA. Deoarece A = bIA f -1(b) si multimile f -1(b) sunt disjuncte doua cate doua, rezulta ca f -1(b) are un singur element, deoarece in caz contrar ar rezulta ca bIA f -1(b) ar avea un numar mai mare de elemente decat multimea A. Aceasta ne arata ca f este neaparat o functie injectiva.
Observatii. 1. Daca A nu este finita, teorema 2.4 nu mai este adevarata. De exemplu, sa
luam A = N iar f: N N sa fie functia f(n) = n + l. Se vede ca f este injectiva, dar nu este surjectiva deoarece 0 Im f.
2. Teorema ramane adevarata daca f: A B, unde A, B sunt multimi finite cu acelasi numar de elemente.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |